MORFOLOGIA

4.1. Morfologia cercetează aspectul formal al cuvintelor, respectiv gruparea lor în clase
de cuvinte cu trăsături specifice asemănătoare, care sunt părţile de vorbire, şi
modificările formale ale cuvintelor, realizate în funcţie de categoriile morfologice, care
sunt genul, numărul, cazul, gradul de comparaţie, persoană, diateză, mod, timp.

4.1 SUBSTANTIVUL

Definiţie. Partea de vorbire flexibilă care denumeşte lucruri, fiinţe, fenomene, noţiuni,
idei, relaţii, stări sufleteşti, acţiuni etc.
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt genul, numărul, cazul şi articolul.
1. Genul substantivelor
După gen acestea sunt – masculine
- feminine
-neutre.
Substantivele masculine primesc la singular “un”, iar la plural “doi”.
Un om-doi oameni
Ele denumesc- fiinţe de sex bărbătesc: bărbat, cal,cocoş, berbec, papagal, etc.
- numele lunilor anului: ianuarie, februarie, etc.
- Numele pomilor fructiferi: măr, păr, prun, etc.
- Numele notelor muzicale: do, re, mi,fa, etc.
- Numele cifrelor: unu, doi, trei, etc.
Există şi excepţii de la regulă.
- subst. Mie, sută – gen feminin.
- Subst. Milion, miliard – gen neutru.
- Numele literelor – a,b, c, etc.
- Nume de profesii – inginer, fierar, doctor, etc.
- Nume de monede – ban, leu, dolar, franc, dinar.

Excepţie – lira, marca, para, rubla – sunt de genul feminin.

- nume de plante şi flori: ardei, pătrunjel, muşeţel, bujor,
crin, trandafir.
Substantivele feminine primesc la singular “o” iar la plural “două”.
O fată – două fete.
Ele denumesc – fiinţe de sex femeiesc: mama, femeie, fiică, noră, capră, găină, etc.
- nume de lucruri: carte, casă, rochie, masă, etc.
- Nume de fructe: pară, banană, piersică, etc.
Excepţie sunt: ananas, strugure – masculin.
Măr – neutru.

-
numele zilelor, anotimpurilor, părţile zilei: luni, marţi,
iarna, primăvara, dimineaţa, seara, noaptea.
Excepţie sunt: amurg, prânz, asfinţit – neutru.

- nume de ţări, continente: România, Franţa, Asia,

Europa, etc.

Excepţie sunt: Laos, Luxemburg, Yemen, Iran, Irak, Congo, Vietnam, etc.- neutru.
- nume de flori: gladiolă, garoafă, lalea, crizantemă, etc.
- Sentimente, stări psihice, atitudini: bucurie, iubire,
gelozie, frică, etc.
- Substantive provenite din infinitive lungi: căutare,
citire, scriere, etc.

Substantivele neutre primesc la singular “un” iar la plural “două”.

Un tablou – două tablouri.
Ele denumesc – obiecte, nume generice sau cu sens colectiv.
-nume de lucruri – birou, caiet, stilou, etc.
-nume de simţuri- auz, văz, miros, etc.
- acţiuni provenite din verb la supin – scris, format,
cules, etc.
- nume de sporturi – fotbal, box, baschet, etc.
- nume de vânturi – crivăţ, austru, etc.
O serie de substantive formează femininul de la masculine – elev- elevă, inginer-ingineră,
director-directoare, etc. Astfel de substantive se numesc moţionale sau mobile.
Există substantive care au aceeaşi formă atât pentru masculine cât şi pentru femunin.
Acestea sunt substantive epicene. Exemplu: elefant, lăstun, papagal, privighetoare,
cămilă, etc.
2. Numărul substantivelor
După număr substantivele sunt – la numărul singular şi la numărul plural.
Există substantive care au forme duble pentru plural – coală-coale, coli, dorinţa –
dorinţe, dorinţi, roată – roate, roţi, etc.
Unele substantive au forme numai pentru singular sau numai pentru plural. Astfel există
substantive defective de plural( singularia tantum):
- toponime-Olt, Argeş
- nume de materiale-lapte, miere, sânge,
- -sporturi-tenis,
- stări-bunătate, şi
substantive defective de singular(pluralia tantum) care pot fi:
- nume de materiale-icre, zori, câlţi, etc.,
- toponimice – Carpaţi, Bucegi
- nume de obiecte formate din două elemente identice,
respectiv din perechi-ochelari, pantaloni, desagi etc
Substantivele colective au forma de singular, dar denumesc mai multe obiecte sau
persoane – tineret, muncitorime, brădet, tufiş, etc.

După formă substantivele sunt:

– simple
- compuse
- locuţiuni substantivale = grupuri de cuvinte cu valoarea unui substantiv : băgare de
seamă=atenţie, ţinere de minte=memorie.

După felul obiectului denumit sunt :

- comune=denumesc obiecte de acelaşi fel luate în mod general- om, ţară, munte, oraş.
-proprii = denumesc obiecte de acelaşi fel, luate în mod particular-Ion, România, etc.
3.Cazul substantivelor.
Acestea exprimă relaţia dintre cuvinte şi este forma pe care o iau acestea pentru a
exprima o anumită funcţie sintactică.

Cazul Nominativ.
Întrebarea este: Cine? Ce?
Funcţii sintactice:
1.Subiect – Copilul se joacă.
- Sibiul este un oraş aşezat pe malul Cibinului.
2.Nume predicativ – El este inginer.
- Fiica mea este Oana.

3.Apoziţie simplă sau dezvoltată (atribut substantival apoziţional).

- Lidia, fiica, i-a făcut cadou acest ceas.
- Lidia, fiica prietenei mele, i-a făcut cadou acest ceas.
Apoziţia se întâlneşte, de obicei, în cazul N, indiferent de cazul substantivului determinat.
Am cunoscut pe tatăl studentei mele, Cati.
Studentei – caz G.
Cati – apoziţie simplă în N.
Aţi fost în vizită la o prietenă, Corina.
La o prietenă – AC.
Corina – N.
4.Elementul predicativ suplimentar.
Eu te văd studentă peste câteva luni.(ca şi studentă, că vei fi studentă).

Cazul Genitiv.
Întrebările sunt: a, ai, al, ale cui?
Funcţii sintactice:
1.Subiect – Ai casei au plecat.
2.Nume predicativ – Meritele sunt ale elevei.
3.Atribut substantival
- genitival (fără prepoziţie)- Cărţile copiilor sunt
interesante.
- cu prepoziţie- Sondajul asupra rezultatelor la examen a
fost edificator.
Se folosesc prepoziţii ca: asupra, înaintea, contra, împotriva, din dreapta, din faţa, etc.
- apoziţional- Copilul Danielei, adică al prietenei mele
este silitor.
4.Complement indirect – Tinerii luptă împotriva minciunii.
5.Complement circumstanţial de loc – Maşina a staţionat în stânga străzii.
6.Complement circumstanţial de timp – Tu ai sosit acasă înaintea părinţilor.
7.Complement circumstanţial de mod – El a acţionat contra propriei sale dorinţe
(împotriva dorinţei sale.)
Dacă se înlocuieşte substantivul precedat de prepoziţie cu un adverb de mod “aşa”,
“bine”, “greşit” se observă complementul de mod.- El a acţionat aşa, el a acţionat bine.
8.Complementul circumstanţial de cauză – El a întârziat din pricina autobuzului.
9.Complement circumstanţial condiţional – În locul prietenului tău, aş tăcea.
10.Complementul circumstanţial de concesie – În ciuda insuccesului, tot e vesel.
11.Complement circumstanţial de scop – El se pregăteşte în vederea examenelor.

Cazul Dativ
Întrebarea este:Cui?
Funcţii sintactice:
1.Atribut substantival – fără prepoziţie – Far ce-mi luminezi mintea, adevărată călăuză
sufletului meu.
Atribut substantival – cu prepoziţie – Succesul graţie muncii a fost mare.(mulţumită
muncii, datorită muncii).
- apoziţional – I-am cerut prietenei mele, adică Alinei, o
carte.
2.Complement indirect – Tu oferi prietenei tale o floare.
3.Complement circumstanţial de loc (dativul locativ) – Puii stau lipiţi pământului.
4.Complement circumstanţial de mod – El a răspuns conform (contrar) regulamentului.
5.Complement circumstanţial instrumental – El a reuşit în viaţă datorită (mulţumită,
graţie) muncii sale.
Cazul Acuzativ
Întrebările sunt: pe cine? Ce? Unde? Când? Cum? Etc.
Funcţii sinctactice:
1.Subiect (substantiv precedat de prepoziţia simplă “la” cu valoare cantitativă: multă,
mulţi, multe) – Au căzut la frunze în timpul furtunii!
2.Nume predicativ – Cartea aceasta este de gramatică.
3.Atribut substantival(substantiv precedat de prepoziţii sau loc.prep.) – Livada cu pomi a
înflorit.
Cartea de poveşti este deschisă.
Obs. Prepoziţiile “ca”, “cât” provenite din adverbe de comparaţie, au ca element regent
un substantiv, ca urmare formează un atribut.
Un glas ca de copil se auzi în curte.
Un om cât un munte calcă apăsat pe uliţă.
4.Atribut apoziţional – Am admirat-o pe prietena ta, adică pe Irina.
5.Complement direct – Tu citeşti cartea aceasta.
- Noi o chemam pe colega aceasta.
- Noi o chemam pe această colegă.
- Fata mânca la plăcinte şi mânca bine.
6.Complement indirect – Ţi-ai amintit de tinereţe.
- Te gândeşti la examen.
7.Complement de agent – Problema este rezolvată de elevi.
8.Complement circumstanţial de loc – Vara copii merg la mare.
9.Complement circumstanţial de timp – El s-a întors de la şcoală spre prânz.
10.Complement circumstanţial de mod – Colegul tău calcă a popă.
- Tu ai răspuns cu bucurie.
11.Complement circumstanţial de cauză – Copilul plângea de ruşine.
12.Complement circumstanţial de scop – Tu te pregăteşti pentru examen.
13.Complement circumstanţial condiţional – În caz de nevoie spargeţi geamul.
14.Complement de concesie – Cu toată silinţa, nu a înţeles nimic.

Cazul Vocativ
Este singurul caz în care substantivul nu are funcţie sintactică. El exprimă o chemare. –
Ioane, vin-o repede!
Este substantiv în vocativ fără funcţie sintactică.
În cazul în care un substantiv în vocativ însoţeşte un alt substantiv pe care îl identifică,
acesta are funcţie sintactică de atribut apoziţional – Tanti Maria, du-te acasă!

Obs.Cuvintele care însoţesc un substantiv în vocativ (substantive, adjective, pronume,

numerale)au funcţie sintactică proprie.
Primul rând, un pas în faţă!
Primul – nr.ordinal, atribut adjectival
Rând – substantiv în vocativ fără funcţie sintactică.

Prietenul meu cel bun, a sosit!

prietenul – substantiv în vocativ fără funcţie sintactică
meu- atribut adjectival, adjectiv pronominal posesiv
cel bun – atribut adjectival, adjectiv propriu-zis, precedat de articolul demonstrativ “cel”.
Dragul meu coleg!
Dragul – atribut adjectival, adjectiv propriu-zis
Meu – atribut adjectival, adj.pronominal posesiv
Coleg – substantiv în vocativ fără funcţie sintactică
Prinţi, prinţese fermecate!
Prinţi, prinţese – substantive în vocativ fără funcţie sintactică
Fermecate – atribut adjectival, adjectiv provenit din verb la participiu.

De reţinut! În afara Nominativului şi Vocativului, toate cazurile au prepoziţii şi

locuţiuni prepoziţionale.
Analiza morfosintactică a substantivului va denumi următoarele caracteristici:
-felul (comun, propriu)
-forma (simplu, compus, locuţiune substantivală)
-genul (masculin, feminin, neutru)
-numărul (singular, plural)
-articolul (articulat hotărât, nehotărât, posesival, genitival sau nearticulat). După
poziţie este proclitic sau enclitic.
-cazul
-funcţia sintactică

Declinarea – forma pe care o ia substantivul la trecerea prin cele cinci cazuri se numeşte
declinare.
Declinarea poate fi – articulată – când substantivul este însoţit de articol hotărât enclitic
N – copilul-copila-copiii-copilele
D – copilului-copilei-copiilor-copilelor
Ac – copilul-copila-copiii-copilele
V – copilule!-copilo!- copii!-copilelor!

Observaţie: Câteva substantive nu pot avea articol hotărât enclitic. Ele sunt precedate de
articolul hotărât proclitic „ lui”, Vodă, Dana, etc. Ele se vor declina astfel:
Dana este serioasă.
Cartea lui Ioan.
Dau lui Vodă toată consideraţia.
Pe Traian.
Traiane!
Nearticulată – când substantivul este însoţit de articol nehotărât sau determinant.
Un copil-o copilă- nişte copii-nişte copile
Unui copil, unei copile-unor copii-unor copile

4.2
ARTICOLUL

Definiţie- este partea de vorbire flexibilă care nu are înţeles de sine stătător şi nu poate
avea funcţie sintactică.
Articolul are rolul de instrument gramatical.
În limba română, articolul este de mai multe feluri- hotărât, nehotărât, demonstrativ,
posesiv-genitival.
Articolul hotărât enclitic (aşezat la sfârşitul cuvântului).

Gen Masculin Feminin Neutru

Caz/Nr. singular plural singular plural singular plural
N.Ac. -l -i -a -le -e -le
G.D. -lui -lor -ei -lor -lui -lor
V. -le! -lor! -o! -lor!

Articolul hotărât proclitic (se aşază în faţa substantivelor comune şi proprii care nu pot fi
articulate cu articolul hotărât enclitic: vodă, Traian, ianuarie (lunile anului), numerale care
indică un anumit an.
Exemple: sabia lui Vodă, zilele lui ianuarie, în vara lui 1907,etc.

2.Articolul nehotărât are formele:

Gen Masculin Feminin Neutru
Caz/Nr. Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N.Ac. un nişte o nişte Un nişte
G.D. unui unor unei unor unui unor

3.Articolul posesiv-genitival
Gen Masculin Feminin Neutru
Caz/Nr. Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N. Ac. al ai a ale al
G.D. alui alor alei alor alor

Însoţeşte un substantiv sau substitut în cazul G.

Se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat, nu cu pronumele sau
substantivul în cazul genitiv.
Un balon al copilului a zburat de pe balcon.
Art.genitival
posesival
Se acordă cu substantivul „ balon” în cazul N, şi nu cu substantivul „copilului” în cazul
G.
Acest balon al nostru este roşu.

4.Articolul demonstrativ –însoţeşte un adjectiv sau un numeral făcând legătura între

această parte şi substantivul determinat.
Are formele:
Gen Masculin Feminin Neutru
 Caz/Nr. Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N.Ac. -cel -cei -cea -cele -cel -cele
G.D. -celui -celor -celei -celor -celui -celor

Păpuşa cea frumoasă, jucăria cea colorată.

Copiii cei veseli, mamele cele harnice,etc
Articolul demonstrativ se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat.
Fata cea frumoasă – feminin singular
Fetele cele elegante – feminin plural
Ştefan cel Mare – masculin singular – formează un substantiv propriu compus
Băieţii cei trei, băiatul cel dintâi – leagă un numeral de substantivul determinat.
Când însoţeşte un adjectiv cu rol de artibut adjectival, articolul va avea genul, numărul şi cazul
substantivului determinat.
Baloanele copiilor celor frumoşi sunt mari. – atribut adjectival, masculin plural, caz
genitiv, însoţit de articolul demonstrativ ” celor”.

Obs. Atât articolul demonstrativ, cât şi pronumele demonstrativ cu forma scurtă au

aceleaşi forme:cel, cea, cei, cele. Sunt pronume când sunt urmate de un substantiv. Cel
cu nota a ieşit în faţa clasei.
Acela ( cel) – pronume demonstrativ, masculin, singular, N., subiect.
Maria câştigă pe acel om.
Acel-adjectiv pronominal demonstrativ, masculin, singular, atribut adjectival.