Camara cu fructe

de Ion Pillat
opera lirica

Genul liric cuprinde operele literare in care autorul isi exprima

sentimentele,gandurile,ideile,in mod direct prin intermediul eului liric, apelând la un
limbaj artistic.
Poezia “Cămara de fructe” este scrisă de Ion Pillat și face parte din volumul
“Pe Argeș în sus” publicat în anul 1923.
Tema acestei poezii este copilaria fericita si amintirea ei, sentimentele
autorului fiind de nostalgie si regret.
Dupa cum arata si titlul poeziei, obiectul descrierii este camara de fructe si
amintirea poetului reface întreaga bogatie a "camarii de altadata".
Poezia “Camara de fructe” de Ion Pillat apartine genului liric, avand toate
caracteristicile acestuia.
Un prim argument în favoarea acestei afirmatii il reprezintă subiectivitatea
sporita a textului, poezia constituindu-se intr-o descriere artistica.
Eul liric este prezent în text prin mărci lexico-gramaticale: pronume și
adjective pronominale de persoana I (“mă” , “îmi” , “mie”) și verbe de persoana I:
“deschid” , “văd” , “-nchin” , “încui”.
Prin intermediul eului liric,poetul exprimă sentimentul de singurătate şi
emoţiepe care le simte atunci când se întoarce la vârsta fericită a copilăriei , prin
amintire: „Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată / Cu cheia ruginită a raiului
oprit”. “Cheia ruginită” sugerează trecerea timpului, iar cămara este spaţiul unde se
poate realiza o întoarcere în timp, o regăsire a copilăriei pierdute: „Mă prinde
amintirea în vânătul ei fum”.
Camara de altadata este vazuta ca un loc oprit, miraculos, plin de bogatii de
o mare valoare.
Amintirile copilariei sunt atât de puternice, încât rafturile şi poliţele par a se
umple, în faţa ochilor săi, cu „piersici de jar şi albaştri struguri / Şi pere de-aur roşu
cu flăcări de parfum”. Reintrând în lumea de basm a copilăriei, unde imaginaţia face
totul posibil, poetul vede şi „pepeni verzi - smaragde cu miezul de rubin - / Şi
tămâioşii galbeni ca soarele de vară”, dar şi caise şi gutui ce-i par „trandafirii
lampioane şi lămpi de aur verde”. Poetul se simte copleşit de regret şi tristeţe, si se
intoarce deodata la realitate : „Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde, / Tot rodul
vrăjitoarei cu lacăt îl încui”.
In al doilea rând, textul este liric, deoarece limbajul este sugestiv şi expresiv,
generator de imagini artistice.Imaginile si senzatiile pe care le retraieste scriitorul în
amintire sunt reliefate printr-o serie de epitete, comparatii si metafore. Majoritatea
epitetelor sunt cromatice, se sugereaza o diversitate de culori de la vinetiu si albastru,
la verde si rosu, de la galben la trandafiriu: "vânatul ei fum", "piersici de jar",
"albastri struguri", "pere de aur rosu", "pepeni verzi", "tamâiosi galbeni" etc.
Imaginile artistice sunt mai ales vizuale, ca si acelea realizate prin comparatii
sau metafore: "tamâiosii galbeni ca soarele de vara", "smaragde cu miezul de rubin"
(pepenii), "trandafirii lampioane si lampi de aur verde" (caisele si gutuile). O
imagine olfactiva sporeste vraja camarii de fructe ("pere... cu flacari de parfum"),
sugerând buchetul unei miresme dulci si staruitoare.
În strânsă legătură cu imaginile descrise, poetul îşi exprimă direct
sentimentele de teamă, uimire, tristeţe şi profund regret pentru pierderea „raiului”
copilăriei.
Modul de expunere predominant este descrierea.Poezia are rima îmbrăţişată,
măsura versurilor este de 13-14 silabe, iar ritmul este iambic.
In concluzie, poezia „Camara de fructe” este un text liric, prin care autorul
transmite în mod direct gânduri şi sentimente, într-un limbaj sugestiv şi expresiv,
care ne impresionează.