Emanuel Ciudin , Maria Rotaru, Herbert Mohanu, 12E

Comunismul

1) Ideologie
Comunismul afirma in mod oficial, promovarea unui sistem social în care nu
există stat, clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor de producție, și care are scopul
de a realiza o societate egalitară.
Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia
se bucură de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei
societăți comuniste ideale este: „De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”, sintagmă
preluată (aproape literal) din Noul Testament.

2) Scurt Istoric
Comunismul s-a conturat în secolul al XIX-lea, Karl Marx fiind cel care a pus bazele
acestei ideologii. Karl Marx și Friedrich Engels au scris „Manifestul Partidului Comunist” care
expune o nouă concepţie despre lume. Comunismul promovează lupta de clasă şi rolul istoric
revoluţionar al proletariatului. Lucrările lui Karl Marx au reprezentat pentru lumea comunistă
primele manuale de „Istorie a comunismului”. Principiile enunțate de Marx au stat la baza
gândirii socialiste din Rusia. În anul 1917, în plin război, Rusia Ţaristă era un stat sărăcit, cu o
populaţie pauperă şi înapoiată, măcinată de alcoolism şi analfabetism. Mai mult decât atât,
armata rusă, slab dotată şi pregătită suferea într-un război de uzură. În acest context, regimul
ţarist a fost răsturnat în urma Revolutiei Bolsevice în februarie 1917, iar in luna octombrie a
aceluiaşi an, puterea a fost preluată de bolşevici, iar Rusia a devenit primul stat comunist din
lume sub conducerea lui Lenin, care a participat intens la extinderea mişcării revoluţionare de
stânga.
În contextul celui de-al Doilea Război Mondial, comunismul s-a extins în mai multe state
din lume. Preluarea puterii de către Stalin a dus la crearea unei țări unde crima împotriva
adversarilor era literă de lege. După cel de-al Doilea Război Mondial și victoria URSS alături de
Națiunile Unite, Stalin a impus comunismul în mai multe state din Europa: România, Albania,
Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, RDG, Polonia. Treptat, comunismul s-a instaurat și
în alte state din afara continentului european, precum China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba,
Laos. Stalin a reușit să impună regimul comunist și să subjuge state din lume din punct de vedere
economic și politic. Acest aspect a dus la declanșarea Războiului Rece, adică tensiuni între SUA
și URSS, tocmai pe fondul acestei extinderi puternice a comunismului. SUA a gândit diferite
planuri de ajutorare a mai multor state afectate de război, urmârind evitarea răspândirii
comunismului. În toate statele din blocul socialist sovietic s-a preluat modelul URSS unde
teroarea și represiunea erau căi de organizarea a acestora.

3) Doctrina
Doctrina politică comunistă, bazată pe ideologia marxist-leninistă, priveşte organizarea si
conducerea societăţii prin dictatura proletariatului care, după afirmaţia lui Lenin, se manifestă în
cadrul şi în afara legii, pe baza acţiunii unui singur partid - partidul comunist.
Dictatura proletariatului reprezintă, în concepţia fondatorilor acestei doctrine, o formă superioară
de organizare si conducere politică a societăţii. Ea reprezintă o dictatură a majorităţii exploatate
împotriva minorităţii exploatatoare.
Principiile pluralismului politic, al separaţiei puterilor în stat, supremaţia legii, drepturile
si libertăţile cetăţenilor sunt eliminate din cadrul acestei doctrine. Dictatura proletariatului, ca
formă de organizare si conducere politică a societăţii, a dus, prin eliminarea pluralismului politic
la dictatura de fapt a unui grup restrâns iar, în multe situaţii, la dictatura unei singure familii sau
a unei singure persoane. Doctrina comunistă, concepe organizarea si conducerea societăţii pe baza
dictaturii proletariatului şi promovează represiunea ca principiu al politicii de stat. Acest lucru se
face cu ajutorul unui aparat poliţienesc riguros organizat, fără a fi supus controlului politic, al
legilor si chiar al unor autorităţi ale statului. Fondatorii acestei doctrine si alţi teoreticieni susţineau
ca dictatura proletariatului constituie o formă de organizare si conducere politica a societăţii ,
numai pentru perioada de trecere de la capitalism la socialism . Ei susţineau că odată încheiată
această perioadă ,dictatura proletariatului urma sa dispară si să se treacă la o organizare si
conducere democratică a societăţii. În practică, acest lucru nu s-a petrecut si nici nu se putea
întâmpla. Motivul îl constituie lipsa pluralismului politic, existenţa partidului unic, ca partid de
guvernământ şi inexistenţa agenţilor economici independenţi.Prin urmare , aşa numita proprietate
socialistă n-a făcut altceva decât sa perpetueze dictatura.
Unii ideologi marxist-leninişti, precum cei chinezi, de pildă, susţin principiul dictaturii
proletariatului ca formă de organizare si conducere politică a societăţii pe o perioadă nedefinită.
Pe baza doctrinei politice marxist -leniniste, după primul si al doilea război mondial, au fost
create regimuri comuniste care s-au manifestat ca regimuri totalitare, bazate pe dictatură si
represiune sângeroasă. În dictatura proletariatului nu există clase sociale, statul si alte organizaţii
politice dispar , societatea se organizează prin autoconducere. Principiul acestei doctrine
este ca în condiţiile unui belşug de produse, oamenii sa fie retribuiţi după nevoi.
Doctrina comunistă a putut fi aplicată în unele ţări pentru că, paralel cu mijloacele de
manipulare s-au folosit si mijloace violente de reprimare împotriva celor care s-au opus. La acestea
s-a adăugat conjunctura istorică . Aceasta a favorizat impunerea regimurilor totalitare. Cele două
regimuri totalitare - sistemul comunist în Rusia şi cel fascist , în unele ţări europene- a apărut în
principal pe fondul crizei social politice, cauzată de primul război mondial. Cele două regimuri
totalitare au ajuns în 1939 la o înţelegere concretizată în împărţirea sferelor de influenţă în Europa,
ceea ce a dus şi la declanşarea celui de-al doilea război mondial. În multe ţări din centrul si estul
Europei, inclusiv în România, au fost instaurate regimuri comuniste, impuse de Uniunea
Sovietică. În urma procesului de dezintegrare a regimurilor comuniste din Europa, doctrina politică
marxist-leninistă de organizare şi conducere a societăţii a fost îmbrăţişată de din ce în ce mai puţini
oameni. Cu timpul se pare că va fi eliminată definitiv din gândirea politica contemporană ,din
cauza caracterului ei nociv ,care a împins-o la faliment.

4) Personalitati
 Karl Marx
La origine, Liga Comuniștilor, fondată la Londra în 1836 sub numele de Liga Celor Drepți,
a fost o organizație comunist-creștină. Karl Marx, membru al acestei organizații, a apostaziat de la
caracterul creștin al organizației, transformând-o prin Manifestul comunist într-o organizație cu
ideologie materialistă și atee, care explică, prin „lupta de clasă”, că fără folosirea violenței
revoluționare pentru a răsturna orânduirea socială tradițională sistemul capitalist nu poate fi
schimbat; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul”. Karl Marx
a arătat mecanismele economice și sociale prin care religiile domină conștiința popoarelor, cui
folosește acest drog.
După Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă, care a răsturnat monarhia și produs o
republică democrat, a urmat în Octombrie puciul comunist („bolșevic”), numit, ulterior,
„Revoluția din Octombrie”), care a produs un regim inspirat de marxism (și de diversele
ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului) și de tradițiile politice ruse.
Potrivit concepției marxist-leniniste a progresului în istorie, există patru faze ale
dezvoltării economice a societății: sclavia, feudalismul, capitalismul, socialismul, și, în final,
comunismul. Această concepție materialist-istorică a comunismului, arată că din sistemul
economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură). De asemenea,
dezvoltă concepția determinismului, potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de
comportament indus nu de gândirea acelui individ, ci de clasa la care aparține, și de aceea el
trebuie reeducat în lumina noii societăți comuniste.
 Lenin
Lenin este figura centrală a extinderii comunismului la nivel mondial şi a instaurării
comunismului în Rusia. A fost cel care a gândit Nouă Politică Economică, promovând noi
principii de organizare a vieţii în Rusia. De numele lui Lenin se leagă o vastă carieră publicistică
în general fiind formulate concepţii şi principii care să stea la baza organizării statelor comuniste.
Întemeietorul URSS, cel care a condus Partidul Bolșevic, a fost discipol al lui Marx, primul
Premier al Uniunii Sovietice şi fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. El a fost
cel care a creat primul stat bolşevic în lume. După moartea lui comuniştii au creat un adevărat
cult în jurul numelui său. Regimul bolşevic, asociat cu numele lui Lenin, după preluarea puterii a
executat întreaga familie ţaristă din Rusia, astfel că au pus capăt dinastiei Romanov.
Regimul bolşevic condus de Lenin a scos Rusia din Primul Război Mondial și a încheiat pace
separată cu Puterile Centrale. Această pace era în defavoarea Rusiei deoarece pierdea cam o
treime din suprafața sa arabilă. Cu prilejul celui de-al II-lea Congres, Cominternul sau
Internaţionala a III-a îşi va clarifica programul şi va adopta cele 21 de criterii redactate de Lenin
în vederea identificării partidelor care ar putea face parte din noua organizaţie. Cel mai important
punct prevedea distanţarea drastică de social-democraţie şi înfiinţarea partidelor comuniste
autonome, chiar dacă de mici dimensiuni.
Dupa revolutia din Rusia, Lenin a devenit preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului,
funcţie similară celei de premier al noului guvern soviete. Imediat şi-a pus în practică ideea
creării unei elite conducătoare înfiinţând Biroul Politic (Politburo). Acest lucru i-a permis să
impună conducătorilor bolşevici acceptarea păcii umilitoare de la Brest-Litovsk. În timpul
războiului civil, Lenin a adoptat politica comunismului de război, prin care era permisă
confiscarea proprietăților agricole și a surplusurilor de recoltă. Politica „comunismului de
război“ se baza pe predarea surplusurilor de produse agricole necesare pentru aprovizionarea
muncitorilor şi armatei. Principalul instrument de guvernare pentru Lenin era forța, întruchipată
în Gărzile Roşii, apoi în Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluției - CEKA.
Convingerea sa supremă a fost că reușita revoluției era condiționată de instaurarea dictaturii
proletariatului, iar dictatura înseamnă forţa dusă până la extrem. Lenin nu se va sfii să decreteze
chiar asasinarea tuturor celor care nu se supuneau ordinelor partidului.
 Stalin
Stalinismul nu este o doctrină marxistă ci este o doctrină marxianist-comunistă,stalinismul nu
interpretează marxism-leninismul din punctul de vedere al lui Marx,Engels și Lenin ci strict din
punctul de vedere al lui Stalin care a apreciat după propria opinie principiile marxism-
leninismului pe care le-a brevetat după considerentul său.Stalinismul este o doctrină comunistă
nu o doctrină marxistă spre deosebire de leninism care este interpretarea în general din punctul
de vedere al lui Marx și Engels la aprecierea lui Lenin.Stalinismul este o variantă marxianistă a
comunismului și se situează în Stânga Autoritară.Lev Troţki a criticat stalinismul afirmând
despre doctrina lui Josif Stalin că este totalitaristă,termen utilizat în general de critici
stalinismului.Astăzi chiar există critici care afirmă că stalinismul ar fi o ideogie apropiată de
nazism,fapt total fals. Stalinismul se deosebește de marxism-leninism deși se inspiră din acesta
prin faptul că este totalitar-autoritarist,și aparține Stângi Comuniste nu Stângi Marxiste deși se
aseamănă în multe puncte de vedere putem observa la stalinism politicile anti-avort,anti-
homosexuali dar și politicile național-colectiviste dar și legătura deosebită dintre acesta și
ortodoxismul rusesc.Deși aceste principii le putem întâlni și la marxism-leninism în ciuda
punctelor de vedere greșite în anumite situații pe care Marx,Engels și respectiv Lenin le-au
avut,deci putem considera stalinismul o formă deosebită a comunismului formata prin adaptarea
crestinismului ortodox la marxism-leninism.
Termenul de "stalinism" a fost prima oară folosit de troțkiștii care se opuneau regimului
din Uniunea Sovietică. Troțkiștii afirmau ca URSS-ul stalinist nu era socialist, (și în mod sigur
nu era comunist), ci un stat muncitoresc degenerat birocratizat – adică era un stat noncapitalist,
în care exploatarea era controlată de o castă conducătoare care, deși nu stăpânea mijloacele de
producție și nu era o clasă socială adevărată, se bucura de beneficii și privilegii obținute pe
spinarea clasei muncitoare. Stalinismul nu ar fi putut exista fără răsturnarea inițială a
capitalismului în timpul Revoluției din Octombrie, dar este notabil că Stalin însuși nu a fost un
element activ în această revoluție, fiind un avocat al colaborării cu guvernul provizoriu, mai
degrabă decât al cuceririi puterii.