GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII

PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

PREDICATUL

Predicatul este partea principală de propoziție, de care depinde existența unei propoziții și care
conferă subiectului o acțiune, o caracteristică, o stare sau o însușire. În general predicatul
indică ce face, ce este, cum este subiectul.

Predicatul răspunde la întrebările: ce face? ce este? cum este?

Copilul merge voios spre școală.

Mașina aceasta este frumoasă.

Predicatul verbal este exprimat, în general, printr-un verb cu înțeles de sine stătător și răspunde
la întrebareace face?.

 Copilul mănâncă cu poftă toată mâncarea din farfurie. (ce face? – mănâncă)

 Vorbește apăsat și privește în același timp spre elev. (ce face? – vorbește, privește)

Se exprimă prin:

1. verb predicativ, la moduri personale (indicativ, conjunctiv, cond-optativ, imperativ)

 Indicativ
 prezent: Eu mănânc un măr.
 imprefect: Eu mâncam un măr.
 perfect compus: Eu am mâncat un măr.
 mai-mult-ca-perfect: Eu mâncasem un măr.
 perfect simplu: Eu mâncai un măr.
 viitor: Eu voi mânca un măr.
 viitor anterior: Eu voi fi mâncat un măr.

 Conjunctiv
- prezent: Să mănânc un măr, nu-mi mai am altă dorinţă.
- perfect: Să fi mâncat un măr, nu-mi mai era poftă.

 Condiţional-optativ
 prezent: Aş mânca un măr.
 perfect: Aş fi mâncat un măr.

 Imperativ
Mănâncă un măr!
Nu mânca mere!

 Constructia Activă
P.V
Nică duce mâncare la lingurari.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Reflexivă
P.V
El se duce la concert.

 Pasivă
P.V
A fost dus la doctor de mama sa.

2. Verbul a FI când are sensul verbelor a exista, a se afla, a se găsi, a se petrece, a se"ntâmpla,
a valora, a costa, a dura, a trăi, a se duce, a-şi avea originea
Era  în vara anului 2334. 
Cât este  litrul de lapte? 
Brățara este două milioane.
Cursul este de două ore.
El este din Arad.
! Verbul “a fi” este şi verb auxiliar şi verb copulativ.
Atunci când este auxiliar şi ajută la formarea diatezei pasive a verbelor acesta are împreună cu
verbul conjugat funcţia sintactică de predicat verbal!
Uşa este deschisă brusc.
Atunci când este copulativ formează împreună cu numele predicativ predicatul nominal.
Uşa este deschisă.

Pentru a stabili dacă verbul “a fi” este integrat predicatului verbal sau celui nominal verificăm
dacă acesta se află la diateza pasivă sau nu. Această verificare se face în felul următor:

- se introduce un complement de agent

S P.V C.ag
Uşa este deschisă brusc de către Mihai.
- se trece enunţul / verbul la diateza activă
S P.V C.d
Mihai deschide uşa brusc.

Astfel complementul de agent devine subiect, iar subiectul devine complement direct. Caracterul
verbului este tranzitiv (acceptă un complement direct) şi verbul alcătuieşte aşadar un predicat
verbal (şi la diateza pasivă şi la diateza activă). În aceste exemple “deschisă” are înţelesul de
“dată la o parte”, “descuiată”.
Dacă luăm exemplul “Uşa este deschisă”, “deschisă” având înţelesul de “neînchisă” sau
“neîncuiată”, atunci construcţia “este deschisă” are funcţia sintactică de predicat nominal, acesta
fiind format din verbul copulativ “a fi” la modul indicativ, timpul prezent + numele predicativ
exprimat prin adjectivul “deschisă”.

3. Verbul a ieși când are sensul de a părăsi

El a ieșit afară din clasă.
4. A însemna când are sensul de a scrie, a nota
El a însemnat o data în calendar.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

5. A ajunge când are sensul de a sosi

El a ajuns la școală.
6. A se face cu sensul de a se construi, a se prepara
7. Prăjitura se face cu ouă și făină.
8. A părea în expresii impersonale ca Pare, Se pare, Mi se pare.
I se părea că nimic nu se schimbase.
9. A rămâne cu sensul de a staționa.
Fata a rămas în clasă.
2. locuţiune verbală la un mod personal.
Locuţiunea verbală este un grup de cuvinte cu sens unitar, echivalentă ca sens cu un verb, care
conţine la rându-i un verb.
Ex: a o lua la fugă (a fugi), a o lua la sănătoasa ( a fugi), a se da de-a rostogolul (a se rostogoli), a
face din ţânţar armăsar (a exagera), a face cu ou şi cu oţet ( a certa, a mustra), a baga în / de
seamă (a observa), a trage chiulul (a chiuli), a lua foc ( a aprinde), a lua la rost / a lua la întrebări
( a certa), a sta pe gânduri (a se gândi).
3. adverb predicativ
Ex: poate, sigur, desigur, probabil, pesemne, fireşte aşa,negreşit, urmate de conjuncţia
subordonatoare să.
Desigur că vom pleca la munte.

4. locuţiune adverbială predicativă

Ex: fără îndoială, fără doar şi poate, cu siguranţă, de bună seamă, urmate de conj. subord că.
Fără îndoială că va veni mâine.

5. interjecție predicativă

Hai la munte!
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

PREDICATUL NOMINAL

Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ şi nume predicativ.

1. a fi este copluativ când nu este sinonim cu: a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a se
duce, s trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.
Alexandru este harnic.
2. a deveni este întodeauna verb copulativ.
El a devenit violonist.
3. a ieși, a ajunge, a se face sunt copulative când se înlocuiesc cu a deveni.
Ion a ieșit doctor
Fiica ta s-a făcut profesoară.
El a ieșit avocat.
4. a rămâne când arată că subiectul a rămas sau va rămâne cu aceeași caracteristică.
El a rămas tânăr.
5. a părea când este personal și prezintă caracteristica subiectului ca aparență sau impersonal,
în expresii verbale impersonale.
Ea părea tristă.
Părea mai greu să ajungă acolo.
6. a însemna când nu se poate înlocui cu „a nota”, „a face semn”, „a marca printr-un semn”.
A învăța înseamnă a munci.
7. a se naște când nu are înțelesul de „a căpăta viață”, „a veni pe lume”.
Mihai s-a născut artist.

Atenție! Verbele copulative ( cu excepția lui a deveni) pot fi și verbe predicative atunci când au
înțeles de sine stătător.

Numele predicativ este elementul prin care se identifică sau se califică subiectul.
Numele predicativ se exprimă prin:

1. substantive comune sau proprii în cazurile N. G.( cu sau fără prepoziție), Ac. (cu
prepoziție) și D. (cu prepoziție)
El este elev. (N.)
Cărțile sunt ale lui Mihai. (G.)
Ei au fost împotriva măsurilor luate. (G.)
Florile sunt pentru mama. (Ac.)
Lucrarea a fost conform planului. (D.)
2. adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație în cazul N
Marin este cel mai silitor.
3. Pronume de orice fel, în cazurile N., G., D., Ac.
Prietenul meu este el, acesta,oricine, niciunul . (N.)1

1
Pronumele sunt în ordine: personal, posesiv, demostrativ, nehotărât, negativ.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Meritul este al ei, alor noștri, al acestuia, tuturor, al niciunuia. (G.)

Toți au fost contra lor, alor noștri, acestuia, unuia niciunuia. (G.)
Cărțile nu sunt pentru tine, pentru ale noastre, Acela, oricare, niciunul, dintre voi.
(Ac.)
eEl este asemenea ei, lor, aceluia, oricăruia, niciunuia. (D.)
Care este adresa ta?(N.)
Al cui este caietul? (G.)
Împotriva cui au fost ei?(G.)
Pentru cine sunt cărțile? (Ac.)
Asemenea căruia dintre ei este copilul tău? (D.)
Spune-mi care este adresa ta. (N.)
I –a întrebat a cui este cartea. (G.)
Nu mi-a spus pentru cine sunt cărțile. (Ac.)
Am aflat asemenea căruia este copilul tău. (D.)
4. Numeral în toate cazurile:
 Cardinal
Ei erau cinci. (N.)
Cartea este penntru cei doi. (Ac.)
Diplomele sunt ale celor doi. (G.)
Voi sunteți asemenea celor doi. (D.)
 Colectiv
Ei sunt tuspatru. (N.)
Meritele sunt ale amândurora. (G.)
Cărțile sunt pentru amândouă. (Ac.)
Tu ești asemenea amândurora. (D.)
 Ordinal
Tu ești al doilea. (N.)
Cartea este pentru primul. (Ac.)
Cărțile sunt ale primului. (G.)
Tu ești asemenea primului. (D.)
5. Verb la modurile infinitiv, supin, participiu, gerunziu acordat:
Datoria noastră este de a învăța.
Poezia este de memorat.
Câmpia era înverzită.
Rana era sângerândă.
6. Adverb sau locuțiune adverbială:
El este altfel.
Este cu neputință să ajungem acolo.
7. Interjecție
Este vai de tine.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Subiectul

Definitie – partea principală de propoziţie care arată cine face sau suferă acţiunea exprimată de
un predicat verbal activ sau pasiv sau cui i se atribuie o însuşire sau o caracteristică exprimată de
un predicat nominal.

 Arată cine face acţiunea exprimată de predicatul verbal:

Mama găteşte.

 cine suferă acţiunea exprimată de un verb la diateza pasivă:

Tortul a fost tăiat de el.

 cui i se atribuie (cu ajutorul verbului copulativ) caracteristica sau

însuşirea exprimată de numele predicativ:

Peretele era verde.

Întrebări:

a) cine? ce?

b) care este lucrul care?

Felurile subiectului:

a. subiectul exprimat, când acesta este exprimat prin diverse părţi de vorbire.

Este de două feluri:

 simplu – exprimat printr-un singur termen:

Iarna a sosit.

 multiplu – exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire:

Trandafirii, lalelele şi iasomia sunt florile mele preferate.

 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Dezvoltat

 Reluat: Virtutea pentru dânşii ea nu există.(M. Eminescu)

b. subiect neexprimat (nu apare în propoziţie):

* subînţeles (este exprimat, de obicei, într-o propoziţie anterioară, iar

substantivul respectiv sau un pronume personal de persoana a III-a, singular

ori plural se subînţelege):

* Elevul învaţă 1/ şi scrie. 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles – elevul)

* Mergeau la şcoală. (ei)

* inclus (este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a

singular şi plural ale verbului cu funcţie de predicat (se subînţelege pronumele personale de
persoana întâi şi a doua singular sau plural):

* Învăţăm o poezie. (noi)

* Învăţaţi lecţia. (voi)

3. nedeterminabil: specific verbelor care denumesc fenomene atmosferice; Plouă. Ninge.

Viscolește.

4. nedeterminat (general): nu interesează autorul acţiunii: “Sună de trei ori!”

- când nu poate fi identificat (la pers. a III-a, diateza activă: Scrie la ziar.) sau poate fi raportat
la orice persoană, acţiunea având valoare generală („Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi”;
Aici se doarme bine.)

Subiectul logic si subiectul gramatical

Subiectul logic indică autorul acţiunii.

Subiectul gramatical este cuvântul care îndeplineşte funcţia sintactică de subiect.

Uneori se suprapun, alteori, subiectul logic îndeplineşte alte funcţii sintactice: complement de
agent, complement indirect etc.

Florile sunt udate de mama.

Subiectul logic este mama, dar el îndeplinește funcția sintactică de complement de agent.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Subiectul grammatical este florile.

Subiectul se exprimă prin:

A) Substantiv în cazul nominativ: Pâinea e bună.

b) adjectiv substantivizat în cazul N.:

Harnicul învaţă.

c) pronume de orice fel (cu excepţia celui reflexiv) în cazul N.:

* El este elev. (pronume personal)

*Dumnealui este profesor.(pronume personal de politeţe)

*Însuţi ai fost acolo. (pronume de întărire)

*Ai mei au plecat. (pronume posesiv)

*Acesta îmi este coleg. (pronume demonstrativ)

*Fiecare învaţă. (pronume nehotărât)

*Care lipseşte? (pronume interogativ)

*Nu ştiu 1/ care lipseşte. 2/ (pronume relativ)

*Niciunul n-a lipsit. (pronume negativ)

d) numeral în cazul N.:

*Doi învaţă. (numeral cardinal)

*Al treilea desenează. (numeral ordinal)

*Amândoi au plecat (numeral colectiv)

*Se ia o doime din întreg. (numeral fracţionar)

*Se ia câte una din bile şi se introduce în urnă. (numeral distributiv)

e) Locuţiune substantivală: Părerile de rău sunt inutile.

f) Verb la modul:

infinitiv: A vedea bine o emisiune e o plăcere;

supin: De plătit mai puţin este convenabil;

 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

gerunziu (numai după un reflexiv impersonal): Se aude tunând.

g) Locuţiune verbală la modul:

infinitiv: A pune pe roate o afacere e greu;

supin: De băgat de seamă diferenţa este uşor.

h) Interjecţie (numai după un reflexiv impersonal): S-aauzit fiu-fiu! În acel moment.

Subiectul poate fi dublat, cu rol de insistenţă, imediat sau la distanţă, printr-un pronume personal
sau demonstrativ: Vine el tata. Elevul care învaţă, acela ştie.

Atenţie: Nu sunt subiecte, ci atribute:

 substantivele şi pronumele în cazul genitiv: Ai casei au plecat. Ai lui s-au certat.

Subiectul real este un substantiv (stăpânii, părinţii) căruia îi ţine locul articolul genitival;

 substantivele şi pronumele în cazul acuzativ precedate de prepoziţiile de, din sau

dintre: Se mai întâmplă de acestea. Au plecat din oameni. Subiectul real este un
substantiv sau un pronume (lucruri, unii).

Sunt enunţuri fără subiect: Afară pluă.

Verbele impersonale pot avea subiect gramatical: Ţi se cuvine premiul.

Atributul
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Atributul este partea de propoziţie secundară care determină un regent de tip nominal
(substantiv sau un substitut al acestuia-pronume, numeral).Acesta exprimă cele mai variate
caracteristici ale regentului, ca urmare a legăturilor semantice dintre determinant şi determinat:

 locul (pădurea de acolo),

 timpul (discuţia actuală),

 modul (jocul rapid),

 cantitatea (vorba multă),

 scopul (pregătirea pentru examen),

 mijlocul (deplasarea cu maşina),

 asocierea (întâlnirea cu prietenii).

Întrebările atributului,,care?’’, ,,ce fel de?’’, ,,al(a, ai, ale) cui?’’, ,,cât ,câtă, câţi, câte?’’
adresate cuvântului determinat.

Se ofera elevilor urmatoarea observatie:

Dacă se apelează însă doar la criteriul întrebării pentru identificarea acestuia, se pot produce
confuzii. Este cazul unor sintagme precum: saltul înainte, ziua de ieri, considerate de către unii
complemente circumstanţiale tocmai din cauza folosirii intrebarii, în loc de a identifica natura
elementului regent.

Confuzia atributului cu complementul este exclusă, deoarece regenţii atributului (substantiv,

pronume, numeral) sunt incompatibili cu aceia ai complementului(adjectiv, verb, adverb,
interjecţie).

Felurile atributului:

-substantival

-adjectival

-pronominal

-verbal

-adverbial

-numeral

-interjectional
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Atributul substantival
Atribute substantivale sunt cele care se exprimă prin substantive comune sau proprii in
cazurile acuzativ sau genitiv ,fiind dependente de un substantiv sau de un substitut al
acestuia.

a) atribut substantival genitival(care sta in cazul genitiv fara prepozitie sau locutiune
prepozitionala si se exprima prin:
- substantiv comun sau propriu
Cartea elevului este ingrijita.
Meritul lui Mihai este apreciat.
- Numeral cardinal propriu-zis, ordinal, colectiv, distributiv, fractionar
Meritele celor trei sunt de necontestat.
Actiunea primeia dintre fete a fost incununata de succes.
Preocuparile amandurora sunt de admirat.
Astfel se realizeaza gruparea a cate patru dintre obiecte.
Remarcam lipsa unei doimi din intreg.
b) Atribut substantival prepozitional care sta in cazurile Ac., G., D. Precedate de prepozitii
sau locutiuni prepozitonale
- Substantiv comun sau propriu
Cartea de citire este pe banca. (Ac.)
Masurile impotriva lui Ionel au fost nedrepte. (G.)
Oamenii asemenea parintilor lui, rar intalnesti. (D.)
- Numeral cardinal propriu-zis, ordinal, volectiv, fractionar, distributiv
Cartile de la cei doi (de la al doilea, de la amandoi, de la o doime din ei) au fost
interesante. (Ac.)
Mergem in grupuri de cate doi. (Ac.)
Sanctiunile impotriva celor doi (celui de-al doilea, impotriva amandurora,
impotriva unei treimi dintre participanti )au fost aspre. (G)
Succesul datorita celor doi (celui de-al doilea, amandurora, unei treimi din
concurenti) a fost impresionant. (D.)
c) Atribut substantival apozitional care aduce o explicatie, face o precizare si sta in toate
cele cinci cazuri exprimandu-se prin:
- Substantiv comun sau propriu
Elevul Popescu invata. N acordat
Pe elevul Popescu l-am vazut in oras. * N neacordat
Pe colegul meu, Mihai, l-am vazut in parc. * Ac. acordat obligatoriu
I-am dat vecinului meu, lui Ionel, o minge. * D
Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit. * G.
Baiete, elevule, vino la mine! * V. Acordat
Ai si tu, Ioane, o scrisoare. *V. Neacordat
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

- Numeral cardinal propriu-zis, ordinal, colectiv, fractionar

Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci. *N.
Colega mea, prima dintre fetele de acolo, este fruntasa.
Colegii mei, amandoi, au luat premiu.
Se ia aceasta parte, o doime, din intreg.

Pe colegii mei, pe doi dintre ei, i-am intalnit la teatru. *Ac.

Pe prietenul meu, pe cel de-al doilea dintre baietii aceia, in apreciez mult.
Pe prietenii mei, pe tustrei i-am vazut la scoala.
Nu eleminam decat o parte, o treime.

Le imprumut colegilor, celor doi, manual de limba romana. *D

Ii dau copilului, celui de-al treilea, o minge.
Parintilor mei, amandurora, le datorez succesul.
Partii ramase, doimii, i se adauga doua patrimi pentru a reface intregul.

Cartile fetelor, celor doua, sunt mai ingrijite ca ale voastre. *G

Meritul colegei noastre, al celei de-a treia, este apreciat.
Cartile lor, ale amandurora, mi-au fost de folos.
Inlaturarea acestei parti, a doimii, duce la injumatatirea intregului.

d) Atribut substantival in Ac. Si D. fara prepozitie

Satisfacerea un timp a tuturor doleantelor este o necesitate. * Ac.
El este nepot Mariei. *D.

 Atribut pronominal- se exprima prin pronume de diverse feluri

a) Atribut pronominal genitival care sta in genitiv fara prepozitie se exprima prin toate cele 8
feluri de pronume cu exceptia celor reflexive si de intarire
Cartile lor (dumealor, alor mei, acestora, tuturor, nici unora) nu se afla pe banca.
Nu stiu ale cui creioane sunt pe masa.
Ale cui flori sunt in vaza?

b) Atribut pronominal prepozitional care sta in cazurile Ac., D., G., insotit de prepozitie sau
locutiune prepozitionala si se exprima prin pronume de diverse feluri:
Filmele de la el (de la dumnealui,de la ai mei, de la acestia, de la altii, de la nici
unii) nu mi-au placut asa de mult ca ale tale.
Lauda de sine nu miroase a bine.
De care carte citesti?
Nu mi-a spus de care fata e indragostit. *Ac

Lupta impotriva lor ( impotriva dumealor, impotriva alor nostri, impotriva

 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

acelora, impotriva altora, impotriva nici unora) n-a fost asa grea ca aceasta.
Dezbaterea asupra careia dintre probleme te intereseaza?
Te intreb discutia asupra careia dintre carti te pasioneaza. * G.

Promovarea datorita tie (dumealor, alor nostri, acestora, altora, nici unuia dintre
cei interesati) nu l-a satisfacut pe deplin.
Prevederea conform careia dintre legi a fost incalcata?
Avocatul nu a precizat prevederea conform careia dintre legi a fost incalcata. *D

c) Atributul pronominal apozitional

Colegii, ei, ( dumealor, ai nostri, acestia, toti, nici unii) n-au fost de acord cu
excursia. *N.
Pe fratele meu, pe el, ( pe dumnealui, pe al nostru, pe acesta, pe altul, pe nici unul
din cei mari) nu il vorbeste nimeni de rau .* Ac.
Caietele elevilor, ale lor, (ale dumnealor, aor nostri, ale altora, ale acestora, ale
nici unora) nu sunt pe masa. *G.
Le dau colegilor, lor, ( dumnealor, alor nostri, tuturor, celorlalti) o inghetata. *D.
Concurentilor, nici unora, nu li s-a dat nota zece. * D.
Baiete, tu de acolo, vino repede! * V.

d) Atribut pronominal in dativ fara prepozitie sau locutiune prepozitionala

Mihai este nepot ei (dumneaei, acesteia, alteia).
Atribuirea de premii acestora (altora) le-a stranit invidia.

Paru-i atingea pamantul.

Atributul pronominal cu exceptia celui apozitional nu se acorda cu termenul regent.

 Atribut adjectival se exprima prin adjective propriu-zise (calificative), prin adjective

pronominale si prin parti de vorbire cu valoare adjectivala
- adjective propriu-zise, la orice grad de comparatie
Elevul harnic invata.
- Adjective pronominale posesive, de intarire, demonstrative, nehotarate, interogative,
relative, negative
Cartile mele (acestea) sunt noi.
El insusi a fost acolo.
Toti elevii sunt in curte.
Care elevi lipsesc?
Nu stiu care copil a intarziat.
Niciun baiat n-a lipsit de la meci.
- Numerale cardinale propriu-zise, ordinale, colective, distributive, multiplicative cu
valoare adjectivala
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Doi elevi invata.

Al treilea elev citeste.
Amandoi copiii au plecat acasa.
Citeste cate douazeci de pagini pe ora.
Efortul inzecit aduce roade.
- Verbe la participiu si gerunziu acordat
Cartea citita mi-a placut.
Cosurile fumegande polueaza atmosfera.
Atributul adjectival se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu termenul determinat.

 Atributul verbal se exprima prin verb la modurile infinitiv, supin, gerunziu neacordat
Elevii au datoria de a invata.
Problema de rezolvat n-a fost foarte dificila.
La orizont ,departe, se văd coşurile fumegând ale caselor.

 Atributul adverbial se exprima prin adverbe cu sau fara prepozitie si prin locutiuni
adverbiale
Sportivii exerseaza mersul inapoi.

Baiatul de acolo este prietenul meu.

Stationarea in fata este interzisa.

 Atributul interjectional se exprima prin interjectie

Strigatul bravo! Se auzea pe tot stadionul.

TOPICA difera in functie de felul acestuia si de partea de vorbire prin care se exprima.
Atributul adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis sta de obicei dupa substantiv, dar poate
sta si inaintea acestuia atunci cand trebuie pusa in evidenta insusirea sau in constructii
exclamative.
Sta intotdeauna dupa substantivul determinat cand este precedat de un articol demonstrativ sau
cand este urmat de complemente: haina cea noua, pomii plini de flori.
Atributul adjectival exprimat prin numeral ordinal secund sta numai dupa termenul regent, iar
prin numeral cardinal propriu-zis si prin colectivul ambii, sta inaintea cuvantului determinat.
Atributul adjectival exprimat prin adjectiv are o topica variata. Cand este exprimat prin
adjective pronominale posesive, demonstrative si de intarire poate sta atat in urma, cat si
inaintea termenului regent: cartea mea, a mea carte.
Cand este experimat prin adjectiv pronominal interogativ sau prin majoritatea celor nehotarate,
sta inaintea cuvantului determinat: care elev? Fiecare copil.

Atributul substantival prepozitional sta de obicei dupa determinat, putand sa stea inaintea
acestuia doar in limbajul poetic: pod de piatra, de faina marii saci.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Atributul substantival apozitional sta dupa elementul determinat, foarte rar si in inaintea
acestuia daca este exprimat prin substantiv nearticulat: elevul Popescu
"Lira de argint, Sihleanu..." M. Eminescu

Atributul pronominal genitival sta de obicei dupa substantiv, dar poate sta si inaintea acestuia,
cand substantivul este determinat si de un atribut adjectival antepus (bunul ei frate) sau cand
atributul este exprimat prin pronume relativ care (mama al carei copil).

Atributul pronominal prepozitional in acuzativ sta numai dupa termenul regent (creion ca al
meu) iar cel in D. posesiv poate sa aiba topica libera (paru-i dezlegat, blanda-i privire).

Atributele verbale, adverbiale si interjectionale stau intotdeauna dupa substantivul determinat.

PUNCTUATIA

Atributele se despart prin virgula cand sunt coordonate prin juxtapunere sau prin conjunctii si
locutiuni conjunctionale, cu exceptia lui sau, ori, si, si cu, impreuna cu:

Are o carte noua, interesanta, publicata la o editura de renume.

Prin virgula se despart si atributele apozitionale cand sunt apozitii simple sau dezvoltate care
determina un pronume personal sau un nume propriu ori cand sunt in alt caz decat nominativ:

Omul, satul de toate, luase copiii.

El, Ionescu, este colegul meu.

Caietul colegului meu, al lui Andrei, este nou.

Nu se despart prin virgula de termenul regent doua sau mai multe atribute ale aceluiasi
substantiv cand sunt de acelasi fel:

Caiet nou de matematica

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

Propoziția care îndeplinește în frază rolul de atribut pe lângă un substantiv din propoziția regentă se
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

numește propoziție subordonată atributivă .

Îmi amintesc ziua 1/ [când] ne-am întâlnit. 2/ AT

Îmi amintesc ziua întâlnirii. Atribut substantival

Nu dormea din cauza aducerilor-aminte 1/ [ce] îl chinuiau. 2/ AT

Nu dormea din cauza aducerilor- aminte chinuitoare. Atribut adjectival

Ea, 1/ [care] este sora mea, 2/ a plecat destul de repede. 1/ AT

Ea, sora mea, a plecat destul de repede. Atribut substantival apozițional

Cei doi, 1/ [care] sunt frați, 2/ mergeau alăturea. 1/ AT

Cei doi, frații, mergeau alăturea. Atribut substantival apozițional

Termeni regenți:

-substantiv: Am cumpărat cartea /care mi-a plăcut.

-locuţiune substantivală : Nu dormea din cauza aducerilor-aminte/ ce îl chinuiau.
-pronume : I-am mulţumit aceluia / pe care îl stimam.
-numeral : Tu ai ales doi / care ţi-au plăcut.
-adjectiv substantivizat : Toată sala aplauda pe cel talentat / care a stârnit admiraţia tuturor.
-locuţiune pronominală :
El părea atras de nu ştiu ce/ care-l îndemna spre vârful muntelui.
-locuţiune numerală: El îţi oferea câte şi mai câte/ de care nici nu aveai nevoie.

ELEMENTE INTRODUCTIVE
 pronume şi adjective pronominale relative (care,cine,ce,ceea ce)
Exemple:
Îmi place persoana/ pe care mi-ai prezentat-o.
Aceasta este prietena / căreia i-ai oferit flori.
Te-ai aşezat pa scaunul/ cui nu-l ocupase.
A sosit scrisoarea/ ce o aşteptam.
Nimic/ din ceea ce mi-ai spus/ nu este adevărat.
 adverbe relative ( unde, cum, când, cât)
Exemple :
Mi-ai arătat locul/ unde s-a aflat casa voastră.
El numără orele/ de când ai plecat.
Ai locuit aici toată perioada/ pe cât ai fost angajat.
Ne-a impresionat modul/ cum ai răspuns.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 conjuncţii subordonatoare (că, să, dacă, de, ca ... să )

Exemple :
Mă preocupă ideea/ că nu voi ajunge la timp.
Gândul/ de va pleca mâine la bunici/ îl domină.
Decizia / ca toţi să contribuim la curăţenie/ a fost a noastră.
 pronume şi adj. pron. nehotărâte
( oricare, oricine, orice )
Exemple :
Îţi voi susţine ideea/ oricare ar fi ea.
Suferinţa lor impresiona sufletul / oricărui om îi vedea.

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA
• Stă întotdeauna după termenul regent,
de obicei, imediat după acesta şi este adesea intercalată în regentă.
• De cele mai multe ori, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă.
• Când aduce o explicaţie suplimentară,
atributiva se numeşte atributivă expli-
cativă şi se desparte prin virgulă sau
linie de pauză de regentă.

Complementul direct
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Complementul direct determină un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă desemnând

obiectul asupra căruia se exercită acţiunea: Câinele păzeşte casa. Se recunoaşte cu ajutorul
întrebărilor: pe cine? ce?
Complementul direct poate determina:
a)Verb tranzitiv la moduri personale
b)Verb tranzitiv la moduri nepersonale
c)Locuţiune verbală tranzitivă (la moduri personale sau nepersonale)
d)Interjecţie predicativă
Se exprimă prin:
1. Substantiv comun sau propriu in acuzativ fara prepozitie sau cu prepozitia pe:
A copiat textul.
L-am intalnit pe Ion.
2. Prin noua din cele zece feluri de pronume (cu exceptia celui de intarire)
Pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe fiecare, pe ai vostri) l (i)-a felicitat.
Pe cine cautati?
Nu mi-a spus pe care l-a laudat.
Sa nu jignesti pe nimeni.
3. Numeral cardinal propriu-zis, colectiv, fractionar si ordinal
Pe cei doi (pe amandoi, pe al doilea ) i (l)-am vazut in oras.
Luam o doime din intreg.
4. Verb la infinitiv, supin, gerunziu
Nu stie a scrie.
N-a terminat de invatat.
Am auzit strigand.
5. Interjectie:
Am auzit trosc!
Complementul direct se construieste cu prepozitia pe in urmatoarele situatii:
 Cand este exprimat prin nume proprii de persoane sau de animale ori prin nume comune de
persoane identificate de vorbitori:
Priveste-l pe Ionel.
Alunga-l pe Grivei.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Cheama-l pe prieten.
I-am vazut pe colegii tai.
 Cand este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive, prin
pronume posesive, demonstrative, nehotarate negative care tin locul numelor de persoana sau
prin pronume interogative si relative cu exceptia pronumelui ce:
Pe el (pe dumnealui, pe al tau, pe acesta, pe fiecare) l-a felicitat directorul.
Se lauda pe sine.
Sa nu crezi pe niciunul.
Pe cine astepti?
Nu stiu pe care la chemat.
 Cand este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise, colective ori ordinale precedate sau
nu de articole demonstrative adjectivale:
I-am vazut pe cei trei.
L-am felicitat pe (cel de-) al treilea.
Le-am laudat pe amandoua.
 Cand este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articol demonstrativ
adjectival:
L-am chemat pe cel mare.

Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o forma neaccentuata de acuzativ a
pronumelui personal:
- Reluat, cand forma neaccentuata apare dupa complement
Pe Marian l-a felicitat directorul.
- Anticipat, cand forma neaccentuata apare inaintea complementului
L-am vazut pe Mihai la film.
Complementul direct este asezat de obicei, dupa verb, uneori, intre ele, intercalandu-se o alta
parte de propozitie:
Am vazut un film interesant.
A vazut azi un film interesant.
Complementul direct poate sa stea si inaintea verbului determinat
Bricheta am gasit-o in buzunar.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

In unele situatii, complementul direct are topica fixa:

Ma cheama.
M-a pedepsit.
A rugat-o.
Va cheama-o.
Alteori sta intre partile componente ale unor forme verbale compuse:
Chematu-m-a.
Chema-l-ar.
Nu se desparte prin virgula de termenul regent daca este asezat imediat langa acesta:
I-am dat un creion.
Se despart prin virgula doua complemente direct coordonate prin juxtapunere sau prin conjunctii
si locutiuni conjuctionale coordonatoare cu exceptia lui si, ori, sau si cu nerepetate:
N-a cumparat nici carti, nici caiete.

Propoziția completivă directă

 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Propozitia care indeplineste in fraza rolul de complement direct (pe langa un verb tranzitiv din
propozitia regenta) se numeste propozitie completiva directa.(CD)
L-am cunoscut pe scriitor.
Cornel stie ceva.
Poti citi.
Cheama pe trei din grupul sau.
Termina de strigat.
Porneste a gesticula, l-am auzit strigand chiar.
Astfel se obtin frazele:
L-am cunoscut ¹/ pe cine a scris cartea. ²/
Cornel stie ¹/ce s-a intamplat. ²/
Poti ¹/ sa citesti.
Cheama ¹/pe cine se afla in grupul sau. ²/
Termina ¹/sa strige. ²/
Porneste¹/ sa gesticuleze²/, l-am auzit³/ cum striga chiar/
Termeni regenţi:
1. un verb predicativ, personal, tranzitiv la diateza activă sau activă pronominală, la moduri
personale şi nepersonale, cu excepţia participiului;
 Eu ştiu ¹/ce am de făcut în această săptămână.²/ 2CD
 Mama şi-a cumpărat ¹/ ce a dorit întotdeauna.²/ 2 CD
 Profesorul are de verificat ¹/cum am efectuat tema pentru acasă.²/ 2 CD
*infinitiv
A intrat în cameră fără a băga de seamă¹/ ce faci.²/
*gerunziu
“Și Iisus, auzind¹/că Ioan a fost întemnițat,²/ a plecat în
Galileea.¹/”(Matei ,4,12)
*supin
Profesorul are de verificat¹/ dacă rezultatele sunt corecte.²/
2. o locuţiune verbală predicativă, personală, tranzitivă la moduri personale sau nepersonale
(cu excepţia participiului);
 Cunoscuţii au băgat de seamă¹/că te superi foarte repede.²/ 2 CD
 Neţinând minte ¹/ce temă au²/,câţiva elevi n-au scris.¹/ 2 CD
 Prietenul meu a intrat în casă fără a băga de seamă¹/că acolo mă aflam şi eu.²/ 2 CD

3. o interjecţie predicativă;
 Uite¹ /cine a venit.²/ 2 CD
 Iată ¹/ce a făcut ea astăzi²./2 CD

CONECTORII PROPOZIȚIILOR COMPLETIVE DIRECTE : CONJUNCȚII

SUBORDONATOARE
·Că : A spus ¹/ că pleacă.²/
·Cum că : “ O sondă de petrol vestește¹/ cum că izvorul vieții noastre e în muncă.²/” ( Mihai
Beniuc)
·Dacă : L-am întrebat ¹/ dacă vine azi în control.²/
·De : L-am întrebat ¹/ de vine chiar azi în control.²/
·De (cu alte valori) : El începea ¹/de povestea amintiri.²/
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

·Să : Maria vrea ¹/să vorbesc cu profesorii ei.²/

Construcția completivei directe cu ca să nu este recomandabilă.
·Ca(…) să: Medicul i-a recomandat ¹/ ca în fiecare zi să bea ceai.²/

PRONUME ȘI ADJECTIVE RELATIVE

Care , al căreia, cărora, contra cărora, înaintea căreia
Nu știam ¹/care pleacă.²/
·Cine, în fața cui, ale cui, cui, la cine, față de cine
Nu a aflat¹/ ale cui sunt cărțile.²/
·Cât , câtă, câți, câte, ale câtora, câtora, cu câți
Am aflat ¹/câți au plecat.²/
·Care, ale cărei, căror, pe care
Am aflat ¹/ale cărei fete sunt desenele.²/
·Ce, cu ce
Ne-a comunicat ¹/ cu ce probleme se confruntă.²/
·Cât câtă, câți , câte, ale câtor, câtor
Nu a spus¹/ cât a luat la test.²/

PRONUME ȘI ADJECTIVE NEHOTĂRÂTE COMPUSE CU ORI

El poate face acasa ¹/orice vrea.²/
Ajută ¹/pe oricine te solicită.²/
Suspecteaza ¹/ pe oricine îl vizitează.²/
L-am întrebat ¹/ pe oricare a venit.²/
Întreabă-i ¹/ pe oricâți vor veni.²/
Il ajută ¹/ pe oricare coleg solicită acest lucru.²/
I-a primit ¹/ pe oricâți copii au venit.²/
Primește ¹/orice obiect îi dai.²/
Citeste ¹/ orice carte îți dă!²/
Desenează ¹/ orice vede.²/
L-aș saluta ¹/ pe oricare om va veni la noi.²/
Observaţie pronume/adjective pronominale relative, adverbe relative, pronume/adjective
pronominale nehotărâte au funcţie sintactică în subordonată, şi pot fi precedate sau nu de
prepoziţii.

ADVERBE RELATIVE
Unde, de unde, de pe unde
Nu știe ¹/ unde pleaca in excursie./²
·Încotro
Nu a aflat ¹/ încotro a luat-o mașina.²/
·Când , de când ,până când
L-am întrebat¹/ când a sosit.²/
·Cum
Nu a comunicat ¹/ cum a procedat.²/
·Ce
Mi-a spus ¹/ ce mult a suferit fratele ei.²/
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Observaţie Când CD răspunde la întrebarea ce? verificarea ei se face prin pronumele

nehotărât
ceva; iar când CD răspunde la întrebarea pe cine?verificarea ei se face prin
pronumele nehotărât cineva.

Contragerea şi expansiunea

O propoziţie completivă directă poate fi contrasă într-un complement direct, iar un complement
direct poate fi extins(dezvoltat) într-o completivă directă.
 Eu nu pot¹/ să văd bine la tablă.²/ 2 CD
 Eu nu pot vedea bine la tablă.

 Nică ştia a învârti şi hora , dar şi suveica.(c.d.)

 Nică ştia¹/ să învârtească şi hora, dar şi suveica.²/ 2 CD

TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA PROPOZIȚIEI COMPLETIVE DIRECTE

De regulă stă după regentă
Am aflat ¹/ ce cadou au cumpărat.²/
·Poate sta și înaintea regentei
Că te vei supăra,¹/ știu.²/
·Când se află după regentă, completiva directă nu se desparte prin virgulă
Nu știa¹/ unde l-ar găsi.²/

·Așezată înaintea regentei, completiva directă se desparte , în general, prin virgulă

Pe cine întâlnești,¹/să saluți.²

 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Complementul indirect

Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care arată obiectul asupra căruia se
răsfrânge indirect o acţiune a verbului sau căruia I se atribuie o acţiune, o însuşire sau o
caracteristică exprimată prin cuvântul determinat.
Complementul indirect răspunde la întrebările:
 Pentru dativ: cui?
 Pentru genitiv: asupra cui?, contra cui?, împotriva cui?
Regentul complementului indirect poate fi:
 Un verb tranzitiv la mod personal: Bunicii cer nepoţilor ascultare.
I-e dor de povestit cu nepoţii.
 Un substantiv nearticulat: Slavă patriei!
Complementul indirect poate fi exprimat prin:
 Substantive comune sau proprii, în cazurile dativ şi genitiv cu prepoziţiile asupra, contra,
împotriva.
S-au adresat colegilor.
Luptăm împotriva nedreptăţilor.
 Adjective pronominale posesive contruite cu prepoziţii specifice genitivului:
Toţi s-au ridicat împotriva voastră.
 Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ şi genitiv cu prepoziţie:
Le-am dat celor doi (amândurora, unei treimi din ei, celui de-al doilea) premii.
S-au ofensat împotriva celor doi (împotriva amândurora, împotriva unei treimi din ei,
împotriva celui de-al doilea).
 Pronume în cazurile dativ, genitiv cu prepoziţie:
Lui (dumnealui, alor noştri, acestuia, fiecăruia) i-am dat o carte. * D.
Îşi repetă mereu reproşurile făcute.
Cui i-ai dat mingea?
Nu ştiu cui I se cuvin laudele.
Nimănui nu I s-a oferit această posibilitate.
Au luptat (împotriva lor, dumnealor, alor noştri,tuturor, celorlalţi). * G.
Contra cui aţi votat?
N-am aflat contra cui a complotat.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Nu complotează împotriva nimănui.

Complementul indirect poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată a pronumelui
personal:
Mie mi se cuvine acest drept.
Ţi s-a dat şi ţie o parte din câştig.
Topica şi punctuaţia
Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent, dar
poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă:
Spune dirigintelui cele întâmplate.
Băiatului să-i dai premiul întâi.
Se desparte prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare, cu excepţia lui şi, ori, sau, şi cu.
I-am dat mamei, lui tata şi Mioarei câte un cadou.
Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după verbul
determinat:
I-am dat colegului manualul meu.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Complementul circumstanțial de loc

Este partea secundară de propoziţie care arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se
manifestă o însuşire, limitele spaţiale (punctul de plecare sau de sosire, intervalul) şi direcţia
acţiunii.
Se duce la Craiova.
Aluat-o la fugă spre gară.

Complementul circumstanţial de loc determină:

 Un verb: Se duce acolo.
 interjecţie: Hai la şcoală!
 Un adjectiv: Dă-mi cartea luată din raft.

Se exprimă prin:
 Adverb de loc:
Fără prepoziţie: Rămâne aici.
Cu prepoziţie: A fugit repede până acolo.
 Loc. adverbială de loc: Umbla de acolo până acolo de nerăbdare.
 Substantive comune sau proprii în:
Ac. - cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: în, la, după, între, lângă, către, de la, sub, de lângă,
de sub, de pe sub, dintre, pe, peste, până, până la, spre, aproape de: Mă duc la bibliotecă.
- fără prepoziţie, când arată spaţiul străbătut şi este însoţit de numerale sau adjective: A
alergat doi kilometri.
S-a dus cale lungă.
D. – în expresiile: Stai locului!
S-a aşternut drumului.
G. - cu prepoziţie: înaintea, deasupra, dinaintea, dedesubtul: Am aşteptat înaintea casei.
- cu locuţiune prepoziţională: în faţa, în spatele, în mijlocul, în jurul, de-a lungul, de-a latul:
S-a plimbat de-a lungul malului.

 Pronume în:
Ac. - cu prepoziţie: S-a aşezat lângă el (dumnealor, în jurul alor voştri, lângă celălalt, lângă
unul).
Către cine s-a îndreptat?
Nu ştiu spre care au plecat.
N-a pus grâu în niciunul dintre saci.
D. – când se exprimă prin pronume personal formă neaccentuată precedat de prepoziţii sau
locuţiuni prepoziţionale specializate pentru G.:
Câmpul se întinde înaintea-mi.
În preajma-mi sunt multe flori.
G. - cu prepoziţie: Am aşteptat înaintea lor, dumnealor, în jurul alor noştri, în jurul acelora, în
jurul altora.
Înaintea cui ai stat la spectacol?
Nu ştiu înaintea căruia se afla cartea.
- cu loc. prep.: S-a plimbat în jurul ei.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Numeral cu valoare substantivală în:

Ac. - cu prepoziţie:
Se îndrepta către cei trei, către amândoi, către al treilea.
G. - cu prepoziţie:
Am aşteptat înaintea celor doi .
- cu locuţiune prepoziţională:
S-a plimbat în jurul celor trei.
- Adjectiv pronominal posesiv precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale specializate
pentru genitiv:
S-a aşezat înaintea mea.
A pus cartea în spatele tău.
- Verb la supin (folosit rar):
Întârziase la prins peşte.
Puctuaţia

Complementele circumstanţiale de loc coordonate prin juxtapunere sau prin conjucţii şi locuţiuni
conjucţionale cu excepţia lui şi, ori, sau, nerepetate se despart prin virgulă:

A fost în oraş, în parc şi la stadion.

Complementul circumstanţial de loc cu sau fară determinări aşezat între subiect şi predicat se
izolează prin virgule daca subiectul este aşezat înainte de predicat:

Copiii, aici, se joacă în voie.

Topica

Stă după sau înaintea termenului regent.

Poate fi aşezat şi între subiect şi predicat sau între verbul copulativ şi nume predicativ:

Se află acolo o mulţime de lume.

Tu eşti la şcoala voastră cel mai bun elev.

Poate sta şi la începutul propoziţiei.

Unde te duci?

Complement circumstanțial de timp

COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE TIMP este partea secundară de propoziţie care

arată timpul in care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire.
Întrebări
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Când?

 De când?

 Pe când?

 Pânâ când?

 Cât timp?
Termen regent

 Un verb: Se duce azi.

 locutiune verbală: Şi-a adus aminte de ieri.

 interjecţie: Hai acum!

 Un adjectiv: Este fericită de alaltăieri.

Părţi de vorbire prin care se exprimă.

 Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-
zise, adjective pronominale nehotărâte sau numerale:
A plecat în străinătate anul trecut.
Stă acolo toată ziua.
Lupta a durat cinci zile.
A călătorit astfel zile şi nopţi.
 Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale: în, la, după, între, spre, de la, pe la, înspre, către, cu, de peste, după, până,
înainte de, în timp de, în vreme de, în jur de şi în genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale: înaintea, asupra, în urma, în timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul.
A sosit la şcoală după colegi.
Se plimbă prin parc în fiecare zi.
A plecat de două zile.
Plecase la drum asupra nopţii.
 Pronume în cazurile acuzativ, genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale şi dativ posesiv precedat de prepoziţii li locuţiuni prepoziţionale cu regim de
genitiv:
Vom pleca la şcoală după el, după dumnealui, după ai voştri, după acesta, după toţi.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

După care veţi pleca la şcoală?

Nu v-aţi hotărât după care veţi pleca la şcoală.
Nu vom pleca la şcoală după niciunul dintre colegi, ci înaintea lor.
Viom ajunge înaintea dumnealor, înaintea acestora, înaintea alor noştri, tututor.
Înaintea cui ai sosit?
N-a aflat înaintea cui au sosit.
N-au sosit înaintea niciunuia dintre ai noştri.
Au sosit acolo înaintea-ţi.
 Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de propoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale cu regim de genitiv:
Am sosit la gară înaintea voastră.
 Adjective propriu-zise referitoare la vârstă, în acuzativ precedate de prepepoziţia de:
Îl cunosc de mic.
 Numerale cardinale, ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi
genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul:
Am ajuns în parc o dată cu cei doi, cu amândoi, cu cel de-al treilea.
Am sosit la şcoală înaintea celor doi, înaintea amândurora, înaintea celui de-al
doilea.
 Numerale adverbiale:
De două ori m-am trezit azi-noapte.
 Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţia până sau locuţiunea prepoziţională înainte de
şi gerunziu:
Până a veni tu, el a plecat.
Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el.
 Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp:
Ei vor sosi mâine.
A plecat de ieri.
Vine pe la noi din când în când.
5. Topica:
Poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia, în funcţie de intenţia vorbitorului .
Poate fi aşezat între subiect şi predicat, între verbul copulativ şi numele predicativ sau
între părţile componente ale unei locuţiuni verbale:
Merg acum şi ei în parc.
Tu eşti acum mai harnic.
Şi-a dat seama atunci de urmări.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Când este exprimat prin pronume şi adverbe interogative şi relative, stă întotdeauna la
începutul propoziţiei:
Când plecă?
Nu ştiu când pleacă?
6. Punctuaţia:
Şi în situaţia complentului circumstanţial de timp se aplică aceleaşi reguli ca la
circumstanţialul de loc.
Acest complement se mai desparte prin virgulă şi atunci când este exprimat prin verb şi
este antepus termenului regent.
Plimbându-se, s-a întâlnit cu el.

Printre adverbele de timp care indeplinesc functia sintactica de complement circumstantial de

timp figureaza si substantivele cu rol de adverb care denumesc zilele, o parte a zilei sau
anotimpurile: iarna, lunea, dimineata:
* Primavara urmatoare ne-am intalnit din nou.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Complementul circumstanțial de mod

Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care arată modul în
care se desfăşoară o acţiune sau felul în care se înfăţişează o stare, o însuşire.
Întrebări: cum?, cât?, în ce fel?

Termenii regenţi:
• un verb: Andrei citeşte cu atenţie.
• o locuţiune verbală: Nu ţin minte bine ce s-a întâmplat atunci.
• un adjectiv: ,, Tare ca piatra, iute ca săgeata.’’
• un adverb: El strigă destul de tare.
• o interjecţie: El atunci harşti! iute o palmă.

Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanţial de mod:

1. substantive în cazurile:
 acuzativ fără prepoziţie, cu valoare adverbial ori însoţit de prepoziţiile şi locuţiunile
prepoziţionale: a, cu, după, din, dintru, fără, în, pe, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit
cu, în raport cu (de), în funcţie de, faţă de, în comparaţie cu, în chip de, la fel ca; ori de
adverbele comparaţie cu valoare de prepoziţie ca (şi), cât (şi), decât:
Dormea buştean.
Miroase a busuioc.
Ascultă cu atenţie.
A funcţionat în conformitate cu planul stabilit.
A fost promovat în funcţie de rezultate.
Vorbeşte ca o moară neferecată.
Este mai tare decât Mihai.
 Genitive însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale împotriva, în baza, în lumina, în
temeiul, pe măsura.
Înoată împotriva curentului.
Legea a fost adoptată în temeiul Constituţiei.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Dativ precedat de prepoziţiile contrar, conform, potrivit, aidoma, asemenea sau fără
prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele inferior, superior, posterior, anterior,
ulterior)
A procedat conform înţelegerii.
S-a comportat contrar aşteptărilor.
A procedat asemenea colegilor săi.
Acest produs este inferior produselor indigene.
2. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de numerale,
însoţite de prepoziţiile de, cu, până, la:
Soarele se urcase de două suliţe pe cer.
3. Adjective în cazul acuzativ, precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie:
Era mai mult mort decât viu.
4. Numerale cu valoare:
 Substantivală
L-a plătit triplu.
Munceşte însutit.
 Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii, adverbe comparative sau
locuţiuni prepoziţionale şi dativ cu prepoziţii:
Aacţionat în conformitate cu cei patru.
A acţionat în funcţie de amândoi.
A procedat potrivit cu a doua dintre legi.
A acţionat conform celor trei dintre colaboratori.
Era mai cumsecade decât cei doi.
Când arată măsura, complementul circumstanţial de mod exprimat prin numeral cu valoare
substantivală este determinat de un substantive precedaqt de prepoziţiile de, cu, până la:
Trenul era lung de două sute de metri.
5. Numeral adverbial:
A muncit înzecit.
A răspuns de două ori mai bine.
6. Pronume în cazurile:
 Acuzativ precedat de prepoziţii, de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative
(aceleaşi ca la substantiv):
Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru, cu celălalt.
Este mai mare decât mine, dumneata, ai noştri, acesta, toţi.
Decât cine este mai mare?
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Nu ştiu decât cine este mai mare.

 Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale
Deşi curentul era puternic, ei înotau împotriva lui.
Legea a fost aprobată şi au acţionat în temeiul ei, al acesteia.
 Dativ precedat de preopoziţii sau fără prepoziţii
A procedat contrar lor.
POtrivit cui ai acţionat?
Am procedat asemenea lui, dumnealui, acestora, alor noştri, tuturor.
7. Verbe la modurile infinitiv precedat de prepoziţia fără sau de adverb comparative,
gerunziu sau participiu cu valoare adjectival precedat de adverb comparative:
A plecat fără a spune.
A-ţi scrie temele e la fel de important ca a învăţa.
Venea alergând.
Rămase uimită ca lovită de trăsnet.
8. Adverbe şi locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu
valoare de prepoziţie:
Vorbeşte repede.
S-a dus acolo cu de-a sila.
9. Interjecţie
Şi o pornim teleap-teleap.

Ca şi celelalte complemente circumstanţiale poate fi intercalat între subiect şi predicat, între

verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale:
S-a auzit brusc o lovitură.
Este uşor influenţabil.
Punctuaţia
Este aşezat imediat după termnenul regent şi nu se desparte prin virgulă .
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Complementul de cauză

Este partea secundară de propoziţie care arată cauza unei acţiuni, a unei stări sau a unei însuşiri.

Răspunde la întrebările: din ce pricină? Din ce cauză?

Termenii regenţi:
 verb
Nu vine de teamă.
 Locuţiune verbală
Din neatenţie, nu şi-a dat seama de pericol.
 adjectiv
Era gârbovită de bătrâneţe.
 adverb
Îngheţase rău din cauza viscolului.

 interjecţie
Vaza zdronc! Din cauza loviturii.

Se exprimă prin:
 substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de, dintre, pentru, la, în, pe sau
de locuţiunile prepoziţionale din cauză de, din motiv de, genitiv cu locuţiunile din cauză,
din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită:
A îngheţat de frig. Ac.
Alipsit din cauză de boală. Ac.
Aîntârziat din cauza unui coleg.G.
Maşina a alunecat datorită poleiului. G.

 Adjective propriu-zise în acuzativ precedat de prepoziţia de:

Nu mai putea de flămândă.

 Pronume în cazurile acuzativ, genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile preoziţionale:

M-am certat pentru el, pentru dumneata, pentru acesta, pentru altul. Ac.
A absentat din cauza lui, dumneaei, alor tăi, aceluia, altuia. G.
Din cauza cui a alunecat? G.
Nu ştiu din cauza cui a absentat.G.
Accidentul nu s-a produs din cauza niciunuia dintre ai noştri. G.
A alunecat datorită lui, dumnealui, aceluia, altuia. D.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

 Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ, precedat de locuţiunile prepoziţionale

din cauza, din pricina, cu regim de genitiv:
A întârziat din cauza voastră.

 Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ, genitiv, dativ cu prepoziţiile şi

locuţiunile prepoziţionale:
S-au supărat pentru cei doi, al doilea, amândoi. Ac.
Au pierdut concursul din cauza celor doi, celui de-al doilea, amândurora. G.
Au alunecat datorită celor doi, celui de-al doilea, amândurora. D.

 Verbe la modurile gerunziu, infinitiv perfect precedate de prepoziţiile pentru, de, şi

participiu cu prepoziţia de:
Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit.
Întârziind la oră, n-a mai intrat în clasă.
Nu mai putea de obosită.

 Adverbe cu prepoziţia de şi locuţiuni adverbiale:

De tare ce vorbeşte te asurzeşte.

De aceea n-a venit, că a fost bolnav.

Topica: Stă de obicei după termenul regent, dar poate sta şi înaintea acestuia.
Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ, prin locuţiuni
adverbial sau prin gerunziu urmat de determinanţi.

Punctuaţia: Se desparte prin virgulă atunci când este antepus termennului regent şi este reluat
printr-un corelativ sau dacă este exprimat prin verb la gerunziu:
De teamă, de asta n-a venit.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

Complementul de scop

Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care arată scopul unei
acţiuni.

Răspunde la întrebările : în ce scop ? cu ce scop ?

Se exprimă prin:

 Substantive în cazul acuzativ, precedate de prepoziţiile pentru, spre, după, la întru ,în şi
locuţiunea prepoziţională de scop în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile
prepoziţionale în vederea, în scopul, în ideea, în intenţia:
Părinţii mei au plecat după cumpărături.

Învaţă în vederea examenului.

 Pronume în cazurile genitiv şi acuzativ însoţite de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale

menţionate la substantiv.
Am consultat pentru ei toate dicţionarele. Ac.

La ce ai venit, ca să mă sperii? Ac.

În curând va avea examene şi se pregăteşte intens în vederea lor, în vederea acestora. G.

 Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile

şi locuţiunile prepoziţionale menţionate:
Am avut de studiat mai multe teme şi am consultat pentru două dintre ele o mulţime de
materiale bibliografice. Ac.
Are trei examene şi acum se pregăteşte intens în vederea primului dintre ele. G.
 Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru, spre, cu
(în ) scop de, în intenţia de, în ideea de şi supin:
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

A venit pentru a lua caietul de la mine.

A mers acolo la vânat.
 Adverbe şi locuţiuni adverbiale: înadins, dinadins, într-adins, dintr-adins, de aceea,
pentru aceea:
Dinadins tace, ca să te sperie.
De aceea te-a căutat, ca să te sperie.
Se prezintă elevilor topica şi punctuaţia:
complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent.
Apare şi înaintea regentului când este exprimat prin pronumele ce, prin adverbe sau locuţini
adverbial care apar ca elemente correlative ale unei propoziţii de scop.

S-a dus după cumpărături.

De ce ai venit, ca să iei caietul?

De aceea n-a venit, ca să nu-l prindă ploaia.

De obicei nu se desparte prin virgulă de termenul regent.

Aşezat înaintea acestuia se desparte prin virgulă, dacă este exprimat printr-un verb la modul
infinitive sau dacă este reluat printr-un corelativ.

Complementul condițional

Este partea secundară dr propoziție care exprimă condiția, ipoteza de care depinde realizarea
acțiunii, însușirii sau calității exprimate în propoziție.

Întrebări: Cu ce condiție?

Determină:

 Verb: Numai vorbind 2limba, vei învăța3 repede franțuzește.

 Adjectiv: mecanismul ar deveni inutil în caz de ploaie. În locul tău, ea ar fi fericită.

Se exprimă prin:
1. Substantiv în cazul genitiv precedat de locuțiunea prepozițională în locul:
În locul tatălui, lui Mircea, inginerului-șef, Anei-Maria eu te ajutam.
2
Scrise cu italics complementele condiționale
3
Cu bold părțile de vorbire pe care le determină
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A

2. Pronume în genitiv:
În locul lui, dumnealui, acestuia, alor săi, unora, celorlalți, cuiva eu te ajutam.
În locul cui te-aș fi ajutat oare?
Știu în locul cui te ajutam.
2. Numeral
În locul primului, ambilor eu te ajutam.
3. Substantiv în acuzativ, precedate de locuțiunea prepozițională în caz de, sau substantive
care exprimă semantic ideea de condiție: caz, condiție, ipoteză, eventualitate, precedate de
prepoziția în sau cu:
Cu această condiție, aș accepta propunerea voastră.
În caz de pericol, m –aș ascunde aici.
4. Pronume:
În cazul acesta, te voi aștepta mâine.
5. Adjeective posesive sau demonstrative:
În cazul acesta, nu pot fi de acord cu tine.
În locul tău, aș acționa altfel.
6. Verbe la mod nepersonal:
Fără a greși, poți lua notă mare la examen. (infinitiv)
Învățând, s-ar feri de necazuri. (gerunziu)
Înțeleasă, lecția nu s-ar uita. (participiu)
7. Adverbe astfel, altminteri
Vorbește, altfel nu te iert.
Mărturisește totul, altminteri nu te voi ajuta.
 GRAMATICĂ A CLASELOR V – VIII
PENTRU ABSOLVENȚII CLASELOR A – VIII – A