ILUMINISMUL ÎN SPAȚIUL

ROMÂNESC
A elaborat: Cherdivară Nicolae 102 RI
Coordonator științific: Gorincioi Iulia, dr. conf. universitar
 CARACTERISTICI GENERALE
• Iluminismul românesc a servit cauzei, idealului național pentru a căror fundamentare a activat și contribuit din
plin. Aplecându-se asupra istoriei, asupra istoriei limbii și poporului, Iluminismul românesc a adus, nu în ultimul
rând, puternice argumente istorice pentru imperioase și pregnante revendicări politice naționale.
• Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine.
Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul
la istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în
favorea unor revendicări politice.
• Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor din
Transilvania în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX -lea. Cărturarii acestui curent
au adus argumente științifice pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică s-a
manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.
• Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor iluministe. Academiile domnești, întemeiate în Țara
Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat într-adevar un însemnat focar de cultură al
Răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între
1700 și 1800, s-au tipărit de către români 799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește,
slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de
călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în "Însemnare a călătoriei
mele", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa. Cea mai reprezentativă
operă realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică Țiganiada de I.Budai-Deleanu. În Țara Românească și
în Moldova, Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii
francezi și, în special, din Enciclopedia lui Diderot.
 ÎNCEPUTUL ISTORIC
• În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației străine și feudalismului
autohton. El e de proveniență franceză.
• Se manifestă original în următoarele aspecte:
• Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.
• Nu este reformist, are caracter moderat.
• Culturalizarea este foarte puternică.
• Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850, deoarece burghezia era mai dezvoltată in
Transilvania și era legată de interesele naționale.
• Aici, burghezia era nemulțumită de lipsa de drepturi sociale și politice ale poporului român, aspect
care vine din 1437, când se semnase „unio trium nationum”, act care excludea participarea
românilor de la viața social-politică.
• Și-a găsit expresia cea mai fidelă în Școala Ardeleană, care a reprezentat prima scoală de
patriotism exemplar a românilor din Transilvania. Numele de școală face referire la sensul de
organizare.
• Programul politic al Școlii Ardelene e prezentat în memoriul din 1791 intitulat „Suplex Libellus
Valachhorum Transilvanie” trimis împăratului Leopold al II-lea prin care se cerea recunoașterea
românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Deci, în primul rând Școala
Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și națională.
 INFLUENȚE
Iluminismul a fost și o mișcare culturală care a stimulat:
• Studiul istoriei și al limbii române
• Dezvoltarea științelor naturale și a învățămantului
• Reprezentanții Școlii Ardelene au acționat în două direcții:
• 1. Cu un pronunțat caracter iluminist, așa numita direcție obstească care urmărea
emanciparea maselor populare prin cultură, mai ales a țăranilor. În acest sens s-au
înființat aproximativ 300 de școli în limba română, Gheorghe Șincai fiind inițiator și
director. s-au scris abecedare, aritmetica, calendare sătești, manuale de economie
practică.
• 2. Direcția erudită a constat în publicarea de lucrări de istorie și filologie.
 CONTINUITATEA ȘI UNITATEA
ETNICĂ
• Studiile lingvistice își propuneau să demonstreze originea latină a limbii, punându-se în discuție
următoarele probleme:
• Înlocuirea alfabetului chirilic (slav) cu cel latin
• Ortografie etimologică
• Purificarea lexicului de toate elementele străine limbii latine
• Îmbogățirea vocabularului prin neologisme din limbile romanice. Aveau idei exagerate precum
eliminarea cuvintelor nelatine din limbă sau în lucrările de istorie apăreau idei ca, originea pur
romana a poporului român
• Acest fenoment s-a numit purismul în limbă și a plecat de la ideea că romanii îi distrusesera pe daci
complet, iar limba coloniștilor daci (latina) s-a păstrat în forma ei cea mai pură. Mai târziu Hasdeu va
combate teza examinării dacilor în articolul „Perit-au dacii”.
• Reprezentanții școlii au fost istorici, filozofi, cărturari, astfel că ei prelungesc umanismul cronicarilor în
atmosfera înnoitoare a iluminismului.
• În Țara RomÂnească și Moldova, iluminismul are alte particularități. Din punct de vedere politic
avusese loc revoluția lui Tudor Vladimirescu.
• Idei iluministe continuă să apară în toată prima jumătate a secolului XIX în operele unor autori ca:
Poeții Văcărești, Dinicu Golescu, Costache Conachi.
 LUCRĂRI FILOLOGICE
• Samuil Micu și Gheorghe Șincai au scris Elementa linguae daco-romane sine
valachicae.
• Petru Maior scrie lucrarea Dizertație pentru începutul limbii române.
• Samuil Micu, Petru Maior și alții scriu Lexiconul de la Buda (primul dicționar
etimologic < origine > al limbii române.
• În studiile de istorie se acordă interes procesului de formare a poporului
român și a limbii române.
 ȘCOALA ARDELEANĂ – EXPRESIE A
ILUMINISMULUI ROMÂNESC
• Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituit Scoala Ardeleana, miscarea
intelectualitatii din Transilvania de la sfarsitul secolului XVIII-lea si inceputul secolului al
XIX-lea, aparuta ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-politica conform
actului cunoscut sub numele de "Unio trium nationum" (1437).
• Preluand esenta iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene au
asezat la temelia programului lor de lupta principiile de egalitate si libertate,
de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii dreptului national si al
contractului social.
• Actiunea politica si culturala a Scolii Ardelene este indrumata de operele
istorice si filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion
Budai-Deleanu. toti patru au facut studii teologice, filozofice si de drept
canonic la Roma si Viena, si au fost minti stralucite, eruditi, savanti de talie
europeana, poligloti.
• În ansamblu, activitatea Școlii Ardelene cunoaște două direcții fundamentale:
1) prima, socio-culturala, este in stransa legatura cu esenta miscarii iluministe, si
urmarea emanciparea oamenilor prin educatie si cultura. In acest scop, se dezvolta
si se organizeaza invatamantul in limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al
scolilor romane, infiinteaza 300 de scoli; se tiparesc manuale scolare, carti de
popularizare stiintifica, calendare si carti populare.
2) cealalta directie este erudita si cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie.
Cele mai importante dintre acestea sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor"
de Samuil Micu, "Hronica romanilor si a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai,
"Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa linguae daco-
romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru
inceputul limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar
etimologic al limbii romane.
 REPREZENTANȚI
PETRU MAIOR
• Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureș — d. 14 februarie 1821, Budapesta) a
fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic
de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene.
• A fost un important militant pentru drepturile românilor din Transilvania,
participând – alături de alți reprezentanți ai Școlii Ardelene - la redactarea
celebrei declarații de emancipare a românilor transilvăneni, Supplex Libellus
Valachorum.
 REPREZENTANȚI
GHEORGHE ȘINCAI
• Gheorghe Șincai (n. 28 februarie 1754, Râciu, Mureș - d. 2
noiembrie 1816, Bobota) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român,
reprezentant al Școlii Ardelene.
• A depus o muncă asiduă de luminare a maselor, dedicându-se carierei
didactice și contribuind la întemeierea unui număr impresionant de școli
confesionale greco-catolice (în număr de peste 300). În anul 1784 a fost
numit director general al școlilor românești unite din întreaga Transilvanie,
propus de episcopul Grigore Maior.
 REPREZENTANȚI
SAMUIL MICU
• Samuil Micu, supranumit și Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu,
(n. septembrie 1745, Sadu - d. 13 mai 1806, Buda) a fost un teolog greco-
catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român, reprezentant al Școlii
Ardelene.
• A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic, prin care urmărea să
informeze pe învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române,
despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii și, influențat de iluminism, a
militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte națiuni din
Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se în mod firesc printre autorii
cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791.
 REPREZENTANȚI
IOAN BUDAI-DELEANU
• Ioan Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul
Hunedoara - d. 24 august 1820, Liov) a fost
un scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene.
• Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-
comic" Țiganiada sau Tabăra țiganilor, ediție definitivă de Jacques
Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada")
tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale.
Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică motive din "Don
Quijote" de Cervantes.
 REPREZENTANȚI
IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU
• Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 - d. 12 iulie 1797) a fost
un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei
vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii
române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât
și în poeziile pe care le-a scris.
• Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă
diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat
cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant
erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și
evidente sugestii folclorice.
 REPREZENTANȚI
ANTON PANN
• Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu; data nașterii incertă,
între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 2
noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, profesor
de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist,
literat și publicist român, compozitor al muzicii imnului național al României.
 CONCLUZIE
• O caracteristicã a iluminismului românesc a fost preocuparea pentru problemele
specifice ale societãţii. Astfel, ideile sale erau un mijloc de a atinge scopuri practice
pentru boieri şi clerul înalt. Ideile de dragul ideilor nu reprezentau o atracţie întrucât
ţãrile române se confruntau cu permanenta ameninţare a dominaţiei politice şi
culturale strãine, a cãrei înlãturare a acaparat toate energiile.
• Printre trãsãturile distinctive ale iluminismului românesc putem enumera: lipsa
anticlericalismului, pentru cã Biserica avea un rol primordial în viaţa publicã şi
asigura servicii sociale indispensabile; laicizarea treptatã a culturii simultanã unei
mişcãri de renaştere spiritualã sub oblãduirea lui Paisie Velicicovschi, totuşi Biserica
cedeazã rolul de conducere intelectualã; prezenţa religiei în scrierile laice, dar mai
mult ca o formalitate, deoarece se milita pentru primatul raţiunii şi antropocentrism.