PRONUMELE NEHOTĂRÂT

DEF. Înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului. Poate
îndeplini funcţiile sintactice ale substantivului.

După structură:
1. Simplu: unul, altul, mult, puţin, tot, cutare, atât
2. Compus: altceva, altcineva, careva, ceva, cineva, câtva, fiecare, oricare, oricine, oricât,
vreunul
Obs. AMBII, AMÂNDOI, TUSTREI, CÂTEŞITREI (încadrate în mod tradiţional în
categoria numeralelor colective) devin acum PRONUME NEHOTĂRÂTE

Obs. Atunci când este subiect, pronumele nehotărât fiecare impune acordul la singular
Ex. Fiecare ştie ce rol are.

LOCUŢIUNI PRONOMINALE NEHOTĂRÂTE

Def: Grup de cuvinte cu sens unitar ce pot fi reduse la un pronume nehotărât.

Ex. nu ştiu cine (cineva), nu ştiu ce (ceva), cine ştie cine (cineva), te miri cine (cineva), cine
ştie ce (ceva), te miri ce (ceva), câte şi mai câte (multe), nu se ştie cât (câteva), care mai de
care (fiecare).
Ex. Îi era foame, aşa că a cumpărat câte şi mai câte (multe).
câte şi mai câte - locuţiune pronominală nehotărâtă, cazul Ac, f sint. de C. direct

ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Def. Când stă lângă un substantiv şi se acordă cu el în gen, nr. şi caz, pronumele nehotărât
devine adjectiv pronominal nehotărât, având funcţia sintactică de atribut adjectival.
Ex. Multe frunze au căzut deja din stejarul bătrân.
Multe - adjectiv pronominal nehotărât, simplu, se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. „frunze”:
genul fem, nr. pl, cazul N, f. sint. de atribut adjectival

Obs. anume, anumit, niscaiva, nişte, alde - sunt totdeauna adjective pronominale
nehotărâte

Obs. Articolul nehot. nişte aşezat în faţa unor subst. care denumesc materii devine adjectiv
pronominal nehotărât: nişte zahăr, nişte făină, nişte ulei, nişte brânză.

Obs. Atunci când pron. nehot. un şi o intră în relaţie cu pron. nehot. altul sau alta devin
adjective pronominale nehotărâte
Ex. Un copil citeşte, altul scrie.
-1-
 PRONUMELE NEGATIV

DEF. Se foloseşte doar în propoziţii negative şi înlocuieşte numele obiectelor prezentate ca

inexistente. Poate avea aceleaşi funcţii sintactice ca substantivul.

FORME:
1. Simple: N şi AC: nimeni, nimic/ D şi G: nimănui
2. Compuse: N şi AC: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele/ D şi G: niciunuia, niciuneia,
niciunora

DIFERENŢIERE!!!
Nimic – pronume negativ: Nimic nu este întâmplător pe lume!
Nimic – substantiv: Nimicul este înspăimântător. (prin articulare -
conversiune)
Nimic – parte din loc. adjectivală: El este un om de nimic! (fără valoare)

Obs. Pronumele negative nimeni şi nimic se folosesc doar la sg. Nimeni are forme pentru toate
cazurile (cu excepţia cazului vocativ).

ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

DEF: Când stă lângă un substantiv şi se acordă cu el în gen, nr. şi caz, pronumele negativ
devine adjectiv pronominal negativ, având funcţia sintactică de atribut adjectival.

Obs. niciun şi nicio sunt doar adj. pronominale negative, nu pot fi pron. negative

Ex. Niciun gând rău nu îi trecea prin minte.

Niciun - adjectiv pronominal negativ, se acordă în gen, nr. şi caz cu subst „gând”: genul
neutru, nr. sg, cazul N, f. sint. de atribut adjectival.

-2-