Cooperare şi Conflict în

secolul al XX-lea
1. Sistemul Versailles-
Washington şi noua ordine
internaţională
• Scopul lecţiei: Elevii vor intra în contact cu
modul de organizare a lumii dupa Primul
Razboi Mondial.
• Competenţe specifice: la sfârşitul lecţiei
elevii vor fi capabili să:
• identifice urmarile politice ale primei
conflagratii mondiale
• numeasca principalele tratate incheiate la
sfarsitul razboiului
• identifice momentele incercarii de
stabilizare a lumii prin aliante si tratate
internationale
• După PRM se aplică Principiul
Autodeterminării şi se crează în Europa
Statele naţionale, după destrămarea imperiilor
multinaţionale.

• În 1919 se înfiinţează Societatea Naţiunilor,

pentru menţinerea păcii şi securităţii între
naţiuni. Se înlocuieşte vechea ordine bazată
pe echilibrul Marilor Puteri (stabilită la
Congresul de la Viena-1815)
• La sfârşitul PRM s-au semnat
tratatele de pace dintre ţările
Antantei şi statele învinse
(Germania, Bulgaria, Ungaria,
Austria, Turcia). Aceste tratate au
constituit Sistemul Versailles şi au
recunoscut frontierele statelor
europene.
• Conferinţa de la Paris care a
deschis tratativele de pace a fost
prezidată de G. Clemenceau.
Participă şi preşedintele american
Th. W. Wilson.
• Apar neînţelegeri între Franţa şi Marea
Britanie în cazul problemei germane.
Germania este dezarmată şi este obligată
să plătească reparaţii de război. Din
această cauză, apare în această ţară o
mişcare naţionalistă (NSDAP, care ajunge
la putere 1933-1945)
Discuţiile de la Versailles sunt
urmate de cele de la Washington
(1921-1922), unde a avut loc
Conferinţa dezarmării navale.
Au participat: SUA, Marea Britanie,
China, Franţa, Italia, Japonia,
Olanda, Portugalia.
Scopul: reducerea armamentului
naval şi detensionarea relaţiilor din
Extremul Orient.
S-a consacrat trecerea practică a
SUA în fruntea ierarhiei navale.
• http://www.youtube.com/watch?v=-CtyOGRs
zkk&feature=related

• http://www.youtube.com/watch?v=hv-LlLCCB
o8&feature=related
2. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
INTERBELICE (1919-1939)
 PERIODIZAREA RELAŢIILOR INTERBELICE

-După PRM apar noi state, există

forme de organizare politică diferite,
noi graniţe şi numeroase minorităţi
1. 1919-1924- Reluarea legăturilor
dintre învinşi şi învingători
2. 1924-1929- destindere
3. 1929-1939- tensiuni intre state
PROBLEMELE PRINCIPALE ALE EPOCII
INTERBELICE

- plata reparaţiilor de război

- garantarea noilor graniţe
- rezolvarea problemei minorităţilor
- refacerea economică
- dezarmarea
- rivalităţile dintre state
 CURENTE POLITICE AFLATE IN
CONFRUNTARE

-curentul pacifist ( promovează

arbitrajul în conflictele
internaţionale)
-curentul revizionist
(promovează modificarea tratatelor
de pace prin forţă
 STATE REVIZIONISTE

- Germania
-URSS
-Italia
-Japonia
Acestea au încheiat tratate:
1. Rapallo-1922- ( Germania-URSS)
2. Axa Berlin-Roma -1936
3. Pactul Anticomintern -1936
4. Pactul Ribbentropp-Molototov- 1939
 EVENIMENTE REVIZIONISTE

- 1931- agresiunea Japoniei în

Manciuria
-1935- anexarea Etiopiei de către Italia
-1938- Anschluss-ul ( anexarea Austriei
de către Germania)
-1938- desprinderea regiunii Sudete din
Cehoslovacia şi alipirea ei la
Germania
 Bucurestiul interbelic
• http://www.youtube.com/watch?v=yRM2ucgl
LKo

• http://www.youtube.com/watch?v=HdtGezu
w418&feature=related
3. Rezolvarea conflictelor
in lumea contemporana
 Lumea după Al Doilea Război
Mondial
• Cel puţin 60 de milioane de oameni şi-au
pierdut viaţa în cel de-al Doilea Război
Mondial —aproximativ 25 de milioane de
soldaţi şi cam 35 de milioane de civili.
• La sfârşitul războiului, milioane de refugiaţi
erau pe drumuri, economia europeană se
prăbuşise, 70% din infrastructura industrială a
vechiului continent fusese distrusă.
• Spre deosebire de ce s-a întâmplat la
sfârşitul Primului Război Mondial,
învingătorii apuseni nu au pretins
despăgubiri de război din partea ţărilor
învinse. Mai mult, un plan gândit de
Secretarul de Stat al SUA, George Marshall,
"Programul de refacere europeană", mai
bine cunoscut ca Planul Marshall, cerea
Congresului SUA să aloce milioane de
dolari pentru reconstruirea Europei
• De vreme ce Liga Naţiunilor a eşuat, în mod
evident, să prevină războiul, a fost pusă la cale o
nouă ordine internaţională. În 1945 a fost fondată
Organizaţia Naţiunilor Unite. Pentru a preveni
izbucnirea unui nou război, la fel de devastator ca a
doua conflagraţie mondială, şi pentru a asigura o
pace durabilă în Europa, în 1951, a fost înfiinţată
Comunitatea Europenă a Cărbunelui şi Oţelului,
(Tratatul de la Paris), predecesoarea Uniunii
Europene. ONU este responsabilă şi pentru crearea
statului modern Israel, în 1948, în parte, ca răspuns
la Holocaust.
 Organizaţia Naţiunilor Unite

• Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai

importantă organizaţie internaţională din lume.
Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial,
are 192 de state membre. ONU are misiunea de a
asigura pacea mondială, respectarea drepturilor
omului, cooperarea internaţională şi
respectarea dreptului internaţional. Sediul
central al organizaţiei este situat în New York.
 Principalele conflicte
contemporane
•1949- blocada Berlinului
•1950-1953- Războiul din Coreea
•1956- Războiul Suezului
•1962- Criza rachetelor din Cuba
•1959-1975- Războiul din Vietnam
Toate acestea au fost faze ale mai marelui
conflict desfasuarat in epoca postbelica:
Războiul Rece
4. RĂZBOIUL
RECE ÎNTRE
TENSIUNI ŞI
DESTINDERE
• La sfârşitul DRM în lume mai rămăseseră 5
mari puteri: SUA, Marea Britanie, Franţa,
URSS, China
• În realitate, lumea postbelică are doi poli de
putere: unul patronat de URSS ( state
comuniste) şi altul patronat de SUA( state
democratice). Între cele două s-a declanşat
un nou tip de război: Războiul Rece, generat
de ambiţia celor două puteri de a-şi impune
supremaţia în lume.
• Războiul Rece a durat jumătate de secol
( 1947-1991)
 Blocurile militare
La 4 aprilie 1949 ia fiinţă NATO ( SUA,
Canada şi 10 state europene)
La 14 mai 1955 ia fiinţă Tratatul de la
Varşovia ( URSS şi statele comuniste
est-europene)
Cele două blocuri nu s-au înfruntat
direct niciodată, războiul fiind unul al
ameninţărilor nucleare.
 Crize
• 1949- blocada Berlinului continuată în
1961 prin construirea Zidului Berlinului
• 1962- Criza rachetelor din Cuba
• Cursa înarmărilor a determinat ONU
să proclame anii 1970-1980 drept
deceniul dezarmării. Se urmărea
limitarea experimentelor şi a armelor
nucleare.
5. Prăbuşirea
sistemului comunist şi
impactul său asupra
relaţiilor internaţionale
Anul 1990 marchează sfârşitul
Războiului Rece, ceea ce a
necesitat o reconfigurare a
lumii.
URSS este transformată în
CSI (Comunitatea Statelor
Independente) o federaţie cu
grave conflicte interne.
Dezmembrarea URSS a făcut
la între 1990-1991 Germania
să se reunifice iar SUA să
ramână singura Mare putere a
lumii.
NATO rămâne singura alianţă
politico-militară viabilă şi devine un
garant al securităţii internaţionale.
Statele foste comuniste caută acum
să devină membre NATO.
Integrarea se face la început (1994)
în forma parteneriatului pentru
pace.
Se reglementează şi relaţiile NATO-
Rusia în 1997, moment care
permite începerea extinderii NATO.
De la 29 martie 2004 România este
membru NATO cu drepturi depline.