RELATIILE INTERNATIONALE POSTBELICE

1. TRATATELE DE PACE

Conferinta de la Yalta desfasurata in februarie 1945 cu participarea lui Stalin.

Churchill si Roossevelt, a decis reorganizarea Germaniei si Europei postbelice,
judecarea criminalilor de razboi si ducerea razboiului impotriva Japoniei. Conferinta
de la Postam(iulie-august 1945) a stabilit zonele de ocupatie in Germania.-a instituit
tribunalul de la Nurnberg si a hotarat semnarea tratatelor de pace cu fosti aliati ai
Germaniei. Conferinta de pace de la Paris(iulie-noiembrie 1946) a confirmat
anexiunile sovietice pe seama Romaniei. Finlandei. Poloniei. Statelor Baltice, la care
a adaugat Ucraina Subcarpatica luata de la Cehoslovacia, insulele Kurile si sudul
Sahalinului de la Japonia.granita polona-germana era fixata pe raurile Oder si
Neisse, aliatii germanilor au platit mari despagubiri de razboi in special catre URSS.
Pacea dintre anglo-americani si germani s-a semnat in 1951, cea intre germani si
sovietici in in 1956. cele doua state germane recunoscandu-se reciproc in 1972 si
reunificandu-se in 1990. Tribunalul de la Nurnberg a judecat 24 de lideri
nazisti pentru crime impotriva umanitatii si a pacii, pronuntand 12 pedepse cu
moartea. La Tokyo au fost judecati 27 de generali si politicieni japonezi, pe aceleasi
capete de acuzare, 7 dintre ei fiind condamnati la moarte.

2. ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE

Esecul Societatii Natiunilor a determinat pe aliati sa i-a in calcul o noua organizatiei,

creata prin participarea a 51 de state la Conferinta de la San Francisco - aprilie
1945. ONU avea ca scop apararea si mentinerea pacii, egalitatea membrilor si
colaborarea internationala. Organismele ONU (cu sediul la New York)sunt:

- Adunarea Generala formata din toti membri pe principiul un stat un vot

- Secretarul General ales pe 5 ani maxim 2 mandate pe criterii zonale

- Consiliul de securitate cu scopul de a apara pacea cu 15 membri dintre care 5

permanenti cu drept de veto( SUA, China, Rusia, Franta si Marea Britanie) si 10
nepermanenti alesi pe 2 ani

- Consiliul economic si social care coordoneaza 27 organisme ONU dintre care

FAO,UNESCO,UNICEF, FMI

- Curtea internationala de justitie(cu sediul la Haga)

4. PROBLEME GLOBALE SI RELATIILE INTERNATIONALE

Independenta coloniilor, a inceput imediat dupa razboi cu coloniile italiene si

japoneze si s-a accelerat in deceniile 5-7 in special in Africa. Englezii si-au
abandonat pasnic coloniile, in timp ce francezii au dus razboaie sangeroase in
Indochina(1946-1954), Algeria(1954-1962), belgienii in Congo( 1959-1962) si
portughezii in Angola si Mozambic(1964-1975). Noile state africane s-au reunit
in 1963 in Organizatia unitatii africane. Miscarea de nealiniere s-a dezvoltat odata
cu decolonizare si era considerata o cale de mijloc intre cele doua blocuri. Promovata
de presedintii Nehru (India), Nasser (Egipt) si Tito (Yugoslavia) in 1961, ea si-a
definit pozitia prin Conferinta de la Bandung si la ONU prin 'Grupul celor 77'.

5. CONFLICTUL IN ORIENTUL APROPIAT SI MIJLOCIU

Are la baza declaratia Balfour din 1917 ce permitea crearea unui 'camin national
evreiesc' in Palestina. Masiva emigratie evreiasca a acutizat conflictul arabo-evreu
si in 1948 ONU a votat partajarea Palestinei intre evrei si arabi. Aparitia statului
Israel in 1948 a generat 5 razboaie arabo-israeliene
in 1948(de indepenendenta), 1956(al Suezului-alaturi de israelieni erau englezii si
francezii), 1967 "razboiul de 6 zile"(Israelul ocupa Cisiordania, Gaza, inaltimile
Gola, Suez si Ierusalimul de est), 1973(razboiul de Yom Kippur) si 1984(Israelul
ocupa temporar sudul Libanului). Conflictul a generat pierderi umane si materiale,
un imens val de refugiati palestinieni, dezvoltarea terorismului arab si insecuritate
acuta in regiune.

Raboiul rece

Se imparte in citeva etape:

A. Scindarea Europei isi are originile in epoca de dupa Yalta si Postam, cand URSS
a impus regimuri comuniste in estul european, a constituit Kominformul, a initiat
in 1948 blocada Berlinului si constituirea pactului de la Varsovia - 1955. In replica
americanii au lansat planul Marshall(ajutorarea economica pentru refacerea
postbelica a statelor vest europene), doctrina Truman(zagazuirea comunismului
prin sprijinirea militara a Greciei si Turciei) si crearea aliantei militare NATO
- 1949.

B. Mondializarea este legata de generalizarea "razboiului rece" pe plan economic,

militar si politic, agravat de instaurarea comunismului in China - 1949, divizarea
Coreii si razboiul coreean 1950-1953, inceput cu atacul nordului, interventia ONU
sub conducerea SUA si apoi a "voluntarilor chinezi". In Vietnam , miscarea
comunista s-a opus prin lupta francezilor 1946-1954, a dus la crearea unui stat
comunist in nord, apoi razboiul civil din sud si interventia americana 1964-1973 a
dus la reunificarea sub regimul comunist. Momentul de varf al razboiului rece il
constituie criza rachetelor din Cuba din 1962.
C. O lume bipolara are la baza divizarea lumii intre URSS si SUA, concomitent
cu crearea blocurilor economice(CAER si CEE) si militare(pactul de la Varsovia si
NATO). Sovieticii au reprimat orice dizidenta de gen Ungaria -
1956 si Cehoslovacia-1968, iar americanii au initiat "vanatoarea de vrajitoare" a
senatorului McCarthy. Concurenta dintre superputeri s-a extins si in cursa spatiala
prin lansarea primului om in spatiu de catre sovietici in 1961 si aselenizarea
americanilor in 1969.

D. Destinderea incepe prin stabilirea "telefonului rosu" dintre Kennedy si Hrusciov,

urmata de restabilirea relatiilor chino-americane si tratatul sovieto-american SALT
1 - 1972, recunoasterea reciproca RDG-RFG in 1974, conferinta de la Helsinki
- 1975, dar tensionata de conflictele din Orientul Mijlociu 1967 si 1973, invazia
sovietica din Afganistan - 1979.

E. Sfarsitul razboiului rece este legat de venirea la conducerea URSS a lui

Gorbaciov si reformele acestuia, concomitent cu intelegerile Gorbaciov-Reagan de
la Reykjavik - 1986 si Washington - 1987, care au dus in 1989 la prabusirea
comunismului european si in 1991 la disparitia URSS.

Razboiul din Coreea. Liderul nord-coreean, Kim Il-sung, a fost cel care i-a propus
lui Stalin o invazie a Coreei de Sud motivand ca celulele Partidului Muncitoresc sunt
extrem de active in Sud, iar populatia va declansa o revolta atunci cand Partidul va
da semnalul. Aceste afirmatii se bazau pe existenta, nedovedita insa, a unui numar
de 77.000 luptatori de guerila si a altor 500.000 de comunisti aflati in ilegalitate.
Stalin s-a consultat cu Mao Zedong, care a aprobat initiativa nord-coreeana
argumentand ca Statele Unite nu vor interveni din moment ce razboiul ar fi o
problema interna a Coreei. Stalin, desi nu la fel de increzator precum cei doi lideri
asiatici, a incuviintat invazia mizand pe un conflict de scurta durata si pe o victorie
rapida a Nordului si evitand in acest fel o interventie americana. Dand dovada de
precautie, dupa un proces masiv de echipare a armatei nord-coreene, Rusia si-a retras
consilierii militari pentru a ascunde orice implicare a URSS in conflict. Ulterior,
Nikita Sergheevici Hrusciov a criticat aceasta decizie sustinand ca implicarea unuia
sau a doua detasamente de tancuri sovietice in conflict ar fi putut asigura victoria
Nordului. Initial, ajutorul Statelor Unite si al Marii Britanii s-a materializat in suport
aerian si naval considerandu-se, in ciuda scepticismului liderilor militari americani,
ca acest ajutor va fi suficient. In curand, insa (pana la sfarsitul lunii iunie) s-a
conturat nevoia unei implicari concrete, astfel incat presedintele Truman a autorizat
trimiterea de trupe terestre.Reusita Invaziei de la Incheon (15 septembrie 1950) a
determinat administratia americana sa se intrebe ce va urma. Initial, Statele Unite au
declarat ca interventia are ca scop restabilirea ordinii de dinaintea razboiului, dar in
timpul verii anului 1950 tot mai multe voci cereau pedepsirea Coreei de Nord.
Astfel, pe 27 septembrie Douglas MacArthur a fost instruit sa procedeze in
consecinta, fiind asigurat ca este putin probabil ca URSS si China sa ofere suport
militar Coreei. Bilantul razboiului este infiorator: 900.000 de chinezi, 1,5 milioane
de nord-coreeni si 1,3 milioane de sud-coreeni (in mare majoritate civili) au cazut
victime conflictului. De asemenea, 34.000 de americani au murit in lupta si peste
100.000 au fost raniti