Portofoliu

romana
Semestrul al ll-
lea
Gramatica
 Verbele
auxiliare

-In limba romana, verbele auxiliare sunt:

,,a avea; a vrea; a fi’’
-Verbele auxiliare ajuta la formarea unor moduri si
timpuri verbale, ele neputand alcatuii singure functia
sintactica de predicat.

A) A AVEA - a) verb predicativ

-b) verb auxiliar

a) Verb predicativ:
-Cand este sinonim cu verbul ,,a detine’’
,,a poseda’’
-Cand verbul predicative ,,a avea’’ poate alcatui
singur functia sintactica de predicat verbal.

Ex: Eu am o ciocolata.
detin, posed= verb ,,a avea’’ = verb predicativ

b)Verb auxiliar: cand ajuta la formarea unor moduri si

timpuri verbale.
-mod indicativ, timp perfect compus: am mers (verb
auxiliar ,,a avea’’
-mod indicativ, una dintre formele viitorului popular.
,,am sa merg’’ (verb auxiliar a avea)
-mod Conditional-optativ, timp present: ,,as merge’’
(verb auxiliar ,,a avea’’
-mod Conditional-optativ, timp perfect: ,,as fi mers’’
(verb auxiliar ,,a avea’’)

B) A VREA- a) verb predicativ

-b) verb auxiliar

a) Verb predicativ:
-cand este sinonim cu verbul ,,a vrea’’

-cand verbul predicative ,,a avea’’ indeplineste si

singur functia sintactica de predicat verbal.

Ex: Eu vreau o ciocolata. (doresc= verbul ,,a vrea’’ =

verb predicativ)

b) Verb auxiliar
-cand ajuta la formarea unor moduri si timpuri
verbale.
 -mod indicativ, timp viitor simplu: voi merge (verb
auxiliar ,,a vrea’’)

-mod indicativ, timp viitor anterior: va fi mers (verb

auiliar ,,a vrea’’)

C) A FI- verb predicativ

-verb auxiliar
-verb populativ

a) Verb predicativ:
-cand se poate inlocuii cu unul ditre urmatoarele
verbe: ,,a se afla; a se gasi; a exista’’

Ex: Bunicul este in gradina

(se afla, se gaseste= verbul ,,a fi’’; verb
predicativ.

Nu mai sunt oua in frigider?!

(nu mai exista= verbul ,,a fi’’= predicativ.
- ,,a se petrece’’ ; ,,a se intampla’’:
Accidentul s-a intamplat pe strada mea.
(a fost)

- ,,a costa’’:
Ghetele sunt doua sute de lei.
 (costa)

- ,,a trece’’ (referitor la timp):

Sunt doi ani de cand nu l-am mai vazut.
au trecut= ,, a fi’’= verb predicativ.

- ,,a fi originar din: -cand ajuta la formarea unor

moduri si timpuri verbale:

-mod indicativ, timp viitor anterior:

Voi fi mers= verb auxiliar ,,a fi’’
- mod conditional- optativ, timp perfect:
As fi mers= verb auxiliar ,,a fi’’
- mod conjunctiv, timp perfect:
Sa fi mers= verb auxiliar ,,a fi’’
-mod infinitiv, timp perfect: A fi mers= verb auxiliar
,,a fi’’
! In constructiile posesive: Geamul a fost spart de
colegul meu.

D) Verb populativ: atunci cand NU se

poate inlocuii cu unul dintre verbele de
la pnctul b) , adica nu se poate inlocuii
 cu: ,,a exista’’ ; ,,a se gasi’’ ; ,, a se
afla’’ ; ,, a se intampla’’ ; ,,a se petrece’’
; ,,a costa’’ ; ,,a trece timpul’’ ; ,,a fi
originar din’’
Ex: Ea este frumoasa- verb populativ.
El este medic- verb populativ
 Predicatul

- Cand discutam despre parti de vorbire, punctam

elemente de morfologie.
- Cand aducem in discutie partile de propozitie sau
functiile sintactice, punctam elemente care tin
de sintaxa.
- Cuvintele indeplinesc anumite roluri/pozitii in
cadrul unui eununt, adica ele indeplinesc diferite
functii sintactice.
 ! Predicatul= partea principala de propozitie
care arata ce face subiectul, cine este, ce este,
cum este subiectul.

! Intr-un enunt poti indeplinii functia sintactica

de predicat verbal, doar verbele la modurile
predicative/personale.

Ordinea categoriilor gramaticale in analiza:

-Timpul verbului.
-Conjugarea verbului.
- Modul verbului.
-Timpul verbului
-Persoana.
-Numarul.
-Forma verbului.
-Functia sintactica.
 Ex: Intr-o zi, mama i-a facut fetitei o prajitura
delicioasa.
 Enuntul,
tipuri de
enunturi

Enuntul- unitatea de baza a comunicarii ce poate fi

reprezentata printr-un cuvant, un grup de cuvinte, o
propozitie sau o fraza. Toate elementele, avand sens o
semnificatie.
 - In functie de scopul comunicarii, enunturile pot
fi:

1. Asertive: transmit o informatie intr-un mod

obiectiv; ele au la final ,,PUNCT’’
EX: Am ajuns mai devreme la scoala.
Eu stau in pat.
Mama face prajituri.
Eu imi fac temele.

2. Interogative: solicita o informatie; vor avea la

final ,, SEMNUL INTREBARII’’
EX: Care este tema?
Ce mancam?
Ai dormit?
Azi ai luat vreo nota?
3. Imperative: exprima un ordin, un indemn, o
porunca; au la final ,,SEMNUL EXCLAMARII’’
EX: Dute sa-ti faci temele!
Canta!
Ordoneaza-ti in camera ta, imediat!
4. Exclamative: arata emotiaemitatorului (a celui
care vorbeste) cu privire la un anumit aspect.
Aceasta emotie sau subiectivitate poate fi
exprimata fie prin interjectii: (ah, oh, hu, hi, of,
vai etc) fie prin anumite adjective sau adverbe.
Aceste enunturi au la final, semnul exclamarii.

Ex: Vai, ce rau imi pare pentru catelul tau!

Ah, ce poveste frumoasa ai spus!
 Subiectul

Definitie
Subiectul este parte principala de propozitie
care arata cine face actiunea.
I. Intrebare ,,cine’’
Ex: Copiii merg la scoala zilnic
[cine(merg)?]
 Masa este din lemn.
[cine(este)?]
II. Tipuri de subiect:

1. Subiect exprimat: (apare propiu-zis in enunt)

1 simplu: exprimat printr-un singur cuvant

Ex: Fetele canta frumos.
[cine(canta)?]
2 multiplu: exprimat prin doua sau mai multe cuvinte
elemente.
Ex: Fetele si baietii danseaza frumos.
[cine(danseaza)?]

2. Subiect neexprimat: nu apare in mod concret in

enunt!

1 inclus: apare cu verbe la pers I, numarul singular si

plural.

Ex: Merg mai repede decat tine.

[cine(merg)= subiectul propozitiei este unul
neexprimat inclus.
Cantati mai repede!
[cine(cantati)?]=,,voi’’= subiectul propozitiei este
unul neexprimat inclus.
2 subanteles: apare la pers III-a numarul singular si
plural. El poate fi recuperat dintr-un context
anterior.

Ex: Au venit la scoala mai devreme!

[cine(au venit)?]= ei,ele= subiectul
propozitiei este unul neexprimat subanteles.

3 subiectul absent/subiectul zero

! apare cu verbe meteorologice: a tuna; a burnita; a
fulgera; a ninge.
Ploua. Ninge. Tuneta. Burnita.
(In toate cele trei propozitii avem cate un subiect
absent/zero)
 Acordul
dintre
subiect si
predicat
Intre subiect si predicat exista o relatie de
interdepedenta. Astfel, subiectul impune predicatului
acordul in persoana si numar.
Ex: Ele alearga prin parc.
Baiatul s-a apropiat de ea.
Exista situatii in care in structura predicatului subiectul
impune acordul in persoana, numar si gen.
Ex: Cladirea a fost construita de acel antreprenor.
Blocul a fost construit de acel antreprenor.

! In realizarea acordului, se adreseaza faptul ca e va

face la plural.
Ex: Baietii, fetele si prietenii lor merg in centru.

! In cee ace priveste subiectul, acesta se poate

exprima prin:
*Substantiv: Dulapul meu stricat.
Mara merge la mare.
*Pronume (personal): El canta la pian.
*Alte parti de vorbire: Doi au mers la mare.
Al doilea a mers la mare.
 Articolul

I Definitie:
Articolul este parte de vorbire flexibila care arata in
ce masura, vorbitorul cunoaste un obiect o fiinta.

II Felurile articolului:
1. Articol hotarat enclitic.
2. Articol htarat proclitic.
3. Articol nehotarat proclitic.

1.Articol hotarat enclitic:

*apare la finalul cuvantului/substantivului, lipinduse
de acesta.
*articolul hotarat enclitic arata ca obiectul este
cunoscut intr-o mare masura de vorbitor.

! Cazurile substantivului: nominativ (N) ; acuzativ

(AC) ; genitiv (G) ; dativ (D) ; vocative (V)

Masculin Sg Pl
N AC: baiatul baitetii
GD: baiatului baietilor

Feminin Sg Pl
N AC: Fata fetele
GD: Fetei fetelor

Neutru Sg Pl
N AC: Tabloul tablourile
GD: Tabloului tablourilor
3. Articolul hotarat proclitic:
*arata ca vorbitorul cunoaste obiectul/fiinta intr-o
mare masura.
*artiolul hotarat proclitic se aseaza in fata
substantivului fiind un cuvant independent de sine,
statator.
*articolul hotarat proclitic este ,,lui’’

!Situatii in care se foloseste articolul hotarat

proclitic ,,lui’’

1 Cu substantive- nume proprii masculine:

Lui Mihai
Lui Dan
2 Cu substantive nume proprii feminine, terminate in
consoana: Lui Carmen
Lui Flori
3 Cu substantive nume proprii feminine imprumutate
din alte limbi: Lui Micky
Lui Jenny
! Sa nu se confunde articolul hotarat proclitic cu
pronumele personal ,,lui’’
Lui i-au dat o carte.
3 Articol nehotarat proclitic:
 *arata ca vorbitorul cunoaste obiectul/fiinta intr-o
masura mai mica.
*articolul nehotarat proclitic se aseaza in fata
substantivului fiind un cuvant independent/desine
statator.
Sg Pl
Feminin
N AC: o fata niste fete
GD: unei fete unor fete

Sg Pl
Masculin
N AC: un baiat niste baieti
GD: unui baiat unor baieti
Sg Pl
Neutru
N AC: un tablou niste tablouri
GD: unui tablou unor tablouri
 Atributul

! Atributul este partea secundara de propozitie care

determina un substantiv sau un substitute (=inlocuitor)
al substantivului.
! l Pentru a afla functia sintactica de atribut, termenul
la care punem intrebarile atributului poate fi:
substantiv ; substitut al substantivului.
ll Intrebari:
*care?
*ce fel de?
*al, a, ai, ale cui?
*cati? ; cate?
Ex: Fata frumoasa are catel.
[ce fel de (fata)?]
Cartea de pe masa este de romana.
[care (carte)?]
Vaza de la pervaz este alba.
Mingea de la el este colorata.
lll Atributul se poate exprima prin:
1.substantiv insotit/precedat de prepozitie
ex: Leaganul de langa parc este mare.
Umbrela fetei este roz.
2. pronume personal precedat de prepozitie.
Leaganul de langa ei este mare.
3.pronume personal
Toboganul lui este inalt.
4. numeral precedat de prepozitie
Balonul de langa cei doi este spart.

5. adjectiv
Cartea mare este de la biblioteca.
 Adjectivul

l Definitie:
Adjectivul este partea de vorbire flexibila (isi schimba
forma in functie de gen, numar si caz) care arata o
insusire.
! Adjectivul sta pe langa un substantive, pe care il
determina, acordandu-se cu acesta in gen, numar si
caz.
Ex: Copilul frumos a luat premiul intai.
Frumosul copil a luat premiul doi.
! Cand adjectival este antepus substantivului pe care il
determina, adjectivul preia articolul de la substantiv.
ll Felul adjectivului:
A In functie de forma.
a) Adj simple: frumos, inalt, intelligent, etc
b) Adj compuse: tehnico-stintifico, alb-albastru, etc

B In functie de origine, provenienta

a) Adj propriu-zis: destept, scund, etc
b)Adj provenite din alte parti de vorbire
1. Din verb la participiu: atunci cand sunt asezate
pe langa niste substantive pe care le determina
2. Din verbe la gerunziu acordat: atunci cand sunt
asezate pe langa niste substantive pe care le
determina.
3. Din alte parti de vorbire.
lll Variablitatea adjectivelor:
 Adjective care isi schimba forma in functie de gen
si numar = adj variabile
 Adjective care nu isi schimba forma in functie de
gen si numar = adj invariabile.
! Pt a afla nr de terminatii pe care nu le are un
adjective procedam astfel = punem adjectivul la
genurile masculine si feminine doar la numarul
singular.
Gradele de
intensitate
ale adj.

Gradele de intensitate ale adjectivului presupun

trasatura si anumite ,,trepte’’ ale acestuia.

Gradele de intensitate ale adj sunt:

1. Pozitiv: bun/cel bun
2. Comparativ-de superioritate: adverbul ,,mai’’ + adj
(mai bun)
-de egalitate: la fel de/ tot atat de/ tot
asa de bun.
- de inferioritate: adverbul ,,mai’’ +
adverbul ,,putin’’ + adj (mai putin bun)
3. Superlativ: -relativ: -de superioritate: cel mai bun
-de inferioritate: articol
demonstrativ + adverbul ,,mai’’ + adverbul ,,putin’’+ adj
-absolut- de superioritate:
adverbul ,,foarte’’ + adj =,,foarte bun’’
- de inferioritate: adverbul,,
foarte’’ + adverbul putin + adj = ,,foarte putin bun’’
Adjective fara grad de comparatie:
- Exista anumite categorii de adjective fara grad de
comparatie.
 Adj care exprima insusiri ce nu pot fi
comparate: mort; viu; enorm; gigantic;
colosal; urias; extraordinar; etc.
 Adj provenite din limba Latina si terminate in -
(I din a): superior; inferior; exterior; anterior;
posterior.
 Adj care fac referire la culori: rosu; alb; negru;
portocaliu; albastru; roz; mov; etc.
 Articolul
demonstrativ

-Articolul demonstrativ se mai numeste si articol

adjectival.
- Formele articolului demonstrativ:
Masculin Masculin Feminin Feminin
Sg Pl Sg Pl
cel cei cea cele
 celui celor celei celor

Articolul demonstrativ apare in structura

anumitor grade de comparatie: la superlativ
relativ (de superioritate si inferioritate) uneori la
gradul pozitiv.

De asemenea, articolul poate insotii si numeralul:

Cei doi, cei zece.
Cel de-al saptelea.

Articolul demonstrative va face obligatoriu

acordul cu substantivul pe langa care sta si
implicit cu adj pe care il insoteste.
 Pronumele
personale de
politete

Pronumele personale de politete arata gradul de

respect cu venit unei persoane.
!Obs importante.
 Formele: dansul/dansa ; dansii/dansele
reprezinta niste forme antroversate. Daca, in
gramatica anterioara, acestea erau alte forme
 ale pronumelui personal, in gramatica actuala,
ele sunt acceptate si ca forme ale pronumelui
personal de politete. Cu toate acestea ele
arata un grad de respect inferior fata de
formele pronumelui personal de politete.

Formele pronumelui personal de politete:

- Pronumele personal de politete are doar
persoana ll si lll.
- La persoana lll, pronumle personal de
politete are gen si numar: Masculin/
Feminin.
Sg Pl
Pers ll-a dumneata dumneavoastra
dumitale dumneavoastra
Pers lll-a Masc: dumnealor
Dumnealui
Fem: Dumneaei
dumnealor dumnealor
lll Functiile sintactice ale pronumelui personal de
politete:
  Pronumele personal de politete poate
indeplini aleleasi functii sintactice precum
substantivul.

1.Subiect: Dumnealor merg afara.

Dumneaei este la cumparaturi.
2.Atribut: -fara prepozitie: Cartea dumneaei
este interesanta.
Ochelarii dumitale
sunt rosii.
-cu prepozitie: Cartea de la dumitale
este mov.
Masa de la
dumneavoastra este lucioasa.

lV Locutiunile pronominale de politete:

locutiune= grup de cuvinte cu sens unitar care
tine locul unei parti de vorbire; locutiunile se
comporta lafel ca parte de vorbire pe care o
inlocuia.
Ex: Domnia Ta; Maria Sa; Inaltimea Voastra;
Maiestatea/ Majestatea Sa.

! Atentie la: scrierea corecta a locotiunilor

pronominale de politete: ambele componente ale
acestora se vor scrie cu majuscule.
literatura
Textul narativ
literar
Textul narativ literar: evidentiaza intamplarii care sunt
rodul imaginatiei unui scriitor. Acesta va pune
intrebarile pe seama personajelor, alegand ca in textul
sau povestirea sa fie facuta fie la pers lll-a fie la pers l.

Astfel, actiunea personajelor si naratorul constituie

elemente fundamentale prin care autorul isi
evidentiaza viziunea, conceptia, despre bune si viata

! A nu se confunda: autorul (care a existat) cu

NARATORUL (vocea delegate de autor pentru a-l
reprezenta in textul narativ)

Elemente ale textului narativ literar/ trasaturi

1. Actiunea: construita pe momentele subiectului:

 Expozitiunea (prezinta situatia initiala) contine

timpul, spatiul si prezentarea personajului
principal.

 Intriga ( momentul care schimba evolutia

ulterioara a evenimentelor este ca un factor
pertrubator care schimba situatia initiala de
echilibru) ; de obicei este introdusa in textul
 narativ lierar prin cuvinte: deodata, dintr-o data,
brusc.
 Desfasurarea actiunii (presupun prezentarea
evenimentelor in ordine cronologica)

 Punctul culminant ( este momentul de maxima

tensiune intr-un text narativ)

 Deznodamantul ( reprezinta situatia finala, acest

moment poate fi intr-un text narativ: in fine……

2. Personajele:

In functie de rolul pe care il ocupa in actiune

personajele pot fi:
 Principale (apar in toat momentele subiectului)
 Secundare (apar in mai multe dintr momentele
subiectului)
 Episodice (apar doar in anumite secvente ale
actiunii)
 Colective (un personaj de acest fel reprezinta, o
multime de oameni, o armata.
Caracterizare
-a unui
personaj
Personajele reprezinta o fiinta imaginata de autor,
o instant narativa pe seama careia este pusa
actiunea.

In functie de importanta pe care o au in actiune,

personajele pot fi:
 Principale
 Secundare
 Episodice
In functie de trasaturile pe care si le contureaza
pe parcursul actiunii, personajele pot fi:
 Positive: li se contureaza trasaturi precum:
(blandetea; generozitatea; sociabilitatea etc)
 Negative: li se contureaza trasaturi precum:
(rautatea; aroganta; egoismul, laudarosenia etc)

! Compunerea in care sunt evidentiate

trasaturile fizice si morale ale personajelor,
precum si modalitatea prin care apar conturate
aceste trasaturi, se numeste:
CARACTERIZARE DE PERSONAJ
Figuri de stil
 In textile literare, limbajul utilizat este diferit in
vorbirea comuna, cuvintele capatand sensuri
neobisnuite, sensuri figurate.
Acest limbaj expresiv este concretizat in ,,Figuri de
stil’’
1.Epitetul = figura de stil ce consta in
exprimarea unor insusiri neobisnuite care
sunt exprimate de obicei prin adjectiv (ce
determina subiectul), fie prin adverbe (ce
determina verbul)
2.Comparatia= figura de stil ce consta in
insusirea unor elemente care fac referire la
acelasi aspect. De obicei o enumeratie trebuie
sa contina minim 3 elemente insiruite.
3.Repetitia = figura de stil ce consta in reluarea
unui cuvant sau a unui grup de cuvinte, cu
scopul de a accentua o anumita idee.
4.Personificarea= figura de stil ce consta in
atribuirea unor insusiri omenesti lucrurilor,
obiectelor, animalelor, insectelor.
Imagini
artistice
Reprezinta secvente care se adreseaza simturilor:
visual, auditiv, olfactiv, tactil si motricitate.

l Imagini vizuale:
Se adreseaza privirii lectorului.
ll Imagini auditive:
Se adrezeaza auzului lectorului.
lll Imagini olfactive:
Se adreseaza mirosului lectorului.
lV Imagini tactile:
Percepute prin atingere.
V Imagini dinamice/ mortice/ chinestezice:
Redau ideea de miscare.
Descrierea
l Def:
Descrierea are rolul de a infatisa elemente
specifice ale unui personaj/ cadrul sau trasaturi
(fizice si morale) ale unui personaj/ ale unei
prsoane.

! In functie de elementele pe care le infatiseaza,

se pot contura urmatoarele tipuri ale descrierii.
 Descrierea tablou: contureaza un peisaj din
natura.
 Descrierea portret: infatiseaza trasaturile
fizice si morale ale unui personaj.

! Ca text literar, descrierea poate aparea atat

in versuri cat si in proza.

 Descrierea este si un mos de expunere alaturi

de (naratiune, dialog, monolog)

ll Textul literar descriptiv- caracteristici.

1.Conturarea unui aspect din natura sau
portretizare unui personaj.
2.Modul de expunere predominant este
decrierea.
3.Se observa frecventa grupului nominal (=
grup alcatuit din substantive invatat de
adjectiv)
4.Verbele apar la timpurile present si
imperfect.
5.Expresivitatea limbajului, conturata prin
intermediul imaginilor artistice si al figurilor
de stil.
!
6. Scopul unui astfel de text este acela de a
emotiona, sensibilizarea lectorului.