STATUL

MEDIEVAL
IMPERIUL BIZANTIN
FRANȚA MEDIEVALĂ
IMPERIUL ROMANO -
GERMAN
 IIMPERIUL BIZANTIN
AȘEZARE GEOGRAFICĂ
Imperiul Bizantin este situat la intersecția a două continente Asia și
Europa. în perioadele sale de glorie(secolul lui Iustinian) acesta acoperă
parțial teritorfostului Imperiu Roman, iar în perioada decăderii Bizanțul a
luat forma unui stat minuscul în jurul capitalei de pe malul Bosfotului,
cCnstantinopol.
potrivit tradiției, actul de naștere al Imperiului Bizantin îl reprezintă
fondarea orașului Constantinopol în anul 330 de către împăratul roman
Constantin cel Mare, care a mutat aici și capitala. Astfel, Imperiul
Bizantin a avut două trăsături de bază:
- componenta romană reliefată prin concentrarea valorilor și tradiției
romane în răsărit după căderea Imperiului Roman de Apus
- componenta creștină. Aceasta avea în centru ideea că Imperiul este o
emanație a voinței lui Dumnezeu, iar împăratul era alesul și
reprezentantul acestuia pe pământ. Prin urmare, puterea împăratului este
absolută, iar împăratul avea autoritate și în materie religioasă.
 ETAPELE EVOLUȚIEI STATULUI BIZANTIN
1. Etapa romano - bizantină (330 - sec. VII). S-au păstrat vechile structuri
romane, iar limba oficială este latina. împăratul Iustinian a fost cea mai
strălucitoare figură a perioadei. Pe plan intern a elaborat o bogată colecție
de legi, iar pe plan externși-a propus refacerea fostului Imperiu Roman
prin cunerirea N Africii, S Italiei și a Spaniei.

Hello!
 1.
Transition headline
Let’s start with the
first set of slides
 Etapa 2 Secolele VII - XI reprezintă perioada clasică a istoriei bizantine.
Mai întai imperiul pierde teritorii în favoarea Islamului și a slavilor care cuceresc
nordul Peninsulei Balcanice și este redus doar la Asia Mică și la Constantinopol.
Consecința pierderior teritoriale este și una pozitivă deoarece aceste teritorii erau
eterogene din punct de vedere etnic sau religios. Imperiul devine astfel un stat
nețional grecesc, limba greacă devenind predominantă în cultură și administrație.
Însă, împăratul nu pierde nimic din măreția sa, Bizanțul păstrându-și autoritatea în
raport cu popoarele vecine, păgâne și barbare sau cu statele satelit curând aduse la
creștinism. În preajma anului 1000 este reluată politica de expansiune teritorială în
timpul împăraților din dinastia macedoneană, Vasile al II - lea Macedoneanul sau
Constantin al VII-lea Porphirogenetul.
This is a slideEtapa
title3
Secolele XI - XV reprezintă
secolele de declin ale Imperiului
Bizantin. în timpul dinastiei
Comnenilor mica proprietate
țărănească dispare în favoarea
marilor aristocrați funciari.
Comerțul exterior al Bizanțului e
controlat de către negustorii
venețieni și genovezi.
■În 1204 Constantinopolul este cucerit pentru 60 de ani de către latini (catolici) în timpul cruciadei a IV-a.
în 1261 vor reveni împărații din dinastia Paleologilor.
■La începutul secolului al XIV-lea turcii otomani încep cucerirea Bizanțului. în 1352 aceștia trec în Europa
prin stramtoarea Gallipoli și înconjoară, astfel imperiul slăbit car primi lovitura finală prin cucerirea
Constantinopolului în 1453.
 Civilizația bizantină

✣ Spre deosebire de Europa de Vest supusă barbarizării și ruralizării,

Imperiul Roman de Răsărit nu pierde nimic din strălucirea romană. Se
mențin orașeșe înfloritoare în frunte cu orașul Constantinopol despre care
se spunea în epocă că adună trei pătrimi din bogățiile lumii.
✣ Bizanțul exercită o influență religioasă, culturală și politică în ceea ce
numim noi astăzi spațiul ortodox. Imperiul a contribuit la creștinarea
popoarelor din jur precum rușii, bulgarii sârbii, cehii și moravii (pentru
scurt timp) și a contribuit la înființarea bisericii ordoxe din spațiul
românesc. prin contribuția călugărilor învățați Chiril și Metodie s/a
elaborat alfabetul chirilic, iar limba slavonă a devenit limba de cultură în
spațiul ortodox.
franța
B
geneza statului medieval
Regatul franc merovingian avea toate trăsăturile unui
regat barbar precum:
- nu avea granițe fixe și nici capitală
- puterea regelui se exercită prin forță militară și
constrangere
- statul era considerat proprietatea regelui (fieful) pe
care îl putea lăsa moștenire sau împărți după bunul său
plac
Însă un element ce deosebește refatul franc de alte state
e colaborarea cu papalitatea. Botezul lui Clovis (496) a
fost considetat un mare act de importanță religioasă și
lingvistică. De asemenea Carol Martel îi înfrânge pe
arabi la Poitiers și primește titlul de rege preacreștin,
apărător al creștinătății împotriva Islamului.
 imperiul carolingian
✣ Dinastia carolingiană fondată de Carol Martel inițiază o politică de expansiune. Carol cel Mare cucerește
regatul Longobarzilor din N Italiei, hanatul avar din Panonia, triburile germanice și slave din centrul Europei
și nordul Spaniei arabe. Astfel, în anul 800, Carol cel Mare este încoronat împărat de către papă.
✣ Epoca lui Carol cel Mare reprezintă o perioadă de mare înflorire economică și culturală. Acesta ăși exercită
autoritatea prin intermediul relațiilor suzerano - vasae, dar și printr-o administrație eficientă formată din
consilieri (palatinii), conți, episcopi și mesageri ai regelui. totuși, Carol cel Mare nu a reușit pe deplin să
realizeze unitatea regatului său.
✣ După moartea sa, imperiul intră în criză. În 843 prin tratatul de la verdun, imperiul creat de Carol cel Mare și
moștenit de Ludovic cel Pios este împărțit între fii acestuia: Carol cel Pleșuv (vestul), Ludovic Germanicul
(estul) și Lothar (partea centrală)
✣ Consecințele acestui act sunt scăderea drastică a autorității regale în favoarea marilor feudali. Este așa numita
epocă a monarhiei senioriale în care modul de funcționare al relațiilor feudo - vasalice se bazează pe legăturile
de tip suzerano - vasalic
 dinastia capețienilor
✣ In 987 marii vasali îl aleg în fruntea regatului pe Hugo Capet titularul unui feud din centrul Franței care deținea
orașele Paris și Orleans. Veniturile sale erau exclusiv private (de pe domeniul propriu), iar autoritatea curții
regale (curia regis) era teoretică. Capețienii își consolidează rapid pozițiile și încep procesul de
CENTRALIZARE STATALĂ. Aceasta înseamnă creșterea autorității regelui precum și un proces de centralizare
administrativă legislativă lterior economică și culturală pe întreg teritoriul stăpânit de către rege. Centralizarea s-
a făcut prin mai multe metode:
✣ - valorificarea relațiilor suzerano - vasalice. Regele este primul suzeran în ierarhie, devenind apoi suveran.
Succesiunea la tron se baza pe principiul primogeniturii.
✣ - Recunoașterea caracterului sacru al regalității cu ajutorul Bisericii. Regele este încoronat și uns cu mir ceea ce îl
face alesul lui Dumnezeu.
✣ - pericolul extern - Războiul de 100 de ani în tre Anglia și Franța
✣ - Exercitarea unei jurizdicții supreme (dreptul de a judeca și de a da legi)
✣ Centralizarea statală se edifică în timpul regilor Filip al II-lea August și Filip al IV-lea cel Frumos
Want big impact?
Use big image.
imperiul romano
german
B
✣ Germania medievală, formată în urma tratatului de la Verdun va ca particularitate un
puternic sentiment etnic, de aceea în scurt timp germanii au ales un rege din
neamul lor.
✣ Dinastia ottoniană se afirmă prin Otto I (936 - 973) care este încoronat la Aachen ca
succesor al lui Carol cel Mare. Autoritatea sa se întindea și asupra Italiei și a estului
Franței. în condițiile fărâmițării feudale specifică secolelor X - XI, regele îți impune
autoritatea cu ajutorul episcopilor catolici pe care ii numește și ii controlează,
apărându-le totodată interesele în fața merilor feudali. în anul 955 Otto I caștigă
bătălia de la Lechfeld împotriva maghiarilor impunandu-se ca rege preacreștin, iar
în anul 962 este încoronat la Roma mpărat al Imperiului Romano German
✣ Lupta pentru investitură se declanșează în secolul al XII-lea între papa Grigore al VII-lea și împăratul Henric al
IV-lea. Această luptă semnifică declinul puterii imperiale și afirmația superiorității papei în raport cu puterea
politică temporală.
✣ După ottonieni urmează dinastia de Hohenstaufen cu cel mai strălucit reprezentant Frederic I Barbarossa. În
ciuda efortului prestigios, centrul imperial a pendulat între ducatele germane laice și ecleziastice și bogatele
orașe italiene care se doreau independente.
✣ Secolele XII - XIV sunt secole de decadere a autorității imperiale. Starea de anarhie ia sfarșit odată cu alegerea
lui Rudolf I de Habsburg ca impărat (în Imperiul romano - german împăratul este ales de către șapte principi
electori). Dinastia de Habsburg va deține tronul pană în 1806.
✣ Spre deosebire de celelalte monarhii europene (Anglia, Franța) statul german nu a reușit să creeze un model
politic centralizat. Acest fenomen are mai multe caurintre care: Mărimea și diversitatea teritoriului,
contradicțiile dintre forțele sociale, funcția imperială era electivă, consolidarea puterii principilor și
episcopilor)