PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.

PRONUMELE PERSONAL

ANALIZĂ:

Vorbesc despre el acum.

,,despre el”- pronume personal, forma accentuată, persoana a III-a, genul masculin, numărul singular, cazul acuzativ,
precedat de prepoziția compusă ,,despre”, funcția sintactică de complement prepozițional;
Tu, stai!

,,Tu”- pronume personal, forma accentuată, persoana a II-a, numărul singular, cazul vocativ, nu are funcție sintactică.

PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

 PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele reflexiv are forme:
- proprii numai pentru persoana a III‑a și pentru cazurile dativ și acuzativ;
- accentuate și neaccentuate (clitice).

La persoana I și a II‑a, singular și plural, se utilizează formele pronumelor personale.

Acestea sunt pronume reflexive când au aceeași persoană și același număr cu persoana și cu
numărul verbului.
Își duce copilul la grădiniță.
Își= pronume reflexiv, forma neaccentuată, persoana a III-a, genul feminin, cazul dativ, funcția sintactică de
complement indirect

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrativ de apropiere:

Pronumele demonstrativ de depărtare:

Pronumele demonstrativ de diferențiere:

 Pronumele demonstrativ de identitate:

ATENȚIE!!!
PRONUMELE DEMONSTRATIV ARE FUNCȚIILE SINTACTICE CA ALE
SUBSTANTIVULUI, IAR ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV ARE FUNCȚIA
SINTACTICĂ DE ATRIBUT ADJECTIVAL.
ANALIZĂ:
Acele vrăjitoare care au obținut rezultate participă la o întrunire. Aceasta este o creatură atotputernică.
„acele“ – adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
„vrăjitoare“ (feminin, plural, nominativ), funcția sintactică de atribut adjectival;
„aceasta“ – pronume demonstrativ de apropiere, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcția
sintactică de subiect.

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Forme: a) simple: unul, una, unii, unele, altul, alta, alții, altele;
atât, atâta, atâția, atâtea, tot, toată, toți, toate;
mult, multă, mulți, multe, puțin, puțină, puțini, puține, cutare.
b) compuse: (elemente de compunere: vre-, alt-, fie-, ori-, oare-, oriși-, oareși-, fieș-, fiește-, fite-,
-va): vreunul, vreuna, vreunii, vreunele;
altcineva, altceva, altcareva;
fiecine, fiecare, fiece, fiecât;
oricine, oricare, orice, oricât;
oareșicine, oareșicare, oareșice, oareșicât;
orișicine, orișicare, orișice, orișicât;
oareșicine, oareșicare, oareșice, oareșicât;
fieșicine, fieșicare, fieșice, fieșicât;
fieștecine, fieștecare, fieștece. fieștecât;
fitecine, fitecare, fitece, fitecât;
cineva, careva, ceva, câtva.
Când pronumele nehotărât însoțește și determină un substantiv, devine adjectiv pronominal nehotărât.
Adjectivul pronominal nehotărât se acordă cu substantivul determinat în gen, număr, caz și are funcția
sintactică de atribut adjectival.
ANALIZĂ:
Unul dintre ei cumpără.
Te-a însoțit vreo colegă?
„unul“ – pronume nehotărât, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactică de subiect;
,,vreo”- adjectiv pronominal nehotărât, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul ,,colegă” (feminin,
singular, nominativ), funcția sintactică de atribut adjectival.
 PRONUMELE POSESIV. ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Când determină un substantiv ce numește obiectul sau obiectele posedate, cu care se

acordă în gen, număr și caz, pronumele posesiv devine adjectiv pronominal posesiv.
Adjectivul pronominal posesiv desemnează ființa care are caracterul de posesor.
Funcția sintactică a adjectivului pronominal posesiv este de atribut adjectival.
ANALIZĂ:
I‐am văzut pe ai mei pe fereastră.
Gândurile mele nu răspund.
„pe ai mei“ – pronume posesiv, un singur posesor (persoana I), mai multe obiecte posedate (genul masculin,
numărul plural), cazul acuzativ, precedat de prepoziția simplă „pe“, funcția sintactică de complement direct;
„mele“ – adjectiv pronominal posesiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „gândurile“ (neutru, plural,
acuzativ), mai multe obiecte posedate, un singur posesor (persoana I), funcția sintactică de atribut adjectival.

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

Pronumele relativ simplu:

CAZ MASCULIN FEMININ
SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
N – Ac. care, cine, cât care, câți care, cine, câtă care, câte
G–D căruia, cui cărora, câtor căreia, cui cărora, câtor
Pronumele care, cine, cât, ce pot introduce propoziții atributive – în relație cu un
substantiv sau propoziții completive – în relație cu un verb.

Pronumele relativ compus:

CAZ MASCULIN FEMININ
SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
N – Ac. cel ce cei ce ceea ce cele ce
G–D celui ce celor ce celei ce celor ce

ATENȚIE!!!
Pronumele relative îndeplinesc funcție sintactică în propoziția pe care o introduc.
Funcțiile sintactice ale pronumelui relativ:
 N, Ac: subiect, complement direct, complement prepozițional, complement circumstanțial de loc;
 D, G: complement indirect, atribut pronominal genitival.
Adjectivul pronominal relativ are funcția sintactică de atribut adjectival.
ANALIZĂ:
Care elevi vor merge la concurs/ vor primi o diplomă de excelență.
Visez enorm, [...] am în vis senzații / pe care nu le încerc niciodată în realitate.
„care“ – adjectiv pronominal relativ, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „elevi“ (masculin, plural,
nominativ), funcția sintactică de atribut adjectival;
„pe care“ – pronume relativ, cazul acuzativ, precedat de prepoziția simplă „pe“, funcția sintactică de complement
direct.
PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Pronumele interogativ ține locul substantivului așteptat ca răspuns la o întrebare. Pronumele

interogative sunt: care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte, cui, al cui Aceste pronume apar numai în enunțuri
interogative, fiind plasate, de obicei, la începutul acestora.
Când determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz, pronumele interogativ
devine adjectiv pronominal interogativ. Funcția sintactică a acestuia este de atribut adjectival.
ANALIZĂ:
 Pe cine ai sunat?
 Câte prăjituri ai mâncat?
„pe cine“ – pronume interogativ, cazul acuzativ, precedat de prepoziția simplă „pe“, funcția sintactică de
complement direct
„câte“ – adjectiv pronominal interogativ, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „prăjituri“ (feminin,
plural, acuzativ), funcția sintactică de atribut adjectival

PRONUMELE NEGATIV ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

Pronumele negativ se folosește doar în propoziții negative și înlocuiește un substantiv negând prezența
acestuia (nimeni, nimenea, nimic, nimica, niciunul, niciuna).
CAZ SINGULAR PLURAL
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ
N -Ac niciunul niciuna niciunii Niciunele
G–D niciunuia niciuneia niciunora Niciunora
Unele pronume negative prezintă câteva particularități: nimic este invariabil, se referă doar la lucruri, nu
poate deveni adjectiv pronominal negativ, nimeni se declină și se referă doar la persoane, nu poate deveni
adjectiv pronominal negativ.
Adjectivul pronominal negativ
Adjectivul pronominal negativ apare prin schimbarea valorii gramaticale a pronumelui negativ, stă în
fața unu substantiv nearticulat, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină.
CAZ SINGULAR PLURAL
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ
N -Ac niciun nicio niciunii Niciunele
G–D niciunui niciunei niciunor Niciunor

ANALIZĂ:
Băiatul găsise în pământ un inel. Ar fi trebuit să nu-l dea nimănui, dar i l-a dat Aurorei. A doua zi ea nu avea
niciun inel pe deget.
„nimănui“ – pronume negativ, cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect;
„niciun“ – adjectiv pronominal negativ, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „inel“ (neutru, singular,
acuzativ), funcția sintactică de atribut adjectival.
 ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE
Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană. Astăzi, se folosește
numai adjectivul pronominal de întărire, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau
pronumele determinat și are rolul de a preciza prin insistență persoana la care se referă.
Formele adjectivului pronominal de întărire sunt:

ANALIZĂ:

Maia povestise [...] că-l cunoscuse ea însăși, la inaugurarea hotelului.

„însăși“ – adjectiv pronominal de întărire, se acordă în gen, număr și caz cu pronumele „ea“ (feminin,
singular, nominativ), funcția sintactică de atribut adjectival