11.01.

2024

LECȚIA DE AZI
... Despre ce-o fi ?

Școala Gimnazială ”Constantin Gurgu”, Nr.2, Gura Ialomiței

Clasa a VII-a
Profesor: Stan Elena Daniela
• Dragii mei, ne regăsim astăzi pentru o nouă lecție, dar nu vă
voi spune titlul ei, ci vă las să îl descoperiți, printr-o ghicitoare,
formulată sub forma unor exerciții:

•1) Scrieți cât mai multe cuvinte care fac parte din câmpul lexical
al pasiunilor.

•2) Scrieți cât mai multe cuvinte care fac parte din câmpul lexical
al sentimentelor/ stărilor sufletești.

•3) Scrieți cât mai multe cuvinte care fac parte din câmpul lexical
al profesiilor/meseriilor.
•
Ce parte de vorbire recunoașteți în formularea răspunsurilor
voastre? Să fie oare….substantive?

Mi-am propus ca, la sfârșitul lecției, voi să deveniți orice doriți și:

- Să identificați substantivele atât în comunicarea orală, cât

şi în cea scrisă, să intuiți rolul lor;
- Să clasificați substantivele după orice criteriu;
- Să identificați corect cazurile şi funcţiile sintactice ale
substantivului;
- Să construiți enunţuri corecte din punct de vedere
morfologic şi ortografic în care să folosiți substantive;
- Să redactați texte literare/ nonliterare folosind substantive
• Pentru că sunteți în clasa a VII-a și poate că vă gândiți deja
la alegerea unei profesii, să călătorim puțin mai departe, în
lumea profesiilor, a meseriilor, pentru a încerca să dezlegăm
misterul!
• Să descoperim: potriviți imaginile de mai jos cu cuvintele
care denumesc meserii/ ocupații/ profesii din lista
următoare:
Să descoperim:
• Completați propozițiile din stânga paginii cu cuvintele
aflate în casetele din dreapta:

Model: Inginerul lucrează într-o uzină.

1.Frizerul....... a. aeroport
2.Barmanul.... b. sală de antrenament sau teren
3.Ziaristul... c. spital sau policlinică
4.Medicul.... d. atelier de pictură
5.Secretara.... e. birou
6.Pilotul.... f. frizerie, coafor
7.Pictorul.... g.bar sau restaurant
8.Antrenorul.... h.redacție de ziar
 Substantivul

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri,

fenomene ale naturii , însușiri, acțiuni, stări sufletești, obiecte.
Felul substantivelor
Substantivele sunt:
I. După înteles:
1.Comune
Substantivele comune denumesc obiecte de acelasi fel si se scriu cu initiala
mica, daca nu sunt la inceputul propozitiei. Acestea pot fi, la randul lor:
a. Substantive mobile (sunt cele care au o formă pentru masculin și o alta
pentru feminin): copil / copilă, profesor / profesoară, director / directoare
b.Substantive epicene ( au aceeași formă atât la masculin, cât și la
feminin) : țânțar,fluture, șobolan, veveriță,etc.
c. Substantive colective( au formă de singular și înțeles de plural): turmă,
roi , echipă, stol, clasă.etc.

2. Proprii
Substantivele proprii denumesc o ființă, un lucru real sau un concept prin
care se deosebesc de celelalte lucruri sau ființe. Substantivul propriu se scrie cu
majusculă.
Exemple: Andreea, Ioana, România, Statele Unite, Regatul Unit, Dumnezeu, Harap-
II. După formă:
1. Simple(comune sau proprii) : fată, carte, ceas, Ialomița, Slobozia, România, etc.
2. Compuse (comune sau proprii) : câine- lup, floarea soarelui, Gura Ialomiței, Câmpulung, etc.
GENUL SUBSTANTIVELOR
Substantivul are trei genuri:
– masculin: (un-doi )băiat, tată,
– feminin: ( una-două) fată, gâscă, ploaie
– neutru: (un- două) ghiozdan, tunet
OBSERVAȚII
Există substantive care au două genuri:
bob – bobi beret – bereți
boabă – boabe beretă – berete
NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR
Formele pe care le ia substantivul pentru a arăta când este vorba de un obiect și când de
mai multe obiecte reprezintă categoria gramaticală a numărului – singular și plural.
Substantivele care se pot număra- numărabile și substantive ce nu se pot număra- nonnumărabile.
SINGULAR – MASCULIN: burete, frate ,codru, ministru, elefant ,etc.
- FEMININ: mamă, soră,albină ,carte minge, etc.
-NEUTRU : registru, cadou ,scaun, televizor, etc.
 PLURALUL
-există substantive care pot avea mai multe forme de plural, acestea
diferenţiindu- se însă în ceea ce priveşte sensul:
Exemplu: cap ( sg.):
a.capete (pl.) - parte a corpului omenesc
ex. Balaurul din povestea citită ieri avea şapte capete.
b.capuri (pl)- extremităţi ale continentelor
ex. La geografie am studiat despre capurile Europei.
c. capi (pl.)-şefi, conducători
Capii mafiei au fost prinşi de poliţie

ATENȚIE !
Substantivele care nu se pot număra se numesc substantive nonnumărabile/
defective și se clasifică în două categorii:
a. Unele substantive au numai formă de singular, adică sunt substative defective de
plural
ex: făină, unt, lapte, mălai ,etc.
b. Unele substantive au numai formă de plural,adică sunt substantive defective de
singular
ex: tăiţei, spaghete ,etc.
 Substantivele pot fi: - nearticulate
- articulate cu articol hotărât sau cu articol
nehotărât.

ARTICOLUL HOTĂRÂT:
- arată faptul că obiectul denumit de substantiv este bine cunoscut..

- este ataşat substantivului (ceasornicul, ceasornicului, copacii,

copacilor; casa, casei, casele, caselor) sau adjectivului, dacă acesta se
află înaintea substantivului şi preia astfel de la substantiv articolul:
frumosul copac; frumoasa casă

Ex. : Băiatul meu și fiica ta sunt buni prieteni.

Frumoasa casă a fost vizitată de mulți turiști.
ARTICOLUL NEHOTĂRÂT

- arată faptul că obiectul la care se referă substantivul este mai puţin cunoscut
vorbitorilor:
Exemplu: Am văzut un băiat și o fată în parc. Se jucau cu niște copii.

- însoţeşte un substantiv, fiind întotdeauna așezat înaintea cuvântului: un băiat,

o fată, nişte copaci, unui elev, unei fete, unor copii etc.

SUBSTANTIVELE NEARTICULATE

- arată faptul că obiectul la care se referă substantivul nu este cunoscut vorbitorilor

(forma de dicționar, la singular și la plural): băiat, fată, copaci, elev, fete, copii
etc.
ex. În echipe au fost acceptate fete.
Ana va primi cărți.
Să exersăm:
• Scrie, în spațiul punctat, A, dacă propoziția este adevărată și
F dacă propoziția este falsă.

………În enunțul Un prieten bun te sprijină mereu, cuvântul

un indică genul feminin .
……....Substantivele doctorului, vecinei, iarba, dealurile, hoții
sunt articulate cu articole hotărâte.
........... În secvența Fetița a găsit o pisicuță abandonată și i-a
rugat pe părinți s-o adopte, pentru că e un animal prietenos
există două substantive articulate cu articol hotărât și două
substantive articulate cu articol nehotărât.
.............Al treilea i, folosit în scrierea substantivelor copiii, fiii
reprezintă articolul hotărât.
Atenție:
Cuvântul un poate fi:

- articol nehotărât ( Am cunoscut un pianist celebru);

- numeral cardinal cu valoare adjectivală, când apare în enunț cu

un alt numeral (Tu ai primit cadou un ceas, noi două tablete.);

Cuvântul o poate fi:

- articol nehotărât (Am văzut o piesă de teatru interesantă.);

- pronume personal (Pe ea o cunosc de la dansuri.)
- numeral cardinal (Noi avem o bicicletă, ei au două.) când apare
în enunț cu un alt numeral;
Să exersăm:
• Identifică enunțul în care cuvântul o are valoarea de
articol nehotărât:

a. A pierdut o carte și trei caiete din ghizdan.

b. Nu a mai văzut-o de mult pe bunica ei.
c. A câștigat o prietenă de nădejde, participând la voluntariat.
d. Nu o plăcea, deși o întâlnise doar de curând.
CAZURILE SUBSTANTIVELOR
Cazul reprezintă forma pe care o ia substantivul pentru a îndeplini o
anumită funcţie sintactică. În limba română sunt cinci cazuri: nominativ,
acuzativ, genitiv, dativ şi vocativ.
l. CAZUL NOMINATIV – funcţii sintactice
a) Subiect– răspunde la întrebările cine? ce?
ex: Mama a venit acasă.
b) Nume predicativ- urmeaza dupa verbele copulative: a fi, a deveni;
- ne arată ce este sau cum este subiectul;
ex: El este un coleg.
c) Atribut substantival apozițional( apoziția) : răspunde la întrebările : care?
ce fel de?
ex: Biblia, carte de căpătâi, ar trebui citită de toată lumea.
2. CAZUL ACUZATIV – prepoziţii care însoţesc substantivele în cazul
acuzativ: de, la, din, spre, înspre, pe, de pe, de la, pentru, cu etc;
- funcţii sintactice:
a) Complement direct– răspunde la întrebărilepe cine? ce?
ex: Am ajutat-o pe prietena mea.
b) Complement prepozițional – răspunde la una dinîntrebările despre cine?
despre ce? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? cu cine? cu
ce? pe cine? pe ce? in cine? in ce? de la cine? de la ce? din cine? din ce?
ex: Vorbeam cu tatăl meu.
c)Circumstantial de loc – răspunde la una dinîntrebărileunde? de
unde? pana unde? incotro?
ex: Maduceam la magazin.
d) Circumstantial de timp – răspunde la una din întrebările cand? de
cand? pana cand? cat timp?
ex: Am ajuns la şcoală după Andreea.
e) Circumstantial de mod – răspunde la întrebările cum? in ce mod?
in ce fel?
ex: Deseneaza ca un artist.
f) Atributul substantival prepozițional – răspunde la întrebările care?
ex: Caietul din preajma cărții este al meu.
g) Nume predicativ (însoţit obligatoriu de o prepoziţie specifică
acuzativului)
ex. Florile sunt pentru mama.
4. Cazul GENITIV– prepoziţii care cer cazul genitiv: contra, asupra, împotriva,
dincauza, înfaţa, înspatele, înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul etc

Obs: Substantivele în cazul genitiv pot fi însoţite de articolul posesiv

(genitival): al, a, ai, ale.
Funcţii sintactice:
a) Complement indirect (însoţit de o prepoziţie) – răspunde la întrebările contra cui?
împotriva cui? asupra cui? etc
Ex: Tata luptă contra fumatului, fără succes.

b) Complement circulmstanţial de loc (însoţit de o prepoziţie) – răspunde la

întrebarea Unde?
Ex: M-am aşezat în faţa mătuşii mele.

c) Complement circumstanţial de timp (însoţit de o prepoziţie) – răspunde la

întrebarea Când?
Ex. Am ajuns acasă înaintea părinţilor mei.

d) Atribut substantival genitival – răspunde la întrebările a cui?, al cui?, ai cui? ale

cui? adresate unui substantiv.
- poate fi însoţit de articolul posesiv (genitival)
Ex: Cartea colegei mele se află pe masă.
Citesc o carte a bunicii.
e) Atribut substantival prepoziţional (însoţit de prepoziţie) – răspunde la întrebarea
Care?
Ex. Lupta împotriva fumatului nu este simplă.

f) Nume predicativ (însoţit de prepoziţie sau de articolul posesiv)

Ex. Lupta dusă de el este contra nedreptăţii.
Florile roşii sunt ale Mariei.

5. Cazul VOCATIV–este cazul adresării directe;

- substantivele în vocativ sunt izolate prin virgulă de restul enunţului;
- substantivele în vocativ nu au funcţie sintactică;
Ex: Ioana, vino aici!
• Știți voi oare ce este un ceasornicar?

• Vă invit să pășim în lumea basmului alături de un ceasornicar și să

descoperim puterea substantivului de a crea o lume:

Trăia odată, demult, într-un oraș mare, un ceasornicar bătrân, adică

un meșter care face și drege ceasuri deșteptătoare, ceasornice, pendule și
ornice cu cuc. Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului,
văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. Dar ce ceas? O minune de ceas!
Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani, avea limbile de aur și cifrele de
pietre scumpe. […] Îl privi din față, îl privi din spate, apoi trase cu urechea.
Dar ceasul nu făcea tic-tac.
— E stricat, de bună seamă, își spuse meșterul. Am să-l iau eu, am
să-l dreg și-o să vestesc în tot orașul, ca acela care l-a pierdut să și-l poată lua.
[…] Cum a ajuns acasă, ceasornicarul s-a pus pe treabă, a desfăcut
cutia ceasului și a văzut că ceasul nu făcea tic-tac numai pentru că nu avea
pitic. Nu știați? Păi sigur, pe vremea aceea, în fiecare ceas locuia câte un pitic.
El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel, făcand tic-tac, tic-
tic-tac… ehei, nu oricine era în stare să-l vadă! Nu-l puteau vedea decât cei
care făcuseră nouăzeci și nouă de fapte bune – și încă și aceia îl vedeau cu
mare, cu nespus de mare greutate. Dacă era atat de mic!..
(”Povestea ceasului cu inimă”, Vladimir Colin)
a drege – a repara;
3. Cazul DATIV – prepoziţii care cer cazul dativ: graţie, mulţumită, datorită, contrar,
conform, potrivit, asemenea, aidoma
- funcţii sintactice:
a) Complement indirect– răspunde la întrebarea cui?;
Ex. I-am dat o ciocolată colegei mele.
b) Complement circumstanţial de mod (însoţit obligatoriu de prepoziţie) –
răspunde la întrebarea Cum?
Ex. Se comportă asemenea unui copil răsfăţat.
c) Atribut prepoziţional (însoţit obligatoriu de prepoziţie) – răspunde la întrebarea
Care?
Ex. Reuşita datorită eforturilor sale a fost admirată de toţi.
d) Nume predicativ (însoţit obligatoriu de prepoziţie)
Ex: Câştigul a fost mulţumită intervenţiei sale.
 Și acum, să privim la textul narativ literar și să
observăm cum se construiește lumea imaginară? Să
răspundem la umătoarele întrebări.

1. Cine e autorul textului?

2. Selectează din enunțul următor, un cuvânt care indică

timpul și unul care indică locul desfășurării acțiunii:
Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de la marginea
orașului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar.

3. Care este personajul principal care ia parte la acțiune?

4. Ce găsește personajul principal în pădure?

Răspuns așteptat:

1. Autorul textului este Vladimir Colin.

2. Un cuvânt care indică timpul este : ,,Într-o zi’’ și unul

care indică locul desfășurării acțiunii este ,,printr-o
pădure ‘’.

3. Personajul principal este ceasornicarul.

4. Personajul principal găsește în pădure un ceas.

 Ce observăm?
Pentru a răspunde la întrebările formulate care vizau
ființe reale/imaginare și obiecte ne-am folosit de
substantive!

Cum identificăm substantivele?

• Vă spun un secret: prin numărare (tot ce se poate

număra e substantiv): o casă/două case; prin
adjectivare (tot ce acceptă adjectiv e substantiv:
tristețe mare, veselie mare)

• Să revedem textul narativ literar, pentru a observa

ce rol au substantivele în crearea lumii imaginare a
operei literare!
 Trăia odată, demult, într-un oraș mare, un
ceasornicar bătrân, adică un meșter care face și drege
ceasuri deșteptătoare, ceasornice, pendule și ornice cu
cuc. Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de la
marginea orașului, văzu un ceas aruncat la rădăcina
unui stejar. Dar ce ceas? O minune de ceas! Era mare
cât un băiat sau o fetiță de patru ani, avea limbile de aur
și cifrele de pietre scumpe. […] Îl privi din față, îl privi
din spate, apoi trase cu urechea. Dar ceasul nu făcea
tic-tac.
• Să exersăm:
• Alege numai substantivele dintre următoarele cuvinte:

a) găsit, vouă, oameni, înțelegere, petrecere, bineînțeles;

b) lovitură, lovită, lume, lumesc, gălăgios, gălăgie;
c) veselie, a înveseli, vesel, pictură, a picta, pictate;
d) domnului, dumnealui, supărat, supărare, a supăra;
e) prietenilor, prietenos, Ana-Maria, politețe, politicos;
 Răspuns așteptat:

a) găsit, vouă, oameni, înțelegere, petrecere,

bineînțeles;
b) lovitură, lovită, lume, lumesc, gălăgios, gălăgie;
c) veselie, a înveseli, vesel, pictură, a picta, pictate;
d) domnului, dumnealui, supărat, supărare, a supăra;
e) prietenilor, prietenos, Ana-Maria, politețe, politicos;

Să descoperim:
În limba română, se pot forma substantive feminine de
la masculin și invers cu ajutorul unor sufixe numite moționale,
care fac trecerea de la masculine și invers (gâscă- gâscan,
oltean- olteancă, pictor - pictoriță, urs - ursoaică, curcă –
curcan)
Ce știm:

Substantivele au două numere:

 singular (indică un obiect)
 plural (indică două sau mai multe obiecte)

Există substantive numărabile și nonnumărabile.

Cele nonnumărabile pot fi:
 defective de plural, când au forme numai pentru
singular (lapte, sânge, miere, mușețel, făină, zahăr,
miere, carne)
 defective de singular, când au forme numai pentru
plural (icre, ochelari, pantaloni, zori, ițe, plete)
• Substantivele colective au formă de singular și înțeles de
plural : armată, grup, echipă, majoritate, familie, duet.
Aceste substantive se pot forma prin derivare cu sufixe
colective: -ime, -et, -iș, -ăraie: muțime, boierime, tineret,
zmeuriș, frunziș, apăraie.

Să exersăm:

1. Scrie la forma de plural următoarele substantive: părinte,

tată, picior, toamnă, sport, și precizează-le apoi genul.
Răspuns așteptat:

- un părinte – doi părinți (gen masculin)

- un tată – doi tați (gen masculin)

- un picior – două picioare (gen neutru)

- toamnă – două toamne (gen feminin)

- un sport – două sporturi (gen neutru)

Să exersăm:

• Scrie, în spațiul punctat, A, dacă propoziția este

adevărată și F dacă propoziția este falsă.

 În enunțul În camera ei mare, stă Maria liniștită, pe un

scaun drăguț de piele, există trei substantive comune și
un substantiv propriu.
 Substantivele urși, cadouri, echipă se află la numărul
plural.
 Toate substantivele din seria casă, încercare, colege,
surpriză au genul feminin.
 Forma de plural a substantivului emoție este emoți.
Răspuns așteptat:

Scrie, în spațiul punctat, A, dacă propoziția este adevărată și F

dacă propoziția este falsă.
 A…În enunțul În camera ei mare, stă Maria liniștită, pe un
scaun drăguț de piele, există trei substantive comune și un
substantiv propriu.
 F…Substantivele urși, cadouri, echipă se află la numărul
plural. (echipă – substantiv colectiv, singular)
 A…Toate substantivele din seria casă, încercare, colege,
surpriză au genul feminin.
 F....Forma de plural a substantivului emoție este emoți.
(forma corectă e emoții)
Să ne amintim:

Substantivul are cinci cazuri:

 nominativ
 acuzativ
 dativ
 genitiv
 vocativ

Atenție:
Substantivul poate călători de la un caz la altul, după
cum bine am observat în enunțurile date ca exemple la
cazuri.
• Scrieți cazul substantivului Maria din următoarele
enunțuri:

Maria cântă.
O cunoști pe Maria.
Ochii Mariei sunt albaștri.
I-am dăruit Mariei o carte.
- Maria, te invit la teatru!
Sunt sigură că v-ați amintit:

Maria cântă. - nominativ

O cunoști pe Maria.- acuzativ
Ochii Mariei sunt albaștri.- genitiv
I-am dăruit Mariei o carte.-dativ
- Maria, te invit la teatru!- vocativ

Dragi elevi, vă mulțumesc pentru participare !

Să ne amintim:
CAZURILE SUBSTANTIVULUI

NOMINATIV:
Substantivul în cazul nominativ răspunde la întrebările:
CINE? CE?
Funcții sintactice:

SUBIECT: Ceasornicarul s-a pus pe treabă. Vine Ana. Se aude

sirena.
NUME PREDICATIV: Ea e prietena mea. Devenise inginer prin
muncă.
ATRIBUT SUBSTANTIVAL ÎN NOMINATIV: Prietena mea,
Ana, a câștigat.
Să ne amintim:
CAZURILE SUBSTANTIVULUI

NOMINATIV:
Substantivul în cazul nominativ răspunde la întrebările:
CINE? CE?
Funcții sintactice:

SUBIECT: Ceasornicarul s-a pus pe treabă. Vine Ana. Se aude

sirena.
NUME PREDICATIV: Ea e prietena mea. Devenise inginer prin
muncă.
ATRIBUT SUBSTANTIVAL ÎN NOMINATIV: Prietena mea,
Ana, a câștigat.
 ACUZATIV:
Substantivul în cazul acuzativ răspunde la foarte multe întrebări:
pe cine/ce? despre cine/despre ce? cu cine/cu ce? la cine/la ce?
de cine/de ce?unde? când? cum? etc.

Se recunoaște mai ales după prepoziție, pentru că majoritatea

substantivelor în cazul acuzativ sunt precedate de prepoziții!!

Prepoziția este parte de vorbire neflexibilă care stabileşte o

legătură în interiorul propoziției între părţile secundare de
propoziţie (atributul, complementul) şi cuvântul determinat.

Cântă la flaut. Vine pe scenă. Casa din pădure e frumoasă.

NU ÎNDEPLINEŞTE SINGURĂ FUNCŢIE SINTACTICĂ, ci
se analizează împreuna cu cuvântul pe care îl precedă.
Prepoziţia ajută la stabilirea cazului substantivelor sau al
pronumelor în faţa cărora stă.

Pentru cazul acuzativ există prepoziții:

• simple: pe, de, la, în, cu, din, sub, lângă, peste, spre, între
(într-), dintre (dintr-), fără, pentru, până, după, prin, ca
etc.
• compuse: despre, înspre, de la, de pe la, pe lângă, de peste,
de sub etc.
• locuțiunile prepoziționale (un grup de cuvinte cu sens
unitar care are valoarea şi rolul prepoziţiilor) : faţă de, în
loc de, la un loc cu, cu privire la, fără de, alături de,
potrivit cu, în jos de, înainte de, în afară de, referitor la,
cu privire la, înainte de, împreună cu etc.