MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

unchi – mătuşă. Olt . Substantive defective de număr: .prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . gâscă – gâscan. OPC.Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. armată. creioane) c) cazul: . Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ. grup. După formă: a) simple: grădină. Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă. spaghete. şobolan.masculin: un – doi (pom) . unt. floare. eleve. Pronumele stau. tufiş.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect.cu formă numai de singular: aur.feminin: una – două (fată) .prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul . dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. bunăstare . înaintea verbului. OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret. După înţeles: a) comune b) proprii 2.prin contopire: binefacere. ţărănime. de obicei. elevă.plural (pomi. mulţime. blugi. maimuţă. creion) . Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă.singular (pom.cu formă numai de plural: icre.prin abreviere: FMI. având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. Categorii gramaticale a) genul: .neutru: un – două (tablou) b) numărul: . lapte. Iaşi b) compuse: . Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive. foame. Clasificare 1. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte. fără funcţie sintactică. II. cioară.

Nume predicativ: Fratele meu este elev.” de aramă = substantiv simplu. 6. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. Atribut apoziţional: Prietena mea. . singular. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu.nominativ 1. 4. băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă.vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 6. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. o carte. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul.. caz acuzativ.dativ: 1. 5.. lui Vasile. feminin. 4. Trăsături . 9. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. . Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. 8.acuzativ: 1. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului.. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare.genitiv: 1. 7. este elevă. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. comun.. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. 3. 8.. 2. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului.nu se pot analiza separat . Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou.” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. 3. 3. Subiect: Elevul scrie. Exemplu: Vino aici. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. 7. maşinaa derapat. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. Apoziţie: I-am dat vărului meu. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. . 3. 4. defectiv de plural. 5. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 5. 2. 2. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. Maria. 2. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei.

se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. Schimbarea clasei gramaticale . zecele.substantive provenite din adverb: aproapele. Subiect: Noi pregătim un spectacol.un adjectiv: alba-ţi mână . . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el. hopul. sinea . 5. suta.. suferindul. mâncatul. Complement direct: Am văzut-o pe ea. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.genitiv: Cărţile sunt ale lui. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el.au forme de singular şi de plural . 4. fâşul III.substantive provenite din adjectiv: tânărul. Complement indirect: . b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. mia.un verb: Ţi-am ascultat sfatul. . 2. .substantive provenite din pronume reflexive: sinele. greul .substantive provenite din numeral cardinal: doiul.acuzativ: Florile sunt pentru ea. răul. Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.nominativ: Elevul este el. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. roşul.substantive provenite din prepoziţie: o contră .substantive provenite din pronume personale: eul .un substantiv: mâna-ţi albă . un trei . 6.pot primi articol .nu se pot declina . 7.acuzativ: Se bizuie pe mine. binele. Nume predicativ: . 8. vorbitul . Complement de agent: Cartea este scrisă de el. voinicul. Dativul posesiv determină: .substantive provenite din verb: scrisul. 3. 9. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.dativ: I-am dat cartea. un bătrân .substantive provenite din interjecţie: oful. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. . Funcţii sintactice 1.

se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ .. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. feminin. Particularităţi . Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. dativ. 2. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. 4. 5.are forme proprii numai pentru persoana a II-a .apare în expresii: A dat-o în bară. Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. Forma (accentuată.are numai cazurile dativ şi acuzativ . a III-a) 2. 6. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. acuzativ. plural) 3. neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. Pronumele personal cu valoare neutră . Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Persoana (I. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti.. 7. Subiect: Dumnealui a plecat. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. 3.Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). Dativul etic nu are funcţie sintactică. genitiv – numai la persoana a III-a. Schemă de analiză 1. vocativ – numai la persoana a II-a) 4. Funcţii sintactice 1. 8. neutru – numai la persoana a III-a) 5. a II-a. Genul (masculin. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. Cazul (nominativ. Numărul (singular.

9. Complement de agent: Convins de sine însuşi. alor voştri . număr şi caz cu acesta şi . 3. al tău. 8. se acordă în gen. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. nu se mai temea. el. alor tăi. 2. Adjectivul posesiv determină un substantiv.la genitiv. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. dativ: îşi. 6. 7. a ei Pronume posesive: al meu. al lui. număr şi cat cu obiectul posedat . 6.- acuzativ: se. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. 2. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. 5. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. 4. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. 7. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei. al său. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. 5. dativ plural apar formele alor mei. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. tu. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. ea. -şi la persoana I şi a II-a. a sa Funcţii sintactice 1. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. 8.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. înlocuind atât numele posesorului. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. cât şi pe cel al obiectului posedat.nu are forme pentru genitiv si dativ singular .e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . Complement indirect: Munceşte pentru sine. alor noştri. Caracteristici .la persoana a III-a plural nu are formă proprie. 3. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. -s. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. 4.

ista. . Clasificare 1. aistalalt Forme simplificate: cel. . cele Caracteristici . cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. aceasta. . ală b) compuse: cestălalt. 2. .nu are categoria gramaticală a persoanei . 4. ăsta b) de depărtare: acela. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt.Ai mei părinţi au plecat. Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv.substituie numele posesorului. .nominativ: Colegul meu este acesta. schimbându-şi forma după gen. 3.genitiv: Stiloul era al celuilalt. acela. După înţeles: a) de apropiere: acesta.Părinţii mei au plecat. cu care se acordă în persoană şi număr.dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat.acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. aia. cei. Nume predicativ: .genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. ăla. caz . Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. cea. După alcătuire: a) simple: acesta.acuzativ: Cartea este pentru acesta. Atribut pronominal prepoziţional: . ăla c) de identitate: acelaşi. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. celălalt Forme populare: ăsta. Exemplu: . cestălalt 2. 5. aceea. Subiect: Acesta este fratele meu. număr. celălalt. Complement direct: L-am sunat pe acela. .se declină. ăstălalt Forme regionale: aista.devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1.

de depărtare. 8. Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. 7.genul (masculin. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? . feminin) . Complement indirect: .dativ: I-am vorbit celuilalt. simplu.funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1. dativ.acuzativ: Cu care ai vorbit? 7.acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. devine adjectiv pronominal demonstrativ.cazul (nominativ.dativ: Cui ai telefonat? .6. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. acuzativ. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt.nominativ: Ce este el? . . Subiect: Cine m-a chemat? 2. de identitate. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză .numărul (singular. Complement indirect: . genitiv.acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. vocativ) . Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. Nume predicativ: . (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. 9. compus) . (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. număr şi caz cu acesta. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. ci îl determină şi se acordă în gen.felul (de apropiere.genitiv: A cui este scrisoarea? . plural) .

8.simple: care. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. Forme: . 7. câtă. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care. 2. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. nici unii. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. câte . 3. câţi. câţi.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. ce. nici unele Forme cazuale: nimănui. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. 6. ce.9. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. câţ. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. nimeni b) compus: nici unul. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. nici una. 5. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. 4. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. nici unuia. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. Funcţii sintactice . Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată. Clasificare a) simplu: nimic. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. 11. 9. se face abstracţie de propoziţia regentă. cine. cât. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. 10.

7. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. Subiect: Nimeni nu a răspuns. 4. Complement indirect: . folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. 2. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. Adjectivul de întărire se acordă în gen. 11. Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. Nume predicativ: . Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. 3. 9. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni.acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. 10. cu care se acordă în gen. Numeral cardinal: . număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). . Clasificare 1. insistând asupra lor. determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni.genitiv: Creionul nu este al nimănui.nominativ: El pare nimeni. 6. Complement direct: Nu am cumpărat nimic. 5. . IV. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. 8.acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. Exemple: Ele însele au plecat. Copiii înşişi au luat hotărârea. Înseşi fetei i se păruse curios. număr şi caz. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. . Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit.1.

Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . de întărire. precoce. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V. tustrei 2. de două ori 2. Alăturare cu blanc: două mii.. tustrei c) multiplicativ: îndoit. Categorii gramaticale . milion. acuzativ: cei doi. dativ: celor doi. ploi reci) . interogative) .cazul (nominativ. trei. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect.a) propriu-zis: . dibaci. cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen. caz): bleu. genitiv. verde.numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. ochi reci.compus: doisprezece. rece. stradă lungă. unu nu are formă de plural.. molâu. Contopire: douăzeci.cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare. doi. amândoi. treizeci. stâlpi lungi.pronominale (posesive. copii vioi. mie. nehotărâte. câte unul. maximă celebră. nu au forme de singular) . unu. zece. celebru.cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. înzecit d) distributiv: câte doi. miliard . tustrei) . fată vioaie. al doilea Structură Compunere (procedee): 1.adjectivală: Trei copii pleacă. amărui (băiat vioi. tenori celebri. uman. dulce. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: . subţire (vânt rece. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. sută. clipe lungi) . număr. apă rece. Clasificare După înţeles 1. demonstrative. numărul şi cazul substantivului): . lumesc (păr lung.genul (diferenţiat la numeralele unu. roz 2. mie. apusean (actor celebru. lung. relative. milion etc. gri. doi.simplu: zero. o sută zece 3.substantivală: Trei pleacă. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată.cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. vioi. Numeral ordinal: primul. cincizeci b) colectiv: amândoi.cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. priviri vioaie) . negative. ..

deplin. principal. mort. veşnic. Clasificare 1. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. 2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. nord-american Grade de comparaţie 1.de superioritate: cel mai înalt . .adverbiale: asemenea oameni După formă 1. inferior. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. Nume predicativ: Ziua era frumoasă. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. Simple: frumos. Superlativ: a) relativ: . unic. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. 3. minim. tras de păr. 4. maxim. complet. 7.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: .. tot unul şi unul 2. anterior. de treabă. fel de fel. cu capul în nori VI. Compuse: cumsecade.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior. viu. optim. Funcţii sintactice 1. Pozitiv: înalt 2. blând 2. având valoarea unui adjectiv. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. 6. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3.gerunziale: putere crescândă .de superioritate: foarte înalt . Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă.participiale: tema scrisă . 5.

repede b) de loc: acolo. normal 4. ieri. desigur.de inferioritate: mai puţin bine 3. cât. bine. 6. prin schimbarea valorii gramaticale: . După structură: a) simple: bine. negreşit.din substantive care exprimă timpul: noaptea. astăzi. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus.de superioritate: mai bine . După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. când. jos c) de timp: mâine. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. rapid. Funcţii sintactice 1.relativ: cel mai bine . mai b) provenite din alte părţi de vorbire. iarna. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală . nicăieri. cum. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. Comparativ: .din pronume relative/interogative: ce. devreme. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. puternic . când sunt urmate de conjuncţiile că. lunea . Predicat verbal: Fireşte că a priceput.Clasificare 1.din adjective: frumos. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. nicicum. cât. departe. 5. imposibil. Superlativ: . leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. cândva 2. sau. După înţeles: a) de mod: aşa. Pozitiv: bine 2. nu. când. cât Grade de comparaţie 1. să): fireşte. cum. încotro b) relative (utilizate în frază. 2. după-amiază 3.absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. poate. niciodată. oriunde.de egalitate: la fel de bine . 4. altundeva. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. posibil. jos b) compuse: niciodată.

substantiv. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. în grabă. la. îndeplinesc rolul unui adverb.un pronume: cu tot . pentru.substantiv. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: . Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: . vrând-nevrând VII. două atribute. împotriva c) cu dativ: graţie. Clasificare 1. de obicei. CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. din ce în ce . ici-colo. cu de-a sila. pronume sau adverb. adjectiv substantivizat. pe de rost.un substantiv: în faţa. împreună. mulţumită. rând pe rând. din b) compuse: de pe la. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. din nou. pe la. din cauza. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină . repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. pe negândite . După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. participiu. înainte de VIII. din b) cu genitiv: contra. asupra.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. de lângă 2. peste.un adverb: în afara. două nume predicative. numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă. După alcătuire: a) simple: cu.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. clipă de clipă. în loc de . de-a lungul.

cu toate că. Clasificare 1. IX. INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). atât. cât şi. ori. Clasificare 1. încât. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! .disjunctive: sau. din pricină că. de. dacă.adversative: dar. cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. pentru ca să. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. însă. deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. în timp ce. de aceea. deşi. încât să. A învăţat să scrie şi să citească. nici . După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. dar s-a întors. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să. în concluzie.Clasificare 1. ci.. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. ci şi. fie . în consecinţă 2. cu condiţia să. din cauză că. Plecase. deci. după cum. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. iar . cu scopul să. în vreme ce. nici.copulative: şi. să.. aşa că. A cules flori albe şi parfumate.conclusive: deci. măcar că. în caz că. cum că 2. că. să b) compuse: ca să. încât să. A cumpărat caiete şi cărţi. fiindcă. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): .

compuse: Floarea-soarelui a răsărit. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. I Clasificare: 1. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. vin la ora 13:00. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. Atribut: Halal exemplu! 5. 3. Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. Predicat verbal: Hai acasă! 3. Complement direct: Am auzit: buf! 6. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. 2. Complement indirect: Dă-i cea! 7.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Propoziţia principală are îţeles de sine stătător. Subiectul poate fi exprimat prin: . Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. simple: Andreea cântă. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie.

verb. de politeţe: Dumneavoastră citicti. fracţionar: O treime au plecat. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii. – subiectul grammatical este substantivul cartea.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal. supin: De citit este frumos. Cartea este citită cu plăcere de elev. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul.”. posesiv: Al meu a câştigat. În propoziţia “Florile sunt culese de copii. se disting două feluri de subiecte: . Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal. demonstrativ: Acela este el. pronume personal: El scrie. substantiv propriu: Adina învaţă. numeral cardinal: Doi merg. adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. ordinal: Al doilea merge. colectiv: Amândoi învaţă. nehotărât: Altul a învăţat. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo.subiectul logic .infinitiv: A învăţa este bine. exprimată de predicatul verbal.subiectul gramatical este substantivul “florile”. ditributiv: Câte doi au plecat.substantiv comun: Iepurele a fugit. . interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat. negativ: Nici unul nu ştie.

. viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie. predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. Clasificare: 1. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. predicat verbal 2. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?.

c) condiţional optativ present: Aş citi această carte. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate.N. -pronume nehotărat: El este altul. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. a se numi) vb. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat. d) infinitiv perfect: A fi cântat. perfect: Eu să fii citit această carte. -numeral ordinal: El este al doilea. Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. Valorile verbului “a fi”: 1.(P. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat. -verb la supin: Acţiunea este de cântat. verb predicative: Mărul este pe masă. verb copulativ: El este student.) 2.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. la mod personal. Este format dintr-un verb copulativ. a rămâne. . -pronume negativ: Acolo nu este nici unul. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului. -pronume posesiv: Acesta este al meu. şi unul sau mai multe nume predicative. -adjectiv: El este frumusel. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta. -numeral multiplicative: Laptele este îndoit. -pronume relativ: Problema este cine învaţă. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi. -numeral cardinal: Ei sunt doi.( a fi+ NP: a se naste. perfect: Aş fi citit această carte. -pronume demonstrativ: El este acesta. -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale. . 3. -pronime personal: Acesta este el.

Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor. Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/. Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. urmată de câte trei fluierături. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. . Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. se numeşte atribut. Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi. nici un nor nu era pe cer.

Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun.Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. .

adjectiv. Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist. Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2.Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. Clasificare: 1. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. adverb. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. La uşă se auzeau bătăi: boc. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale . boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb.

şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat.adjectiv: Eu scriu ca cei harnici. (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora.numeral: Eu învăţ ca cei doi.adjectiv: O .locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş. calul nu s-a oprit înaintea nimănui. (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş.verb la perticipiu: Acestea zise. .L) Este exprimat prin: . .verb la gerunziu: Intrând în casa. . (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai. (pronume posesiv) Scăpat în grajd. era linişte în casă.locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. . Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: . cunosc de tânără. .verb: Eu scriu cântând. (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor. (numeral distributiv) ./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) .numeral: Eu plec la cei doi. te-a văzut. . . (propriu compus) . . (numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime.adverb: Eu învăţ rău. (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit.adjectiv: Eu merg la cel harnic. (numeral ordinal) Eu merg la amândoi.verb la infinitiv: Până a veni voi.pronume: Eu scriu ca el .pronume: Câinele aleargă înaintea lui. . .substantiv:Eu învăţ cu spor. . (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi.substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor.adverb: Astăzi voi pleca la mare.(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup. (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea.C.substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului. . (numeral fracţional) Eu merg la câte doi.Complementul circumstanţial de loc (C. . negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: .

Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? . Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia.Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. Acuzativ: El a venit la noi în control. Acuzativ: Tremuram de frică. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. ca să-l ierţi./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit. Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat.

/ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. . Adjectiv: Îl respect pe cel harnic. .Dativ: Îi dau lui cartea. . Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste. Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi. Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul.Acuzativ: Tu te temi de primul.Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir. Pronume personal: L-ai chemat pe el. . Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte. Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei.Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. Adjectiv: . Numeral fracţional: El a luat o zecime din total. Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. Verb la supin: El era gata de plecat. Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva. Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea. . .Acuzativ: Mă gândesc la el.Acuzativ: Mă bucur de cel harnic.Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic.Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. .Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie. Numeral: . Adverb: E bine de copilul ascultător.Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor. Pronume negativ: Nu cumpăr nimic. Este exprimat prin: Substantiv: . . Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte.Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari . Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul. Pronume: .Dativ: Primului îi dau cartea.Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu.

III.Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) .CD-complementiva directa 5.CI-complementiva indirecta 6.CCT-complement circumstantial de timp 17.PR-predicativa 3.NP-nume predicativ 12.CT-temporala 7.AA-atribut adjectival 22. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata. propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV.CCC-complement circumstantial de cauza 18.SB-subiectiva 2.CV-concesiva 11.CNS-complementiva consecutiva 9.CT-conditionale 10.1. Dupa structura.CCL-complement circumstantial de loc 15.CZ-complementiva cauzala 8.AT-atributiva 4. II.ASA-atribut substantival apozitional 13. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde. -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.CCM-complement circumstantial de mod 16.coordonate: ( de acelasi fel ) .Ag-complement de agent 20.AP-atribut pronominal .Felul propozitiilor I. Dupa scopul comunicarii. Dupa aspectul predicatului.S–Subiect 21.ASG-atribut substantival genitival 14.C.CCS-complement circumstantial de scop 19.

/ am venit la tine. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge.Duapa ce mi-am facut tema si am manacat. V. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful