MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă.neutru: un – două (tablou) b) numărul: . II. de obicei. Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă.prin abreviere: FMI. După înţeles: a) comune b) proprii 2. armată.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect.plural (pomi. Categorii gramaticale a) genul: . bunăstare . creioane) c) cazul: . Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ. cioară. Clasificare 1. Substantive defective de număr: . ţărănime. Pronumele stau. dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. spaghete. Iaşi b) compuse: .cu formă numai de singular: aur. maimuţă. având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. unchi – mătuşă. tufiş. lapte.feminin: una – două (fată) . mulţime. Olt . După formă: a) simple: grădină.prin contopire: binefacere.prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . şobolan. floare. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive. creion) .Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. unt. eleve.masculin: un – doi (pom) .cu formă numai de plural: icre. blugi.singular (pom. fără funcţie sintactică. OPC. înaintea verbului. elevă. OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret.prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul . grup. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte. foame. gâscă – gâscan.

Subiect: Elevul scrie. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei.genitiv: 1. comun. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului.. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. lui Vasile. 6. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului.nominativ 1. 4. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. 8. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. caz acuzativ. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului. Maria. . 3. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. defectiv de plural. o carte..vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări.” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. feminin. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 4. Trăsături . Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 7. 2. Atribut apoziţional: Prietena mea.dativ: 1. 2.” de aramă = substantiv simplu. singular. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 5. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. este elevă. băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă. 3.acuzativ: 1.. 8. Exemplu: Vino aici.. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare.nu se pot analiza separat . 5. 5. Nume predicativ: Fratele meu este elev.. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. maşinaa derapat. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. 2. Apoziţie: I-am dat vărului meu. . 3. 2. . 3. 7. 9. 6. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. . 4.

substantive provenite din pronume reflexive: sinele.substantive provenite din adjectiv: tânărul. Subiect: Noi pregătim un spectacol. greul . răul. suferindul.substantive provenite din numeral cardinal: doiul. Dativul posesiv determină: . b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el. un bătrân . . 8.nu se pot declina . zecele. Complement indirect: . 7. 4.substantive provenite din prepoziţie: o contră .un verb: Ţi-am ascultat sfatul. Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.un substantiv: mâna-ţi albă . Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el. . mâncatul. vorbitul . Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. sinea . Complement direct: Am văzut-o pe ea. .se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău.un adjectiv: alba-ţi mână .substantive provenite din interjecţie: oful. 2.genitiv: Cărţile sunt ale lui. Complement de agent: Cartea este scrisă de el. 5. Funcţii sintactice 1. binele.acuzativ: Florile sunt pentru ea.nominativ: Elevul este el. un trei . 6.substantive provenite din adverb: aproapele.substantive provenite din verb: scrisul. fâşul III. Schimbarea clasei gramaticale . hopul. roşul.substantive provenite din pronume personale: eul .dativ: I-am dat cartea.pot primi articol . voinicul. . mia. 9.au forme de singular şi de plural . suta. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.acuzativ: Se bizuie pe mine. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. Nume predicativ: . 3.

2. plural) 3. Pronumele personal cu valoare neutră . neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6. dativ. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti.Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. a III-a) 2. acuzativ. 3.se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ . Genul (masculin. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.apare în expresii: A dat-o în bară. genitiv – numai la persoana a III-a. 4. a II-a. Dativul etic nu are funcţie sintactică. Persoana (I. Cazul (nominativ. 6.. neutru – numai la persoana a III-a) 5. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Numărul (singular. Particularităţi . 8. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. 7. Forma (accentuată. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. vocativ – numai la persoana a II-a) 4.are forme proprii numai pentru persoana a II-a . Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. feminin. Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. Subiect: Dumnealui a plecat. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui.are numai cazurile dativ şi acuzativ . Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. 5.. Schemă de analiză 1. Funcţii sintactice 1.

al său. -şi la persoana I şi a II-a. ea. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. 4. dativ: îşi. al lui. a ei Pronume posesive: al meu. dativ plural apar formele alor mei.la persoana a III-a plural nu are formă proprie. -s.e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . 9. 2. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. 8. Complement de agent: Convins de sine însuşi. cât şi pe cel al obiectului posedat. Caracteristici . 4. 3. Complement indirect: Munceşte pentru sine. se acordă în gen. 7. nu se mai temea. alor tăi. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. al tău. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. 6. a sa Funcţii sintactice 1. tu. 5. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. înlocuind atât numele posesorului. 5. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. număr şi cat cu obiectul posedat . Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. el. 2. 3. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. 8. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni.- acuzativ: se. 7. alor noştri. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. 6. Adjectivul posesiv determină un substantiv. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat.la genitiv. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. alor voştri . număr şi caz cu acesta şi .nu are forme pentru genitiv si dativ singular . Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni.

Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. cele Caracteristici . Clasificare 1. ăsta b) de depărtare: acela. celălalt Forme populare: ăsta. ista.substituie numele posesorului. aia. 5. aceasta. Complement direct: L-am sunat pe acela. cei. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt.nominativ: Colegul meu este acesta. ăstălalt Forme regionale: aista. Subiect: Acesta este fratele meu. ăla c) de identitate: acelaşi. Nume predicativ: . aistalalt Forme simplificate: cel. 4. 3. Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv. celălalt.acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. număr. cea. aceea. caz .nu are categoria gramaticală a persoanei . ăla. . .Părinţii mei au plecat. cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune.Ai mei părinţi au plecat.genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. După alcătuire: a) simple: acesta. .se declină. 2.dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. acela. . . Atribut pronominal prepoziţional: . . cestălalt 2. După înţeles: a) de apropiere: acesta. Exemplu: . cu care se acordă în persoană şi număr.acuzativ: Cartea este pentru acesta.genitiv: Stiloul era al celuilalt.devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1. schimbându-şi forma după gen. ală b) compuse: cestălalt.

devine adjectiv pronominal demonstrativ.numărul (singular. genitiv. (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză . Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela.6. Subiect: Cine m-a chemat? 2.felul (de apropiere. vocativ) . Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. dativ. simplu.funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. de identitate. Nume predicativ: .dativ: Cui ai telefonat? . de depărtare. Complement indirect: . Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. ci îl determină şi se acordă în gen. 8. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1.genul (masculin. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. compus) .acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela.acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. 9.dativ: I-am vorbit celuilalt. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. număr şi caz cu acesta.genitiv: A cui este scrisoarea? . plural) . feminin) . acuzativ.nominativ: Ce este el? . 7. .cazul (nominativ. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? .acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. Complement indirect: .

9. 2. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. cine.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. nici una. se face abstracţie de propoziţia regentă. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. 3. nimeni b) compus: nici unul. 10. câţi. 7. câte . Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. câţi. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. 9. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. cât.simple: care. Forme: . Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. 11. câţ. Funcţii sintactice . Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. 8. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. câtă. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. 5. nici unele Forme cazuale: nimănui. nici unii. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. nici unuia. 4. ce. 6. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. Clasificare a) simplu: nimic. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. ce. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta.

Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. Complement indirect: . Nume predicativ: . Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. .genitiv: Creionul nu este al nimănui. 6.1. Complement direct: Nu am cumpărat nimic.acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. 11. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit. 9. 10. Subiect: Nimeni nu a răspuns.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta. insistând asupra lor. . Copiii înşişi au luat hotărârea. Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv. . 4. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. 8. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. număr şi caz. cu care se acordă în gen. 3. Numeral cardinal: . folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta.acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. Exemple: Ele însele au plecat. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. Înseşi fetei i se păruse curios. 5. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. IV. Clasificare 1. determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare. Adjectivul de întărire se acordă în gen. 7. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni.nominativ: El pare nimeni. 2.

genul (diferenţiat la numeralele unu. doi. tustrei) . de întărire. Alăturare cu blanc: două mii.pronominale (posesive. tustrei c) multiplicativ: îndoit. o sută zece 3. treizeci. tenori celebri. verde. ploi reci) . doi. miliard . Numeral ordinal: primul. priviri vioaie) . Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . amândoi. milion etc.cazul (nominativ. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. nehotărâte. . apă rece. Contopire: douăzeci. dibaci. amărui (băiat vioi. precoce. Clasificare După înţeles 1. mie.cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. fată vioaie. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: .cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. clipe lungi) . Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul.simplu: zero. subţire (vânt rece. apusean (actor celebru.compus: doisprezece... relative.cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare. unu nu are formă de plural. molâu. negative. ochi reci. dativ: celor doi.a) propriu-zis: . trei. zece.numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. celebru. de două ori 2. numărul şi cazul substantivului): . mie. interogative) . câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată. roz 2. cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen. demonstrative. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. milion. uman. acuzativ: cei doi.substantivală: Trei pleacă.. dulce. nu au forme de singular) .cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. stradă lungă. al doilea Structură Compunere (procedee): 1. lumesc (păr lung. cincizeci b) colectiv: amândoi. genitiv. câte unul. număr. înzecit d) distributiv: câte doi. gri. rece. stâlpi lungi. sută. vioi. unu. copii vioi. Categorii gramaticale . tustrei 2. maximă celebră. lung. caz): bleu.adjectivală: Trei copii pleacă. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V.

Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. Simple: frumos. având valoarea unui adjectiv. principal. unic. 6. veşnic. Compuse: cumsecade. viu. anterior. blând 2. nord-american Grade de comparaţie 1. cu capul în nori VI. Funcţii sintactice 1. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau.de superioritate: foarte înalt . de treabă. fel de fel. complet. Pozitiv: înalt 2. tot unul şi unul 2. optim. maxim. Clasificare 1. Superlativ: a) relativ: . . Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: . Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar. 7.participiale: tema scrisă . Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. 5.. 3. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. tras de păr. 4. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. mort. 2.adverbiale: asemenea oameni După formă 1. inferior. minim.de superioritate: cel mai înalt .gerunziale: putere crescândă . Nume predicativ: Ziua era frumoasă. deplin.

6. după-amiază 3. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus. când. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. sau.din adjective: frumos. normal 4. Comparativ: . 2. lunea .de inferioritate: mai puţin bine 3. desigur. când.Clasificare 1. astăzi. 4. negreşit.relativ: cel mai bine . repede b) de loc: acolo. poate. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. După înţeles: a) de mod: aşa. Superlativ: . 5. altundeva. jos c) de timp: mâine. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală . nicăieri. când sunt urmate de conjuncţiile că. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. cândva 2. puternic . leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. Funcţii sintactice 1. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. încotro b) relative (utilizate în frază. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. oriunde. cum. să): fireşte. cât. rapid. niciodată.de egalitate: la fel de bine . iarna. După structură: a) simple: bine.din substantive care exprimă timpul: noaptea. cât. departe. bine. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. mai b) provenite din alte părţi de vorbire. imposibil. nu.de superioritate: mai bine . posibil. cum. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. Pozitiv: bine 2. devreme. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. cât Grade de comparaţie 1. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. ieri. nicicum.din pronume relative/interogative: ce. prin schimbarea valorii gramaticale: . jos b) compuse: niciodată.

legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: . împreună. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină . în grabă. participiu. După alcătuire: a) simple: cu. de obicei. din b) compuse: de pe la. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. rând pe rând. mulţumită. două atribute. clipă de clipă. înainte de VIII. pentru.un substantiv: în faţa. CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. adjectiv substantivizat. la.substantiv.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. ici-colo. pe negândite . pronume sau adverb. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: . de-a lungul. Clasificare 1. din nou. cu de-a sila. din cauza. în loc de . După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. două nume predicative.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. pe de rost. de lângă 2. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. din ce în ce . împotriva c) cu dativ: graţie. asupra. pe la.un adverb: în afara. din b) cu genitiv: contra. îndeplinesc rolul unui adverb. numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă.substantiv. peste.un pronume: cu tot . vrând-nevrând VII.

în vreme ce. cât şi. cu scopul să. iar . IX.conclusive: deci.. ci şi. să. cum că 2. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! . în consecinţă 2. A cules flori albe şi parfumate.Clasificare 1. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): . aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. că. fiindcă.copulative: şi. nici . INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). de aceea. A învăţat să scrie şi să citească. măcar că. din cauză că. în timp ce. să b) compuse: ca să. ci. aşa că. nici.. deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. încât. dacă. din pricină că. deşi. atât. în caz că. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. fie . A cumpărat caiete şi cărţi.disjunctive: sau. însă. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi.adversative: dar. Plecase. de. cu condiţia să. încât să. deci. după cum. cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. pentru ca să. încât să. în concluzie. cu toate că. Clasificare 1. dar s-a întors. ori. Clasificare 1. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să.

Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. Propoziţia principală are îţeles de sine stătător. 3.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. vin la ora 13:00. Subiectul poate fi exprimat prin: . Complement direct: Am auzit: buf! 6. 2. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. Predicat verbal: Hai acasă! 3. simple: Andreea cântă. Nume predicativ: Este vai de el! 4. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. Atribut: Halal exemplu! 5. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. I Clasificare: 1. Complement indirect: Dă-i cea! 7. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie.

se disting două feluri de subiecte: .subiectul gramatical este substantivul “florile”. de politeţe: Dumneavoastră citicti. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. ditributiv: Câte doi au plecat. negativ: Nici unul nu ştie.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal.substantiv comun: Iepurele a fugit. – subiectul grammatical este substantivul cartea.”. supin: De citit este frumos. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii.subiectul logic . numeral cardinal: Doi merg. substantiv propriu: Adina învaţă. În propoziţia “Florile sunt culese de copii. colectiv: Amândoi învaţă. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul. exprimată de predicatul verbal. adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. demonstrativ: Acela este el. Cartea este citită cu plăcere de elev. verb. nehotărât: Altul a învăţat. Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal.infinitiv: A învăţa este bine. interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat. fracţionar: O treime au plecat. posesiv: Al meu a câştigat. . pronume personal: El scrie. ordinal: Al doilea merge.

(diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. . viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. predicat verbal 2. Clasificare: 1. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea.

-pronume demonstrativ: El este acesta. perfect: Eu să fii citit această carte. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi.N. verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat. . -pronume nehotărat: El este altul. -pronime personal: Acesta este el. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate. -verb la supin: Acţiunea este de cântat. verb predicative: Mărul este pe masă. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat.( a fi+ NP: a se naste. verb copulativ: El este student. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta.) 2. . Valorile verbului “a fi”: 1. -pronume relativ: Problema este cine învaţă. 3.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. d) infinitiv perfect: A fi cântat. a rămâne. Este format dintr-un verb copulativ. -adjectiv: El este frumusel. -pronume negativ: Acolo nu este nici unul. -pronume posesiv: Acesta este al meu. Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului.(P. la mod personal. -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale. -numeral multiplicative: Laptele este îndoit. perfect: Aş fi citit această carte. şi unul sau mai multe nume predicative. c) condiţional optativ present: Aş citi această carte. a se numi) vb. -numeral ordinal: El este al doilea. -numeral cardinal: Ei sunt doi.

Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou. urmată de câte trei fluierături. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi. Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. . Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. nici un nor nu era pe cer. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor. se numeşte atribut. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu.

Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. . Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun.Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc.

adverb. La uşă se auzeau bătăi: boc. boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb. Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist. Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. adjectiv. Clasificare: 1. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale . Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2.Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea.

(numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime. (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş. (propriu compus) .pronume: Câinele aleargă înaintea lui.verb la gerunziu: Intrând în casa.verb: Eu scriu cântând.(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup. . (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor. .adjectiv: Eu scriu ca cei harnici. .adverb: Astăzi voi pleca la mare.adjectiv: Eu merg la cel harnic. . .verb la infinitiv: Până a veni voi. . (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora. . (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai. (numeral ordinal) Eu merg la amândoi. .locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş. Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: . . ./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) .pronume: Eu scriu ca el . calul nu s-a oprit înaintea nimănui.Complementul circumstanţial de loc (C.L) Este exprimat prin: .locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. (numeral distributiv) .verb la perticipiu: Acestea zise. . (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea. (pronume posesiv) Scăpat în grajd. (numeral fracţional) Eu merg la câte doi.substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului. şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat.numeral: Eu plec la cei doi. (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi.adverb: Eu învăţ rău.substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor. .adjectiv: O . te-a văzut.substantiv:Eu învăţ cu spor. . era linişte în casă. negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: . cunosc de tânără.numeral: Eu învăţ ca cei doi. (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit.C.

Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului. Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit.Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. ca să-l ierţi. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Acuzativ: Tremuram de frică. Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. Acuzativ: El a venit la noi în control. Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? . Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia.

Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. . Pronume: .Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei. Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva./ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii.Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. Numeral: .Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic.Dativ: Îi dau lui cartea. Numeral fracţional: El a luat o zecime din total. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari . Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul.Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. .Acuzativ: Tu te temi de primul. Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi. . Pronume negativ: Nu cumpăr nimic. Adverb: E bine de copilul ascultător. Este exprimat prin: Substantiv: . . Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. . Pronume personal: L-ai chemat pe el.Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. .Acuzativ: Mă gândesc la el. Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte.Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie. Adjectiv: . Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi.Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor.Acuzativ: Mă bucur de cel harnic. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul. Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir. Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea. Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste.Dativ: Primului îi dau cartea.Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. . Adjectiv: Îl respect pe cel harnic. Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. Verb la supin: El era gata de plecat. .

S–Subiect 21.CNS-complementiva consecutiva 9.ASG-atribut substantival genitival 14.CV-concesiva 11. Dupa aspectul predicatului.Ag-complement de agent 20. III.CT-conditionale 10.C.CT-temporala 7.Felul propozitiilor I.AA-atribut adjectival 22.CCM-complement circumstantial de mod 16.CZ-complementiva cauzala 8.coordonate: ( de acelasi fel ) .Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) . II.AP-atribut pronominal . -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.AT-atributiva 4.ASA-atribut substantival apozitional 13. Dupa structura.SB-subiectiva 2. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde.CD-complementiva directa 5.1.CCS-complement circumstantial de scop 19.CCT-complement circumstantial de timp 17.CI-complementiva indirecta 6.PR-predicativa 3.NP-nume predicativ 12. Dupa scopul comunicarii. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata. propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV.CCL-complement circumstantial de loc 15.CCC-complement circumstantial de cauza 18.

.Duapa ce mi-am facut tema si am manacat. V. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge./ am venit la tine.