MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

cu formă numai de singular: aur. Olt . lapte. grup. având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze.prin abreviere: FMI. spaghete. foame.cu formă numai de plural: icre. şobolan. floare. ţărănime.masculin: un – doi (pom) .” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. eleve. Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte.prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul . gâscă – gâscan. Substantive defective de număr: . OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret. de obicei. tufiş. După formă: a) simple: grădină.singular (pom. Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive. OPC. creioane) c) cazul: .neutru: un – două (tablou) b) numărul: .plural (pomi. Clasificare 1.feminin: una – două (fată) . II. Categorii gramaticale a) genul: . maimuţă.prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . Pronumele stau.Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. înaintea verbului. creion) . fără funcţie sintactică. bunăstare . mulţime. Iaşi b) compuse: . Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ. blugi. unchi – mătuşă.prin contopire: binefacere. armată. elevă. dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. cioară. După înţeles: a) comune b) proprii 2. unt.

5. 2. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 8. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei.” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. . caz acuzativ. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu..dativ: 1. 3. 2. singular. . Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. comun.nominativ 1. 6. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. Subiect: Elevul scrie. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. 7. 3. Apoziţie: I-am dat vărului meu. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. Atribut apoziţional: Prietena mea. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 5. feminin. Trăsături . 2.” de aramă = substantiv simplu. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 4. lui Vasile. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor.. o carte. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. maşinaa derapat. este elevă. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului.vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Exemplu: Vino aici.. 9. 5.acuzativ: 1. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului.. 3. . defectiv de plural. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 6. . Nume predicativ: Cartea este fără copertă.nu se pot analiza separat . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. 7. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei. 4. 8.genitiv: 1.. băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă. 3. Maria. 2. 4.

binele. .se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău.substantive provenite din adverb: aproapele. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. greul . . un bătrân . răul. Dativul posesiv determină: . 9. suferindul.nu se pot declina . mia. .un verb: Ţi-am ascultat sfatul. zecele.substantive provenite din pronume personale: eul .substantive provenite din interjecţie: oful.acuzativ: Florile sunt pentru ea. mâncatul. 5. .genitiv: Cărţile sunt ale lui.nominativ: Elevul este el.pot primi articol . 4. 7. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea. roşul.au forme de singular şi de plural .substantive provenite din adjectiv: tânărul. Complement direct: Am văzut-o pe ea. 2. vorbitul . 3. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el.un adjectiv: alba-ţi mână .un substantiv: mâna-ţi albă . Funcţii sintactice 1. hopul.substantive provenite din verb: scrisul.substantive provenite din numeral cardinal: doiul. Complement de agent: Cartea este scrisă de el. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. suta. un trei . sinea . 6. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el. Schimbarea clasei gramaticale . Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.substantive provenite din pronume reflexive: sinele.dativ: I-am dat cartea.substantive provenite din prepoziţie: o contră . voinicul. Complement indirect: . Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării. fâşul III. Nume predicativ: .acuzativ: Se bizuie pe mine. 8.. Subiect: Noi pregătim un spectacol.

Numărul (singular. Pronumele personal cu valoare neutră . Persoana (I. neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6. Schemă de analiză 1.Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). a II-a. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. Subiect: Dumnealui a plecat. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. neutru – numai la persoana a III-a) 5. 7. 6. 4. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. a III-a) 2.se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ . Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata.are numai cazurile dativ şi acuzativ .. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. feminin. acuzativ. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. 3. Cazul (nominativ. 2. Particularităţi . 8. vocativ – numai la persoana a II-a) 4. dativ. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori.apare în expresii: A dat-o în bară. plural) 3. Genul (masculin. genitiv – numai la persoana a III-a. Funcţii sintactice 1. Dativul etic nu are funcţie sintactică. 5.are forme proprii numai pentru persoana a II-a .. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. Forma (accentuată.

se acordă în gen.la persoana a III-a plural nu are formă proprie. -s.nu are forme pentru genitiv si dativ singular . Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. al tău.- acuzativ: se. 5. 8. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. 8. a ei Pronume posesive: al meu. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. 4. 3. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. număr şi caz cu acesta şi . Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. ea. înlocuind atât numele posesorului. 6. 2.e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . alor voştri . Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. număr şi cat cu obiectul posedat . 3. 4. a sa Funcţii sintactice 1. alor tăi.la genitiv. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. 6. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. cât şi pe cel al obiectului posedat. dativ: îşi. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. al lui. tu. 2. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. al său. Caracteristici . Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. -şi la persoana I şi a II-a. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. nu se mai temea. Complement de agent: Convins de sine însuşi. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei. 7. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. dativ plural apar formele alor mei. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. el. 5. 9. 7. Adjectivul posesiv determină un substantiv. Complement indirect: Munceşte pentru sine. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. alor noştri.

aia.nu are categoria gramaticală a persoanei .acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. Complement direct: L-am sunat pe acela.se declină. ista. .nominativ: Colegul meu este acesta. cestălalt 2. Nume predicativ: . Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv. ală b) compuse: cestălalt. Exemplu: . 4.Ai mei părinţi au plecat. . număr. cele Caracteristici . . celălalt. După alcătuire: a) simple: acesta. Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. Atribut pronominal prepoziţional: . aceea. Subiect: Acesta este fratele meu. . 2.genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea.dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. .devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. acela. .acuzativ: Cartea este pentru acesta. celălalt Forme populare: ăsta. 5. cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. 3. ăla c) de identitate: acelaşi. aistalalt Forme simplificate: cel. schimbându-şi forma după gen. aceasta. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt. caz . cei. cea. ăsta b) de depărtare: acela. ăstălalt Forme regionale: aista. După înţeles: a) de apropiere: acesta. ăla.Părinţii mei au plecat. Clasificare 1.substituie numele posesorului. cu care se acordă în persoană şi număr.genitiv: Stiloul era al celuilalt.

Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? . plural) . Subiect: Cine m-a chemat? 2.felul (de apropiere. 9. de depărtare. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. 7. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. vocativ) .acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. ci îl determină şi se acordă în gen. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. feminin) . simplu.genitiv: A cui este scrisoarea? . Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. compus) . Complement indirect: . 8. număr şi caz cu acesta.acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. genitiv. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela. devine adjectiv pronominal demonstrativ.dativ: I-am vorbit celuilalt.genul (masculin. Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. Nume predicativ: . (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv.nominativ: Ce este el? .acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. de identitate. acuzativ.6.cazul (nominativ. Complement indirect: . Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. dativ. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză . .funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.numărul (singular.dativ: Cui ai telefonat? . Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5.

Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. Funcţii sintactice . câtă. 2.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. 8. 6. Clasificare a) simplu: nimic. cât. nici unuia. câţi. 9. 5.simple: care. ce. nimeni b) compus: nici unul. câte . se face abstracţie de propoziţia regentă. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. câţ. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. 4. 3. nici unii. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. cine. 11. 10. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. nici unele Forme cazuale: nimănui. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată.9. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. câţi. Forme: . număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. ce. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. 7. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. nici una. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată.

Copiii înşişi au luat hotărârea. folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta. Adjectivul de întărire se acordă în gen. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. Subiect: Nimeni nu a răspuns. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit. IV. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. 5.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta.acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. 3.acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. 8. Clasificare 1. Exemple: Ele însele au plecat.nominativ: El pare nimeni. Înseşi fetei i se păruse curios. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. . Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. 4. Complement indirect: . Numeral cardinal: . cu care se acordă în gen.1. . Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. insistând asupra lor. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni. 9. 6. număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). 7. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. . 10. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. 2.genitiv: Creionul nu este al nimănui. 11. număr şi caz. Complement direct: Nu am cumpărat nimic. Nume predicativ: . determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare.

cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen. dativ: celor doi. molâu. genitiv. unu. subţire (vânt rece. Clasificare După înţeles 1. apusean (actor celebru.genul (diferenţiat la numeralele unu. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. apă rece. amândoi. numărul şi cazul substantivului): .cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. al doilea Structură Compunere (procedee): 1. caz): bleu. interogative) . Contopire: douăzeci. Numeral ordinal: primul. Categorii gramaticale . număr. tustrei c) multiplicativ: îndoit. tustrei 2. tustrei) .cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. treizeci. tenori celebri. amărui (băiat vioi. priviri vioaie) .numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. acuzativ: cei doi. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: . dibaci. verde.adjectivală: Trei copii pleacă.cazul (nominativ. clipe lungi) . negative.. Alăturare cu blanc: două mii. doi. o sută zece 3. celebru. unu nu are formă de plural. ploi reci) . roz 2. mie. fată vioaie. ochi reci. zece.compus: doisprezece. câte unul. doi. de două ori 2. milion etc. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V. nu au forme de singular) . .cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare.cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. maximă celebră. sută. nehotărâte. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. trei.. de întărire. stâlpi lungi. lumesc (păr lung. vioi.substantivală: Trei pleacă.. stradă lungă.a) propriu-zis: . relative. mie. lung. cincizeci b) colectiv: amândoi. uman. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . miliard . gri. rece.simplu: zero. demonstrative. copii vioi. milion.pronominale (posesive. înzecit d) distributiv: câte doi. dulce. precoce.

complet. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă.adverbiale: asemenea oameni După formă 1. Simple: frumos. deplin. 3. 7. Superlativ: a) relativ: . minim. viu. 4. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. cu capul în nori VI. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. Funcţii sintactice 1. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. principal. Nume predicativ: Ziua era frumoasă. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. fel de fel. anterior. tot unul şi unul 2.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: . inferior. Compuse: cumsecade. Pozitiv: înalt 2.gerunziale: putere crescândă . 2. de treabă.participiale: tema scrisă . nord-american Grade de comparaţie 1.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. unic.de superioritate: foarte înalt . 6.. Clasificare 1. blând 2. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar. optim. veşnic. având valoarea unui adjectiv. maxim. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. tras de păr.de superioritate: cel mai înalt . 5. mort. . Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3.

Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. nicicum.din substantive care exprimă timpul: noaptea. poate.relativ: cel mai bine .din adjective: frumos.de egalitate: la fel de bine .Clasificare 1.de inferioritate: mai puţin bine 3. departe. lunea . 6. să): fireşte. astăzi. Pozitiv: bine 2. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. nicăieri. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. sau. ieri. jos c) de timp: mâine. Predicat verbal: Fireşte că a priceput. încotro b) relative (utilizate în frază. oriunde. jos b) compuse: niciodată. rapid. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. cum. După înţeles: a) de mod: aşa. când. cât Grade de comparaţie 1. desigur. imposibil. 2. cât. cât. bine. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. prin schimbarea valorii gramaticale: . niciodată.din pronume relative/interogative: ce. cândva 2. mai b) provenite din alte părţi de vorbire. posibil. când. leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. când sunt urmate de conjuncţiile că. 5.de superioritate: mai bine . Superlativ: . după-amiază 3. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. 4. nu. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală . devreme. Comparativ: . După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus.absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. Funcţii sintactice 1. altundeva. puternic . iarna. negreşit. repede b) de loc: acolo. cum. normal 4. După structură: a) simple: bine.

în grabă. asupra. participiu. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. pentru.un pronume: cu tot . din cauza. îndeplinesc rolul unui adverb. împreună. După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. pe la. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. din b) compuse: de pe la.un substantiv: în faţa. pe de rost. din nou. pe negândite . pronume sau adverb. CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. din b) cu genitiv: contra. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. adjectiv substantivizat. peste. două atribute. Clasificare 1. numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. vrând-nevrând VII. cu de-a sila. două nume predicative. După alcătuire: a) simple: cu. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină . de obicei. împotriva c) cu dativ: graţie. de lângă 2. la. din ce în ce . Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: . rând pe rând.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. în loc de . de-a lungul. mulţumită. ici-colo.substantiv.un adverb: în afara. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: . clipă de clipă. înainte de VIII.substantiv.

nici. din cauză că. ci şi. încât să. Clasificare 1. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. ori. cât şi. cu condiţia să. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. însă. de. A cumpărat caiete şi cărţi. cum că 2. din pricină că. nici . să b) compuse: ca să. măcar că. A învăţat să scrie şi să citească. să. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să. deşi. după cum. în concluzie. Clasificare 1.conclusive: deci. încât să.disjunctive: sau.Clasificare 1. cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi. IX. ci. deci. iar . de aceea. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. dacă. în vreme ce.adversative: dar. cu scopul să. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! . dar s-a întors.copulative: şi. fiindcă. deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. în caz că. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. cu toate că. A cules flori albe şi parfumate. în consecinţă 2. încât. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. pentru ca să. fie . aşa că. atât. INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial)... Plecase. în timp ce. că. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): .

compuse: Floarea-soarelui a răsărit. 2. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. 3. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. Complement direct: Am auzit: buf! 6. simple: Andreea cântă. Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. Complement indirect: Dă-i cea! 7.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. vin la ora 13:00. Predicat verbal: Hai acasă! 3. Nume predicativ: Este vai de el! 4. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. Propoziţia principală are îţeles de sine stătător. Subiectul poate fi exprimat prin: . Atribut: Halal exemplu! 5. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. I Clasificare: 1. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală.

– subiectul grammatical este substantivul cartea. de politeţe: Dumneavoastră citicti. fracţionar: O treime au plecat. ordinal: Al doilea merge.subiectul logic . interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat.infinitiv: A învăţa este bine. verb. nehotărât: Altul a învăţat. supin: De citit este frumos. Cartea este citită cu plăcere de elev. pronume personal: El scrie. ditributiv: Câte doi au plecat. se disting două feluri de subiecte: . Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal. numeral cardinal: Doi merg. exprimată de predicatul verbal. demonstrativ: Acela este el. posesiv: Al meu a câştigat.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal. substantiv propriu: Adina învaţă. adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje.substantiv comun: Iepurele a fugit.subiectul gramatical este substantivul “florile”. colectiv: Amândoi învaţă. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul.”. negativ: Nici unul nu ştie. În propoziţia “Florile sunt culese de copii. .

predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. . perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. predicat verbal 2. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. Clasificare: 1. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului.

-numeral cardinal: Ei sunt doi. verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat.(P. -numeral multiplicative: Laptele este îndoit. Este format dintr-un verb copulativ. -pronume relativ: Problema este cine învaţă. verb predicative: Mărul este pe masă. -pronume negativ: Acolo nu este nici unul. -numeral ordinal: El este al doilea. -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. la mod personal. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate. Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. . şi unul sau mai multe nume predicative. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta.N. verb copulativ: El este student. c) condiţional optativ present: Aş citi această carte. perfect: Eu să fii citit această carte. perfect: Aş fi citit această carte. . -verb la supin: Acţiunea este de cântat. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi. -pronume posesiv: Acesta este al meu. -pronume nehotărat: El este altul. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. a rămâne. a se numi) vb. -adjectiv: El este frumusel. 3. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului.) 2. Valorile verbului “a fi”: 1. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. -pronume demonstrativ: El este acesta. d) infinitiv perfect: A fi cântat.( a fi+ NP: a se naste. -pronime personal: Acesta este el.

nici un nor nu era pe cer. Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. urmată de câte trei fluierături. Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi. Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. . Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. se numeşte atribut. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/.

Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct.Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. .

adjectiv. adverb. boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb.Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale . Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist. Clasificare: 1. La uşă se auzeau bătăi: boc.

(numeral ordinal) Eu merg la amândoi. (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora. . (propriu compus) .numeral: Eu plec la cei doi. te-a văzut.adjectiv: Eu scriu ca cei harnici.C.Complementul circumstanţial de loc (C. negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: .L) Este exprimat prin: . (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş.locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. calul nu s-a oprit înaintea nimănui. . . . (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit. (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor. Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: .(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup.adjectiv: O ./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) .pronume: Eu scriu ca el . (numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime. (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea. .verb la gerunziu: Intrând în casa. . . (pronume posesiv) Scăpat în grajd. . (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai.substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor. cunosc de tânără.adjectiv: Eu merg la cel harnic.verb la infinitiv: Până a veni voi.substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului. şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat.numeral: Eu învăţ ca cei doi. (numeral distributiv) .pronume: Câinele aleargă înaintea lui.verb la perticipiu: Acestea zise. (numeral fracţional) Eu merg la câte doi.verb: Eu scriu cântând. .adverb: Eu învăţ rău. era linişte în casă.adverb: Astăzi voi pleca la mare.substantiv:Eu învăţ cu spor. (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi. . . .locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş. .

Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. Acuzativ: Tremuram de frică. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. ca să-l ierţi./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii.Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Acuzativ: El a venit la noi în control. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? . Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin.

Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. Este exprimat prin: Substantiv: . Numeral: .Acuzativ: Mă bucur de cel harnic. Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. Verb la supin: El era gata de plecat.Acuzativ: Mă gândesc la el. . . .Acuzativ: Tu te temi de primul.Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. Pronume personal: L-ai chemat pe el. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari . . Pronume negativ: Nu cumpăr nimic. Adjectiv: . Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul.Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. . Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea. Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir. Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul.Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie.Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor. Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi. Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte.Dativ: Primului îi dau cartea.Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. . Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. Pronume: . Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. Adverb: E bine de copilul ascultător. Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva. Adjectiv: Îl respect pe cel harnic.Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea.Dativ: Îi dau lui cartea.Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. . Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei. Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi./ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. . Numeral fracţional: El a luat o zecime din total.

C. Dupa aspectul predicatului.CT-temporala 7.S–Subiect 21. propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV.CCL-complement circumstantial de loc 15.CCT-complement circumstantial de timp 17.AP-atribut pronominal . Dupa structura. Dupa scopul comunicarii. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde.CT-conditionale 10.ASA-atribut substantival apozitional 13.AA-atribut adjectival 22.CI-complementiva indirecta 6.CCC-complement circumstantial de cauza 18.Felul propozitiilor I.Ag-complement de agent 20. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata. II.CCS-complement circumstantial de scop 19.CD-complementiva directa 5.CV-concesiva 11.CCM-complement circumstantial de mod 16.ASG-atribut substantival genitival 14.coordonate: ( de acelasi fel ) . -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.PR-predicativa 3.NP-nume predicativ 12.Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) .CZ-complementiva cauzala 8.SB-subiectiva 2. III.AT-atributiva 4.CNS-complementiva consecutiva 9.1.

Duapa ce mi-am facut tema si am manacat./ am venit la tine. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge. . V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful