Romanizarea este un proces istoric complex si

indelungat ,organizat si sustinut de statul roman prin

care populatiile neoromane au preluat si asimilat
forma de organizare administrativa romana ,limba
latina,modul de viata ,culturala si traditiile romane
O În perioada stăpânirii romane (106 - 275), în provincia cucerită au
loc evenimente și transformări importante:
O construirea a numeroase orașe, cetăți, castre și monumente:
O Tropaeum Traiani-AdamClisi
O În 108 - 110 se construiește noua capitală a provinciei
Dacia, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica (în sud-vestul
Depresiunii Hațegului)
O În jurul lui 210 este refăcut în piatră castrul de la Porolissum
O construirea unei bogate rețele de drumuri pietruite:
O În 107 - 109 romanii prelungesc drumul care
lega Dunărea (la Dierna) cu interiorul Daciei până la Apulum (Alba-
Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca)
și Porolissum (Moigrad). Acesta este unul dintre cele mai vechi
drumuri de piatră de pe teritoriul României.
O exploatarea masivă a bogățiilor subsolului (aur, argint, sare etc.)
O Romanizarea teritoriului şi a populaţiei daco-getice prezintă o importanţă deosebită, deoarece acest
proces stă la baza formării şi apariţiei poporului român pe scena istoriei. La fel ca în cazul altor provincii,
şi în cazul Daciei în conceptul de romanizare se includ două laturi fundamentale ale aceluiaşi proces
unitar:
O 1 ) colonizarea teritoriului daco-getic cu populaţie romanizată latinofonă, venită din toate părţile
Imperiului roman, adică romanizarea prin colonizare;
O 2) asimilarea băştinaşilor daco-geţi, în măsura în care aceştia au adoptat limba latină, şi-au însuşit felul
de viaţă roman provincial, au preluat obiceiurile şi civilizaţia romană, schimbându-şi astfel mentalitatea
şi însăşi fiinţa lor etnică. În Dacia, romanizarea, sub ambele aspecte menţionate, a fost deplin posibilă şi
a devenit o realitate demonstrabilă documentar.
O Răscoale=Dacii (geții) s-au răsculat de mai multe ori.
Prima răscoală începe după moartea lui Trăian și
începutul domniei succesorului său,
împăratul Hadrian. Răscoala a antrenat și dacii liberi
și neamurile vecine. Alte două răscoale au avut loc în
timpul împăratului Antonius Pius (138 – 161). Cea mai
lungă și puternică răscoală a fost între 166 – 175,
amenințând la un moment dat capitala Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica.
TROPAEUM TRAIANI
Adamclisi
Pentru apărarea Daciei, erau necesare trupe numeroase. Conform surselor, armata Daciei era estimata la 30-40
000 de soldați, o zecime din trupele Imperiului. Armata romana era alcătuită din legiunile următoare:
Legiunea a XIII-a Gemina - la Apulum
Legiunea a V-a Macedonica - la Potaissa
Aceste trupe erau alcătuite din unități de infanterie de elită, recrutate numai din cetățeni romani, și din trupe
auxiliare, recrutate dintre provincialii care nu aveau cetățenie romană: cohortele și cavaleria. Trupele auxiliare
au staționat pe cuprinsul provinciei, fiind multi-etnice: britani, asturi, lusitanieini, bosporani, iturei, batavi,
commageni, gali, ret, vindelici, numizi, mauri, antiohieni, ubi, panoni, bessi, traci. Din trupele auxiliare făceau
parte numeri, garda guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului roman de 25 de ani,
soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie romană și primeau loturi de pământ în provincia în care
serviseră, constituind un factor de romanizare.
O ECONOMIA PROVINCIEI ROMANE DACIA

O Deși a continuat viată economică din timpul lui Decebal, s-au

produs o serie de schimbări în domeniile economice tradiționale și
în noile activități economice înregistrate în nouă provincie imperială.
Principalele sectoare economice erau agricultură, creșterea
animalelor, mineritul, meșteșugurile, comerțul și circulația monetară.
Romanii au adus o forță de muncă specializată pentru valorificarea
resurselor solului și subsolului. Cele mai bune pământuri aparțineau
coloniștilor. Erau frecvent întâlnite proprietăți mici și mijlocii, pe
când cele de dimensiuni mari erau rare. În centrul marilor proprietăți
se află villa rustică, având locuințe, magazine, ateliere, că cea de
lângă Sarmizegetusa, descoperită la Ciumfaia. Se cultivau cereale,
provincia fiind un grânar al trupelor ce staționau în provinciile
alăturate. Se cultiva viță-de-vie. Pădurile erau exploatate. Creșterea
animalelor era la fel de importantă. Întinse pășuni erau în
proprietatea statului imperial roman ce erau oferite aristocrației.
Pășunile și salinele, precum și comerțul cu sare erau arendate.
O Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului
și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă.
Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale
numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul
făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte
dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau colegii de aurari,
postăvari, lemnari, pietrari, corăbieri, plutăși și
purtători de lectică. Membrii unor colegii aveau rol
de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și
organizați în colegii de tip paramilitar. Centre
importante erau și așezările rurale, ca Micia unde
era prelucrată piatră, Cristești-centru de olărit.
Erau des întâlnite cărămidăriile și atelierele de
opaițe și statuiete.
In concluzie putem spune ca Dacia in
timpul procesului de romanizare(106-
275) si-a dezvoltat propria economie,in
statul Dac apare limba latina,romanii
construiesc in Dacia mai multe opere
de arta,si cel mai important procesul de
romanizare a stat la baza formarii
Statului Român de astazi.