P. 1
Gramatica-Limbii-romane - Sintaxa Si Morfologie. Notiuni Genrale

Gramatica-Limbii-romane - Sintaxa Si Morfologie. Notiuni Genrale

5.0

|Views: 1,166|Likes:
Published by banubianca
teorie gramatica
teorie gramatica

More info:

Published by: banubianca on Sep 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/16/2015

pdf

text

original

MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

prin abreviere: FMI. spaghete. foame.neutru: un – două (tablou) b) numărul: . Olt . Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă. înaintea verbului.cu formă numai de plural: icre.cu formă numai de singular: aur. dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. Iaşi b) compuse: . şobolan. creioane) c) cazul: . maimuţă.singular (pom. bunăstare . creion) . având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. După formă: a) simple: grădină. Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă. elevă. gâscă – gâscan. floare. Categorii gramaticale a) genul: . Clasificare 1.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. tufiş. unt. mulţime. II. ţărănime. armată. OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret. eleve. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ.Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive.prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . grup.masculin: un – doi (pom) . de obicei. Pronumele stau. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte.feminin: una – două (fată) . lapte. Substantive defective de număr: .prin contopire: binefacere. După înţeles: a) comune b) proprii 2. unchi – mătuşă. cioară. blugi.prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul .plural (pomi. fără funcţie sintactică. OPC.

” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 2. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou.. 3. caz acuzativ. lui Vasile. 4. băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă. Subiect: Elevul scrie. . Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. defectiv de plural. 5. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei.nominativ 1.. comun. 7.. . 7. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. 6. 5.dativ: 1. 5. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului.nu se pot analiza separat . 8. . . Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. Exemplu: Vino aici.” de aramă = substantiv simplu. 8. Trăsături . 2. Maria. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. maşinaa derapat. 6. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei. singular. 4. feminin. o carte.acuzativ: 1..vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Atribut apoziţional: Prietena mea. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului.. 4. 3. 2.genitiv: 1. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. 9. 3. Apoziţie: I-am dat vărului meu. 3. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. 2. este elevă. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor.

Funcţii sintactice 1.substantive provenite din interjecţie: oful.acuzativ: Florile sunt pentru ea. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea. zecele. Complement de agent: Cartea este scrisă de el. 6.substantive provenite din verb: scrisul. 9. 2. 7.dativ: I-am dat cartea. vorbitul .un adjectiv: alba-ţi mână .substantive provenite din pronume personale: eul .nu se pot declina . Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării. 8. suferindul. 5.pot primi articol .un substantiv: mâna-ţi albă . Nume predicativ: . Dativul posesiv determină: .un verb: Ţi-am ascultat sfatul. Complement indirect: . . Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el.substantive provenite din adjectiv: tânărul.substantive provenite din numeral cardinal: doiul. un bătrân . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el. răul.se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. fâşul III.au forme de singular şi de plural . binele.. sinea . un trei .substantive provenite din adverb: aproapele. . Schimbarea clasei gramaticale .acuzativ: Se bizuie pe mine. . mia.nominativ: Elevul este el. suta. mâncatul. hopul. roşul. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. voinicul. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. Subiect: Noi pregătim un spectacol. . PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.substantive provenite din pronume reflexive: sinele. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. 3.genitiv: Cărţile sunt ale lui. Complement direct: Am văzut-o pe ea.substantive provenite din prepoziţie: o contră . greul . 4.

Funcţii sintactice 1. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră.Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).apare în expresii: A dat-o în bară. neutru – numai la persoana a III-a) 5. Subiect: Dumnealui a plecat. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. acuzativ. Cazul (nominativ. feminin. Particularităţi . 6. Pronumele personal cu valoare neutră .are numai cazurile dativ şi acuzativ . Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. 2. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata.are forme proprii numai pentru persoana a II-a . 3. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. Forma (accentuată. a III-a) 2. 7. plural) 3.. dativ. vocativ – numai la persoana a II-a) 4. 8. Schemă de analiză 1.. Persoana (I. Genul (masculin. 4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. genitiv – numai la persoana a III-a. 5. Numărul (singular. Dativul etic nu are funcţie sintactică. a II-a. neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6.se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ . Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.

a ei Pronume posesive: al meu. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. 4.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. al tău.e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. ea.- acuzativ: se. 3. el. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. cât şi pe cel al obiectului posedat. a sa Funcţii sintactice 1. -şi la persoana I şi a II-a. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. 4. alor tăi. 2. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. se acordă în gen. 8. număr şi cat cu obiectul posedat . înlocuind atât numele posesorului. 9. alor voştri . Caracteristici . Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. -s. Complement indirect: Munceşte pentru sine. Adjectivul posesiv determină un substantiv. 3. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. tu.nu are forme pentru genitiv si dativ singular . 7. 6. 5. 6. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. al lui.la persoana a III-a plural nu are formă proprie. 8. Complement de agent: Convins de sine însuşi. al său. 5. nu se mai temea. alor noştri. număr şi caz cu acesta şi . se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. 7. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei.la genitiv. dativ: îşi. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. 2. dativ plural apar formele alor mei.

Exemplu: .substituie numele posesorului. cea. Clasificare 1. caz . 2. ăla.genitiv: Stiloul era al celuilalt. celălalt. Nume predicativ: . schimbându-şi forma după gen. celălalt Forme populare: ăsta. 5. cele Caracteristici . . . număr. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt.se declină. aia. După alcătuire: a) simple: acesta. .genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. Subiect: Acesta este fratele meu. 3.acuzativ: Cartea este pentru acesta. ăsta b) de depărtare: acela. cestălalt 2. cu care se acordă în persoană şi număr.Ai mei părinţi au plecat. ista. ală b) compuse: cestălalt. cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. 4.nu are categoria gramaticală a persoanei .Părinţii mei au plecat. aistalalt Forme simplificate: cel. ăstălalt Forme regionale: aista. aceea. . Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. cei.nominativ: Colegul meu este acesta. Atribut pronominal prepoziţional: . Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv.devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1. Complement direct: L-am sunat pe acela. acela. aceasta. . .dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. După înţeles: a) de apropiere: acesta.acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. ăla c) de identitate: acelaşi.

cazul (nominativ. acuzativ. compus) . de identitate.acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? .funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare. de depărtare. Complement indirect: . ci îl determină şi se acordă în gen. Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1.genitiv: A cui este scrisoarea? . vocativ) . simplu.dativ: Cui ai telefonat? .dativ: I-am vorbit celuilalt.acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. plural) . (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. 7. număr şi caz cu acesta. 9.acuzativ: Am discutat despre ceilalţi.numărul (singular. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Subiect: Cine m-a chemat? 2. .nominativ: Ce este el? . 8. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. dativ. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Nume predicativ: . Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4.genul (masculin. genitiv. feminin) . (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte.6. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela.felul (de apropiere. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză . devine adjectiv pronominal demonstrativ. Complement indirect: .

Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care. nici unele Forme cazuale: nimănui. Funcţii sintactice .9. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. ce. ce. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. câţi. Forme: . câţi. câtă. nici una. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. cât. câţ. nimeni b) compus: nici unul. Clasificare a) simplu: nimic. 7. cine. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. 6. 9. 10. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată.simple: care. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. câte . nici unii.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. nici unuia. 5. 3. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. 8. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. se face abstracţie de propoziţia regentă. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. 2. 11. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. 4.

determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare. Complement indirect: . .acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. Copiii înşişi au luat hotărârea. 7. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit. 2. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. 6. număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume).1. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. Nume predicativ: . NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. cu care se acordă în gen. folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta. număr şi caz.genitiv: Creionul nu este al nimănui. Exemple: Ele însele au plecat.nominativ: El pare nimeni. 4. 5. Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv.acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. 9. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. Clasificare 1. Subiect: Nimeni nu a răspuns. IV. insistând asupra lor. Înseşi fetei i se păruse curios. . Numeral cardinal: . Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. 11. 3. 8. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta. Adjectivul de întărire se acordă în gen. . Complement direct: Nu am cumpărat nimic. 10.

molâu.cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. trei. de întărire.simplu: zero.. mie. roz 2. acuzativ: cei doi. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. celebru. nehotărâte.compus: doisprezece. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: . ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect.cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. mie. câte unul. zece. nu au forme de singular) . unu nu are formă de plural. subţire (vânt rece. copii vioi.genul (diferenţiat la numeralele unu. cincizeci b) colectiv: amândoi. Numeral ordinal: primul..numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută.pronominale (posesive. Alăturare cu blanc: două mii. apusean (actor celebru. genitiv. rece. vioi. Contopire: douăzeci. Clasificare După înţeles 1. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V. stradă lungă.cazul (nominativ.substantivală: Trei pleacă. maximă celebră. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . ochi reci. . uman. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. milion etc. al doilea Structură Compunere (procedee): 1. sută.adjectivală: Trei copii pleacă. unu. negative. tustrei) . cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen. caz): bleu. milion. relative. tustrei c) multiplicativ: îndoit. interogative) . ploi reci) . demonstrative. lung. Categorii gramaticale . de două ori 2.a) propriu-zis: . verde. dulce. dativ: celor doi. înzecit d) distributiv: câte doi. miliard . apă rece. lumesc (păr lung.cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu.. doi. dibaci. amândoi. stâlpi lungi. tustrei 2. doi.cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare. treizeci. clipe lungi) . gri. o sută zece 3. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată. precoce. fată vioaie. priviri vioaie) . amărui (băiat vioi. număr. tenori celebri. numărul şi cazul substantivului): .

Funcţii sintactice 1. unic. . principal. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. maxim. tot unul şi unul 2. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni.adverbiale: asemenea oameni După formă 1. Pozitiv: înalt 2. 2. deplin. Simple: frumos. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar. optim. anterior. 4. 6. având valoarea unui adjectiv. mort. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. veşnic. inferior.gerunziale: putere crescândă . Clasificare 1. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. 5. nord-american Grade de comparaţie 1. 7. tras de păr. viu. Nume predicativ: Ziua era frumoasă.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: . Compuse: cumsecade.participiale: tema scrisă . blând 2. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează.de superioritate: foarte înalt . complet. fel de fel. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3. 3..de superioritate: cel mai înalt . Superlativ: a) relativ: . de treabă. minim. cu capul în nori VI. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă.

altundeva. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.de inferioritate: mai puţin bine 3. sau. nicăieri. Pozitiv: bine 2. nu. prin schimbarea valorii gramaticale: . nicicum. departe.absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală .de superioritate: mai bine . leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. poate. repede b) de loc: acolo. mai b) provenite din alte părţi de vorbire. cât Grade de comparaţie 1. jos c) de timp: mâine. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus. bine. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. 6. cândva 2.din substantive care exprimă timpul: noaptea. lunea . oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. Superlativ: . rapid. negreşit.din pronume relative/interogative: ce. Funcţii sintactice 1. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. puternic . Nume predicativ: Cum este copilul? 3.Clasificare 1. cât. 2. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. desigur. ieri. oriunde. niciodată. După structură: a) simple: bine. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde.de egalitate: la fel de bine . după-amiază 3. normal 4. 4. când. cât. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. cum. când. iarna. posibil. jos b) compuse: niciodată. După înţeles: a) de mod: aşa. devreme. Comparativ: . astăzi. încotro b) relative (utilizate în frază. imposibil. 5. să): fireşte. când sunt urmate de conjuncţiile că. cum.din adjective: frumos. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat.relativ: cel mai bine .

la. pronume sau adverb. în loc de . ici-colo. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină . Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: . mulţumită. numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă. pentru. în grabă.substantiv.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. participiu. înainte de VIII. de-a lungul.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. rând pe rând.un adverb: în afara. împreună. din b) compuse: de pe la. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: . După alcătuire: a) simple: cu. cu de-a sila. peste. de lângă 2. îndeplinesc rolul unui adverb. adjectiv substantivizat. din ce în ce .un substantiv: în faţa. pe negândite . de obicei. din b) cu genitiv: contra. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. asupra. vrând-nevrând VII. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei.substantiv. două nume predicative.un pronume: cu tot . CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. două atribute. Clasificare 1. împotriva c) cu dativ: graţie. clipă de clipă. din cauza. din nou. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. pe de rost. pe la.

din cauză că. Plecase. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să. în consecinţă 2. pentru ca să. încât să. după cum. cu scopul să. ci şi. în vreme ce. în timp ce. de aceea. A cumpărat caiete şi cărţi. deci. din pricină că. iar .. dacă. încât. în caz că. deşi. măcar că. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi.conclusive: deci. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2..copulative: şi. nici. fie . cu condiţia să. fiindcă. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. Clasificare 1. cu toate că. A cules flori albe şi parfumate. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. însă. cum că 2. să b) compuse: ca să. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): . că. deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. atât. ori.disjunctive: sau. cât şi. cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare. dar s-a întors. INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). ci.Clasificare 1.adversative: dar. să. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. Clasificare 1. de. aşa că. în concluzie. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! . A învăţat să scrie şi să citească. încât să. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. IX. nici .

Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. I Clasificare: 1. 2. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. Atribut: Halal exemplu! 5. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. Nume predicativ: Este vai de el! 4. simple: Andreea cântă. Predicat verbal: Hai acasă! 3.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Complement indirect: Dă-i cea! 7. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. 3. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie. Subiectul poate fi exprimat prin: . vin la ora 13:00. Complement direct: Am auzit: buf! 6. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. Propoziţia principală are îţeles de sine stătător.

ditributiv: Câte doi au plecat. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal. nehotărât: Altul a învăţat. exprimată de predicatul verbal. În propoziţia “Florile sunt culese de copii. interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat. negativ: Nici unul nu ştie.subiectul gramatical este substantivul “florile”. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul. posesiv: Al meu a câştigat. supin: De citit este frumos. pronume personal: El scrie.subiectul logic .”. numeral cardinal: Doi merg. verb. de politeţe: Dumneavoastră citicti. fracţionar: O treime au plecat.infinitiv: A învăţa este bine. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. substantiv propriu: Adina învaţă. se disting două feluri de subiecte: . Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal. . colectiv: Amândoi învaţă. – subiectul grammatical este substantivul cartea. adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. ordinal: Al doilea merge.substantiv comun: Iepurele a fugit. Cartea este citită cu plăcere de elev. demonstrativ: Acela este el.

predicat verbal 2. predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. Clasificare: 1.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. . mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul.

N. d) infinitiv perfect: A fi cântat. -pronime personal: Acesta este el. . la mod personal. -numeral cardinal: Ei sunt doi. a se numi) vb.) 2. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. Valorile verbului “a fi”: 1. -pronume negativ: Acolo nu este nici unul. -numeral ordinal: El este al doilea. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat. -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. perfect: Aş fi citit această carte. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat.( a fi+ NP: a se naste. -pronume demonstrativ: El este acesta. Este format dintr-un verb copulativ. -numeral multiplicative: Laptele este îndoit. -verb la supin: Acţiunea este de cântat. -pronume relativ: Problema este cine învaţă. . -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. şi unul sau mai multe nume predicative. 3. verb predicative: Mărul este pe masă. -adjectiv: El este frumusel. a rămâne. Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. -pronume nehotărat: El este altul. -pronume posesiv: Acesta este al meu. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat. perfect: Eu să fii citit această carte.(P. verb copulativ: El este student. c) condiţional optativ present: Aş citi această carte. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului.

Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. urmată de câte trei fluierături. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/. Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului. Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. nici un nor nu era pe cer. Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. se numeşte atribut. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. . Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu. Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor.

Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. . Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată.

Clasificare: 1. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. La uşă se auzeau bătăi: boc. Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist.Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. adverb. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2. boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale . adjectiv.

(numeral ordinal) Eu merg la amândoi. . calul nu s-a oprit înaintea nimănui.verb la infinitiv: Până a veni voi.substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor.adjectiv: Eu merg la cel harnic. (propriu compus) . (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora.pronume: Câinele aleargă înaintea lui. (numeral fracţional) Eu merg la câte doi.adjectiv: O .Complementul circumstanţial de loc (C.substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului. era linişte în casă.C. (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit. .locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum.adverb: Eu învăţ rău. (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi. te-a văzut. (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai.substantiv:Eu învăţ cu spor. . şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat. (pronume posesiv) Scăpat în grajd. cunosc de tânără. . . negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: . .L) Este exprimat prin: .pronume: Eu scriu ca el . (numeral distributiv) . (numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime. .locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş.adverb: Astăzi voi pleca la mare. (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş.numeral: Eu plec la cei doi. .(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup. (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor.verb la perticipiu: Acestea zise. (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) . .verb: Eu scriu cântând. . . Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: .verb la gerunziu: Intrând în casa.numeral: Eu învăţ ca cei doi. .adjectiv: Eu scriu ca cei harnici. .

Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului. Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. ca să-l ierţi. Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Acuzativ: Tremuram de frică. Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin. Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. Acuzativ: El a venit la noi în control. Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? . Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit.Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte.

Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul. Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea. . . Verb la supin: El era gata de plecat. . Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire./ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii.Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi.Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. Adverb: E bine de copilul ascultător. Pronume: . Numeral fracţional: El a luat o zecime din total. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari . Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva. Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. Este exprimat prin: Substantiv: . Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. Adjectiv: .Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie.Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. Pronume personal: L-ai chemat pe el.Dativ: Îi dau lui cartea. Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir. Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste.Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie. Adjectiv: Îl respect pe cel harnic. Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei.Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul. Numeral: . Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte. Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi. . .Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. .Dativ: Primului îi dau cartea. .Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. .Acuzativ: Tu te temi de primul.Acuzativ: Mă bucur de cel harnic.Acuzativ: Mă gândesc la el. Pronume negativ: Nu cumpăr nimic.

CT-conditionale 10. propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV.SB-subiectiva 2.Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) . Dupa aspectul predicatului.CCT-complement circumstantial de timp 17. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde.CV-concesiva 11. -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala. II.S–Subiect 21.CCM-complement circumstantial de mod 16.PR-predicativa 3.CCS-complement circumstantial de scop 19. Dupa structura.C.1.CCC-complement circumstantial de cauza 18.AP-atribut pronominal .ASA-atribut substantival apozitional 13.Felul propozitiilor I.CCL-complement circumstantial de loc 15.coordonate: ( de acelasi fel ) . Dupa scopul comunicarii.CNS-complementiva consecutiva 9.ASG-atribut substantival genitival 14.AA-atribut adjectival 22.NP-nume predicativ 12. III. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata.CZ-complementiva cauzala 8.AT-atributiva 4.Ag-complement de agent 20.CT-temporala 7.CD-complementiva directa 5.CI-complementiva indirecta 6.

. V.Duapa ce mi-am facut tema si am manacat. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge./ am venit la tine.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->