PSIHOLOGIE

Tipuri de incontient
5.10.2012

Tipuri de incontient
Faptul c incontientul este diferit n manifestrile sale nu putea s scape celor care s-au ocupat cu abordarea lui. Asa nct foarte curnd a nceput s se vorbeasc nu de incontient n general, ci de variate tipuri sau moduri de incontient. nsusi Freud deosebea trei tipuri de incontient: unul latent sau preconstient, care cuprinde strile psihice susceptibile de a deveni constiente; altul format din faptele psihice refulate; n fine, un al treilea, constituind partea cea mai important a eului ideal. Dwelshauvers prezenta n lucrarea sa L'inconscient, aprut n 1919, o multitudine de tipuri de incontient. Ralea, care s-a referit n 1926 la clasificarea lui Dwelshauvers, le-a redus ladou forme fundamentale: incontientul funcional, cu subdiviziunea n incontientul fiziologic si incontientul psihic, incontientul adaptativ, tot cu dou subdiviziuni: incontientul automatic si incontientul afectiv Pavelcu, n lucrarea sa din 1941, utiliznd criteriul dimensiunilor vieii sufletesti (vertical, orizontal, longitudinal), deosebea trei forme ale incontientului, si anume : incontientul abisal; incontientul periferic; incontientul temporal. Diferenierile dintre tipurile sau modurile de incontient provin din felul n care este rezolvat problema naturii incontientului si cea a rolului acestuia n viaa psihic. De exemplu, nu este greu s sesizm n sistematizarea lui Ralea clasificarea incontientului dup funciile ndeplinite de acesta n raport cu lumea intern (fiziologic si psihic) sau cu cea extern. Din paleta extins a tipurilor de incontient dorim s schim doar trei (incontientul cerebral; incontientul colectiv ; incontientul cognitiv), care au revenit n actualitate sau au aprut pur si simplu sub impulsul noilor orientri psihologice.

Incontientul cerebral
Incontientul cerebral este important nu att prin ceea ce este, ct mai ales prin ceea ce a nsemnat pentru evoluia gndirii psihologice. Dup cum este cunoscut, filosofia, prin Schopenhauer, Hartmann si Nietzsche, a propus modelul incontientului filosofic, psihopatologia pe cel al incontientului ereditar, iar neurofiziologia, modelul incontientului cerebral. Dac primul s-a bucurat de o atenie aproape iesit din comun, ocupnd o poziie respectabil n mai toate genealogiile gndirii psihanalitice, si dac cel de-al doilea, cu un prestigiu cultural ceva mai mic, a nceput s revin n speculaiile teoretice ale sociobiologilor si neo-evoluionistilor, cel de-al treilea a fost n mare msur ignorat. Un asemenea fapt a condus, pe de o parte, la trunchierea imaginii asupra vieii psihice, n general, si a celei umane, n special, si pe de alt parte, la crearea unor bariere epistemologice, dar si practicacionale, legate de nelegerea vieii psihice umane. Faptul c voina si constiina erau considerate faculti superioare, cu rol esenial n funcionarea subiectiv, nu permitea explicarea cazurilor patologice, ale nevrozailor, psihopailor, degenerailor. n aceste condiii, sesizarea existenei unuiincontient cerebral, alturi de constient, a cptat o valoare enorm. Introducerea de ctre neurofiziologie a termenului de incontient", ca si argumentarea prezenei i rolului fenomenelor incontiente au schimbat cursul gndirii stiinifice. O asemenea schimbare de optic s-a produs nu dintr-o dat, ci n timp, prin acumulri treptate, dar si prin salturi spectaculoase. n esen, incontientul cerebral este incontientul fiziologic, incontientul pe care lam putea numi reflex, automat, care intr n funciune fr ca individul s-si dea seama, dar care afecteaz viaa psihic constient. Unificarea funcional a axei cerebrospinale, ca si extinderea de la mduva spinrii la creier a proceselor reflexe au constituit modalitile care au impus noiunea de incontient cerebral. Cei care studiau viaa psihic, normal sau patologic, au avansat ideea potrivit creia o mare parte (de fapt cea mai mare parte) a cerebraiei este n realitate automat si incontient. Modul de sesizare si de exprimare a acestei idei a fost evident diferit, dar, n esen, concordant. Thomas Laycock, medic englez, vorbea nc din 1840 despre creier ca fiind supus legilor aciunii reflexe", pentru ca mai 2

trziu, n 1845, s ntreasc aceast idee: creierul, considera el, desi organ al constiinei, este supus legii aciunii reflexe i, din acest punct de vedere, nu difer de ceilali centri ai sistemului nervos. n 1853, William Carpenter a introdus noiunea de cerebraie incontient", el fiind, de fapt, adevratul popularizator al acestei noiuni. Un alt autor, personalitate-far a psihiatriei germane, interesat de gsirea unui model patogenic pentru bolile mintale, va ajunge la concluzia c bolile psihice sunt boli ale creierului, micarea sufletului nefiind altceva dect o succesiune gradat de fapte supuse, n desfurarea lor, unuia si aceluiasi principiu, de la aciunile reflexe cele mai simple pn la actele voluntare cele mai contiente. Ideea continuitii funcionale a sistemului nervos de la mduva spinrii la emisferele cerebrale va fi dus mai departe de Jackson, elevul lui Laycock, care va explica bolile mintale prin disoluia cerebral, neleas n termeni opusi evoluiei. Toate aceste idei vor culmina n lucrarea rusului I.M. Secenov (1829-1905) Reflexele creierului, aprut n 1863, n care gsim o extindere a reflexelor n explicarea celor mai complexe fenomene psihice. Dup Secenov, exist trei categorii de miscri involuntare : 1) pur spinale (care se produc n timpul somnului, atunci cnd creierul nu acioneaz); 2) slbite sau oprite (este cazul gndirii care dispune de capacitatea de a nfrna ultima verig a unui reflex); 3) consolidate (ca n cazul pasiunilor).

Incontientul colectiv
O dat cu introducerea conceptului de incontient colectiv facem un salt spectaculos din domeniul neurofiziologiei n cel al psihologiei. Dac incontientul cerebral era de natur fiziologic, material, incontientul colectiv este de natur pur psihic, spiritual. Din chiar cuprinsul acestui capitol s-a desprins ns ideea c accepiile care au fost atribuite noiunii de incontient colectiv au variat de la un autor la altul. Pentru Gustave Le Bon, incontientul colectiv (al mulimilor) este caracterizat prin inhibiia colectiv a funcionrii intelectuale, prin exagerea rolului afectivitii, prin reducerea acestuia la viaa psihic a primitivilor sau a copiilor. n Psihologia mulimilor (aprut n 1895), Gustave Le Bon, dup ce afirm c mulimea este ntotdeauna dominat de incontient", face o caracterizare magistral a psihologiei mulimilor, implicit a incontientului colectiv. Incontientul colectiv se caracterizeaz dup Le Bon prin: impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugestibilitate si credulitate; exagerare si simplism n sentimente; intoleran, autoritarism si conservatorism; moralitate joas; dispariia vieii cerebrale si preponderena celei medulare; dispariia personalitii indivizilor Pentru Freud, incontientul colectiv cuprinde elementele ce se regsesc n orice incontient individual, ele fiind deci comune mai multor indivizi. De pild, complexul lui Oedip este un asemenea element prezent n incontientul tuturor indivizilor. Incontientul colectiv n viziunea lui Jung, asa cum arat un comentator al acestuia, n clipa n care Jung a avut ndrzneala s-si formuleze public ipoteza cu privire la incontientul colectiv, ea s-a dovedit a fi abaterea sa cea mai semnificativ de la freudism i totodat contribuia lui personal cea mai important n domeniul psihologiei" (Stevens). Dup Jung, psihicul se compune din trei niveluri. Iat ce scrie el: Trebuie s distingem oarecum trei niveluri psihice : 1) constientul; 2) incontientul personal, care const n primul rnd n acele coninuturi care au devenit incontiente, fie pentru c si-au pierdut intensitatea si au czut astfel n uitare, fie pentru c li s-a retras contiena (prin asa-numita refulare), iar n al doilea rnd din acele coninuturi ce sunt de fapt percepii senzoriale, care, datorit prea slabei lor intensiti, nu au ajuns niciodat n constient, dar au ptruns totusi cumva n psihic; 3) incontientul colectiv, care, ca o nzestrare ereditar cu posibiliti de reprezentare, nu este individual, ci general uman, ba ine chiar de lumea animal n general, constituind, de fapt, substratul oricrui psihism individual". Contientul este reprezentat de Eu, format din gnduri, sentimente, percepii, amintiri; incontientul personal este alctuit din complexe, fiecare complex fiind legat de cte un arhetip, deoarece complexele sunt, dup Jung, personificri ale arhetipurilor, modaliti n 3

care arhetipurile se manifest n psihicul fiecrei persoane ; incontientul colectiv conine arhetipurile si Sinele. Dei cele de pn acum au conturat ct de ct noiunea de incontient colectiv, este necesar ca n continuare s rspundem mai direct la trei ntrebri legate de incontientul colectiv : ce este? ; ce conine? ; ce rol ndeplineste? La prima ntrebare, Jung formuleaz mai multe rspunsuri, toate ns concordante si complementare: sfera mostenirii psihice", sediment al istoriei lumii", suflet atemporal si general" Iat si o definiie mai complet: Incontientul colectiv este acea imens zestre spiritual ereditar, rezultat din evoluia omenirii, care renate mereu, n fiecare structur cerebral individual". Aadar, incontientul colectiv este un strat abisal al structurii psihice, o alt lume, dup cum spune Jung, o lume n oglind care se contrapune imaginii noastre contiente, momentane, despre lume. ntr-un fel, el este o imagine etern, spre deosebire de contient, care apare ca un fenomen efemer deoarece produce toate adaptrile si orientrile momentane. Problema coninutului incontientului colectiv este ceva mai complex. Jung se ntreba dac, prin analogie cu coninuturile contientului, putem vorbi si de coninuturi ale incontientului? n ce m priveste, nota el, nu am nici o ndoial c toate acele activiti care au loc ndeobste n contient se pot petrece si n incontient". ns coninuturile autentice ale incontientului colectiv sunt reprezentate de ceea ce Jung a numit la nceput imagini primordiale", iar mai trziu, arhetipuri. Arhetipurile sunt structuri psihice identice, comune tuturor", constituind mostenirea arhaic a umanitii". Ele nu sunt structuri pur psihice, ci structuri funcionale duale: structuri psihice si structuri nervoase. Iat ce scria Jung: Coninuturile incontientului colectiv rezult din funcionarea psihic de-a lungul ntregii linii ancestrale si ca urmare ele constituie, toate laolalt, o imagine a lumii naturale, nscut la confluena si din condensarea unor experiene milenare. Aceste imagini sunt mitice, sunt si simbolice, deoarece exprim consonana subiectului care trieste o experien cu obiectul ce-I prilejuieste experiena. Interesant este i distincia fcut de Jung ntre arhetipal n sine i imaginile arhetipale (ideile si comportamentele pe care le genereaz arhetipul n sine). Arhetipal si mostenit este doar predispoziia de a avea anumite experiene si nu experiena nsi. Chiar dac arhetipul este codificat n incontientul colectiv, realizarea lui se produce de-a lungul vieii individului, ca rspuns la evenimentele externe sau interne. Cele mai cunoscute arhetipuri sunt, dup Jung, umbra (partea diabolic sau sadic a personalitii, format ca urmare a atrocitilor svrsite de oameni de-a lungul timpului), anima (imaginea colectiv a femeii n psihologia brbailor), animus (imaginea colectiv a brbatului n psihologia femeilor). Anima si animus apar n concepia lui Jung ca mijlocitori ntre contient si incontient, iar dac sunt personificai n fantazri, vise sau viziuni, constituie o ocazie de a nelege cte ceva din ceea ce pn acum a fost incontient". Rolul incontientului colectiv, dup Jung, este chiar mai mare dect al contientului. Incontientul colectiv iniiaz, controleaz i mijlocete tririle si manifestrile comportamentale tipice tuturor oamenilor, indiferent de epoc istoric, localizare geografic, clas social, naionalitate etc.

Incontientul cognitiv
Noiunea de incontient cognitiv a fost lansat de cognitiviti, n general, i de psihologia cognitiv, n special. Studiind procesarea" si prelucrarea" informaiilor, cognitivitii au formulat o serie de ntrebri: n timpul prelucrrii informaiilor sau la finalul ei oamenii contientizeaz doar produsele prelucrrii sau si procesele care au condus spre obinerea acestor produse?; dac ei nu contientizeaz procesele de prelucrare, nseamn c acestea nu exist?; procesele implicate n prelucrarea informaiilor (percepia, recunoasterea semantic, limbajul) sunt capabile de exprimare independen n oricare dintre sistemele constiinei? Nu este greu s ne imaginm cum s-a rspuns la aceste 4

ntrebri. Faptul c oamenii contientizeaz coninutul i produsele prelucrrilor informaionale si nu procesele, operaiile care au loc si conduc spre o anumit finalitate nu mai trebuia demonstrat. Rmnea de demonstrat c exist o serie de procese implicite, incontiente, care se produc pe durata prelucrrilor si care se convertesc n produse contiente, influennd comportamentele si conduitele contiente ale oamenilor. Acesta este contextul, problematic si experimental totodat, n care s-a forjat" noiunea de incontient cognitiv. De altfel, existena unui incontient nepulsional, deci nefreudian, fusese intuit mai de mult chiar de Pierre Janet (1915), interesat de studiul strilor de disociere a contiinei. Urma ca, o dat cu apariia si dezvoltarea psihologiei cognitive, s se aduc o fundamentare teoretic si experimental noului tip de incontient. A determina caracterul acestui incontient cognitiv reprezint un efort major pentru stiina cognitiv". Una dintre primele ntrebri la care cognitivistii trebuiau s formuleze un rspuns ne este sugerat de un subtitlu ce figureaz ntr-o lucrare publicat de Harry T. Hunt n 1995 : Incontientul cognitiv : sistem separat sau protoconstiin ? ". Hunt considera c orice psihologie a sinelui ar fi rezidual dac nu ar fi caracterizat si din punctul de vedere al unor funcii care pot fi si incontiente. Numai c abia acum ncep s apar dificultile: care capaciti umane sunt intrinsec contiente si care sunt intrinsec incontiente? Dac am concluziona c cele mai complexe capaciti umane sunt intrinsic incontiente, arta el, nu ne-am ndeprta prea mult de tradiia funcionalist-behaviorist i de motenitorul ei, inteligena artificial, care ar simula toate aspectele funcionale ale minii. Pe de alt parte, dac am da crezare filosofului John Searle, considernd c toate procesele cognitive sunt contiente si doar proprietile fizico-chimice ale sistemelor neuronale sunt intrinsec si cu adevrat incontiente, am intra ntr-o nou fundtur. Care ar fi atunci soluia? Hunt arat c aceasta este relativ simpl: considerarea incontientului cognitiv nu un domeniu separat sau un sistem nchis n el nsui, ci un process pe cale de contientizare si care, n anumite condiii, este capabil de o anumit form de reflecie n interiorul contiinei n desfurare. . Incontientul cognitiv este o parte a unei tendine inerente de a deveni contiente sau un aspect al unei preconstiine care se va dezvlui ntr-o constiin implicit. Vom vedea c cea mai important descoperire experimental despre un incontient cognitiv este de fapt cea mai consistent n a arta supremaia constiinei ca principiu al organizrii mintale. Incontientul devine astfel o consecin, cu importan funcional foarte mare, a automatizrii proceselor care erau la nceput reflectate n constiin". O serie de constatri obinute n cercetrile experimentale (realizarea simultan a procesrilor incontiente ale asociaiilor semantice, comparativ cu focalizarea secvenial, controlat de context, a constiinei; asigurarea focalizrii contiente, ca urmare a simplei repetri a procesualitii incontiente; recunoasterea postoperatorie a unor cuvinte citite pacientului n timpul anesteziei chirurgicale etc.) sunt aduse drept argumente n favoarea considerrii incontientului cognitiv ca fiind consubstanial cu constiina. Incontientul cognitiv apare, asadar, ca nscriindu-se ntr-un continuum singular al devenirii contiente si mai ales ca fiind inseparabil de procesul devenirii contiente. El este un fel de protoconstiin subteran care st chiar la baza iniierii unor decizii si aciuni voluntare. Concluzia lui Hunt este interesant, numai c ea sugereaz existena doar a unor diferenieri minimale, de grad, ntre contient si incontient. Totui ntre cele dou formaiuni psihice exist si diferene mai profunde, calitative. La ntrebarea: Este incontientul cognitiv capabil de analize profunde? ", rspunsurile formulate sunt neconcordante. Unii cognitiviti cred c da, explornd adncimea proceselor incontiente cu ajutorul a trei paradigme experimentale (percepia subliminal, ascultarea dihotic, investigaia neuropsihic). Hirst, analiznd dovezile experimentale aduse de acesti autori, consider ns c ele sunt insuficiente si c, n fapt, nivelurile analizelor care au loc incontient sunt superficiale. Atunci cnd se definete incontientul cognitiv utiliznd pragurile (criteriile) obiective (valoarea minim pe care trebuie s o dein stimulul pentru a fi recepionat), nivelul analizelor este limitat la activarea trsturilor fizice (forma literelor dintr-un cuvnt sau chiar o serie de caracteristici ortografice, dar nu nelesul cuvntului; componentele figurii umane ochi albastri, pr blond, nas crn -, dar nu si identificarea persoanei respective). Procesele 5

inteligibile ncep a fi posibile doar pe msur ce oamenii ncep a fi constieni, n msura n care o permite pragul. Concluzia autorului citat este elocvent : Procesrile incontiente apar fr dubiu, totusi, ele analizeaz informaiile primite la un nivel superficial, exceptnd cazurile cnd produsele procesului emerg cel puin la periferia constiinei". (Hirst, 1995). Prin ncorporarea n preocuprile sale a problematicii incontientului cognitiv, psihologia cognitiv se rennoieste, asa nct avem de-a face cu o stiin care vede constiina ca pe unul dintre principiile sale fundamentale, iar incontientul cognitiv ca pe o ramur automatizat a acesteia, fr a fi ns subordonat constiinei (Hunt). Bibliografie: Mielu Zlate Introducere n psihologie