Formarea statelor medievale europene

I. FRANȚA MEDIEVALĂ
→Regatul francilor a fost întemeiat în secolul V de regele Clovis. După moartea lui, statul
cunoaște o perioadă de tulburări iar mai apoi puterea va fi preluată de către majordomii
palatului. Dintre aceștia s-au remarcat: Carol Martel care i-a învins în 732 pe arabi la
Poitieres, Pepin cel Scurt care înlocuiește dinastia merovingiană cu cea carolingiană și Carol
cel Mare. Acesta va transforma regatul franc într-un mare imperiu numit Imperiul
Carolingian. Îi învinge pe longobarzi, pe avari și pe slavi, iar în anul 800 este încoronat de
Papa de la Roma ca împărat al Imperiului Carolingian. A stabilit capitala la Aachen și a pus
accent pe dezvoltarea culturii. În timpul său ia naștere o mișcare numită „renașterea
carolingiană”.
După moartea sa, tronul este preluat de fiul său, Ludovic cel Pios, iar în 843 prin Tratatul de
la Verdun, Imperiul Carolingian este împărțit între cei trei fii ai săi: Carol cel Pleșuv ia
partea de Apus (Franța), Ludovic Germanicul ia partea de Răsărit (Germania) iar Lothar
păstrează partea centrală și Italia.
În anul 987 la conducerea Franței este ales Hugo Capet care pune bazele unei noi dinastii
numită dinastia Capețiană. În timpul dinastiei Capețiene și în timpul dinastiei de Valois,
Franța va urma un proces de unificare teritorială și centralizare politică. Unificarea teritorială
s-a făcut prin: confiscări, moșteniri, căsătorii, înfrângerea nobililor răzvrătiți și lupte cu
Anglia. Centralizarea Franței s-a realizat în mai multe etape:
1. Filip al II-lea August (1180-1223)- stabilește capitala la Paris și în 1214 îl învinge pe
regele englez Ioan fără Țară
2. Ludovic al IX-lea cel Sfânt ()- consolidează puterea regală și bate o nouă monedă
3. Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314)- mărește domeniul regal, intră în conflict cu
Papa și iese învingător, distruge Ordinul Cavalerilor Templieri și le confiscă averile.
4. Războiul de 100 de ani (1337-1453)- încheiat cu victoria Franței
5. Ludovic al XI-lea- în timpul său se încheie unificarea teritorială și centralizarea
politică a Franței.

II. IMPERIUL ROMANO-GERMAN

→Spre deosebire de Franța, el va rămâne fărâmițat din punct de vedere politic. Primul mare
conducător din dinastia Saxonă a fost Otto I. El a reușit să restabilească autoritatea regelui
asupra ducatelor germane, a dus o politică externă activă (în 955 la Lechfeld îi învinge pe
maghiari), iar în 962 a fost încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German.
→Între secolele XI-XIII se manifestă conflictul dintre împărați și Papa de la Roma privind
investirea în funcțiile bisericești. Apogeul conflictului este atins în a doua jumătate a secolului
XI, când împăratul Henric al IV-lea este excomunicat de Papa Grigore al VII-lea (împăratul
îi cere iertare la Canossa timp de 3 zile). Conflictul se aplanează în 1122 prin Concordatul de
la Worms (unde se hotărăște dubla investitură pentru cler).
→Conflictul dintre papalitate și împărați este reluat în secolele XII-XIII, în timpul împăraților
Frederic I Barbarossa și Frederic al II-lea. Aceștia au fost învinși și în lupta cu orașele
italiene. Apoi, în timpul împăratului Carol al IV-lea, se adoptă documentul numit „Bula de
Aur” care prevedea alegerea împăratului de către 7 alegători și consfințea fărâmițarea politică
a Imperiului Romano-German.

III. Imperiul Bizantin

→În timp ce Imperiul se prăbușește în Occident, el continuă să reziste în partea de Răsărit, se
grecizează și adoptă religia ortodoxă. Istoria Imperiului Bizantin a fost influențată de mai
multe evenimente și personalități:
1. Împăratul Iustinian (sec. VI)- cucerește Regatul longobard, vizigot și vandal
2. Împăratul Heraklios (sec. VII)- greaca devine limba oficială, mercenarii sunt înlocuiți
cu țăranii soldați și e organizată thema militară
3. Criza iconoclastă (sec. VIII-IX)- împăratul Leon al III-lea și urmașii săi au interzis
venerarea icoanelor, iar împărătesele Irina și Teodora au restabilit cultul icoanelor
4. Vasile I Macedoneanul (sec. IX) și Vasile al II-lea Macedoneanul (sec. X-XI)-
Imperiul cunoaște ultima mare perioadă de prosperitate. Vasile al II-lea a cucerit statul
bulgar și a mai fost numit BULGAROCTONUL („ucigătorul de bulgari”)
5. 1204- are loc cucerirea Constantinopolului de către cruciați, iar Imperiul se împarte în
mai multe părți/state
6. 1261- Mihail al VIII-lea Paleologul recucerește Constantinopolul
7. 29 mai 1453- Constantinopolul este cucerit de turcii conduși de Mahomed al II-lea, iar
Imperiul Bizantin cade.