MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII REGIONALE SI MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

Seminar nr.5
La tema: ,, Filosofia contemporană’’

A realizat eleva gr. MC-161:

Tataru Ana

A controlat professor : Horea Galina

Ungheni, 2020
 Cuprins:
Filosofia contemporană……………………………pag1

Tema 1 : Intuitismul……………………………..pag2-3

Tema 2: Feudismul si neofreudismul………………pag4-5

Concluzie…………………………………………………………pag6

Bibliogragie………………………………………………………pag7
Filosofia contemporană
Filosofia contemporană este perioada actuală din istoria filosofiei occidentale începând cu
începutul secolului al XX-lea, odată cu creșterea profesionalizării disciplinei și a filosofiei
analitice și continentale.

Expresia „filosofia contemporană” este o terminologie tehnică în filosofie care se referă la o

anumită perioadă din istoria filozofiei occidentale (și anume filozofia secolelor XX și XXI). Cu
toate acestea, expresia este deseori confundată cu filozofia modernă (care se referă la o perioadă
anterioară în filozofia occidentală), filosofia postmodernă (care se referă la criticile filozofilor
continentali ai filozofiei moderne) și la utilizarea non-tehnică a expresiei referitoare la orice
lucrare filosofică recentă.

Pag1
Intuitionismul
În filosofia matematicii , intuiționismul sau neointuționismul (opus preintuționismului ), este o
abordare în care matematica este considerată a fi pur și simplu rezultatul activității psihice
constructive a omului, mai degrabă decât descoperirea unor principii fundamentale care se
pretind că există într-o realitate obiectivă. Adică, logica și matematica nu sunt considerate
activități analitice în care proprietățile profunde ale realității obiective sunt dezvăluite și aplicate,
ci sunt considerate în schimb aplicarea unor metode coerente interne utilizate pentru a realiza
construcții mentale mai complexe, indiferent de existența lor independentă posibilă într-o
realitate obiectivă.

Adevăr și dovadă

Caracteristica distinctivă fundamentală a intuiției este interpretarea sa a ceea ce înseamnă pentru

o afirmație matematică să fie adevărată. În intuiționismul inițial al lui Brouwer , adevărul unei
afirmații matematice este o afirmație subiectivă: o afirmație matematică corespunde unei
construcții mentale, iar un matematician poate afirma adevărul unei enunțuri doar verificând
validitatea acelei construcții prin intuiție . Vagetatea noțiunii intuiționale de adevăr duce adesea
la interpretări greșite despre sensul său. Kleeneadevărul intuițional definit formal dintr-o poziție
realistă, cu toate acestea, Brouwer ar respinge probabil această formalizare ca fiind lipsită de
sens, având în vedere respingerea sa față de poziția realistă / platonistă. Adevărul intuițional
rămâne așadar oarecum prost definit. Totuși, deoarece noțiunea intuiționalistă de adevăr este mai
restrictivă decât cea a matematicii clasice, intuiționistul trebuie să respingă unele presupuneri ale
logicii clasice pentru a se asigura că tot ceea ce dovedesc este de fapt adevărat intuițional.
Aceasta dă naștere unei logici intuiționale .

Pentru un intuiționist, afirmația că există un obiect cu anumite proprietăți este o afirmație

conform căreia un obiect cu acele proprietăți poate fi construit. Orice obiect matematic este
considerat un produs al unei construcții a unei minți și, prin urmare, existența unui obiect este
echivalentă cu posibilitatea construcției sale. Acest lucru contrastează cu abordarea clasică, care
afirmă că existența unei entități poate fi dovedită prin respingerea inexistenței acesteia. Pentru
intuiționist, acest lucru nu este valabil; refutarea inexistenței nu înseamnă că este posibilă găsirea
unei construcții pentru obiectul putativ, așa cum este necesar pentru a-și afirma existența. Ca
atare, intuiționismul este o varietate de constructivism matematic ; dar nu este singurul fel.

Pag2
Logica intuițională înlocuiește constructivitatea adevărului abstract și este asociată cu trecerea de
la dovada teoriei modelelor la adevărul abstract în matematica modernă . Calculul logic
păstrează justificarea, mai degrabă decât adevărul, asupra transformărilor care dau propuneri
derivate. S-a considerat ca oferind sprijin filosofic mai multor școli de filozofie, în special Anti-
realismul lui Michael Dummett . Astfel, contrar primei impresii, numele său ar putea transmite și
așa cum s-a realizat în abordări și discipline specifice (de exemplu, seturi Fuzzy și Sisteme),
matematica intuiționistă este mai riguroasă decât matematica fondată convențional, unde, în mod
ironic, elementele fundamentale pe care intuiționismul încearcă să le construiască / respingă /
refundă sunt luate ca intuitiv.

Pag3
Feudismul si neofreudismul
Unii psihologi consideră că teoriile şi concepţiile filosofice ale lui Gottfried Leibnitz (1646 –
1716), Johann Herbart (1776 – 1841) şi Artur Schopenhauer (1788 – 1860) ar fi pregătit terenul
şi chiar influenţat manifestarea preocupărilor pentru psihologia inconştientului. Astfel, prin
teoria sa, numită monadologie, Leibnitz susţinea existenta unor grade diferite de conştiinţă.
Monadele – elemente ultime ale realităţii, ale universului sunt entităţi psihice fără extensiune şi
fără consistenţă materială. Evenimentele mentale provenite din activitatea monadelor diferă în ce
priveşte gradul de conştiinţă de la cel mai înalt nivel de conştiinţă până la complet inconştient.

“Esenţa monadei e activitatea care capătă în conştiinţă forma voinţei şi a gândirii.”

Această activitate apare în mod continu în toate procesului spiritului începând cu percepţiile
obscure sau inconştiente, prezente chiar în lumea anorganică şi sfârşind cu gândirea limpede şi
analitică a raţiunii umane.

Leibniz a spus că ar fi o greşeală să reducem viaţa psihică numai la procesele conştiente:

“Atunci când auzim zgomotul mării, aceasta rezultă din zgomotul pe care îl face fiecare val şi de
care noi nu ne dăm seama în mod distinct, tot astfel, elementele prezente în mod inconştient ca
mici percepţii, trec în forme superioare, in care apare conştiinţa”.

Dacă la Leibnitz deosebirile dintre conştient şi inconştient sunt graduale şi nu de esenţă, la

Johann Herbart, care peste un secol va prelua ideea de conştient şi inconştient de la Leibnitz,
deosebirile sunt considerate de esenţă. Pentru ca o idee să apară la nivel conştient ea trebuie să
fie compatibilă şi congruentă cu celelalte idei existente în conştiinţă. Ideile incongruente care nu
pot exista decât în inconştient au fost numite de Herbart idei inhibate. Aceste idei luptă pentru a
ajunge la conştiinţă. Această teorie este foarte apropiată de principiile freudiste.
 Cei mai străluciți reprezentanți ai neofreudismului sunt:

KAREN HORNEY (1885 –1952) was a German psychoanalyst and psychiatrist.

și

ERICH SELIGMAN FROMM (1900 –1980) was a German-American Jewish social

psychologist, psychoanalyst.

Cunoscuți: Herbert Marcuse, harry Sullivan

- În esență neofreudismul conservă ideile principale ale lui Freud referitor la natura
umană, la forțele ei propulsatoare și la tulburările psihice funcționale. Ei considerau ca și Freude,
faptul că, conduita omului este determinată de impulsuri emoționale inconștiente, numai că
acestea nu sunt generate de instinctele sexuale înnăscute ci de factorii sociali.

- Horny considera că nevrozele sunt provocate de factori culturali. În locul libidoului și

agresivității, ambele înnăscute, pune tendința spre securitate și pe satisfacție, parțial dobândite,
parțial înnăscute.

- a inițiat psianaliza socială animată de o filozofie bazată pe ideile de creștere orientată,

afirmarea vieții și căutarea libertății.

- a elaborat conceptul de anxietate fundamentală și de neajutorare în copilărie (ce a adus

la dezvoltarea dimensiunii sociale a psihanalizei.

- ea vede nevroza ca stare generală de perturbare a relațiilor umane

- o gamă largă de factori ai mediului familial contribuie la insecuritatea omului

(dominația parentală, indiferență, promisiunile neîndeplinite, supraprotecția, atmosferă ostilă din
casă, izolarea de alți copii și lipsa de respect pentru nevoile individuale ale copilului). Nevoile
copilului de a se adapta la anxietatea fundamentală formează pattern-uri motivaționale sau nevoi
nevrotice (tehnici coping) - doleanțe, excesive, insațiabile și nerealist dezvoltate. Scopul lor nu
este satisfacția instinctuală, cum credea Freud, ci securitatea socială.

- Fromm era convins că pe om nu-l formează instinctele și nici înfrânarea lor, ci istoria.

- Freudismul se înnoiește după anii 30. Toate școlile care se dezvoltă ulterior se
incadrează în neofreudism.

- o caracteristică comună a tuturor curentelor neofreudiste este renunțarea la tezele

pansexualiste și biologiste ale psihismului infantil.

Pag4
 - încearcă o combinare între teoria lui Freud și Marx întemeind o psihanaliza numit ca
freudo-marxism

- după Fromm, în om există tendințe inconștiente, puternice spre raționalitate, creativitate

și iubire. Contrariate, ele generează drame, nevroze, dezechilire sufletești

- introduce noțiunea de speranță pasivă (omul așteptă ameliorări fără să acționeze

concret)și speranță activă (poriectare și construire conștientă a viitorului)

- speranța este - după opinia sa - factorul decisiv al oricărei tentative de schimbare,

speranța constitue nucleul Sitemului Om

Pag5
Concluzie:
În timpul realizarii acestei lucrari practice am studiat amănunţit in ceea ce priveste filosofia
contemporana . Pe parcursul studierii am luat la cunostinta mai multe lucruri noi despre fiecare
filosofie in parte cit si am cunoscut si filosofii remarcati care si au realizat cite ceva care a
schimbat sau a marcat situatia filosofiei in parte . Am expus sensul freudismului si
neofreudismului.

Am stabilit ca filosofia este forma

teoretică a cunoaşteriisociale, întemeiată pe principiiraţionale. Cu apariţia

filosofiei, se afirmă tendinţa de a cunoaşte temelia şi esenţa lumii. Filosofia

cuprinde idei despre natura omului, soarta lui, scopurile vieţii umane. De

la începuturile sale, filosofia nu doar evidenţiază principiile iniţiale, ci

încearcă să găsească dovezi argumentate ce justifică structura lumii. În

primele etape ale dezvoltăriifilosofiei, concluziile filosofilor care abordează

structura lumii, elementele ei prime, sunt contradictorii, deseori se exclud

reciproc

Pag6
Bibliografie:
1. Istoria şi filosofia culturii, coord. Grigore Socolov, Chişinău: F.E.P.

„TipografiaCentrală”, 1998, 398 p.

2. Ralea M. Explicarea omului /Scrieri. - Bucureşti: Edit. Minerva, 1972,

vol.1.

3. Lucacs G. Ontologia existenţei sociale. -Bucureşti: Edit. Politică, 1985.

4. Roşca L. Supravieţuirea, moralitatea şi potenţialul personalităţii

umane: analiză teoretico-metodologică, Monografie.- Chişinău: CEP UASM,

2007, 329 p.

5. KaганМ.C. Человеческая деятельность. (Опытсистемногоанализа).

- М.: Изд. пол. лит.1974, 328 с.

6. Урсул А.Д. Информация. М.: 1971.

7. Бердяев Н.А. Смысл истории. М. 1990.

Pag7