SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE (CONVERSIUNEA)

Schimbarea valorii gramaticale (schimbarea clasei morfologice) sau conversiunea reprezintă

procedeul gramatical prin care se face trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta sau
dintr-o clasă lexico-gramaticală la alta.

Trecerea de la o parte de vorbire la alta se realizează fără adăugarea afixelor derivative. Prin
urmare, trebuie făcută diferența între derivarea cu sufixe, în urma căreia apare o nouă încadrare
morfologică a cuvântului derivat și schimbarea valorii gramaticale prin procedee exclusiv
gramaticale: adăugarea unui articol sau desinență.

Exemple de derivare cu sufixe:

 învăța (verb) + suf. -ător > învățător (substantiv)
 argint (substantiv) + suf. -iu > argintiu (adjectiv)
 român (substantiv) + suf. -ește > prietenește (adverb)

Exemple de schimbare a valorii gramaticale prin conversiune:

 suferind (verb la gerunziu) > (oameni) suferinzi (adjectiv)
 urât (adjectiv) > urâtul (substantiv)
 ochi (substantiv) > (plin) ochi (adverb)

 Mijloace de realizare a schimbării valorii gramaticale

 Conversiunea se poate realiza prin două tipuri de mijloace: morfologice și sintactice.

Mijloace morfologice
Mijloacele morfologice constau în adăugarea unor mărci flexionare, dacă noua parte de
vorbire este flexibilă sau pierderea mărcilor flexionare, dacă noua parte de vorbire este
neflexibilă.  În această situație se află articolul sau desinențele, care prin adăugare sau
dispariție, determină trecerea la o nouă clasă morfologică.

 Exemple de conversiune prin adăugarea articolului sau desinenței.

 frumos (adjectiv) > frumosul (substantiv, prin articulare cu art. hot. „-l”)
 frumos (adjectiv) > un frumos (substantiv, prin articulare art neh. „un”)
 of! (interjecție) > oful (substantiv, prin articulare cu art. hot. „-l”)
 of! (interjecție) > ofuri (substantiv, prin adăugarea desinenței)

Exemple de conversiune urmată de pierderea capacității de a adăuga desinențe (de la adjectiv la

adverb):
 film frumos, filme frumoase (adjective prezintă desinențe) > scriu frumos, scrii frumos,
scrieți frumos (adverbe, nu prezintă desinențe)

Mijloace sintactice

Mijloacele sintactice constau în așezarea cuvântului în contexte noi în care stabilește relații și
îndeplinește funcții sintactice diferite de clasa din care provine.
  Voi ține minte acest bine pe care l-ai făcut. (adverbul bine a fost introdus în context
adjectival ca regent pentru un atribut adjectival, astfel are loc conversiunea de la adverb
la substantiv)
De regulă trecerea de la o parte de vorbire la alta este marcată atât sintactic cât și morfologic.

Tipuri de schimbare a valorii gramaticale

Cele mai întâlnite tipuri de conversiune sunt: substantivizarea, adjectivizarea și adverbializarea.
Alături de acestea mai există și alte tipuri de conversiune.

Substantivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți
de vorbire trec la clasa substantivului.

Substantivizarea adjectivului
Are loc prin marcarea morfologică prin articol sau desinență, dar și prin marcarea sintactică
(plasarea într-un context potrivit substantivului).
 articol, desinență – frumos > frumosul, frumoasa, frumoasele: Frumosul este important pentru
un artist.
 context adjectival – Și din adânc necunoscut, / Un mândru tânăr crește. (M. Eminescu)

Substantivizarea adverbului
Se face morfologic și sintactic sau doar sintactic.
 morfologic și sintactic: Binele învinge întotdeauna.

Substantivizarea participiului
Participiul are o natură adjectivală, fapt care-l face să prezinte o disponibilitate spre substantivare
întocmai ca adjectivul:
 rănit (participiu) > rănitul: Rănitul a fost internat în spital.

Substantivizarea gerunziului
Este destul de puțin întâlnită, iar atunci când are loc se face prin articulare și pleacă de la
folosirea gerunziului ca adjectiv.
 suferind (gerunziu) > (om) suferind (adjectiv) > suferindul: Suferindul s-a prezentat la camera de
gardă.

Substantivizarea supinului
Este ușor de recunoscut când supinul este articulat: mersul cu mașina, statul în picioare
 Statul în picioare pe termen lung poate afecta sănătatea.
Când supinul nu este articulat, recunoașterea lui se face prin analiză sintactică și identificarea
posibilității de a primi un atribut adjectival sau substantival.
 Sunt sătul de atâta stat în picioare. (primește atributul adjectival atâta)
 Am fost la cules de mure. (primește atributul substantival de mure)
 Am fost la cules mure. (mure este complement direct, deci la cules rămâne verb la supin)

Substantivizarea pronumelui
Se realizează rar și are în vedere câteva forme pronominale: eu > eul; sine > sinele, sinea; nimeni
> un nimeni; nimic > nimicul, nimicuri; ce > un ce
  Nimicurile acestea m-au obosit.
Substantivizarea numeralului
Numeralele devin substantive prin articulare: doiul, treiul, zecile, sutele, milioanele, îndoitul,
întreitul, înmiitul
 Doiul a fost nemeritat. (doi cu sensul de nota 2 la școală)

Substantivizarea interjecției
Interjecția devine substantiv prin articole sau desinențe: ah! > ahul, ahuri; of! > oful, ofuri
 Și-a spus oful plângând.
! Există și un tip special de substantivare, în metalimbaj, prin care orice cuvânt poate fi trecut la
clasa substantivului.
 Și este o conjuncție.
! Infinitivul lung al unor verbe (sosire, pregătire, avansare) nu reprezintă substantivizare, ci
derivare cu sufixul -re la teme verbale.

Adjectivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți
de vorbire trec la clasa adjectivului.

Adjectivizarea substantivului
Este rară și se folosește de regulă în limbajul poetic, unde are valențe stilistice (epitet).
 Ș-are oi mai multe, / Mândre și cornute, / Și cai învățați, / Și câni mai bărbați (Miorița)
Există și câteva substantive precum marfă, beton, monstru care se folosesc în argou ca adjective
cu valoare de superlativ.
 Am fost la un chef monstru.

Adjectivizarea adverbului
Există puține adverbe (bine, așa, asemenea) care pot deveni adjective, motiv pentru care acest tip
de adjectivizare este rară.
 Tatăl meu este un bărbat bine.
 Asemenea întâmplare trebuie povestită și altora.

Adjectivizarea gerunziului
Chiar dacă este un procedeu recent important în limba română, tendința actuală este de a-l evita.
Se mai folosește uneori în limbaj poetic.
Procedeul este clar atunci când prin acord apar mărcile flexionare (plural și feminin).
 Și-a pus mâna tremurândă peste mâna mea.

Adjectivizarea participiului
Procedeul este frecvent întâlnit deoarece participiul se comporta precum un adjectiv.
 Geamul spart fost înlocuit.
 Mingea spartă este a mea.

Adjectivizarea pronumelui
Este destul de frecvent întâlnită, mai ales că aproape toate clasele de pronume, cu excepția celor
personale și reflexive, oferă exemple de adjectivizare (stau pe lângă un substantiv cu care se
acordă).
 Mama mea este frumoasă.
 Acest caiet este al meu.
 Orice elev trebuie să învețe.
 Fiecare om învață din greșeli.

Adverbializarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți
de vorbire trec la clasa adverbului. Se caracterizează prin invariabilitatea formei (lipsa flexiunii)
și apariția părții de vorbire într-un context adjectival.

Adverbializarea adjectivului
Cea mai întâlnită adverbializare și apare prin determinarea unui verb.
(copil) frumos > (citește) frumos; (om) curajos > (acționează) curajos; (persoană) interesantă >
(vorbește) interesant
 El desenează frumos.

Adverbializarea substantivului
Este o conversiune mai rar întâlnită, folosită în două situații:
 substantive care trec în clasa adverbelor modale, cu valoare cantitativă: (înghețat) tun,
(supărat) foc, (curat) lacrimă, (îndrăgostit) lulea, (gol) pușcă, (bătut) măr
Omul bătut măr s-a prezentat a spital.
 substantive cu valoare temporală: denumiri ale zilelor (luni, marți …), anotimpuri (iarnă,
vară …), momente le zilei (seara, dimineață …)
Eu învăț seara cel mai bine.

Adverbializarea numeralului
Acest de conversiune este întâlnită mai ales în cazul numeralelor multiplicative și a celor
ordinale: (învață) înzecit, (obține) înmiit, de două ori, a doua oară.
 A câștigat de două ori la loto.

Adverbializarea pronumelui
Cele mai folosite pronume în acest tip conversiune sunt ce și cât, utilizate exclamativ.
 Ce frumos vorbește profesorul de română!

Adverbializarea prepoziției
De regulă este întâlnită în construcții de genul: a vota pentru (pro, contra), a vorbi după.
 Am votat pentru la referendum pentru aderarea la UE.

Adverbializarea unor forme verbale

 Cântă răgușit.
 I-a răspuns răstit și obraznic.