MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

cioară. După formă: a) simple: grădină. lapte. spaghete.Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. creion) .neutru: un – două (tablou) b) numărul: . dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă.prin contopire: binefacere. maimuţă. unt. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive. blugi. OPC. creioane) c) cazul: . Clasificare 1. elevă. bunăstare . având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ.plural (pomi.prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . şobolan. fără funcţie sintactică.feminin: una – două (fată) . Substantive defective de număr: . tufiş. Pronumele stau. Categorii gramaticale a) genul: . înaintea verbului. II. foame. de obicei. eleve. După înţeles: a) comune b) proprii 2.cu formă numai de plural: icre. OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte.masculin: un – doi (pom) . ţărănime. armată.prin abreviere: FMI. mulţime.prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul . unchi – mătuşă.cu formă numai de singular: aur. gâscă – gâscan. floare.singular (pom. grup.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă. Iaşi b) compuse: . Olt .

Atribut apoziţional: Prietena mea. defectiv de plural. 3.nu se pot analiza separat . feminin. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 7. 2. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei.dativ: 1. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul.nominativ 1. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 8. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare.. . 2. băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă..” de aramă = substantiv simplu. maşinaa derapat. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. . Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului. 5. Exemplu: Vino aici.” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. . Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. Apoziţie: I-am dat vărului meu. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului.. 3. singular. 9. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. 6. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 3. 6. 7. 4. 4. lui Vasile. comun. caz acuzativ. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor.. Nume predicativ: Fratele meu este elev.acuzativ: 1.vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. Maria. Trăsături . Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. o carte.. 2.genitiv: 1. Subiect: Elevul scrie. 4. 8. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 3. 5. este elevă. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. 5. .

dativ: I-am dat cartea. mia. 3. Schimbarea clasei gramaticale . Complement indirect: .se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. Dativul posesiv determină: . fâşul III. hopul. 6. suta. 7. . Complement de agent: Cartea este scrisă de el. roşul.substantive provenite din pronume reflexive: sinele.substantive provenite din adjectiv: tânărul.. Subiect: Noi pregătim un spectacol.un substantiv: mâna-ţi albă . mâncatul. greul . zecele. sinea .genitiv: Cărţile sunt ale lui. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. 4. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el. 5. binele. răul. vorbitul . Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. Funcţii sintactice 1.un adjectiv: alba-ţi mână .nu se pot declina .substantive provenite din adverb: aproapele.acuzativ: Se bizuie pe mine. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. un trei . 9.un verb: Ţi-am ascultat sfatul. 2. un bătrân . Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.substantive provenite din pronume personale: eul . . 8. suferindul.au forme de singular şi de plural . Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării. Nume predicativ: . Complement direct: Am văzut-o pe ea.nominativ: Elevul este el.substantive provenite din prepoziţie: o contră .substantive provenite din interjecţie: oful.pot primi articol . . . Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.substantive provenite din verb: scrisul. voinicul.substantive provenite din numeral cardinal: doiul.acuzativ: Florile sunt pentru ea.

apare în expresii: A dat-o în bară. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. a III-a) 2. 8. a II-a. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. genitiv – numai la persoana a III-a. 2. neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6. Cazul (nominativ. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. plural) 3. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. 3. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. Numărul (singular. Genul (masculin. Forma (accentuată. Particularităţi . Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori.se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ . Pronumele personal cu valoare neutră . Dativul etic nu are funcţie sintactică. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. 6. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata.are forme proprii numai pentru persoana a II-a .Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Schemă de analiză 1. neutru – numai la persoana a III-a) 5. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. 4.. Subiect: Dumnealui a plecat. 7. Persoana (I. acuzativ. 5. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. feminin. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. dativ. vocativ – numai la persoana a II-a) 4. Funcţii sintactice 1.are numai cazurile dativ şi acuzativ ..

6. se acordă în gen. înlocuind atât numele posesorului. Caracteristici . el. tu. 6. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei.la genitiv. 8. dativ: îşi. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. 3. 5. nu se mai temea. Adjectivul posesiv determină un substantiv. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei.nu are forme pentru genitiv si dativ singular . 5. număr şi cat cu obiectul posedat .- acuzativ: se. 7. 2. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. al lui. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. -şi la persoana I şi a II-a.e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . al său. 8. a ei Pronume posesive: al meu. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. dativ plural apar formele alor mei. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. 2. -s. ea. Complement de agent: Convins de sine însuşi. alor noştri. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. 3.la persoana a III-a plural nu are formă proprie. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. 7. număr şi caz cu acesta şi . a sa Funcţii sintactice 1. al tău. alor tăi. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. 4. alor voştri . Complement indirect: Munceşte pentru sine. cât şi pe cel al obiectului posedat. 4. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. 9.

cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu.se declină.nu are categoria gramaticală a persoanei . schimbându-şi forma după gen. ăla c) de identitate: acelaşi. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. .acuzativ: Cartea este pentru acesta. ală b) compuse: cestălalt. Nume predicativ: . ăla. cei. celălalt. aceasta. cestălalt 2. . cu care se acordă în persoană şi număr. După alcătuire: a) simple: acesta. .dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. ista.substituie numele posesorului. Exemplu: . ăstălalt Forme regionale: aista. acela.nominativ: Colegul meu este acesta. Subiect: Acesta este fratele meu.genitiv: Stiloul era al celuilalt. . 3. caz . celălalt Forme populare: ăsta. cele Caracteristici . Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv. . Clasificare 1. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt. Complement direct: L-am sunat pe acela. ăsta b) de depărtare: acela. Atribut pronominal prepoziţional: . 5. .devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1.acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. aceea. cea.Părinţii mei au plecat. 2. 4. După înţeles: a) de apropiere: acesta.Ai mei părinţi au plecat.genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. număr. aistalalt Forme simplificate: cel. aia.

genitiv. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela.felul (de apropiere. plural) . Exemple: Am altoit mărul cel bătrân.funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare. număr şi caz cu acesta. 9. compus) .cazul (nominativ.6.genitiv: A cui este scrisoarea? . simplu. dativ.numărul (singular. Complement indirect: . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5.acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. vocativ) .nominativ: Ce este el? .dativ: Cui ai telefonat? . (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză . Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Nume predicativ: . . acuzativ. 7.acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. devine adjectiv pronominal demonstrativ. de identitate. ci îl determină şi se acordă în gen. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? . 8.dativ: I-am vorbit celuilalt.genul (masculin. Complement indirect: . Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. feminin) .acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. de depărtare.

Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. Forme: . Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. 2. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. câţ. 10. câte . 9. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. ce. câtă. nici una. 8. nici unele Forme cazuale: nimănui. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. Clasificare a) simplu: nimic. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. câţi.simple: care. se face abstracţie de propoziţia regentă. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. 5. cât. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care. Funcţii sintactice . nimeni b) compus: nici unul. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. 3. 11. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. 7. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. cine. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. ce.9. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. 6. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. nici unii. 4. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. câţi. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. nici unuia.

Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni. 11. insistând asupra lor. IV. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. 8. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. Subiect: Nimeni nu a răspuns.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta.acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. 7. Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv. Copiii înşişi au luat hotărârea. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr.acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. . 5.1. Înseşi fetei i se păruse curios. cu care se acordă în gen. 3. Clasificare 1. . număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). Exemple: Ele însele au plecat. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. 9. Numeral cardinal: . Nume predicativ: . 10. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare. Complement indirect: . 4. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit.nominativ: El pare nimeni. număr şi caz. 6. Complement direct: Nu am cumpărat nimic. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta.genitiv: Creionul nu este al nimănui. 2. . Adjectivul de întărire se acordă în gen.

acuzativ: cei doi. copii vioi. doi. vioi. gri. al doilea Structură Compunere (procedee): 1.compus: doisprezece. Contopire: douăzeci. rece. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. lung. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată. tenori celebri. mie.genul (diferenţiat la numeralele unu. uman. de două ori 2.cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. numărul şi cazul substantivului): . interogative) .numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. apă rece. zece. priviri vioaie) . verde. stâlpi lungi. număr. sută. milion. Alăturare cu blanc: două mii. tustrei) . unu. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. Categorii gramaticale .cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. înzecit d) distributiv: câte doi. caz): bleu. genitiv. doi. precoce. cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen. amândoi. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. milion etc. de întărire. mie.cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. amărui (băiat vioi. stradă lungă. nu au forme de singular) . apusean (actor celebru. maximă celebră. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V.cazul (nominativ. dativ: celor doi. molâu. negative.. relative. subţire (vânt rece. o sută zece 3. unu nu are formă de plural. treizeci. cincizeci b) colectiv: amândoi. lumesc (păr lung. roz 2. nehotărâte. . tustrei c) multiplicativ: îndoit. câte unul. tustrei 2.. fată vioaie. Numeral ordinal: primul. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . celebru. Clasificare După înţeles 1.substantivală: Trei pleacă.simplu: zero. dulce.cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare. demonstrative.adjectivală: Trei copii pleacă. clipe lungi) .a) propriu-zis: . trei. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: . miliard . ploi reci) .pronominale (posesive.. ochi reci. dibaci.

Clasificare 1. tras de păr. minim.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior.participiale: tema scrisă . Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. Funcţii sintactice 1.gerunziale: putere crescândă . Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar.de superioritate: cel mai înalt . Simple: frumos. inferior. fel de fel. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. mort. 2. deplin. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. blând 2. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3.adverbiale: asemenea oameni După formă 1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. anterior. optim. Compuse: cumsecade. 5. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. 3.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: . . tot unul şi unul 2. cu capul în nori VI. Superlativ: a) relativ: . 4. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. de treabă. maxim. având valoarea unui adjectiv.de superioritate: foarte înalt . veşnic. 7. unic. 6. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. complet. nord-american Grade de comparaţie 1. principal.. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. Nume predicativ: Ziua era frumoasă. Pozitiv: înalt 2. viu.

Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. devreme. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. cât Grade de comparaţie 1. jos b) compuse: niciodată. poate. jos c) de timp: mâine. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. încotro b) relative (utilizate în frază. cât. cum.de superioritate: mai bine . să): fireşte. nicăieri. bine. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus. Superlativ: . după-amiază 3. astăzi.de egalitate: la fel de bine . ieri. Comparativ: . nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. când. negreşit. posibil.din pronume relative/interogative: ce. imposibil. când. normal 4. După înţeles: a) de mod: aşa. leagă subordoata de propoziţia regentă): unde.din adjective: frumos. lunea . cum. prin schimbarea valorii gramaticale: . rapid. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. puternic .relativ: cel mai bine . iarna. oriunde.absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. Funcţii sintactice 1. departe. După structură: a) simple: bine.Clasificare 1. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. 5. desigur. Pozitiv: bine 2. niciodată.din substantive care exprimă timpul: noaptea. 2. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală . 6. cândva 2. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. altundeva. Predicat verbal: Fireşte că a priceput. mai b) provenite din alte părţi de vorbire. când sunt urmate de conjuncţiile că. 4. cât. repede b) de loc: acolo. nu.de inferioritate: mai puţin bine 3. sau. nicicum.

În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: .substantiv. din b) compuse: de pe la. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. din ce în ce . din b) cu genitiv: contra.un pronume: cu tot . peste. participiu. pe negândite . din cauza. pronume sau adverb.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. două nume predicative. cu de-a sila. clipă de clipă. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. pe la. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă. înainte de VIII. de obicei. ici-colo. Clasificare 1. de-a lungul.un substantiv: în faţa. împotriva c) cu dativ: graţie. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. la. de lângă 2. pentru. După alcătuire: a) simple: cu. CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. îndeplinesc rolul unui adverb. împreună. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină . pe de rost. din nou. asupra. După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. vrând-nevrând VII. în grabă.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. două atribute. Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: . în loc de .un adverb: în afara.substantiv. adjectiv substantivizat. mulţumită. rând pe rând.

A cules flori albe şi parfumate.conclusive: deci. aşa că. încât să. A învăţat să scrie şi să citească. atât. nici. că.adversative: dar. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. Clasificare 1. deşi.Clasificare 1. nici . deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. după cum. fiindcă. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să.disjunctive: sau. de. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. ci şi. cu scopul să. în concluzie. cum că 2. în timp ce. deci. în caz că. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. în consecinţă 2. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi. de aceea. iar . cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. să b) compuse: ca să. INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). dacă. să. Plecase.copulative: şi. în vreme ce. pentru ca să. ci. încât. Clasificare 1.. cât şi. dar s-a întors. însă. din cauză că. din pricină că. cu condiţia să. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! . încât să. cu toate că.. ori. fie . IX. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): . măcar că. A cumpărat caiete şi cărţi.

Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Complement indirect: Dă-i cea! 7. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Predicat verbal: Hai acasă! 3. 3. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Propoziţia principală are îţeles de sine stătător. Atribut: Halal exemplu! 5. I Clasificare: 1. Subiectul poate fi exprimat prin: . 2. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie. vin la ora 13:00. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. Complement direct: Am auzit: buf! 6. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. simple: Andreea cântă. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală.

ditributiv: Câte doi au plecat. verb.subiectul gramatical este substantivul “florile”. se disting două feluri de subiecte: . de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul. În propoziţia “Florile sunt culese de copii. substantiv propriu: Adina învaţă. demonstrativ: Acela este el. Cartea este citită cu plăcere de elev. numeral cardinal: Doi merg. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. pronume personal: El scrie. posesiv: Al meu a câştigat. exprimată de predicatul verbal. negativ: Nici unul nu ştie. interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat. Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal.subiectul logic . colectiv: Amândoi învaţă.”. supin: De citit este frumos.infinitiv: A învăţa este bine. . nehotărât: Altul a învăţat. adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. – subiectul grammatical este substantivul cartea.substantiv comun: Iepurele a fugit. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii. de politeţe: Dumneavoastră citicti. fracţionar: O treime au plecat. ordinal: Al doilea merge.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal.

predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. Clasificare: 1. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. . (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. predicat verbal 2. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?.

-numeral multiplicative: Laptele este îndoit. -verb la supin: Acţiunea este de cântat.(P. d) infinitiv perfect: A fi cântat. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. a rămâne. perfect: Eu să fii citit această carte.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte.( a fi+ NP: a se naste. -pronume posesiv: Acesta este al meu.N. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. -pronume relativ: Problema este cine învaţă.) 2. 3. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat. c) condiţional optativ present: Aş citi această carte. Este format dintr-un verb copulativ. -pronume nehotărat: El este altul. perfect: Aş fi citit această carte. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat. verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat. la mod personal. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta. . -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale. şi unul sau mai multe nume predicative. -pronume demonstrativ: El este acesta. -adjectiv: El este frumusel. -numeral ordinal: El este al doilea. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. Valorile verbului “a fi”: 1. . Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. verb copulativ: El este student. a se numi) vb. -numeral cardinal: Ei sunt doi. -pronume negativ: Acolo nu este nici unul. verb predicative: Mărul este pe masă. -pronime personal: Acesta este el.

Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. . Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. nici un nor nu era pe cer. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului. se numeşte atribut. Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. urmată de câte trei fluierături. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu.

Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor.Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. . Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat.

Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2. boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb. Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. adjectiv. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. La uşă se auzeau bătăi: boc. Clasificare: 1. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale . adverb.Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist.

(numeral distributiv) .pronume: Câinele aleargă înaintea lui.adjectiv: Eu scriu ca cei harnici.verb la gerunziu: Intrând în casa. . . (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor. . (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai.locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. cunosc de tânără.numeral: Eu învăţ ca cei doi. . . (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit. (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea.C.substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului.adjectiv: Eu merg la cel harnic.substantiv:Eu învăţ cu spor.verb la perticipiu: Acestea zise. te-a văzut. (numeral fracţional) Eu merg la câte doi. . (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora.verb la infinitiv: Până a veni voi. (numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime. Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: . calul nu s-a oprit înaintea nimănui./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) . negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: .L) Este exprimat prin: . .adverb: Astăzi voi pleca la mare. (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi. şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat. era linişte în casă. . .adjectiv: O . .substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor. .adverb: Eu învăţ rău.Complementul circumstanţial de loc (C.(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup.pronume: Eu scriu ca el . (propriu compus) . . (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş.verb: Eu scriu cântând. (numeral ordinal) Eu merg la amândoi. (pronume posesiv) Scăpat în grajd.locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş.numeral: Eu plec la cei doi. .

Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. Acuzativ: Tremuram de frică. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte.Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Acuzativ: El a venit la noi în control. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. ca să-l ierţi. Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? . Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin. Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului.

. Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. Numeral fracţional: El a luat o zecime din total. Pronume negativ: Nu cumpăr nimic. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari . .Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. Adjectiv: Îl respect pe cel harnic. .Acuzativ: Mă gândesc la el. .Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor. Pronume personal: L-ai chemat pe el. Verb la supin: El era gata de plecat. . Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte. Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir. ./ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. Numeral: .Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. . Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. Este exprimat prin: Substantiv: . . Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva. Adverb: E bine de copilul ascultător. Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea.Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. Adjectiv: .Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi. Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi. Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul.Acuzativ: Tu te temi de primul. Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei.Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie.Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. Pronume: . Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste.Dativ: Primului îi dau cartea.Dativ: Îi dau lui cartea. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul.Acuzativ: Mă bucur de cel harnic.Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu.

AA-atribut adjectival 22.1.CCT-complement circumstantial de timp 17.CCS-complement circumstantial de scop 19.AP-atribut pronominal .ASG-atribut substantival genitival 14.CZ-complementiva cauzala 8. III.CCM-complement circumstantial de mod 16.CNS-complementiva consecutiva 9.CCC-complement circumstantial de cauza 18.Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) . propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV.CD-complementiva directa 5. Dupa scopul comunicarii.ASA-atribut substantival apozitional 13.CT-conditionale 10.SB-subiectiva 2.S–Subiect 21. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata.Felul propozitiilor I.CV-concesiva 11.CT-temporala 7. Dupa structura. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde. -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.AT-atributiva 4.CI-complementiva indirecta 6.NP-nume predicativ 12.coordonate: ( de acelasi fel ) .PR-predicativa 3.CCL-complement circumstantial de loc 15.Ag-complement de agent 20. Dupa aspectul predicatului.C. II.

Duapa ce mi-am facut tema si am manacat./ am venit la tine. V. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful