Stadiile dezvoltarii relevanta pentru psihoterapie

n viziunea lui S. Freud, incontientul era componenta esenial a vieii psihice a omului, cu rol determinant n dinamica personalitii i comportamentului Astfel, Freud va conferi incontientului rolul esenial n structura aparatului psihic, pe seama elementelor i forelor lui fiind pus ntreaga gam a manifestrilor i activitilor omului, inclusiv a celor de creaie. Incontientul individual, aa cum a fost el analizat de S. Freud, se compune din dou segmente, cu coninut i rol diferite n dinamica sistemului personalitii, i anume: 1. incontientul primar, nnscut; 2. incontientul secundar, dobndit. Primul este legat i exprim natura biologic a omului. El include tendinele, pulsiunile, i instinctele primare, legate de asigurarea supravieuirii i echilibrului fiziologic al organismului. Este structurat dup principiul plcerii i al reducerii necondiionate a strilor interne de tensiune i frustraie. n centrul tuturor elementelor componente, Freud a aezat instinctul erotico-sexual sau complexul libidoului. Motivndu-i opiunea, Freud afirm: Dac acest instinct nu ar fi cel mai important, atunci actul procrerii nu ar ncepe cu el. Freud confer noiunii de libidou un sens mai larg, de energie vital nobil, care st la baza tuturor proceselor de dezvoltare i organizare a personalitii. Componenta sexual-genital nu are dect un rol particular i, implicit, limitat. Pe lng elementele structurale de fond, n sfera incontientului primar se mai includ: strile onirice (visele care acompaniaz somnul), lapsusurile, inversiunile i aglutinrile verbale, actele ratate. Acestea reprezint latura funcional cotidian a incontientului, care se manifest n cadrul raportrii subiectului la situaiile prezente sau anterioare. n accepiunea lui Freud, ele sunt modaliti simbolice, deghizate, de exprimare a coninuturilor interne profunde ale incontientului. Cum acesta nu poate fi observat i nregistrat n mod direct, nemijlocit, manifestrile simbolice menionate mai sus devin principala cale de acces la el. Trsturile specifice eseniale ale incontientului primar le constituie ncrctura energetic deosebit i naltul dinamism, care reflect variabilitatea sau periodicitatea strilor de necesitate ale organismului. n sistemul de personalitate, incontientul primar corespunde instanei sinelui. Incontientul secundar este format, cu precdere, din consensurile i experienele cu rol de reglementare sociocultural a comportamentelor generate de motivaia bazal i care se integreaz ca frne interne, cu funcionare automat. Cu alte cuvinte, incontientul dobndit este contiina moral a societii, codificat n forma unui mecanism de autocenzur. n sistemul personalitii, el corespunde instanei Supra-Eului. Dup Freud, att incontientul primar, ct i cel dobndit reprezint structurile cele mai stabile ale personalitii, ele neevolund i nemodificndu-se semnificativ de-alungul procesului dezvoltrii personalitii. Din aceast cauz, i conflictul dintre sine i Supra-

Eu are un caracter permanent, soluionarea lui fcnd necesar formarea i intervenia celei de a treia instane a aparatului psihic instana Eului. Karen Horney, iniial discipol i ulterior critic al lui Freud, interpreteaz incontientul prin prisma sentimentului de securitate i a opusului acestuia anxietatea. Rolul lui este subordonat relaiei individului cu mediul social, unde trebuie cutat i originea conflictelor. (La Freud, originea conflictelor era situat exclusiv n plan intern, n antagonismul dintre sine i Supra-Eu). Subcontientul ar putea fi definit prin coninutul memoriei de lung durat, care nu se afl antrenat n momentul dat n fluxul operativ al contiinei, dar care poate fi contientizat n situaii adecvate. El cuprinde, aadar, informaii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, stri de set (montaj) perceptiv i intelectual, tonusul emoional (fondul dispoziional), motive. Ca sfer, subcontientul este incomparabil mai ntins i mai bogat, att dect incontientul, ct i dect contientul. Dar cea mai mare parte a elementelor componente ale sale se afl n stare latent, alctuind rezervorul activitii contiente curente. Active i realizabile n comportament n afara cmpului contiinei sunt doar automatismele, deprinderile, obinuinele. Dar chiar coninutul latent al subcontientului intr n structura strii de pregtire psihic general a subiectului, influennd pozitiv sau negativ desfurarea proceselor psihice contiente, de la percepie pn la gndire. Subconstientul asigur continuitatea n timp a Eului i permite contiinei s realizeze integrarea sub semnul identitii de sine a trecutului, prezentului i viitorului. tim c n cazurile amneziilor totale - anterograde sau retrograde , identitatea de sine este puternic alterat, relaionarea subiectului cu lumea fiind profund perturbat. n al doilea rnd, subcontientul d sens adaptativ nvrii, permind stocarea informaiei i experienei pentru uzul ulterior. n desfurarea oricrui proces contient, chiar dac el este provocat i se raporteaz la un obiect sau la o situaie extern concret, subcontientul se conecteaz n mod necondiionat la experiena anterioar, att n forma operaiilor (sau transformrilor), ct i n cea a modelelor informaionaleimagistice sau conceptuale. n fine, n al treilea rnd, subcontientul asigur consistena intern a contiinei, durabilitatea ei n timp; n afara aportului su, contiina s-ar reduce la o simpl succesiune a clipelor, a coninuturilor senzaiilor i percepiilor imediate, devenind imposibile funciile ei de planificare i proiectiv. Dei, firete, meninerea n stare optim a cadrelor de referin ale contiinei reclam permanenta comunicare senzorial (izolarea senzorial pe o durat mai mare de 5-6 zile produce perturbri serioase n dinamica intern a contiinei), subcontientul este indispensabil pentru desfurarea unei activiti mintale contiente independente, adic n absena influenei directe a obiectelor sau fenomenelor externe. Contientul este componena cea mai nou din punct de vedere filogenetic, cea mai complex n ordine structural i funcional i cel mai puternic dezvoltat i afirmat la om. Caracteristici eseniale ale contiinei :discriminarea, disocierea, medierea, delimitarea, opoziia Eulume, subiectivobiectiv, decentrarea (raportarea la sine de pe poziiile altuia), evaluarea-autoevaluarea, orientarea spre scop stabilit anticipat, atribuirea i crearea de semnificaii, realizarea i afirmarea entitii i identitii Eului prin crearea i meninerea controlului asupra coordonatelor orizontului temporar.

Printele psihanalizei ca teorie si metod este considerat Sigmund Freud (1856-1939). Att n teorie, ct si n practica sa, psihanaliza postfreudian s-a sprijinit pe fundamentul oferit de ntemeietorul su, fundament care a deschis, n primul rnd, un nou cadru de analiz, definind o nou directie n psihologie psihologia abisal sau psihologia ce vizeaz sondarea inconstientului. ntre principiile cele mai importante care ghideaz n psihanaliz ntreaga functionare a psihicului uman sunt principiul realittii si principiul plcerii. Principiul plcerii este un principiu general ce guverneaz viata psihic a omului, conducnd actiunile lui n directia procurrii plcerii si evitrii durerii. Principiul realittii este strns corelat cu principiul plcerii. Initial, tinta esential este procurarea imediat a plcerii, pe calea cea mai scurt, fr amnare, iar pe parcursul acomodrii progresive cu realitatea nteleas ca mediu, sunt acceptate deturnrile si amnrile inerente realittii care ofer mplinirea satisfactiei. Personalitatea, din punctul de vedere psihanalitic, este organizat dup un model dinamic si stratificat ierarhic, format din instante cu specializri functionale. Instantele personalittii sunt: inconstientul ca rezervor al pulsiunilor si energiilor instinctuale, subconstientul sau preconstientul ca loc al cenzurii asupra pulsiunilor venite din inconstient si instant intermediar ntre constient-inconstient si constientul ca ultim instant ce realizeaz schimbul de informatii cu lumea real extern, ct si cu lumea interioar din sfera inconstientului si este definit de EU (EGO) si SUPRAEU (SUPEREGO). Organizarea dinamic a personalittii presupune mecanisme de functionare si relatii ntre instantele ce o compun, relatii ce se refer la dinamica pulsiunilor, dinamica exteriorizrii pulsiunilor n constient. Aceste mecanisme sunt: catarsisul, sublimarea, simbolizarea, refularea si cenzura. Din teoria clasic psihanalitic freudian s-au desprins, mbogtind- o, teoriile lui A. Adler si C. G. Jung, Ana Freud, cea care descrie mecanismele de aprare ale EGO-ului, W. Stekel, cel care dezvolt problematica strilor de angoas si a traumatismului sexual n viara individului, O. Rank, care pune problema traumei primare, suferite de individ prin nastere. Abordrile neopsihanalitice sau orientrile postfereudiene sunt grupate de dr. Leonard Gavriliu n dou miscri principale () o dreapt freudian ce pune accentul pe latura biologic a teoriei psihanalitice, ce merge pn la abisalismul extrem al lui Cesare Bonacosa, si o stng freudian care

scoate n evident n primul rnd baza cultural (social) a personalittii umane (Gavriliu, 1995), n care sunt cuprinsi, pe lng Erich Fromm, Harry S. Sullivan si Karen Horney, Clara Tompson, Wilhelm Reich. TEORIA DEZVOLTRII PSIHOSEXUALE SIGMUND FREUD Printre ideile fundamentale ale lui Freud este notiunea de comportament uman si, n consecint, directia pe care o ia dezvoltarea personalittii deriv din dou tendinte foarte puternice: pornirea de a supravietui si pornirea de a procrea (Roazen, 1975). Instinctul de supravietuire are o important secundar si este legat de relatia cu mediul (Freud denumeste mediul drept realitate). Pornirea de a procrea este ns n mod constant descurajat si chiar mpiedicat de realitate; de aceea sexualitatea are o att de mare important n descrierea dezvoltrii umane de ctre Freud. Sexualitatea este folosit de Freud ntr-un nteles foarte larg. Sexualitate nu nseamn numai acele activitti evident asociate cu sexul, ci toate activittile care pot fi legate de comportamentul sexual indiferent ct de primar (de exemplu, suptul degetului, fumatul). Dorintele sexuale sunt foarte importante n sistemul lui Freud, nct acestora el le confer un termen special libido. Libidoul este sursa de energie pentru dorintele sexuale, dup cum dorintele sexuae nsele sunt ncadrate drept dorinte de libido. Asadar, viziunea psihanalitic a dezvoltrii are la baz principiul libidoului, iar ntreaga dezvoltare a individului este o succesiune de etape ale aparitiei, dezvoltrii si regresiunii libidinale (Enchescu, 1998, p. 36). 1. Procesul dezvoltrii generale Nou-nscutul are o personalitate simpl nedezvoltat, ce const numai n dorinte primitive, nensusite, care reprezint sursa a ceea ce Freud numeste energie psihic pentru toat viata. Prin energie psihic sau comportamental Freud ntelege pornirile si dorintele care au important pentru omportament. Eticheta pe care Freud o pune personalittii copilului nou-nscut este ID, care nseamn toate pornirile pe care le mostenim. Aceste porniri sunt n primul rnd sexuale. Copilul este un cumul de instincte (tendinte nnscute) si reflexe, un cumul de energie nencorsetat care caut cu disperare s-si satisfac instinctele care se bazeaz pe dorinta de a supravietui si de a procrea. Nou-nscutul nu are idea de posibil sau imposibil si nici simtul realittii. Nu are constiint si nici reguli morale dup care s se conduc. n aceast faz, cea mai puternic pornire este satisfacerea imediat a pulsiunilor. Pulsiunile, pornirile, au un caracter imperativ.

Un copil cruia i este foame nu asteapt. Acum trebuie s i se aduc biberonul si s mnnce. Freud numeste pulsiuni fortele pe care le postulm n spatele tensiunilor generatoare de nevoi ale ID-ului, forte a cror origine este corporal si independent de mediu si care se maturizeaz prin trecerea de la o etap la alta a dezvoltrii pulsionale sau psihosexuale. Chiar de la nastere pornirile instinctuale ale copilului se lovesc puternic de realitate. Instinctul de a mnca (corelat cu supravietuirea) nu poate fi ntotdeauna satisfcut imediat, n realitate se ntmpl ca mama s fie ocupat si atunci satisfacerea copilului vine cu ntrziere sau cte o dat i se refuz hrana. n acelasi mod, si chiar mai important, pentru c sunt putine situatiile n care copilul este nfometat, copilul nvat c defecatia nu apare cnd vrea el; deci cerintele printilor intr n conflict cu impulsurile copilului. Acest conflict constant ntre ID si realitate dezvolt un al doilea nivel al personalittii Ego-ul. Ego-ul se dezvolt prin a-si da seama de ceea ce este posibil si ceea ce nu este posibil; este nivelul rational al personalittii umane, orientat ctre realitate. Ego-ul ajunge s includ aceast achizitie, dup care se adaug si ntelegerea faptului c gratificarea de amnare este o evolutie asteptat. De asemenea, Ego-ul va mai cuprinde si ntelegerea faptului c scopurile pe termen lung impun uneori refuzarea scopurilor pe termen scurt. Desi ID-ul cere o gratificare imediat, Ego-ul canalizeaz aceste dorinte n directia cea mai profitabil pentru individ. Este important de subliniat c cele dou niveluri ale personalittii reprezentate de ID si Ego nu sunt n opozitie. Ele conlucreaz ctre atingerea aceluiasi scop satisfacerea trebuinrelor si instinctelor individului. Al treilea nivel al personalittii denumit Superego se afl n opozitie cu primele dou. Termenul Superego se refer la aspectele morale ale personalittii. Ca si Ego-ul, Superego-ul se formeaz din contactul cu realitatea, desi priveste mai mult realitatea social dect cea psihic. Evolutia Superego-ului (constiinta) nu apare n primii ani ai copilriei. Freud presupune c Superego-ul rezult n principal dintr-un proces de identificare cu printii si n special cu printele de acelasi sex. n sens freudian, a identifica nseamn a ncerca s fii ca altcineva s adopti valorile si credintele acestuia, precum si comportamentul. Astfel, prin identificarea cu printii lor copiii nvat regulile culturale si religioase care guverneaz comportamentul printilor lor. Aceste reguli devin, apoi, parte a Superego-ului copilului. Este foarte important ca cele mai importante convingeri religioase, precum si regulile culturale si sociale implicite si explicite s se opun pornirilor ID-ului. De aici, Superego-ul si ID-ul sunt n

mod necesar conflictuale fapt presupus de Freud ca explicatie a multora din comportamentele deviate. Pe scurt, teoria lui Freud identific trei niveluri ale personalittii: ID, Ego si Superego (vezi fig. de mai jos). 3 2 SUPEREGO (SUPRAEU) Constiinta sursa conflictului cu ID-ul EGO (EU) Mediator bazat pe realitate Locul constituirii mecanismelor de aprare ID (SINE) Primitiv, instinctual, pasional sursa instinctelor primare Tabel 1 Primul este sursa energiei psihice care deriv att din instinctul mortii, ct si al vietii, Ego-ul este orientat ctre realitate si intervine ntre ID si Superego pentru a mentine un echilibru ntre pornirile ID-ului si regulile Superegoului. Este ca si cum ID-ul ar cere continuu ceva, n timp ce Superego-ul se opune continuu prin interdictie, refuz si amnare. Ego-ul amplasat ntre aceste dou forte contrare ncearc s mentin echilibrul prin moderare, negociere si oferirea de alternative. 2. Etapele psihosexuale Dezvoltarea conceput de Freud pe cele trei niveluri poate fi interpretat ca o descriere evolutiv. Ideile sale sunt relevante pentru ntelegerea schimbrilor motivationale produse o dat cu dezvoltarea individului. Freud mparte schimbrile de motivatie ntr-o succesiune de etape care se disting prin obiectele sau activittile necesare satisfacerii instinctelor individuale pe durata respectivei etape (vezi tabel 2.). Denumirea fiecrei etape reflect modificrile n aria satisfactiei sexuale pe msur ce copilul se maturizeaz, ncepnd cu etapa oral, trecnd prin etapa anal, etapa falic, etapa de latent si, n final, etapa genital. Etapa oral dureaz aproximativ pn la vrsta de 8 luni si se caracterizeaz prin centrarea copilului pe zona oral si pe activitatea suptului. Plcerea de a suge este asociat n parte cu eliberarea de foame

sau cu mama ori cu substitutul acesteia. Dac sugarul ar putea vorbi, crede Freud, cu sigurant c ne-ar declara c suptul la snul mamei constituie actul cel mai important al vietii si pe actul suptului se instituie punctul de plecare al ntregii vieti sexuale (Freud, 1992, p. 267). Totusi, stimularea oral apare si cnd copii au trebuinta de hran satisfcut. Un copil si poate suge degetul, buzele, sau alt obiect cu care vine n contact. Freud presupune c, n aceast faz timpurie, copilul si satisface cu precdere pulsiunile erotice. Pe durata acestei etape personalitatea copilului este reprezentat n principal de ID. Copiii caut constant s-si satisfac pornirile, nu sunt capabili s nteleag gratificarea amnat si contactul cu realitatea este minim. Etapa anal Ctre sfrsitul primului an de viat, aria gratificrii sexuale trece treptat de la zona oral la zona anal. Dup Freud, n prima parte a etapei anale copilul si extrage plcerea din tranzitul intestinal. Pulsiunile erotice se manifest, spune Freud, ntr-o manier autoerotic adic si afl obiectele n propriul corp (Freud, 1992, p. 267). Poate fi o plcere s mprstie fecalele, pentru c orice stimulare a zonei anale poate fi pentru copil o surs de gratificare libidinal. Aceast etap implic un conflict continuu ntre printi si copil. Copilul, care tocmai a descoperit plcerea asociat defecatiei, insist n a mprstia fecalele peste tot. Mamele din diverse motive se opun acestei practici. n ultima parte a acestei etape, copilul ajunge s-si controleze sfincterul si poate obtine o plcere imens abtinndu-se pentru a creste senzatiile anale. Acest comportament este n opozitie cu dorintele mamei. Ca urmare a acestor conflicte, copilul ncepe s-si dezvolte un ego adic un simt al realittii, o constientizare a faptului c unele lucruri sunt posibile n timp ce altele nu, conjugate cu abilitatea de a ntrzia ntr-o anumit msur gratificarea. De exemplu, ctre sfrsitul acestei etape (n jur de 8 luni), copiii vin n ntmpinarea dorintelor mamei si se abtin sau si reprim nevoia de defecatie pn la un moment mai potrivit (Sears, Maccoby& Lewin, 1957). Amnarea evolutiei pn la o vrst apropiat de cea scolar duce la triri puternice negative la contactul cu realitatea respectiv mediul social. Etapa falic Aceast a treia etap, care dureaz aproximativ pn la vrsta de 6 ani, se numeste falic nu numai pentru c aria de sexualitate s-a mutat din zona anal n zona genital, ci pentru c falusul (organul sexual masculin) are o important primordial att pentru sexualitatea fetelor, ct si a bietilor. Dac gratificarea s-a obtinut pn acum prin supt sau prin mprstierea

fecalelor si abtinere, acum copiii obtin gratificare erotic prin manipularea organelor lor genitale. Copiii mici si manifest pornirile sexuale prin masturbare frecvent. Evolutia normal ulterioar i poart pe bieti (ntre 8 luni si 6 ani) prin complexul Oedip atunci cnd constientizarea zonei sale genitale l determin s o doreasc pe mam. Deci nu numai c se naste literalmente dorinta fizic (desi inconstient), dar copilul doreste s-si nlocuiasc tatl ca obiect al dragostei mamei sale. Copilul de sex masculin dezvolt sentimente de ambivalent (dragoste ur) fat de tat. Dragostea este o continuare a afectiunii sale anterioare fat de tat; ura si are rdcinile n gelozie si dorinta sexual fat de mam. Complexul de castrare apare ca o consecint a temerii copilului c atl su si va apra pozitia n familie castrndu-l sau tindu-i penisul. Aceast idee este suficient de oprimant pentru orice copil chiar dac dea nu este constientizat. Desi fetele (ntre 18 luni si 6 ani) nu sufer e complexul Oedip, dificulttile prin care trec sunt asemntoare. Si entru fete falusul are important primordial datorit chiar absentei cestuia. Cosmarul fetelor nu este teama de castrare, ci agonia sentimentului c falusul a fost anterior ndeprtat. Fetele sufer de invidie fat de penis n sensul cel mai literal al cuvntului; complexul asociat se numeste complexul Electra. Att pentru bieti, ct si pentru fete, aceste conflicte se rezolv n final n momentul n care acestia renunt la toate pretentiile de atentie sexual acordat de printele de sex opus si ncep s se identifice cu printele de acelasi sex. Freud interpreteaz observatia cum c uneori oamenii si aleg parteneri de viat care seamn cu printele de sex opus ca fiind rezultatul unor tendinte rmase din etapa falic de dezvoltare. Etapa latent Rezolutia complexului Oedip marcheaz trecerea de la etapa genital la etapa sexualittii latente. Perioada latent, 6-11 ani, este marcat dup prerea lui Freud de pierderea interesului sexual si continuarea identificrii cu printele de acelasi sex. Procesul de identificare n teoria lui Freud este foarte important. Acest proces nu implic numai ncercri de a se comporta la fel cu printele cu care se identific copilul, ci si ncercri de a fi ca obiectul identificrii. Biatul nu numai c se identific cu tatl prin comportamente de imitatie a adultului, dar incorporeaz si convingerile tatlui n sistemul de convingeri proprii. n acest fel copilul ncepe s dezvolte un Superego. O dat cu pierderea interesului sexual si solutionarea complexelor din etapa falic, bietii devin din ce n ce mai interesati de alti bieti, evitnd contactul cu fetele. n mod similar, fetele prefer parteneri de joac de sex

feminin si evit bietii. Aceste tendinte aparent naturale arat c, n primii ani de scoal, nici bietii nici fetele nu sunt afectati de lipsa legturilor cu colegii de sex opus. Etapa genital Dup aceast perioad ndelungat de neutralitate sexual, copilul intr n etapa sexualittii adulte, respectiv etapa genital (aproximativ 11 ani). La nceputul acestei etape se constat o revigorare a primelor moduri de gratificare sexual, exprimate ntr-o rennoire a plcerii prin functii eliminatorii si masturbare, care pare a fi universal la aceast vrst. Aceasta este perioada n care copilul ncepe s stabileasc felul atasamentului heterosexual care caracterizeaz relatiile sexuale ale adultului. Tot n aceast perioad, Superego-ul devine mai flexibil. Initial, Superego-ul este rigid si aproape tiranic, dar treptat, n mod firesc, devine mei flexibil si mai putin rigid o dat cu maturizarea. Etapele psihosexuale Etapa Vrsta aproximativ Orala 0-8 luni Caracteristici

Sursele de plcere sunt suptul, muscatul, nghititul si joaca cu buzele; Preocupare pentru gratificarea imediat a impulsurilor; ID-ul este dominant. Anal 8-18 luni Sursele de gratificare sexual cuprind eliminarea fecalelor si urinei, precum si retinerea lor; ID si EGO. Falic 18 luni-6 ani Copilul devine interesat de organele genitale, sursa plcerii sexuale implic manipularea organelor genitale perioada complexului Oedip sau Electra; ID, EGO, SUPEREGO Latent 6-11 ani Pierde interesul n gratificare sexual. Identificarea cu printele de acelasi sex; ID, EGO, SUPEREGO Genital Dup 11 ani Interes fat de modelul de plcere sexual, respingerea fixatiilor sau regresiilor. Adaptat dup Guy R. Lefrancois, 1983.

Fixatia si regresia

n sensul cel mai simplu, exist trei rute pe care le poate urma dezvoltarea personalittii. 1.Una poate fi cea normal descris mai sus, n care copiii evolueaz de la etap la etap, dezvoltnd Ego-ul si Suoperego-ul pe msur ce se maturizeaz, ajungnd indivizi bine adaptati social. Dup Freud, dac un individ atinge sau nu scopurile dorite depinde de cantitatea de gratificare sexual care poate fi prea mic sau prea mare. n primul rnd, un individ poate dezvolta o fixatie, caz n care dezvoltarea se opreste la o anumit etap si personalitatea nu se mai dezvolt. Acest lucru se presupune c apare, n primul rnd, datorit unei gratificri excesive a impusurilor sexuale ntr-o anumit etap. Totusi, cnd impulsurile sexuale nu sunt gratificate suficient, individul poate regresa la o etap anterioar cnd era multumit. Regresia si fixatia sunt alternativele unei dezvoltri normale si sntoase. Fixatia implic interesul fat de activitti rezultate din gratificare sexual din etapa la care s-a produs fixatia. Adultii partial fixati n etapa oral sunt descrisi ca fiind dependenti, solicitanti si preocupati de gratificare oral. Acestia si rod unghiile, si sug degetele, fumeaz, beau, vorbesc mult, folosind foarte mult gura si regiunile orale. Cei cu fixatie dezvoltat pentru perioada anal sunt compulsivi, uneori agresivi, au un comportament de acumulare si pstrare pentru sine la propriu si figurat, tendint care este aparent legat de plcerea experimentat n faza anal, cnd copilul nvat s se abtin. Cei care dezvolt fixatie n etapa falic sunt interesati de satisfacerea pornirilor sexuale fr a tine seam de obiectele gratificrii sexuale sadicii sau violatori. Mecanismele de aprare A vorbi despre teoriile lui Freud include cu necesitate mentionarea mecanismelor de aprare. Aceste mecanisme sunt metode irationale si uneori nesntoase pe care individul le foloseste pentru a compensa incapacitatea proprie de a satisface cerintele ID-ului si de a depsi starea de anxietate care nsoteste lupta continu dintre ID si Superego. Mecanismele de aprare sunt inventate de Ego n calitatea sa de mediator ntre ID si Superego; acestea sunt tentativele Ego-ului de a restabili pacea ntre cele dou, astfel nct personalitatea s functioneze n continuare ntr-o manier aparent sntoas. Desi mecanismele de aprare sunt importante pentru ntelegerea tulburrilor de personalitate, acestea sunt mai putin importante pentru a explica dezvoltarea copilului normal (Lefrancois, 1983, p. 72). Karen Horney, considerat protagonist a orientrii culturalismului

n psihanaliz, face o interesant critic a complexului lui Oedip. Autoarea consider c este meritul lui Freud s fi vzut sursa nevrozei dezvoltat de adult n natura relatiilor sale cu printii n perioada copilriei, n pofida tabuurilor sociale ale vremii, dar, consider autoarea, se pune problema dac fixatiile copilului la printi au cauze biologice sau dac ele sunt produsul unor conditii exterioare (Karen Horney, 1995, p. 78). Autoarea consider c sunt dou serii de conditii care produc situatia descris si ambele sunt create de printi. Prima situatie se refer la stimularea sexual a copilului de ctre printi, constnd n apropierea fizic exagerat si mngieri cu tent sexual. Atitudinea parental este rezultatul unor insatisfactii afective sau sexuale ale printilor. A doua serie de conditii se refer la anxietatea copilului ca rezultat al conflictului ntre tendinte cum sunt dependenta de printi si manifestrile de ostilitate fat de acestia. Tendintele contradictorii sunt generatoare de anxietate, mai ales cnd este imposibil manifestarea ftis a ostilittii. Ostilitatea copilului, crede autoarea, poate fi generat de lipsa de respect a printelui fat de copil, de interdictii si pedepse nejustificate, un caracter ndoielnic al afirmatiilor, de atitudinea dominatoare a printilor si atribuirea acestei atitudini sentimentului de dragoste, de maltratarea copiilor n scopul afirmrii adultului prin rezultatele acestora. Ca un mecanism de aprare n fata insecurittii determinate de conflict, atasamentul fat de un printe devine o trebuint de afectiune conditionat de anxietate (Karen Horney, 1995, p. 78). _ Efectele asupra educatiei ale teoriei complexului lui Oedip sunt multiple si se nscriu att n categoria celor pozitive, ct si n categoria celor negative. ntre efectele pozitive se afl avertizarea printilor asupra prejudiciului de durat adus copilului prin excitarea sexual a copilului, prin manifestri de supraprotectie sau prin interdictii exagerate n privinta sexualittii. Un aspect negativ subliniat de autoarea mentionat este ntretinerea unei iluzii legate de faptul c este suficient s feresti copiii de socul relatiilor sexuale parentale, s-i pzesti de masturbare, de btaie, de atasamentul exagerat fat de printele de sex opus si s-I instruiesti privitor la sexualitate, pentru a-i feri de manifestrile nevrotice. Aceast ntelegere nu se origineaz cu precdere n slaba sau superficiala ntelegere a teoriei psihanalitice, ci are rdcini mult mai adnci, cci Freud avertizeaz de la nceput c rezistenta la ntelegerea sexualittii (n spet a ideii sexualittii infantile) se datoreaz mai nti confundrii sexualittii cu reproducerea (Freud, 1992, p. 265). Apoi se datoreaz educatiei bazate pe nfrnarea trebuintei sexuale.

Societatea, consider Freud, este interesat ca dezvoltarea sexual a copilului s fie amnat pn la momentul cnd copilul atinge un grad de maturitate social care s-i permit s-si asigure baza economic necesar, care, fiind de altfel limitat, face ca societatea, prin cultur, s deturneze energia de la activitatea sexual pre munc (Freud, 1992, p. 265). Educatia, considera Freud, are tocmai rolul de a realiza aceast amnare, ns, spune Freud, copiii sunt singurii care nu se las nselati (Freud, 1992, p. 265) si si pun n valoare drepturile lor biologice. Teoria lui Freud este valoroas prin faptul c subliniaz importanta relatiilor familiale n dezvoltarea copilului si, de asemenea, elaboreaz un cadru de abordare pentru problemele emotionale ce nsotesc dezvoltarea copiilor, precum si pentru c evidentiaz rolul experientelor timpurii n stabilirea unor coordonate ale vietii adulte. Teoria psihanalitic a fost foarte des criticat nc de la aparitia sa, dar s-a impus n sfera stiintelor umane, ct si n medicin. Unele critici la adresa psihanalizei sunt de natur metodologic, viznd numrul redus de cazuri observate, subiectivismul aprecierilor, baza n interpretare greu demonstrabil, cu att mai putin cuantificabil, neclaritatea unor termeni si concepte teoretice. Teoria freudian a mai primit din partea psihologilor dezvoltrii o critic esential, aceea c nu ar fi studiat niciodat cu adevrat, n mod direct, copiii. Psihanaliza este mai adecvat ntelegerii comportamentului patologic, fiind pentru psihologia clinic un instrument eficient si valorizat. Dincolo de toate acestea, teoria freudian a reprezentat o bogat resurs de ntelegere a personalittii si este valoroas si pentru ntelegerea dezvoltrii normale, chiar dac imaginea contemporan asupra copilului este mai degrab o imagine a unui individ activ, responsiv, alert, asa cum l descrie Piaget, dect o sum de pulsiuni clocotitoare, strnse laolalt n sine, asa cum l descrie Freud.