MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Categorii gramaticale (morfologice) - modul - timpul - persoana - numărul - diateza Conjugările - I (-a): a cânta, a mânca - a II-a (-ea): a vedea, a tăcea - a III-a (-e): a face, a spune - a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî Clasificare 1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): - copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. - auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi. Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă

Modurile verbului - personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ - nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfectul - prezent - viitor - viitor anterior b) conjunctiv: - prezent - perfect c) condiţional-optativ: - prezent - perfect d) infinitiv: - prezent - perfect Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

foame. creion) . Iaşi b) compuse: . Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă. gâscă – gâscan.neutru: un – două (tablou) b) numărul: .singular (pom. lapte.Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii. ţărănime. După înţeles: a) comune b) proprii 2. dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. Clasificare 1. unchi – mătuşă. de obicei. fără funcţie sintactică. Olt . floare. spaghete. Pronumele stau. înaintea verbului. bunăstare . OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret. blugi. elevă. După formă: a) simple: grădină. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ. eleve. Substantive defective de număr: . cioară.feminin: una – două (fată) . şobolan. II. mulţime.plural (pomi. unt. Categorii gramaticale a) genul: .prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul . Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă.masculin: un – doi (pom) . maimuţă.prin abreviere: FMI. grup. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte.cu formă numai de singular: aur. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive.prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare . armată.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. creioane) c) cazul: . OPC. având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze.prin contopire: binefacere.cu formă numai de plural: icre. tufiş.

vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări.. . băiat! Model de analiză “De treci codri de aramă.” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Atribut apoziţional: Prietena mea. 8. feminin. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 7. 4. caz acuzativ. 5. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. 2. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. atribut substantival prepoziţional Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei. maşinaa derapat. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 7. Nume predicativ: Fratele meu este elev. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. .acuzativ: 1. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului.. lui Vasile.genitiv: 1. singular.nu se pot analiza separat .nominativ 1. 3. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. este elevă. 5. 6. 6. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. 2. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 4. o carte.. . Trăsături . Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul..dativ: 1.” de aramă = substantiv simplu. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei.. defectiv de plural. 3. 2. 3. 2. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. Subiect: Elevul scrie. 4. comun. 8. Exemplu: Vino aici. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. . Nume predicativ: Cartea este fără copertă. Apoziţie: I-am dat vărului meu. 3. Maria.

PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 8. voinicul. 5.. zecele. Complement de agent: Cartea este scrisă de el.se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. 2.substantive provenite din interjecţie: oful. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte. sinea .un adjectiv: alba-ţi mână . .substantive provenite din adverb: aproapele. Funcţii sintactice 1. fâşul III.au forme de singular şi de plural . greul . binele. Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.nominativ: Elevul este el.substantive provenite din pronume personale: eul . vorbitul . Nume predicativ: .dativ: I-am dat cartea. Subiect: Noi pregătim un spectacol. Complement indirect: . Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. roşul.substantive provenite din prepoziţie: o contră .acuzativ: Se bizuie pe mine. răul.genitiv: Cărţile sunt ale lui. 3.un verb: Ţi-am ascultat sfatul. 7. 4. .substantive provenite din adjectiv: tânărul. un bătrân . 6. 9.pot primi articol . Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el. un trei .un substantiv: mâna-ţi albă . Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el. Schimbarea clasei gramaticale .substantive provenite din verb: scrisul. mia. suferindul.substantive provenite din numeral cardinal: doiul.nu se pot declina .acuzativ: Florile sunt pentru ea. . suta. .substantive provenite din pronume reflexive: sinele. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Dativul posesiv determină: . hopul. Complement direct: Am văzut-o pe ea. mâncatul. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.

are numai cazurile dativ şi acuzativ . Subiect: Dumnealui a plecat. 5.se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ . Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. vocativ – numai la persoana a II-a) 4. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră.Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). feminin. neutru – numai la persoana a III-a) 5. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. a II-a. Genul (masculin.. acuzativ.are forme proprii numai pentru persoana a II-a . Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. a III-a) 2. 2. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. Schemă de analiză 1. 8. Forma (accentuată. are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti.apare în expresii: A dat-o în bară. Numărul (singular. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. 4. dativ. 6. Dativul etic nu are funcţie sintactică. genitiv – numai la persoana a III-a. Cazul (nominativ.. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. 7. plural) 3. Funcţia sintactică Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. 3. neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ) 6. Funcţii sintactice 1. Pronumele personal cu valoare neutră . Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. Persoana (I. Particularităţi .

7. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni.- acuzativ: se. Caracteristici . alor noştri. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. Complement indirect: Munceşte pentru sine.la persoana a III-a plural nu are formă proprie. a sa Funcţii sintactice 1. număr şi cat cu obiectul posedat . Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. 6. 3. 8. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. 8. dativ plural apar formele alor mei. 6.la genitiv. 4. alor voştri . dativ: îşi. Adjectivul posesiv determină un substantiv. înlocuind atât numele posesorului. 7. -şi la persoana I şi a II-a.nu are forme pentru genitiv si dativ singular . 5. 4. al lui. alor tăi. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. 2. a ei Pronume posesive: al meu.e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat . nu se mai temea. -s. rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. se acordă în gen. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. ea. al său. tu. el. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. al tău. număr şi caz cu acesta şi . Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. cât şi pe cel al obiectului posedat. 3.substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. 9. 2. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. Complement de agent: Convins de sine însuşi. 5.

cu care se acordă în persoană şi număr. 3. Atribut pronominal prepoziţional: .nu are categoria gramaticală a persoanei .se declină.substituie numele posesorului.acuzativ: Cartea este pentru acesta. ista.devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1. ăstălalt Forme regionale: aista. ăla c) de identitate: acelaşi. Clasificare 1. aistalalt Forme simplificate: cel. . Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. aceasta. număr. Complement direct: L-am sunat pe acela. . ăla. acela. ală b) compuse: cestălalt. .genitiv: Stiloul era al celuilalt. aia. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt. celălalt Forme populare: ăsta.genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. Nume predicativ: . cea.acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. 4. 2. . 5. După alcătuire: a) simple: acesta. Exemplu: . cele Caracteristici . cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu.Ai mei părinţi au plecat.nominativ: Colegul meu este acesta. Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv. ăsta b) de depărtare: acela. aceea. celălalt. schimbându-şi forma după gen. .Părinţii mei au plecat.dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. . Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. caz . După înţeles: a) de apropiere: acesta. cei. cestălalt 2. Subiect: Acesta este fratele meu.

numărul (singular.acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Schemă de analiză .acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. acuzativ. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1. . genitiv. Subiect: Cine m-a chemat? 2. devine adjectiv pronominal demonstrativ. de depărtare. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. 8.dativ: Cui ai telefonat? . Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. dativ. plural) .nominativ: Ce este el? . Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? .acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. 7.funcţia sintactică Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.cazul (nominativ. ci îl determină şi se acordă în gen. compus) . Nume predicativ: .felul (de apropiere. 9. vocativ) . feminin) . Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Complement indirect: . Complement indirect: . (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. simplu. de identitate. număr şi caz cu acesta.6. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu.genitiv: A cui este scrisoarea? .genul (masculin. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6.dativ: I-am vorbit celuilalt.

2. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? care.simple: care. se face abstracţie de propoziţia regentă. Funcţii sintactice . 7. 9. nimeni b) compus: nici unul. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. 3. câţ. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10.compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. câtă. cât. ce. 5. nici una. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. cine. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. 8. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. 11. nici unele Forme cazuale: nimănui. câţi. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. ce. 10. nici unii. câţi. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. 4.9. nici unuia. Forme: . 6. Clasificare a) simplu: nimic. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată. câte .

număr şi caz. 4. cu care se acordă în gen. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. 10. număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. 5. Înseşi fetei i se păruse curios.nominativ: El pare nimeni. insistând asupra lor. 11. determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare. 9. Nume predicativ: . 3. IV. Complement indirect: . Copiii înşişi au luat hotărârea. Adjectivul de întărire se acordă în gen.acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. . Complement direct: Nu am cumpărat nimic. 8. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. . 6. 7.dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume.genitiv: Creionul nu este al nimănui. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni.acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit. Subiect: Nimeni nu a răspuns. Exemple: Ele însele au plecat. Clasificare 1. .1. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni. 2. folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. Numeral cardinal: . Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni.

precoce. genitiv. tustrei 2.cazul (nominativ. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): . număr. o sută zece 3.simplu: zero. apă rece. rece. stâlpi lungi.cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată. amărui (băiat vioi. cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen.adjectivală: Trei copii pleacă. câte unul.numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. interogative) . demonstrative. treizeci.. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: .compus: doisprezece. priviri vioaie) . de două ori 2. ploi reci) . trei.cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. uman. miliard . mie. tustrei) . de întărire. mie. copii vioi. molâu. zece. nehotărâte. Categorii gramaticale . unu nu are formă de plural. milion. dibaci. amândoi. doi. . dativ: celor doi. Alăturare cu blanc: două mii. lumesc (păr lung. stradă lungă. cincizeci b) colectiv: amândoi. maximă celebră. negative. unu. subţire (vânt rece. numărul şi cazul substantivului): . roz 2. înzecit d) distributiv: câte doi. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) V.a) propriu-zis: . relative. dulce. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. doi.cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. Contopire: douăzeci. Clasificare După înţeles 1. verde.genul (diferenţiat la numeralele unu. gri.substantivală: Trei pleacă.pronominale (posesive. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. tustrei c) multiplicativ: îndoit. apusean (actor celebru. Numeral ordinal: primul.cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare.. nu au forme de singular) . caz): bleu.. clipe lungi) . milion etc. tenori celebri. acuzativ: cei doi. sută. fată vioaie. vioi. lung. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. celebru. ochi reci. al doilea Structură Compunere (procedee): 1.

adverbiale: asemenea oameni După formă 1. mort. Nume predicativ: Ziua era frumoasă. Funcţii sintactice 1. unic. tot unul şi unul 2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. Superlativ: a) relativ: . viu. 3. complet. Compuse: cumsecade. având valoarea unui adjectiv. 4. fel de fel. 6. blând 2. 2. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. maxim. . Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. 5. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii.de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior. 7. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar.de superioritate: cel mai înalt .de superioritate: foarte înalt . inferior. minim. Clasificare 1.de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: . nord-american Grade de comparaţie 1. cu capul în nori VI.participiale: tema scrisă . tras de păr. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3. de treabă. optim. veşnic. Simple: frumos. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. anterior.gerunziale: putere crescândă .. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. deplin. principal. Pozitiv: înalt 2.

din substantive care exprimă timpul: noaptea. Comparativ: . lunea . nu.de egalitate: la fel de bine . bine. puternic . 4. prin schimbarea valorii gramaticale: . după-amiază 3.din adjective: frumos. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. mai b) provenite din alte părţi de vorbire. oriunde. cât Grade de comparaţie 1.de superioritate: mai bine .relativ: cel mai bine . rapid. când. posibil. când sunt urmate de conjuncţiile că. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. poate. cât. jos c) de timp: mâine. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. cât. sau. După înţeles: a) de mod: aşa. Superlativ: . nicăieri. Funcţii sintactice 1. 5. 2. imposibil. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală .absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus.din pronume relative/interogative: ce. 6. departe. când. ieri. nicicum. Pozitiv: bine 2. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. cândva 2. cum. negreşit. încotro b) relative (utilizate în frază. După structură: a) simple: bine. devreme. cum. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. astăzi. niciodată. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. jos b) compuse: niciodată. iarna. altundeva. repede b) de loc: acolo. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. să): fireşte. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.de inferioritate: mai puţin bine 3. normal 4. desigur.Clasificare 1.

numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă. două nume predicative. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi.substantiv. pronume sau adverb. în loc de .un substantiv: în faţa.substantiv. împotriva c) cu dativ: graţie. După alcătuire: a) simple: cu. îndeplinesc rolul unui adverb. pe la. PREPOZIŢIA Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. participiu. Clasificare 1. înainte de VIII. peste. rând pe rând. mulţumită. Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: .un pronume: cu tot . ici-colo. de lângă 2. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: . în grabă.Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. contrar Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. două atribute. vrând-nevrând VII.un adverb: în afara. două complemente) două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină . din b) compuse: de pe la. pe negândite . pe de rost. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă.din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. împreună. adjectiv substantivizat. din b) cu genitiv: contra. clipă de clipă. pentru. de obicei. din ce în ce . CONJUNCŢIA Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. din cauza. cu de-a sila. la. din nou. de-a lungul. asupra.

copulative: şi.conclusive: deci. dar s-a întors. fiindcă. cât şi. cu scopul să. cu condiţia să. în vreme ce.adversative: dar. IX. pentru ca să. ci. încât.. aşa că. să b) compuse: ca să. în consecinţă 2. cum că 2. de. A cules flori albe şi parfumate. măcar că. atât. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. nici. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să. deci. după cum. Clasificare 1. fie . Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi. ori. Clasificare 1.Clasificare 1. însă. din pricină că. cu toate că. să. dacă. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! . cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare.disjunctive: sau. Plecase. încât să. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. de aceea. A cumpărat caiete şi cărţi. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. în caz că.. deşi. Locuţiunile conjuncţionale Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): . din cauză că. în concluzie. încât să. deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. INTERJECŢIA Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). în timp ce. că. A învăţat să scrie şi să citească. nici . ci şi. iar .

Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. simple: Andreea cântă.c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. Predicat verbal: Hai acasă! 3. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. Subiectul poate fi exprimat prin: . Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. Atribut: Halal exemplu! 5. I Clasificare: 1. Nume predicativ: Este vai de el! 4. II Clasificare: • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. Complement indirect: Dă-i cea! 7. vin la ora 13:00. Complement direct: Am auzit: buf! 6. 3. SUBIECTUL Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. 2. Propoziţia principală are îţeles de sine stătător. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! SINTAXA Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă.

exprimată de predicatul verbal. Cartea este citită cu plăcere de elev. numeral cardinal: Doi merg. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii. verb. demonstrativ: Acela este el. ordinal: Al doilea merge. Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal. ditributiv: Câte doi au plecat. posesiv: Al meu a câştigat. negativ: Nici unul nu ştie.subiectul logic . – subiectul grammatical este substantivul cartea. pronume personal: El scrie. substantiv propriu: Adina învaţă.substantiv comun: Iepurele a fugit.”.subiectul gramatical este substantivul “florile”.infinitiv: A învăţa este bine. colectiv: Amândoi învaţă. se disting două feluri de subiecte: . nehotărât: Altul a învăţat. supin: De citit este frumos. interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. În propoziţia “Florile sunt culese de copii. fracţionar: O treime au plecat. de politeţe: Dumneavoastră citicti. interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat.subiectul gramatical Subiectul grammatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? Pusă predicatului verbal. . adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul.

perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. . viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. predicat verbal 2.PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. predicat nominal Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: a) indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. (diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. Clasificare: 1. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţiîndelung aceste rochii. viitorul I: Eu voi cumpăr o rochie.

verb auxiliar(ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse): a) indicativ: Eu voi fi cântat. -pronume negativ: Acolo nu este nici unul. verb predicative: Mărul este pe masă. -numeral colectiv: Ei sunt amândoi.) 2. -pronume posesiv: Acesta este al meu. -pronime personal: Acesta este el. a rămâne. -pronume nehotărat: El este altul. c) condiţional perfect: Eu aş fi cântat. -pronume relativ: Problema este cine învaţă. verb copulativ: El este student. d) infinitiv perfect: A fi cântat. Copulative Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. la mod personal. -adjectiv: El este frumusel. -verb la supin: Acţiunea este de cântat. . Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului. -interjecţie: Sunetul este trosc! -adverb: Mersul este agale.N. Este format dintr-un verb copulativ. -pronume demonstrativ: El este acesta.( a fi+ NP: a se naste. b) conjunctiv perfect: Să fi cântat. c) condiţional optativ present: Aş citi această carte.(P. Valorile verbului “a fi”: 1. -numeral multiplicative: Laptele este îndoit. a se numi) vb. -numeral ordinal: El este al doilea. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. perfect: Aş fi citit această carte. perfect: Eu să fii citit această carte. -numeral cardinal: Ei sunt doi. -numeral fracţional: Ei sunt o jumătate.b) conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. -numeral distributiv: Ei sunt câte doi. . 3. d) imperativ :Citeşte! Citiţi! (diateza activă) Spală-te! Spălaţi-vă! (diateza reflexivă) Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) e) locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. şi unul sau mai multe nume predicative. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta.

Pronume: Ea însăşi a pictat acest tablou. Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară. nici un nor nu era pe cer. Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă. Adjectiv: Frumoasa Oana a ajuns procuror. Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. Atribute acordate Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. Atribut multiplu: Perdelele albe de mătase din camera mea se mişcau uşor. Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun. Numeral: A doua dintre concurente a câştigat locul întâi. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu. Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place? Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/.ATRIBUTUL Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. se numeşte atribut. urmată de câte trei fluierături. Atributul se exprimă prin: Substantiv: Perdelele se mişcau uşor sub adierea vântului. . Numeral ordinal: Prima bancă este liberă. Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. Locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec.

Atribut verbal Este exprimat prin: Infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea.Verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. relativ: Parisul este oraşul/ ale cărui bulevarde sunt minunate/. Supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul nici unuia. Substantiv propriu simplu: Camera Oanei este ordonată. Numeral ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. Locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. Verb la gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. Atribut substantival Este exprimat prin: Substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. Substantiv comun compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. Adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. Gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. . Numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. Atribut pronominal Atribute neacordate Se exprimă prin: Pronume: personal: Camera lui este ordonată.

Clasificare: 1. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2. La uşă se auzeau bătăi: boc. adverb. Locuţiune adverbială de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. adjectiv. Atribut interjecţional Este exprimat prin: Interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale .Participiu: Cartea citită mi-a plăcut. boc! COMPLEMENTUL Partea secundară de propoziţie care determină un verb. Atribut adverbial Este exprimat prin: Locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. Locuţiune adverbială de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist.

.locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. . (numeral cardinal) Eu plec la cel de-al doilea.(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup.locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş.verb la infinitiv: Până a veni voi. (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş. .verb la perticipiu: Acestea zise. .numeral: Eu învăţ ca cei doi.pronume: Eu scriu ca el .C. cunosc de tânără.adverb: Eu învăţ rău. (propriu compus) . .numeral: Eu plec la cei doi. era linişte în casă. (numeral distributiv) . . . calul nu s-a oprit înaintea nimănui./ (pronume relativ) Către cine aleragă copilul? (pronume interogativ) .substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor.L) Este exprimat prin: . (pronume posesiv) Scăpat în grajd. .adjectiv: Eu scriu ca cei harnici.adverb: Astăzi voi pleca la mare.verb: Eu scriu cântând. (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai. (pronume nehotărât) Aceasta este camera/ în care am locuit. (pronume Stele strălucesc deasupra tuturor. .substantiv:Eu învăţ cu spor.pronume: Câinele aleargă înaintea lui. . .adjectiv: O . (pronume personal) Voi mergeţi în dreptul acestora.verb la gerunziu: Intrând în casa.adjectiv: Eu merg la cel harnic. (numeral fracţional) Eu merg la câte doi. (pronume demonstrativ) Copilulu se juca în jurul alor săi. . .substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului.Complementul circumstanţial de loc (C. şi-a pus turbincasub cap şi s-a culcat. te-a văzut. (numeral ordinal) Eu merg la amândoi. negativ) Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: . Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: . (numeral colectiv) Eu mă duc la o zecime.

Pronume relativ: Ştiu/ la ce s-a dus până la magazin. Pronume posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei.Complementul circumstanţial de scop Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin: Genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. Pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui. Pronume nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. ca să-l ierţi. Verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. Locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. Verb la supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. Complementul circumstanţial de cauză Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin: Substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii. Pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală. Pronume relativ: Cunosc fapte/ din cauza căruia ai fost pedepsit. Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? ./ Adverb: De aceea ţi-a spus totul. Acuzativ: Tremuram de frică. Verb la supin: Nu mai putea de obosit. Pronume interogativ: Din pricina cui ai întârziat? Numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. Dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătrii slabe din timpul anului. Acuzativ: El a venit la noi în control. Verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. Verb la gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. Adjectiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. Pronume demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. Locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte.

Pronume personal: L-ai chemat pe el. Pronume: .Gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor.Acuzativ: Mă bucur de cel harnic. Locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte.Acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul. Pronume posesiv: Eu îi văd pe ai tăi.Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie./ Pronume interogativ: Pe cine ai întrebat? Numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. .Gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. Pronume demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. Adjectiv: Îl respect pe cel harnic. Numeral colectiv: I-am văzut pe tustrei. . Este exprimat prin: Substantiv: . Adjectiv: . Pronume negativ: Nu cumpăr nimic.Dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. .Acuzativ: Mă gândesc la el. Interjecţie: Bravo vouă Prescurtari . Numeral: .Dativ: Îi dau lui cartea. Numeral ordinal: L-ai cumpărat pe primul.Acuzativ: Tu te temi de primul. Verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte. Numeral fracţional: El a luat o zecime din total.Gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. . Interjecţie: Deodată am auzit: buf! Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. Verb la gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică.Dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. Verb la gerunziu: Aud cântând pe undeva. Pronume nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi. . Pronume relativ: Iată omul/ pe care îl admir. Adverb: E bine de copilul ascultător. .Gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. . Verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste. Verb la supin: El era gata de plecat. . Este exprimat prin: Subsrantiv: Tu citeşti cartea.Dativ: Primului îi dau cartea.

SB-subiectiva 2. propozitiiile pot fi: -enuntiative -propiu-zise: Astazi avem Latina -optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10 -imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative -propiu-zise: Cat este ceasul? -optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV. prapozitiile pot fi : -afirmative : Afara ploua cu galeata.CD-complementiva directa 5. Dupa scopul comunicarii.Ag-complement de agent 20.NP-nume predicativ 12.ASA-atribut substantival apozitional 13.1.CZ-complementiva cauzala 8.CCT-complement circumstantial de timp 17.Felul propozitiilor I.CNS-complementiva consecutiva 9.PR-predicativa 3.CCS-complement circumstantial de scop 19.C.S–Subiect 21.coordonate: ( de acelasi fel ) . -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.CV-concesiva 11.CCL-complement circumstantial de loc 15. Dupa aspectul predicatului.AT-atributiva 4.ASG-atribut substantival genitival 14.AP-atribut pronominal .CCM-complement circumstantial de mod 16. propozitiile pot fi: -simple: Alexandru mananca -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde.CI-complementiva indirecta 6.CT-temporala 7.Dupa rapoturile sintactice propozitiile pot fi: -regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp/ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) .AA-atribut adjectival 22.CT-conditionale 10. II.CCC-complement circumstantial de cauza 18. Dupa structura. III.

/ am venit la tine. . V. Dupa inteles propozitiile pot fi: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza departe ajunge.Duapa ce mi-am facut tema si am manacat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful