2.4 : Ocupatia militara.

Utilizata in mai multe acceptii, ocupatia militara este invadarea armata a

unui teritoriu si punerea lui sub regim de ocupatie, in scopul de a exercita efectiv
asupra lui o autoritate temporara1.
Ocupatia se caracterizeaza prin pastrarea structurilor statale ale tarii invinse
si continuarea actiunilor militare impotriva statului ocupant. Total deosebita de
ocupatie, cucerirea atrage dupa sine incetarea nemijlocita a actiunilor militare din
partea celor invinsi. Daca dupa ocuparea teritoriului partii inamice urmeaza o
capitulare deplina si neconditionata a acesteia, apoi supunerea teritoriului,
desfiintarea armatei si a guvernului, incetarea rezistentei vor schimba regimul
ocupatiei si reglementarile pina aici aplicate. In doctrina, aceasta practica este
recunoscuta si acceptata doar in cazurile in care „supunerea" corespunde dreptului
international, adica atunci cind se recunoaste invingerea statului agresor. Cu alte
cuvinte, in cazul unui razboi de aparare, biruinta obtinuta asupra statului agresor
exclude aplicarea in privinta acestuia a normelor care se refera la ocupatie (cazul
Germaniei si al Japoniei in urma celui de-al doilea razboi mondial). Conform
reglementarilor, ocupatia militara nu schimba si nu incorseteaza statutul teritoriului
ocupat. Aceasta prevedere nu se utilizeaza in cazul cuceririi unui sau altui stat, dar
se aplica in cazul regimului de ocupatie militara si se caracterizeaza prin
urmatoarele sase trasaturi:
1) ocupatia teritoriului nu genereaza transmiterea (transferul) suveranitatii;
2) statul ocupant trebuie sa respecte drepturile persoanelor aflate pina la
ocupatie in teritoriul cotropit;
3) statul invingator trebuie sa respecte, cu anumite exceptii, legile statului
invins;
4) statul ocupant este obligat sa respecte devotamentul, fidelitatea si
apartenenta populatiei din teritoriile ocupate;

1
Grigore Geamanu. Drept international contemporan. Editura Didactica si Pedagogica, 1965, p.757;
2 Dictionar de Drept international public. Coordonator – Dr. Ionel Closca. Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982,
p.201.
 5) statul invingator trebuie sa respecte proprietatea privata si publica aflata pe
teritoriul ocupat;
6) masurile intreprinse de statul ocupant inceteaza odata cu incetarea ocupatiei.