MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

grup. Substantive defective de număr: .neutru: un – două (tablou) b) numărul: .prin abreviere: FMI. Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă.masculin: un – doi (pom) .feminin: una – două (fată) . Olt .plural (pomi. înaintea verbului. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte. Categorii gramaticale a) genul: . de obicei.cu formă numai de plural: icre. Clasificare 1.Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ. Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect.cu formă numai de singular: aur. fără funcţie sintactică. mulţime. creion) . dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. lapte. După înţeles: a) comune b) proprii 2.prin contopire: binefacere.singular (pom.prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul . elevă. Iaşi b) compuse: . ţărănime. maimuţă. Pronumele stau. cioară. bunăstare . foame. OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive. armată. unt. unchi – mătuşă. După formă: a) simple: grădină. creioane) c) cazul: . floare. tufiş. blugi. OPC. având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. spaghete. II.prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . eleve. gâscă – gâscan. şobolan.

” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Maria. 8.. 3. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 3. 3. 5. 8. 7. . Nume predicativ: Fratele meu este elev. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 4. 4. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent..nu se pot analiza separat .. Exemplu: Vino aici. Trăsături . lui Vasile. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei.” de aramă = substantiv simplu. caz acuzativ. 3. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. 2.dativ: 1.genitiv: 1. 5. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. Apoziţie: I-am dat vărului meu. . 6. maşinaa derapat. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului.acuzativ: 1. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. 4.vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 9. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă.nominativ 1. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. . 2.. . este elevă. Subiect: Elevul scrie. comun. o carte. singular. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. Atribut apoziţional: Prietena mea. defectiv de plural.. 6. feminin. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 5. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou.

Nume predicativ: . binele.se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. Complement direct: Am văzut-o pe ea. . mia. 4.un substantiv: mâna-ţi albă . Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. .substantive provenite din verb: scrisul. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea. vorbitul . greul .au forme de singular şi de plural . 6. voinicul.substantive provenite din adjectiv: tânărul. 2.substantive provenite din prepoziţie: o contră . Complement indirect: .. 3. suferindul. 8. fâşul III.acuzativ: Florile sunt pentru ea. un trei .un verb: Ţi-am ascultat sfatul. 7.un adjectiv: alba-ţi mână . Subiect: Noi pregătim un spectacol.nominativ: Elevul este el.substantive provenite din numeral cardinal: doiul.acuzativ: Se bizuie pe mine. . Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el. Schimbarea clasei gramaticale .nu se pot declina .dativ: I-am dat cartea. un bătrân . . Dativul posesiv determină: . Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. răul.substantive provenite din interjecţie: oful.pot primi articol . zecele. sinea . roşul. suta. Complement de agent: Cartea este scrisă de el.substantive provenite din pronume reflexive: sinele. 9. hopul. 5. Funcţii sintactice 1.genitiv: Cărţile sunt ale lui.substantive provenite din pronume personale: eul . mâncatul.substantive provenite din adverb: aproapele. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el.

exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. 5. Pronumele personal cu valoare neutră . 3. a III-a) 2. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. a II-a. Particularităţi . Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. Genul (masculin. Funcţii sintactice 1. genitiv – numai la persoana a III-a.. 7. plural) 3. vocativ – numai la persoana a II-a) 4.se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ . Persoana (I. feminin. 4. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti.. neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6. Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni.are forme proprii numai pentru persoana a II-a . Subiect: Dumnealui a plecat. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. acuzativ.are numai cazurile dativ şi acuzativ . Forma (accentuată. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. dativ. Dativul etic nu are funcţie sintactică. Numărul (singular. 6. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. neutru – numai la persoana a III-a) 5. Schemă de analiză 1. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. 8.apare în expresii: A dat-o în bară. Cazul (nominativ. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. 2.

a sa Funcţii sintactice 1. alor noştri. Caracteristici . -şi la persoana I şi a II-a. al tău. 4. ea. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. 7.- acuzativ: se. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei.la persoana a III-a plural nu are formă proprie. nu se mai temea. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. alor tăi.e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . 2. 3. a ei Pronume posesive: al meu. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. 8. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni.la genitiv. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. 6. 5. -s. Complement indirect: Munceşte pentru sine. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. cât şi pe cel al obiectului posedat. 8. al său. 9. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. număr şi cat cu obiectul posedat . număr şi caz cu acesta şi . 2. alor voştri . se acordă în gen. tu. 3. dativ plural apar formele alor mei. 7. Adjectivul posesiv determină un substantiv.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. el.nu are forme pentru genitiv si dativ singular . înlocuind atât numele posesorului. 4. al lui. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. 6. dativ: îşi. Complement de agent: Convins de sine însuşi. 5.

ăla c) de identitate: acelaşi. cele Caracteristici . ăsta b) de depărtare: acela. ală b) compuse: cestălalt.genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. Nume predicativ: . cea. ista. 5. cei. Clasificare 1.nu are categoria gramaticală a persoanei . . cu care se acordă în persoană şi număr.acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. Complement direct: L-am sunat pe acela. Subiect: Acesta este fratele meu. cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. După alcătuire: a) simple: acesta. celălalt. caz . acela. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune.acuzativ: Cartea este pentru acesta. ăstălalt Forme regionale: aista. Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. celălalt Forme populare: ăsta. . aistalalt Forme simplificate: cel.Părinţii mei au plecat. aia. .substituie numele posesorului. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt. aceasta. După înţeles: a) de apropiere: acesta.nominativ: Colegul meu este acesta.devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1. 3.dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat.se declină. schimbându-şi forma după gen. 4. . . Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv. 2. Exemplu: . .Ai mei părinţi au plecat. ăla. aceea.genitiv: Stiloul era al celuilalt. Atribut pronominal prepoziţional: . număr. cestălalt 2.

funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.nominativ: Ce este el? .acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. 8.genul (masculin.felul (de apropiere. (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. plural) . . Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela.dativ: I-am vorbit celuilalt.dativ: Cui ai telefonat? . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. devine adjectiv pronominal demonstrativ. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1. ci îl determină şi se acordă în gen. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. 9.acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. acuzativ. vocativ) . Nume predicativ: . Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. simplu.genitiv: A cui este scrisoarea? . Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8.6. Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. dativ. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? . Complement direct: Pe cine aştepţi? 6.acuzativ: Cu care ai vorbit? 7.cazul (nominativ. feminin) . Complement indirect: . genitiv. compus) . Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. număr şi caz cu acesta. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză .numărul (singular. de depărtare. Complement indirect: . de identitate. 7.

câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. nici unii. 5. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. nici unele Forme cazuale: nimănui. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. cine. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care.simple: care. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. 8. 4. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. câţi. 11. cât. câţ. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. se face abstracţie de propoziţia regentă. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. 3.9. 10. 6. ce. 7. câtă. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. Forme: . Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. ce. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. Clasificare a) simplu: nimic. Funcţii sintactice . 2. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. nici unuia. nici una. câţi.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. nimeni b) compus: nici unul. câte . păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. 9. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă.

8. .acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. 11. 9. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit. cu care se acordă în gen. Nume predicativ: . Copiii înşişi au luat hotărârea. Exemple: Ele însele au plecat. Înseşi fetei i se păruse curios. 10.genitiv: Creionul nu este al nimănui. 3. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. Numeral cardinal: . număr şi caz. 6. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. 5. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. Adjectivul de întărire se acordă în gen.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta.nominativ: El pare nimeni. Complement indirect: .acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. . Complement direct: Nu am cumpărat nimic. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. . Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). Subiect: Nimeni nu a răspuns. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta. IV. 7. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. Clasificare 1. 4. determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare.1. insistând asupra lor. 2. Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv.

nehotărâte. numărul şi cazul substantivului): . înzecit d) distributiv: câte doi.pronominale (posesive. . subţire (vânt rece. al doilea Structură Compunere (procedee): 1. dulce. Clasificare După înţeles 1. cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen.cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. molâu. mie. tustrei c) multiplicativ: îndoit. apă rece. doi. tustrei) .numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. nu au forme de singular) . treizeci. unu nu are formă de plural.cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. lumesc (păr lung. genitiv. verde.cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare.. tustrei 2. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. demonstrative. apusean (actor celebru. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: . negative.simplu: zero.cazul (nominativ. caz): bleu.cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. doi. Categorii gramaticale . amărui (băiat vioi. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . amândoi. ploi reci) . fată vioaie. dativ: celor doi. copii vioi. de două ori 2. Numeral ordinal: primul. celebru. milion etc. câte unul. uman. milion. clipe lungi) . o sută zece 3. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. Alăturare cu blanc: două mii. miliard . zece. vioi. lung. maximă celebră. interogative) .substantivală: Trei pleacă. stâlpi lungi. rece. gri. număr. mie. priviri vioaie) . dibaci.. precoce. sută. trei.compus: doisprezece. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. de întărire.a) propriu-zis: . acuzativ: cei doi. cincizeci b) colectiv: amândoi. stradă lungă. relative.genul (diferenţiat la numeralele unu. roz 2. ochi reci. unu.adjectivală: Trei copii pleacă. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V. tenori celebri. Contopire: douăzeci.. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată.

Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. Clasificare 1. de treabă. mort. veşnic. având valoarea unui adjectiv. nord-american Grade de comparaţie 1. Compuse: cumsecade.participiale: tema scrisă .. inferior. optim. complet. tot unul şi unul 2. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. fel de fel. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar. 6. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. anterior. viu. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. tras de păr. blând 2.de superioritate: cel mai înalt . Nume predicativ: Ziua era frumoasă. Pozitiv: înalt 2. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. minim. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează.de superioritate: foarte înalt . Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. 5.adverbiale: asemenea oameni După formă 1. deplin. Simple: frumos.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: . principal.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior.gerunziale: putere crescândă . Superlativ: a) relativ: . cu capul în nori VI. 3. unic. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. 7. Funcţii sintactice 1. 4. . Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3. 2. maxim.

lunea . desigur. negreşit. După structură: a) simple: bine. leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. 5. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală . Nume predicativ: Cum este copilul? 3. cum. imposibil. când. altundeva. Funcţii sintactice 1. cât Grade de comparaţie 1.din pronume relative/interogative: ce. posibil. ieri. când sunt urmate de conjuncţiile că. poate. normal 4. Comparativ: . 6.relativ: cel mai bine . iarna. nicicum. jos c) de timp: mâine. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. oriunde. mai b) provenite din alte părţi de vorbire. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. când.de superioritate: mai bine . puternic . După înţeles: a) de mod: aşa.de egalitate: la fel de bine . 4. 2. niciodată. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus.absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe.din adjective: frumos. devreme. rapid. să): fireşte. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. încotro b) relative (utilizate în frază. cândva 2. după-amiază 3. nu. cât. repede b) de loc: acolo.din substantive care exprimă timpul: noaptea. cât.de inferioritate: mai puţin bine 3. Superlativ: . sau. prin schimbarea valorii gramaticale: . cum.Clasificare 1. Pozitiv: bine 2. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. bine. Predicat verbal: Fireşte că a priceput. jos b) compuse: niciodată. astăzi. nicăieri. departe. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva.

din b) cu genitiv: contra. pe de rost. de-a lungul. vrând-nevrând VII.substantiv. După alcătuire: a) simple: cu. pe negândite . numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. peste.substantiv. Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: . din cauza. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. de obicei.un adverb: în afara. din b) compuse: de pe la. împreună. două atribute. ici-colo. rând pe rând. în grabă.un pronume: cu tot . După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. Clasificare 1. la. cu de-a sila. înainte de VIII. din ce în ce . mulţumită. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: . participiu. asupra. în loc de . pentru. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină .un substantiv: în faţa. adjectiv substantivizat. îndeplinesc rolul unui adverb. pronume sau adverb. două nume predicative. pe la. din nou. împotriva c) cu dativ: graţie. clipă de clipă. de lângă 2.

că. ci şi. nici . IX. A învăţat să scrie şi să citească. cât şi. din cauză că. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! .conclusive: deci. A cumpărat caiete şi cărţi. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. fiindcă. nici. cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să. deşi. ci. cu toate că. să b) compuse: ca să. Clasificare 1. dar s-a întors.copulative: şi. încât să. iar . aşa că. deci. de. însă. în timp ce. INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). după cum.. din pricină că. atât. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. în concluzie.Clasificare 1. încât. pentru ca să. cu condiţia să. în vreme ce. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): . fie . în consecinţă 2. încât să.disjunctive: sau. în caz că. să. dacă. deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. măcar că.adversative: dar. de aceea. cu scopul să. A cules flori albe şi parfumate. Plecase. cum că 2.. Clasificare 1. ori.

Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. Subiectul poate fi exprimat prin: . Propoziţia principală are îţeles de sine stătător. vin la ora 13:00. Predicat verbal: Hai acasă! 3. Complement indirect: Dă-i cea! 7. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. Complement direct: Am auzit: buf! 6. 3. I Clasificare: 1. simple: Andreea cântă. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Atribut: Halal exemplu! 5. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. 2. Nume predicativ: Este vai de el! 4.

– subiectul grammatical este substantivul cartea. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. numeral cardinal: Doi merg. interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat.subiectul gramatical este substantivul “florile”. adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. verb. posesiv: Al meu a câştigat. pronume personal: El scrie.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal.substantiv comun: Iepurele a fugit. de politeţe: Dumneavoastră citicti. ordinal: Al doilea merge. Cartea este citită cu plăcere de elev. supin: De citit este frumos. exprimată de predicatul verbal. ditributiv: Câte doi au plecat.subiectul logic . . În propoziţia “Florile sunt culese de copii. nehotărât: Altul a învăţat. demonstrativ: Acela este el. substantiv propriu: Adina învaţă. colectiv: Amândoi învaţă.”. Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal. negativ: Nici unul nu ştie. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii. fracţionar: O treime au plecat. se disting două feluri de subiecte: .infinitiv: A învăţa este bine.

viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. Clasificare: 1. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. . viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. predicat verbal 2.

-pronime personal: Acesta este el.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. 3. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. verb predicative: Mărul este pe masă. -numeral cardinal: Ei sunt doi. -numeral ordinal: El este al doilea. -pronume posesiv: Acesta este al meu. Valorile verbului “a fi”: 1. verb copulativ: El este student. la mod personal. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat. Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. perfect: Aş fi citit această carte. -pronume relativ: Problema este cine învaţă. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate. a rămâne. . verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta. -pronume negativ: Acolo nu este nici unul.) 2. -numeral multiplicative: Laptele este îndoit. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului. . c) condiţional optativ present: Aş citi această carte. şi unul sau mai multe nume predicative. a se numi) vb. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. -verb la supin: Acţiunea este de cântat. -adjectiv: El este frumusel.N.( a fi+ NP: a se naste. Este format dintr-un verb copulativ.(P. d) infinitiv perfect: A fi cântat. perfect: Eu să fii citit această carte. -pronume demonstrativ: El este acesta. -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale. -pronume nehotărat: El este altul.

Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. se numeşte atribut. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. nici un nor nu era pe cer. Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. urmată de câte trei fluierături. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului. . Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu.

posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. . Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată.Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde.

boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb. Clasificare: 1. La uşă se auzeau bătăi: boc.Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. adverb. adjectiv. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale . Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2. Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist.

adverb: Astăzi voi pleca la mare. (propriu compus) . (numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime. .adjectiv: Eu merg la cel harnic. .substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului.adjectiv: Eu scriu ca cei harnici. . (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş. te-a văzut. (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor. . (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea. . (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora. .L) Este exprimat prin: . era linişte în casă./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) . (numeral ordinal) Eu merg la amândoi. . . .Complementul circumstanţial de loc (C.C.substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor. . . (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit.verb la perticipiu: Acestea zise.adverb: Eu învăţ rău. Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: .pronume: Eu scriu ca el .locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum.verb la infinitiv: Până a veni voi. calul nu s-a oprit înaintea nimănui.numeral: Eu plec la cei doi. (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai. (pronume posesiv) Scăpat în grajd. cunosc de tânără.pronume: Câinele aleargă înaintea lui. .verb: Eu scriu cântând.numeral: Eu învăţ ca cei doi.verb la gerunziu: Intrând în casa.adjectiv: O . (numeral fracţional) Eu merg la câte doi. şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat. (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi.substantiv:Eu învăţ cu spor.(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup. negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: . (numeral distributiv) . .locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş.

Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Acuzativ: El a venit la noi în control. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? . ca să-l ierţi./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit. Acuzativ: Tremuram de frică. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii.

Acuzativ: Mă gândesc la el. Adjectiv: Îl respect pe cel harnic. . Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste. Adjectiv: .Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie. Numeral fracţional: El a luat o zecime din total./ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste.Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul. . Verb la supin: El era gata de plecat. . Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte.Acuzativ: Tu te temi de primul. Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea. Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei. Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. Pronume: . Pronume personal: L-ai chemat pe el. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari .Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor.Dativ: Îi dau lui cartea. Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. .Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea.Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. Adverb: E bine de copilul ascultător.Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi. Numeral: . Este exprimat prin: Substantiv: . . .Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb.Acuzativ: Mă bucur de cel harnic. .Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir.Dativ: Primului îi dau cartea. Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva. Pronume negativ: Nu cumpăr nimic. Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi. . Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul.

AA-atribut adjectival 22.CCC-complement circumstantial de cauza 18.CZ-complementiva cauzala 8. Dupa aspectul predicatului.Ag-complement de agent 20. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde.AP-atribut pronominal .S–Subiect 21.CCM-complement circumstantial de mod 16.C.CI-complementiva indirecta 6.SB-subiectiva 2.ASA-atribut substantival apozitional 13. -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.AT-atributiva 4.CD-complementiva directa 5.PR-predicativa 3.NP-nume predicativ 12. propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV.CT-conditionale 10. III. II.CV-concesiva 11.coordonate: ( de acelasi fel ) .CCL-complement circumstantial de loc 15.1.CT-temporala 7.CNS-complementiva consecutiva 9.Felul propozitiilor I.CCT-complement circumstantial de timp 17. Dupa structura. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata.Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) .ASG-atribut substantival genitival 14. Dupa scopul comunicarii.CCS-complement circumstantial de scop 19.

/ am venit la tine.Duapa ce mi-am facut tema si am manacat. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge. . V.