Staiuc Aurelia

TEMA DE COMUNICARE :
Abordarea psihodinamic

Principiile de baz ale terapiilor dinamice;

Bazele teoretice ale psihanalizei;

Mecanismele de aprare ale Eu-lui;

Tehnicile psihanalizei;

Terapia dinamic post-freudian.

Punctul de vedere dinamic in psihologie i;;i are originea in fizica ~i pome~te de la ideea ca orice fenomen
psihic este rezultatul interactiunii unor forte. Conform acestei conceptii, fiinta umana este 0 structura
complexa, determinata de jocul agitatiei turbulente a unor forte intrapsihice aflate in conflict. Psihoterapia
dinamica reprezinta 0 forma de tratament psihologic care abordeaza personalitatea din perspectiva
psihodinamidi, exem. plul cel mai ilustrativ reprezentandu-l psihanaliza lui Freud. Exista unii autori care
includ in cadrul psihoterapiilor de orientare dinamica nu numai psihanaliza ~i terapiile derivate din
aceasta, ci ~i alte sisteme psihoterapeutice, ca de pilda, cele de orientare existentiala. Lazarus, (1976), a
numit aceste terapii - terapii dinamice sau terapii bazate pe insight. Opinia noastra este ca., de;;i in cadrul
unor ~coli de orientare existentialista intervin elemente dinamice, iar insight-ul are un loc important,
caracteristicile lor generale Ie fac sa apartina mai curand orientiirii experientiale in psihoterapie. Terapiile
psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre pacient a variatelor procese psihologice de natura
incon~tienta, procese ce stau la baza structurii personalitatii sale ~i a formarii mecanismelor sale
adaptative. Aceste descoperiri bru~te ~i intuitive ale pacientului sunt cunoscute sub denumirea de
"insight" sau iluminare. Prin int<~rmediul insight-ului pacientul descopera de fapt surse1e ~i motive Ie
ascunse care stan la baza comportamentelor ~i problemelor sale. In teoria freudiana se presupune ca
aceste elemente s-au structurat in copiliirie, sunt de natura incon~tienta ~irelativ inaccesibile persoanei.
Sarcina principala a terapiei dinamice este sa-l ajute pe pacient sa descopere ce se intampla cu el, sa
obtina insight-ul propriilor sale probleme ~i sa utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-~i modifica stilul
perturbat de a reactiona ~ide a se comporta.

1. Principii de baza ale Terapiei psihodinamice

In terapia psihodinamica, terapeutii ajuta oamenii sa isi revada emotiile, gandurile, primele
experiente de viata si credintele, pentru a isi intelege vietile si problemele din prezent si pentru a
evalua modelele comportamentale pe care si le-au format de-a lungul vietii. Recunoasterea
modelelor repetitive ajuta persoanele sa vada in fel pot evita disconfortul sau sa isi creeze un
mecanism de protectie ca metoda de a face fata problemei, in asa fel incat sa poate face pasii
necesari pentru a schimba aceste modele comportamentale.
Relatia terapeutica este miezul terapiei psihodinamice pentru ca poate demonstra modul in care
clientul interactioneaza cu prietenii sau cu persoanele apropiate. In plus, transferul afectiv in
terapie transferul sentimentelor proprii ale unui parinte, de exemplu, catre terapeut poate
ilumina modurile in care relatiile afective din primii ani de viata afecteaza o persoana in
momentul prezent. Aceasta perspectiva intima a relatiilor interpersonale poate ajuta o persoana
sa isi vada rolul in modelul comportamental si in acest fel sa ii dea puterea necesara pentru a
transforma dinamica acesteia.
Terapia psihodinamica este disponibila pentru indivizi, cupluri, familii sau grupuri, pe termen
scurt sau lung. Terapia psihodinamica rapida este orientata catre un tel bine definit si poate

dura maxim 25 de sesiuni, in timp ce terapia psihodinamica pe termen lung poate dura un an sau
doi. 1
Psihoterapia psihodinamica inglobeaza terapiile analitice axate pe explorarea relatiei dintre
constient si inconstient. Adeptii acestor psihoterapii se bazeaza in cea mai mare parte pe teoriile
lui Sigmund Freud, Alfred Adler si Carl Jung.
Psihoterapia psihodinamica este similara psihanalizei prin faptul ca atribuie problemelor
emotionale unor motivatii si conflicte inconstiente, insa, spre deosebire de teoria freudiana,
aceste motivatii nu sunt neaparat de natura sexuala.
Psihoterapiile dinamice sunt eficiente in tratarea unei game largi de afectiuni psihice, inclusiv
tulburari depresive, tulburari de anxietate, atacuri de panica, dificultati in sfera sexuala si
afectiuni legate de stres. Terapia se remarca prin autointrospectie si utilizarea relatiei intre
pacient si terapeut ca oglinda a reatiilor problematice din viata pacientului.
Pacientul este incurajat sa vorbeasca despre relatiile din copilarie cu parintii si alte persoane
importante din viata sa, cu scopul de a dezvalui continuturile inconstiente, ameliorand astfel
tensiunea psihica. Terapeutul se straduieste sa ramana complet impersonal si obiectiv, pentru a
fi ca o panza alba pe care pacientul sa-si proiecteze sentimentele in legatura cu sine si persoanele
importante din viata sa. Utilizand aceste informatii terapeutul il va ajuta pe pacient sa isi
constientizeze problemele si sa le rezolve. Dinamica relatiei dintre terapeut si pacient are o
importanta crescuta in psihoterapia dinamica, fata de alte forme de terapii.
Psihoterapia psihodinamica utilizeaza doua forme de terapie: expresiva si suportiva.
Terapie expresiva este un proces explorator ce incearca ameliorarea simptomelor prin
intermediul insight-ului (al iluminarii sau al intelegerii de sine), iar terapia suportiva este
utilizata atunci cand este necesara ameliorarea imediata a suferintei pacientului si ramane la
nivelul superficial al problemelor. 2
. lata deci ca psihoterapia are in fata doua obiective ambitioase:
a) sa modifice viziunea pacientului asupra propriei sale probleme ~i de fapt intregul sau mod de
viata; b) sa-i formeze acestuia un nou mod de inte1egere a propriei sale persoane.

2. Bazele teoretice ale psihanalizei

SIGMUND FREUD TEORIA PSIHANALITICA

Sigmund Freud a dezvoltat prima teorie a personalittii (si prima form de psihoterapie) pe care
a numit-o psihanaliz. Acesta a considerat c cea mai mare parte a personalittii este
inconstient; oamenii ar ascunde multe adevruri despre sine utiliznd mecanismele de aprare
(mecanisme de aparare: reprimarea, formatiunea reactionala, deplasarea, proiectia, negarea,
fantezia, rationalizarea, intelectualizarea, identificarea, regresia, sublimarea). De asemenea,
comportamentul oamenilor actual este determinat de dorintele, credintele, fricile, conflictele si
amintirile inconstiente. Natura uman este ntrutotul malign, fiind condus de instinctul sexual
si de cel agresiv. Personalitatea este spatiul unor conflicte continue ntre Id, Ego si Superego.
Personalitatea se dezvolt prin mai multe stadii psihosexuale si este clar stabilit pn la vrsta
de 5-6 ani. Visele reprezint calea regal ctre inconstient. Psihopatologia apare atunci cnd
1 http://noulpamant.ro/articole/stiinte-de-frontiera/parapsihologie/principiile-debaza-ale-terapiei-psihodinamice/
2 http://www.la-psiholog.ro/info/psihoterapie-psihodinamica

persoana nu reuseste s sublimeze instinctele maligne n forme acceptate social. Sigmund Freud
este intemeietorul psihodinamicii prin scoala de psihanaliza. Propune o intelegere noua
complexa a personalitatii. A aplicat psihanaliza in multe arii de cunoastere: religie, arta, etc.
Ideea gandirii lui Freud este aceea ca organismul este singura surs a ntregii energii mentale.
Freud introduce conceptele majore:
1.instinct / energie psihica
2.

eros / tanatos

3.

conflict intern / conflict extern

4.

libido / cathesis

5.

intrapsihic / parapraxes

1.
Instinct / energie psihica. Instinctul este presiunea de a actiona fr a constientiza pentru a
atinge anumite scopuri.
-

se activeaza atunci cand o parte a corpului semnalizeaza o nevoie (ex: hrana, apa, sex);

instinctul activat (nevoia) produce apoi o stare psihologica de tensiune crescuta (dorinta),
care este traita in mod neplacut. = nevoia => dorinta;
-

are 4 componente: sursa, scop, forta, obiect;

sursa = corpul intreg sau parte a corpului;

scopul = de a satisface nevoia organismului, de a reduce tensiunea interna;

forta = cantitatea de enrgie consumata pentru a reduce tensiunea interna;

obiectul = orice lucru, actiune care permite satisfacerea acelei nevoi.

Freud - obiectivul de baza a intregului comportament uman este de a obtine placerea si a evita
neplacerea sau durerea = principiul placerii. Asadar, omul actioneaza pentru a reduce tensiunea
mental neplacuta, ceea ce in schimb satisface nevoia instinctual de la baza. Acest scop primar
al placerii umane este realizat prin reducerea instinctelor, iar scopul instinctelor este de a restabili
starea anterioara de echilibru. Ciclul complet de comportament de la relaxare la tensiune si
activitate, si napoi la relaxare se numeste modelul reducerii tensiunii.
Freud identifica 2 instincte de baza pe care le descrie in 2 modalitati diferite. Primul model al
instinctelor se refer la dou forte opuse, cea sexual ( Eros) si cea distructiv sau agresiv (
Tanatos). Al doilea model, mai global, a considerat aceste forte ca fiind fie sustintoare ale vietii
(Eros), fie orientate ctre moarte sau distrugere (Tanatos). Ambele modele accentueaz ideea
unui conflict biologic, continuu si imposibil de rezolvat. Acest antagonism de baz nu este
totdeauna vizibil n viata mental pentru c majoritatea gndurilor si actiunilor umane sunt
determinate de combinatia dintre cele dou insticnte si nu doar de unul dintre ele. Aceste doua
instincte fuzioneaza in mod obisnuit unul cu celalalt, dar nu neaparat in cantitati egale. Astfel,
orice act erotic, chiar si actul sexual propriu-zis, detine si o parte agresiva; in timp ce actul
agresiv, chiar si crima, contine anumite componente erotice. Ambele instincte sunt innascute.
2.
Eros / Tanatos. Erosul = instinctual sexual sau instinctual care sustine viata. Prin eros nu
se refera numai la actul sexual ci la orice ne produce placere. Placerea se obtine-n mod diferit dea lungul vietii. Tanatosul = instinctual distrctiv sau instinctual orientat catre moarte. Viata insasi
cauta sa se intoarca la starea anterioara de non-existenta, toate fiintele umane fiind motivate in

acest sens de instinctul mortii. Toate fiintele suntem animate la un moment dat de instincte
distructive.
3.
Conflicte interne / conflicte externe. Aceste conflicte sunt inevitabile, cf. Freud ne nastem
cu ele. Freud a fost extrem de pesimist in legatura cu natura umana. El a argumentat ideea ca
omul este in mod ereditar necivilizat, si ca instinctele sexuale si distructive includ dorinta de
incest si de crima si din cauza caruia omul se afla de la-nceput in conflicte in primul rand cu
societatea. Si conflictul intrapsihic este inevitabil, pentru ca omul trebuie sa invete sa canalizeze
aceste impulsuri puternice dar interzise intr-o forma de activitate care sa fie acceptabila din punct
de vedere social.
4.
Libido / Cathesis. Activitatile mentale implica constant operatiuni ale energiei psihice.
Fiecare om detine o cantitate mai mica sau mai mare de enegie psihica. Libido = energie sexuala;
Cathesis = cantitatea de energie atasata unui lucru cantitate mare de energie atasata unui lucru
ex: doliu => cantitate mai mica de energie atasata altor lucruri. Daca o cantitate mai mare de
energie psihica e continuta de una din componentele personalitati, ex: Id sau Superego atunci o
cantitate mai mica de energie este disponibila pentru alte componente, ex: Ego. Libido = energia
psihica asociata cu instinctul sexual (instinctul vietii). Libidoul este in intregime intrapsihic.
Libidoul nu este o energie statica; el se ataseaza de obiecte prin energie psihica.
5.
Determinism intrapsihic / parapraxes. Conform teoriei psihanalitice, nimic nu se intampla
in psihic din intamplare; toate comportamentele mentale (si fizice) sunt determinate de cauze
anterioare. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de determinism intrapsihic. Omul este
manta de fortele inconstientului. Toate actele comportamentale care determina o motivatie
inconstienta = parapraxes, ex: actele ratate.
STRUCTURA PERSONALITATII MODELUL TOPOGRAFIC
Freud a introdus ideea existentei unui aparat psihic pe care l considera capacitatea psihismului
de a vehicula energie. Initial, Freud a structurat personalitatea in termeni de inconstient,
preconstient si constient.
CONSTIENTUL. Detine un loc periferic al aparatului psihic si culege informatii din lumea
exterioar si cea interioar. Din punct de vedere economic, energia psihic are cmp liber de
manifestare. Constientul se supune principiului realittii: trebuie sa se-mpace cu realitatea; ne
forteaza sa ne adaptam societatii. Are functie de cenzurare = filtreaza instinctele ce se afla-n
dezacord cu rigorile societatii pentru a le-mpiedica sa se manifeste direct. Are functie de refulare
= trimite-n inconstient toate impulsurile care nu sunt in accord cu normele sociale. Are o functie
de rezistenta = baricadeaza impulsurile reprimate in inconstient.
PRECONSTIENTUL. Inconstientul care este exclusiv latent si care devine cu usurint constient
il numim preconstient. Este o statie de tranzitie prin care materialul din inconstient rmne o
vreme nainte de a ajunge la constient. Informatiile de aici pot fi aduse cu usurinta la nivelul
constiintei. Se afla mai aproape de constient decat inconstientul pentru ca se afla in sfera
controlului.
INCONSTIENTUL. Tot ceea ce este refulat reprezinta inconstientul. Refularea este o operatie
prin care subiectul ncearc s resping sau s mentin n inconstient reprezentri, gnduri,
imagini, amintiri legate de o pulsiune. Este foarte greu sa aduci materiale de la nivel inconstient
la nivel constient. Inconstientul posed continuturi, mecanisme si energie specifice. Are un
caracter irational, adic se sustrage oricrei logici interne sau externe. Se supune principiului
placerii; este amoral. Continuturile din inconstient doresc sa iasa la nivel constient. Produsele
care au o fixatie la nivel inconstient sunt mai ales dorintele refulate din copilarie.
STRUCTURA PERSONALITATII MODELUL STRUCTURAL

Freud si-a revizuit teoria si a descris personalitatea in termenii a trei constructe: Id, Ego si
Superego. Ele nu sunt separate; sunt in interrelatie.
ID-UL (SINELE). Id-ul este esenta originar din care se formeaz ntreaga personalitate. Este
rezervorul de energie psihica. nu se modific pe msur ce persoana creste; el nu se schimb prin
experient pentru c nu este n contact cu lumea exterioar. Constituie polul pulsional al
personalittii. Singura component a personalitatii care este prezenta de la nastere. Id-ul include
toate instinctele si toata cantitatea de energie psihica; este in totalitate inconstient. Singurul sau
scop este de a obtine placerea si a evita neplacerea se supune principiului placerii. Include
gnduri primitive care nu au fost niciodat constiente, gnduri care au fost negate, inacceptabile
pentru constiint. Tot ce a fost reprimat in copilarie ramane la fel si la nivel adult: impulsurile
instinctuale si reprimarile, nu sunt afectate de experienta si de timp (procesul primar nu are
sentimentul timpului si nu este afectat de experienta).
EGO-UL (EUL). Incepand cu 6-8 luni, Egoul incepe sa se dezvolte din Id, pe msur ce
bebelusul devine constient de propria identitate. Formarea Egoului este ajutata de experientele
corporale (mangaierea copilului). Singura component a personalitatii capabila sa interactioneze
cu mediul. Este o componenta rationala. Suspenda principiul placerii in favoarea principiului
realitatii si amana descarcarea tensiunii pana cand un obiect mai potrivit poate fi gasit. Logica
rationala bazata pe amanarea placerii, rezolvarea de probleme si auto-conservare este denumita
proces secundar. Egoul caut plcerea i evit neplcerea. Egoul este creat de Id n ncercarea de
a face fat nevoii de a reduce tensiunea si de a mri plcerea. Depinde de 2 surse: 1. experientele
corporale si 2. frustrarea este foarte importanta pentru dezvoltarea eului copilului; pentru ca un
copil nefrustrat functioneaza numai dupa principiul placerii, doar cu Idul ceea ce-nseamna ca
Egoul se va dezvolta fortat, slab, incapabil sa-si controleze impulsurile. Este necesara o cantitate
de frustrare optima daca nu se pun limite copilului atunci dezvoltarea eului este total deficitara.
Suporta influentele timpului.
SUPEREGO-UL. (SUPRA EUL). Se formeza din Ego. Este cenzorul activitatii Ego-ului. Este un
depozitar al standardelor valorice. Superegoul dezvolt, elaboreaz si mentine codul moral al
individului. copilul incepe sa internalizeze standardele parentale. Acest proces conduce la
formarea Supraeului, o parte speciala a Eului, care observa si emite judecati de valoare fata de
tot. Supraeul este partial constient si partial inconstient. Incepe sa se dezvolte din Ego intre 3 si 5
ani si continua sa internalizeze caracteristici ale profesorilor, idolilor din adolescenta si alte figuri
de autoritate.
RELATIA DINTRE CELE 3 SUBSISTEME ALE PERSONALITATII. Scopul psihicului este de
a mentine un echilibru intre cele 3 instante care maximizeaza placerea si minimalizeaza
tensiunile. Energia folosit este originar din Idul primitiv i instinctual prin natura sa. Egoul,
care se nate din Id, exist pentru a face fa n mod realist la impulsurile Idului. El este un
mediator ntre forele Idului, Superegoului i cerinele realitii externe. Superegoul se na te din
Ego i acioneaz ca o contrafor moral fa de preocuprile practice ale Egoului. El stabilete
liniile directoare care definesc i limiteaz flexibilitatea Egoului. Eul raspunde la conflicte prin
anxietate (frica fara obiect). Problema major a psihicului este de a face fat anxiettii. Freud a
identificat anxietatea prin sursele sale. Anxietatea realista este cauzata de pericolul din mediu.
Anxietatea nevrotica provine din suferinta rezultata dintr-un impuls al Idului puternic si
periculos. Anxietatea morala este cauzata de acte sau dorinte ce violeaza standardele Binelui si
Raului (Superego) si include sentimente de rusine si vinovatie. Anxietatea morala si nevrotica
sunt mai dificil de manageriat pentru ca sunt intrapsihice. Anxietatea se dezvolt n orice situatie
(real sau imaginar) n care exist o amenintare asupra corpului sau psihicului prea mare pentru
a fi ignorat. Situatiile tipice ce cauzeaz anxietate sunt: pierderea unui obiect dorit; pierderea
iubirii; pierderea identittii (ridiculizarea publica); pierderea iubirii de sine. Egoul protejeaz

ntreaga personalitate mpotriva amenintrii prin falsificarea naturii amenintrii. Modalittile

prin care aceste distorsiuni sunt realizate poart denumirea de mecanisme de aprare.

DEZVOLTAREA PERSONALITATII
Copilul aflat in crestere trece printr-o serie de stadii psihosexuale, fiecare fiind caracterizat
printr-o zona erogena particulara care serveste ca sursa principala de placere. Fiecare stadiu este
marcat printr-un principiu al placerii; daca stadiul nu este satisfacut o parte din energie ramane
fixate pe acest stadiu si se va resimti la nivel adult, ex: dorinta copilului de-a musca, de-a suge,
va dezolta posibil dependente de tutun, de persoane, etc.
STADIUL ORAL. De la 0 la 12 luni, dorintele sexuale ale copilului sunt centrate in jurul regiunii
orale (gura, buze, limba). Suptul sanului sau al biberonului ofera nu numai hrana, ci si placere.
Insa, frustrarea si conflictul sunt inevitabile pentru ca mancarea nu apare intotdeauna in
momentul foamei si pentru ca copilul trebuie eventual indepartat de la san si invatat sa nu-si mai
suga degetul.
STADIUL ANAL. De la 12 la 18 luni, copilul capata un anumit control asupra expluziilor anale.
Majoritatea libidoului se detaseaza de zona ora;la si se ataseaza zonei anale Frustrarea si
conflictul se centreaza in jurul educarii toaletei, un exercitiu dificil de auto-control.
STADIUL URETRAL. Acest stadiu nu este clar distinct de stadiul anal. Copilul trebuie sa invete
sa controleze eliminarea urinei si conflictul apare din problema udatului patului.
STADIUL FALIC. 3 5ani. Baiatul produce senzatii de placere prin stimularea manuala a
organului sau sexual. Copilul devine acum iubitul mamei, simte atractie fata de mama si
rivalitatea fata de tata. Acest set de atitudini duble fata de ambii parinti constituie complexul lui
Oedip - include toate aspectele unei adevarate povesti de dragoste: pasiune, gelozie, dorinte
disperate. Complexul lui Oedip poate conduce la conflicte severe. Apare atractie fata de sexul
opus. Apare acel instinct de incest (innascut Eros) cu mama. Baietii simt ca se afla in rivalitate
cu tatal. Ulterior invata sa cedeze in fata autoritatii tatalui sis a inteleaga ca numai acesta se poate
bucura de privilegii speciale cu mama. Initial, fata se ataseaza puternic de mama sa hranitoare.
Totusi, descoperirea faptului ca nu are penis, conduce la intense sentimente de inferioritate si
gelozie. In mod tipic, fata isi va respinge mama pentru ca are acelasi defect, isi intensifica
atasamentul fata de tata, isi priveste mama ca pe o rivala, si dezvolta o dorinta inconstienta de a
compensa presupusa sa deficienta fizica avand copilul tatalui sau (un baiat). Pe la 5-6 ani,
personalitatea este ferm formata => o perioada de latenta. De la acest moment pana la pubertate,
impulsurile erotice ale copilului devin mai putin accentuate. Sexualitatea capata forme mai
securizante, amnezia acopera amintirile sexualitatii infantile.
STADIUL GENITAL. Stadiul genital este obiectivul unei dezvoltari normale si reprezinta
adevarata maturitate. Narcisismul produce acum un interes mai sincer fata de ceilalti oameni.
CRITICI ADUSE TEORIEI PSIHANALITICE
Convingerea lui Freud ca femeile sunt inferioare, au un superego slab si sunt predispuse la
nevroze, este considerat ca fiind absurd. Aparent Freud avea prejudecati sexiste (asa cum era
obisnuit in epoca sa). Accentul pus de Freud pe sexualitate este excesiv. Esantioane mici si
nereprezentative. Modul de analiz a datelor prea subiectiv. Accentul prea mare pus pe fortele
biologice, n calitate de modelatoare ale personalittii.

Mecanisme de aparare a eu-lui

Mecanisme de aparare o activitate importanta in counselling-ul psihodinamic este identificarea

si analiza rezistentelor si apararii. Mecanismele de aparare tind sa opereze la un nivel inconstient
si servesc apararii ego-ului de diferite amenintari.
Acestea pot fi funtionale (utile) reducand anxietatea precum si disfunctionale, pentru acei
indivizi ce nu pot controla mecanismele ajungand astfel la o perceptie distorsionata a realitatii.
Negarea indivizii nu sunt capabili sa constientizeze ca un anumit eveniment s-a intamplat. In
consiliera vocationala consilierii psihodinamici, considera o perioada ce nu poate accepta
faptul ca nu mai este nevoie de serviciile sale ca fiind in perioade de negare.
Refularea are loc atunci cand o amintire sau o perceptie amenintatoare devine indisponibila la
nivel constient, drept urmare individul uitand evenimentul.
Proiectia ca mecanism defensiv, consta in a vizualiza un fapt si a-l relata hiperbolizand de
obicei se refera la aspectele negative cum ar fi tendinta de a critica comportamentele celorlalti.
O alta latura a proiectiei este tendinta de a prezenta o situatie ambiguu, lasandu-i pe ceilalti sa-si
foloseasca imaginatia. Drept exemplu servesc testele de completat propozitii sau testul petei de
cerneala Rorschach.
Introiectia cumva o varianta in oglinda a proiectiei, ce consta in faptul ca,felul in care o
persoana se vede poate fi influentat de modul in care este vazuta de ceilalti.
Deplasarea are loc atuncic and ne canalizam emotiile negative, nu asupra sursei starii ci asupra
altei persoane (ex. nu asupra sefului ce ne-a scos din minti ci asupra unui subordonat fie si
pentru o greseala minora)
Rationalizarea incercarea de a explica esecul
Formatiunea reactionala are loc atunci cand individul nu vrea sa isi recunoasca un anumit
comportament, astfel incat actioneaza in contradictie cu ceea ce simte.
Regresia comportament copilaresc in fata unei probleme (baby voice, autoimbratisare)

Teorii post-freudiene
TEORIA LUI CARL GUSTAV JUNG
Carl Justav Jung a fost iniial un susintor al psihanalizei, de care s-a desprins n timp pentru ai formula propria teorie a personalitii. Dei a considerat c incontientul este extreme de
important, Jung s-a aflat n dezacord cu Freud din mai multe puncte de vedere. n primul rnd,
natura uman este att bun ct i rea. Autorul a considerat c, n plus fa de instinctele lui
Freud, comportamentul oamenilor este animat i de procesul de individuare. Jung a formulat i
argumentat ideea c exist un incontient colectiv care conine arhetipuri, adic predispoziii
motenite de a percepe lumea n anumite modaliti. Psihopatologia apare atunci cnd
personalitatea se polarizeaz, accentund anumite aspecte n defavoarea altora aspect contrar
naturii noastre interioare. Psihologia analitic se focalizeaz pe stabilirea relaiilor dintre
procesele contiente i cele incontiente i pe mbuntirea schimbului dinamic dintre acestea.
Jung i-a dezvoltat propria coal de gndire cunoscut sub numele de psihologie analitic. Isi
argumenteaza teoria din experienta cu clientii sai. Sustine ca psihicul si realitatea externa
formeaza un intreg: unus mundus. To ce este in macrocosmos este si in microcosmos; tot ce
este in corp este si in psihic; tot ce este sus este si jos.
STRUCTURA PSIHICA

La nivelul psihicului exista structure matriceale; matrice colectiva care se individualizeaza.

Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul subiectiv, dintre constiinta si
inconstient este de tip complementar: ...procesele inconstientului au o legatura de tip
compensator cu constiinta. In mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si nu <<opus>>
constiintei, pentru ca incosntientul si constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci
complementare pentru a forma o totalitate care este sinele. Introduce imaginea de sfera pentru
psihic: 1 = constiinta, prin care se fac evaluari; 2 = inconstientul, pentru ceea ce este obscure; 3 =
inconstientul personal, pentru conflicte interioare*; 4 = inconstientul colectiv, centrul sferei,
pentru ceea ce mostenim genetic o parte a psihicului.
INCONSTIENTUL COLECTIV. Pe baza lui se formeaza celelalte structuri. Include con inuturi
care nu provin din experiena personal. Jung afirma c mintea unui copil posed deja o structura
care modeleaz i canalizeaz toat dezvoltarea ulterioar i interaciunile cu mediul. Aceast
structur de baz este aceeai pentru toi copiii. Dei fiecare se dezvolt diferit i devine unic,
incontientul colectiv este comun tuturor oamenilor.
ARHETIPURI SI IMAGINI ARHETIPALE. Arhetipurile sunt structuri fundamentale ale
psihicului obiectiv; sunt forme fr coninut propriu care servesc la organizarea i canalizarea
materialului psihic. Arhetipurile formeaz infrastructura psihicului. Paternurile arhetipale
seamn cu paternurile gsite n formarea cristalelor. Nu exist doi fulgi de zpad exact la fel;
totui fiecare fulg de zpad are o structur de baz n ase puncte. Arhetipul ca atare este un
model ipotetic si nereprezentabil, ceva asemenea <<modelului de comportament>> din
biologie. Cu alte cuvinte, evenimentele mentale recurente traite de fiecare individ sunt
determinate nu numai de istoria sa personala ci si de istoria colectiva a speciei ca intreg encodata
in inconstientul colectiv. Jung compara arhetipurile cu depozitele tuturor experientelor
ancenstrale ale omului. In afara acestor depozite pot exista amintiri mostenite care sunt
determinate individual. Arhetipul este doar o forma, nu are continut. Imaginile arhetipale sunt
imagini fundamentale, profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra experientei
acumulate de individul concret. Nu putem cunoaste niciodata arhetipul ci avem acces la el doar
prin imagini arhetipale. Exista 2 tipuri de structure arhetipale: arhetipurile identitatii si
arhetipurile relationale. Fiecare structura major a personalitii este arhetip. Pentru intelegerea
dinamicii interactiunilor dintre nivelele psihismului asa cum au fost descrise se opereaza o
distinctie intre structurile identitatii propriu-zise, eul si umbra, si structurile relationale, persona
si anima/animus. Pentru Jung, constiinta si inconstientul sunt o pereche de complementare care
au nevoie una de cealalta, fiecare avand sens doar in prezenta perechii. Constiinta si
inconstientul sunt intr-un schimb continuu. Constiinta se contituie astfel ca o conditie
transcendenta pentru lume, pentru cunoastere. Constiinta este centru al cunoasterii, localizare a
responsabilitatii si a luarii deciziilor vitale pentru individ.
EGOUL. Este centrul contiinei i un arhetip major al personalit ii. Da consistenta vietii
individuale. Planifica si organizeaza experientele omului. Este singurul arhetip partial constient.
PERSONA. Al 2-lea arhetip relational, reprezinta interfata intre constiinta individuala si
societate. Persona este aparena omului n lume, este rolul pe care fiecare om i-l asum i prin
care interacioneaz cu ceilali. Persona include rolurile sociale, tipurile de haine purtate i stilul
individual de exprimare. Persona = arhetipul conformitii. Persona protejeaza Egoul si psihicul
de forele sociale i este un important instrument de comunicare. Exista si situatii in care persona
se poate dezvolta disproportionat fie dezvoltarea excesiva a personei, fie o dezvoltare
inadecvata, insuficienta => Persona poate determina individul s triasc la nivel de faad i de
roluri sociale superficiale.
UMBRA. Este arhetipul ce cuprinde toate continuturile psihice care au legatura cu respingerea,
aspectele reprimate, dorinte si amintiri reprimate. Umbra este un fel de sine negativ. Cu ct
este mai puternic Persona i individul se identific cu ea, cu att el i neag alte pr i ale

personalitii sale => umbra este mai puternica. Cu ct coninuturile umbrei sunt mai con tiente,
cu att mai puin domin personalitatea individului. Umbra este o parte integrant a naturii
umane. Umbra nu este doar fora negativ a psihicului; este depozitarul energiei sexuale, a
spontaneitii i vitalitii, precum i sursa major a energiilor creative.
ANIMUS / ANIMA. Complementar fata de sexul definit si asumat la nivelul eului, se constituie,
pe directionarea oferita de arhetipul contrasexual, complexele anima, reprezentand feminitatea
interioara si interiorizata la barbat, si animus, respectiv complementaritatea masculinitatii la
femeie. La femei animus, la barbati anima. Se formeaza din 3 surse: la nivelul mostenirii
colective, ex: la barbati din istoria lor cu femeile; din relatia barbatului cu mama sa; relatia
barbatului cu toate femeile din viata sa. (diferenta dintre ele o recunoastem prin proiectia sa un
barbat este atras de femeile care reprezinta practic aspectele sale reprimate asupra feminitatii)
(saptamana oarba cand o femeie vine pe anima unui barbat si invers, animusul unei femei pe
barbat ne indragostim de proiectia animei).
SINELE. Contientul i incontientul nu sunt neaprat n opoziie unul cu cellalt, ci sunt
complementare pentru a forma o totalitate, care este Sinele. Sinele este arhetipul central reglator,
coordonator pentru unitatea intregului.
COMPLEXUL. Jung introduce conceptual de complex. Complexele sunt grupari de imagini care
sunt in interrelatie. Complexele constituie substanta bazala a inconstientului personal.
Complexele ilustreaza dispozitia unei persoane, cat si relatiile si emotiile legate de aceste relatii,
repcum si modelel de comportament stereotipe traite in copilarie si mai tarziu in viata. Exista
complex matern si complex patern. O serie de complexe, cum ar fi umbra, persona sau
anima/animus s-au constituit si ca urmare a mecanismelor de refulare sau reprimare.
INCONSTIENTUL PERSONAL. Apartine individului si este format din aspecte reprimate.
DINAMICA PSIHICA CARL GUSTAV JUNG
Jung concepe psihismul ca pe un sistem unitar cu autoreglare. In cadrul acestui model intervin in
principal 3 legi ale dinamicii. Complexul sistem psihic structurat pe mai multe nivele si
constituidu-se pe matricea unor tendinte functionale este intr-o continua miscare, o continua
dinamica si transformare la nivelul energiei psihice, energie denumita de Jung cu termenul
general de libido, spre deosebire de Freud care-l denumeste ca fiind energia sexuala. Conform
principiului ca totul este contrar - libidoul este analog energiei fizice si functioneaza in ecuatia
generala a relatiei dintre contrarii. Cu cat tensiunea dintre perechea de contrarii este mai mare, cu
atat energia este mai ridicata. In lipsa contrariilor nu se manifesta nici un libidou. Libidoul are o
dubla miscare, spre inainte, sau progresiva, si inapoi, de retragere sau regresiva, ca expresie a
dublei necesitati care guverneaza functionarea normala a psihicului, legatura cu lumea exterioara
si legatura cu lumea interioara. Regresia este un mecanism normal in masura in care libidoul
functioneaza fara blocaje, in sensul intoarcerii temporare si necesare la o stare de visare dupa o
activitate mentala intensa si directionata. Intoarcerea se poate manifesta si in sensul unei
temporare reveniri la un stadiu anterior de dezvoltare, ca o compensare pentru un efort de
transformare adaptativa crescut.
PROCESUL DE INDIVIDUARE. Termen introdus de Jung sa devii cel ce esti! = realizarea
de sine. Individuarea este procesul de dezvoltare a unei relaii dinamice ntre Ego i Sine,
integrarea prilor variate ale psihicului: Egoul, Persona, umbra, Anima, Animus i alte arhetipuri
incontiente. Individuarea nseamn mplinirea mai bun si mai complet a calittilor colective
ale fiintei umane.

ETAPELE PROCESULUI DE INDIVIDUARE: 1. DESCOPERIREA PERSONEI. Persona nu

este nimic real; este un compromis ntre individ i societate despre cum trebuie s fie omul. Se
realizeaza prin distinctia Personei si restul personalitatii sale.
2. CONFRUNTAREA UMBREI. Omul devine liber de influenta Umbrei n msura n care
accept realitatea acestei prti ntunecate si realizeaz simultan c este mai mult dect Umbra sa,
ex: altruism egoism, toate lucrurile sunt polare, unite influenteaza comportamentul.
3. CONFRUNTAREA ANIMEI / ANIMUSULUI. Odata constientizate devenim dependenti de
ele. Pot influenta sau domina pe cei care le ignor sau le accept imaginile si proiectiile ca fiind
productii personale.
4. DEZVOLTAREA SINELUI. Scopul final al procesului de individuare este dezvoltarea
Sinelui. Sinele va nlocui Egoul ca centru al psihicului. Constienta Sinelui aduce unitate
psihicului si ajut la integrarea materialului constient si a celui inconstient. Egoul va rmne
centrul constiintei dar nu mai este nucleul ntregii personalitti.
TIPOLOGIA PSIHOLOGICA. Prin functie psihologica Jung intelegea o forma anumita de
activitate a psihicului, care in conditii schimbate, ramane in principiu egala cu ea insasi.
Energetic, este o forma de manifestare a libidoului. Jung a identificat 4 functii psihologice
fundamentale, care sunt autonome si care pot fi clasificate grupandu-le in doua rationale:
gandirea si afectivitatea prin care procesam informatiile din lume (logica rationala si logica
afectiva), si doua irationale: senzorialitatea si intuitia prin care adunam informatiile din mediu
(la nivel constient si inconstient). Aceste doua functii fac posibila manifestarea in forme
specifice lor a capacitatii de fantazare.
APRECIERI ADUSE TEORIEI LUI JUNG. Jung poate fi considerat un precursor al
umanismului prin conceptul de individuare. De asemenea teoria sa legat de tipurile psihologice
a condus la construirea unor instrumente de psihodiagnostic al personalittii. Jung a fost adesea
criticat pentru sistemul su de gndire lipsit de coerent si de o organizare clar. De asemenea,
toate criticile adresate lui Freud cu privire la datele folosite si metoda de cercetare aleas (studiul
de caz) au fost adresate si lui Jung. Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine uman
(extraversia, introversia). Dezvoltarea n sens experimental a metodei asociatiilor libere.

Scopul spre care se ndreapt evoluia personaliii n opinia lui Adler

Iniial, Adler identifica sentimentele de inferioritate cu slbiciunea psihic sau cu feminitatea i
considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Scopul compensrii era dorina de putere
n cadrul creia agresivitatea juca un rol nsemant.
Ulterior, el a ncetat s mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea, considernd c
obiectivul evoluiei umane este lupta pentru dobndirea superioritii (care este altceva dect
complexul de superioritate).
Dobndirea superioritii este scopul ultim al evoluiei umane (termenul fiind utilizat n sens de
perfeciune, pe care Adler o privete ca pe o dorin spre mai bine, o micare ascendent,
evolutiv (specific ntregii naturi).
In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat n mod rigid de tendinele
instinctive i de experienele din copilrie (deci de trecut), Adler aborda motivaia uman n
termenii unor expectaii pentru viitor.
Toate procesele i fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de
finalism, n sensul c evoluia fiinei umane are un scop ultim . Aceste scopuri ultime nu exist

ca realiti, ci doar n plan potenial. Cu alte cuvinte fiina uman se strduiete s ating unele
idealuri cu caracter subiectiv (pe care Adler le considera ficiuni).
Ex.: oamenii pot crede c vor fi recompensai n ceruri pentru faptele lor bune i ei pot s se
comporte n conformitate cu acest ideal.
Conceptul de finalism ficional: Adler consider c, comportamentul uman este dirijat de ficiuni.
Ficiunea cu sfera cea mai larg este idealul de perfeciune care este sintetizat sub forma
conceptului de divinitate. (Adler: Dumnezeu simbolizeaz formularea concret a obiectivului
care se refer la perfeciune").
Nevoia de superioritate:
are funcia de a crete tensiunea psihica i nu de a o reduce (La Freud motivaia constituie
reducerea tensiunii).
Adler arat c fiina uman nu caut, de fapt, linitea i stabilitatea se manifest att la indivizi
ct i la nivelul societii n ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind n mare msur fiine
sociale). El nu considera c omul este n conflict cu propria sa cultur (cum spunea Freud ci
dimpotriv l vedea ca fiind compatibil cu ea.
Conceptul de stil de via
Adler considera c oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea i perfeciunea, dar
exist multe comportamente particulare prin intermediul crora indivizii tind ctre acest obiectiv.
Fiecare individ dezvolt un pattern unic de particulariti psihice, comportamente i deprinderi
prin care i urmrete obiectivul, acest pattern fiind stilul de via. n dorina sa de a compensa
sentimentul inferioritii, copilul dezvolt un set specific de comportamente, (ex.: un biat debil
tinde s-i compenseze inferioritatea fizic toate comportamentele sale sunt ndreptate n direcia
compensrii respectivei inferioriti).
Stilul de via se achiziioneaz, n urma interaciunilor sociale, se cristalizeaz ntre 4 i 5 ani i
este dificil de modificat mai trziu; ulterior, el va funciona ca un schelet de baz pentru
comportamentul viitor.
Stilul de via depinde de: ordinea naterii i de relaia printe-copil.
Ex.: o feti neglijat va rmne cu un complex de inferioritate, ea neputnd face fa solicitrilor
existenei. Stilul ei de via se va caracteriza prin: nencredere i ostilitate faade ceilali i fa de
lume n general; ea va cuta permanent s-i ia revana, va fi invidioas pe succesele altora i va
tinde s obin de la via ceea ce crede ea c i se cuvine.
In opinia lui Adler stilul de via este acelai lucru cu caracterul.
Stilul de via nu este att de determinat cum pare la prima vedere (se formeaz la 4-5 ani)
pentru c Adler introduce conceptul de for creatoare a ego-ului" (self-ului). In diferitele sale
lucrri, Adler a utilizat diveri termeni pentru stilul de via: personalitate, individualitate sau
seifn operele sale mai trzii, Adler postuleaz c self-ul este creat de individul nsui, acesta,
nefiind doar victima pasiv a experienelor din copilrie. Experienele timpurii nu sunt
importante prin ele nsele, ci mai ales prin atitudinea subiectului fa de ele. Nici ereditatea, nici
mediul nu determin structura personalitii (self-ul), ci modul n care subiectul interpreteaz
experienele respective, st la baza construciei creative a atitudinii subiectului fa de lume i
via.

Deci, stilul de via nu este determinat, ci creat de subiect, care este liber s aleag propriul stil
de via. Odat creat, stilul de via rmne constant i constituie baza caracterului, care
definete atitudinile i comportamentele subiectului. Adler acord o importan deosebit
problemelor de via pe care trebuie s le rezolve individul. El grupeaz respectivele probleme n
trei categorii:
comportamentul fa de ceilali;
probleme ocupaionale;
probleme legate de dragoste.
Adler postuleaz existena a patru stiluri de via bazale, caracteristice modului de abordare a
problemelor menionate.
Stilul dominant (cu interese sociale reduse)
Un astfel de subiect se comport fr s in seama de ceilali. Cei mai viruleni reprezentani ai
acestui tip i atac direct pe ceilali i devin sadici, delincveni sau tirani.
Cei mai puin viruleni devin alcoolici, toxicomani sau suicidari. Adler afirm c prin astfel de
comportamente ei i atac n mod indirect pe ceilali (i lovesc pe ceilali atacndu-i propria
persoan).
Stilul achizitiv:
-

este cel mai rspndit;

ateapt s obin ceva de la ceilali i n felul acesta devine dependent de ali oameni.
Stilul evitant:

nu face ncercri de a face fa sau de a lupta cu dificultilevieii;

evitnd problemele, aceti subieci evit de fapt s fie nvini.

Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt pregtite s fac fa cerinelor vieii. Subiecii sunt
incapabili s coopereze cu ceilali, iar discrepana dintre stilul lor de via i cerinele lumii reale
este suficient de mare pentru a produce tulburri psihopatologice (nevroze i psihoze).
Acestor trei tipuri le lipsete ceea ce Adler denumea interese sociale.
Stilul socialmente util:
-

este capabil s. coopereze cu ceilali i s acioneze n acord cu nevoile altora.

persoanele aparinnd acestui stil fac fa problemelor de viaa avnd la baz nite
interese sociale bine dezvoltate.
N.B. Adler atrage atenia asupra pericolului unor clasificri rigide ale subiecilor.
Interesele sociale
Adler considera c fiinele umane sunt influenate ntr-o msur mai mare de forele sociale dect
de factorii biologici. Cu toate acestea, el considera c potenialul care st la baza intereselor
sociale este nnscut. Msura n care acest potenial pentru interesele sociale este actualizat,
depinde de natura experienelor sociale timpurii. Nici un om nu se poate sustrage influenelor
sociale. nc din cele mai vechi timpuri oamenii s-au asociat unii cu alii n comuniti (familii,

triburi, naiuni). Aceste comuniti sunt indispensabile oamenilor pentru protecie i pentru
supravieuire. Din acest motiv, este absolut necesar ca oamenii s coopereze i cooperarea
reprezint, ceea ce Adler denumea interese sociale. nc de la natere, copilul are nevoie de
ajutor de la ceilali, ncepnd cu mama, apoi familia i n cele din urm cu persoane din afara
casei, fn copilrie, subiectul nu poate supravieui n condiii de izolare si din acest motiv trebuie
s dezvolte interese sociale. Toate aspectele caracterului sau stilului de via au la baz nivelul de
dezvoltare al intereselor sociale. Mama, prin comportamentul ei poate pune bazele dezvoltrii
intereselor sociale sau dimpotriv le poate inhiba. Ea este cea care l poate nva pe copil
cooperarea, camaraderia i curajul sau suspiciunea i ostilitatea.
Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici, criminali sau despoi.
Influena ordinii naterii n formarea personalitii
Adler postula faptul c ordinea naterii reprezint una din influenele sociale majore n copilrie
care contribuie la determinarea stilului de via.
a) Primul nscut
Acest copil se afl ntr-o situaie avantajoas, pentru c, de regul, prinii sunt foarte fericii i
acord copilului mult timp i atenie. Are o existen fericit i sigur pn la apariia
urmtorului copil, care reprezint un oc pentru el. Acum, el nu mai este n centrul ateniei
prinilor i de aceea primul nscut va ncerca s recapete poziia pierdut. Copilul rsfat va
simi o pierdere i mai mare. Extensiunea pierderii depinde i de vrsta la care i se nate un nou
frate. Observaiile clinice au artat c cu ct primul nscut este mai mare, cu att mai puin va fi
el deranjat de apariia fratelui. (La 8 ani suport mult mai bine acest oc dect la 2 ani).
Lupta primului nscut pentru supremaie este oricum pierdut, dar cu toate acestea, copilul lupt
pentru ea. El poate dezvolta tulburri de comportament, poate manifesta comportamente
destructive fa de obiecte sau persoane, poate deveni ncpnat, enuretic, poate refuza s
mnnce sau s se culce.
Prinii reacioneaz la acest comportament, i oricum armele lor sunt mai puternice dect ale
copilului. Copilul va interpreta pedepsele ca o dovad n plus a schimbrii poziiei sale n familie
si adesea va ajunge s-i urasc fratele.
Adler subliniaz c primul nscut este adesea orientat spre trecut, are nostalgii si atitudine
pesimist fat de viitor. Deoarece
a contientizat nsemntatea puterii ei rmn contieni de aceast nsemntate pe tot parcursul
vieii. Ei i exercit adesea puterea asupra frailor lor mai mici. In acelai timp, prinii ateapt
mai mult de la ei. Ca rezultat al acestei situaii, primul nscut va fi interesat n meninerea ordinii
i autoritii, va fi un bun organizator i va fi contiincios n promovarea unei atitudini
conservatoare. In acelai timp acest subiect va tri sentimente de insecuritate i ostilitate fa de
ceilali.
Adler arat c muli perveri, criminali i nevrotici sunt primii nscui.
b) Al doilea copil
Acesta nu va resimi niciodat c a pierdut poziia unic de putere pe care o resimte primul
nscut.
Chiar dac mai apare un copil, al doilea nscut nu va tri acelai sentiment puternic de detronare
ca primul nscut.

Mai mult, prinii au suferit o schimbare atitudinal pentru c al doilea nscut nu mai reprezint
o noutate ca primul, ei se vor comporta mai relaxat fa de al doilea copil.
Al doilea nscut nu mai este singur, ci are modelul fratelui su cu care s se identifice i cu care
s concureze.
Competiia cu fratele mai mare stimuleaz adesea, ducnd la o dezvoltare psihologic mai rapid
a celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului i a dezvoltrii psiho-motorii). Astfel, de pild ,
n mod frecvent al doilea copil nva s vorbeasc mai devreme dect primul nscut.
Neavnd experiena puterii, al doilea copil nu este att de preocupat de ea ca primul i are o
viziune mai optimist asupra viitorului;
Este ambiios i competitiv.
c)Copilul cel mai mic (Prslea)
Ultimul nscut nu va tri niciodat ocul detronrii i el adesea devine jucria ntregii familii,
mai ales atunci cnd fraii sunt mult mai mari.
Este animat de dorina de a-i depi fraii i adesea are performane ieite din comun n diverse
domenii de activitate.
Exist ns i un pericol, dac ultimul nscut e prea rsfat de restul familiei, este posibil ca
acesta s nu realizeze nimic. In astfel de cazuri, subiectul ajuns la vrst adult poate conserva
sentimentele de neajutorare i dependen din copilrie.
Neobinuit s lupte i fiind ,, dus n spate de ceilali", individul (mezinul) va putea avea
dificulti de adaptare la vrsta adulta.

d)Copilul unic
Este primul nscut care nu-i pierde niciodat supremaia i puterea (oricum nu n copilrie).
Continu s fie centrul ateniei prinilor i petrecnd mult timp n compania adulilor, se va
maturiza foarte repede.
Va tri un oc psihic cnd va constata c la coal nu mai este centrul ateniei tuturor.
Copilul unic nu a nvat nici s mpart ceva, nici s lupte pentru poziia lui de supremaie.
In cazul n care abilitile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoaterea i atenia
celorlali, subiectul va fi profund dezamgit.
Imaginea lui Adler cu privire la natura uman este mai optimist comparativ cu cea a lui Freud,
considernd c omul este n msur s-i construiasc propriul destin (nu este determinat de
forele instinctive oarbe sau de experienele din copilria timpurie). El consider c fiecare
persoan este liber s-i creeze propriul self, iar omul nu mai este vzut ca o victim a
tendinelor instinctive i a experienelor din copilria timpurie.
In ciuda acestor modificari psihanaliza este criticata ~i astazi de multi autori mai ales pentru
durata ei prea lunga (fapt ce 0 face sa fie ~i foarte costisitoare pentru pacient), pentru faptul ca
se bazeaza pe 0 teorie discutabila asupra naturii umane, pentru neglijarea problemelor curente
ale pacientilor ~iaccentuarea conflictelor incon~tient timpurii. Deoarece i~i propune 0

restructurare profunda a personalitatii, ea are un camp de aplicare mai restrans, fiind potrivita
pentru persoane cu inteligenta medie sau peste medie, cu 0 situatie financiara buna ~i care nu
sufera deboli psihice majore. Cu toate acestea, exista multe marturii din partea unor persoane
care au beneficiat de pe urma psihanalizei, care i-a ajutat sa se autocunoasca ~i sa se inteleaga
mai bine, sa se elibereze de anxietate ~i conflicte interioare ~i sa-~i imbunatateascii relatiile
interpersonale.

Tehnicile psihanalizei
a) Metoda asociatiilor libere
Dupa opiniile lui Freud, subiectul pe marginea caruia pacientul va asocia liber este lasat integralla
latitudinea sa, :tara sa i se ceara sau sa se incurajeze coerenta ~ipastrarea unui fir director al asociatiilor.
Tehnica asociatiei libere consta in a lasa mintea sa vagabondeze astfel indlt pacientul sa spuna absolut tot
ce-i trece prin cap, indifferent de conveniente, jena ~i rnra a pune in actiune dorinta de a face 0 impresie
buna. Produsele asociatiilor pot fi amintiri, imagini, reverii diume, ganduri acuzatoare, sentimente,
repro~uri etc. Adesea fluxul asociatiilor libere este blocat de punerea in TImctiune a rezistentelor
subiectului. Ratiunea pentru care se utilizeaza asociatiile libere este aceea ca inconf?tientul va revela prin
aceasta metoda continuturile sale reprimate, eliberand individul de efectele lor, in felul acesta scopul
psihanalizei fiind atins. Este eronata opinia dupa care psihanalistul nu utilizeaza niciodata intrebarile
directe. Dimpotriva, acesta Ie folose~te ca stimuli pentru declan~area unor noi asociatii (intrebarile sunt
de tipul: "la ce te duce gandul acesta?", sau "cati ani aveai cand s-a intamplat aceasta?"). Un principiu
director al tehnicii asociatiilor libere consta in aceea ca atata timp cat pacientul asociaza liber pe tema
transferului asupra terapeutului, aceste asociatii raman neatinse. Doar atunci cand transferul este utilizat
de pacient cu un mecanism de rezistenta, a sosit momentul ca analiza sa se indrepte asupra acestui
subiect.
b) Analiza viselor
Lipsa de coerenta, caracterul dezordonat ~i aparent ilogic al asociatiilor libere este caracteristic ~i viselor.
Ca ~i asociatiile libere ~i visclc pot fi privite in mod deterministe ca rcprezentand rcactiile celui care
viseaza la propriile sale experiente de natura incon~tienta. De fapt, pacientii se refera, de cele mai multe
ori, in mod spontan in cursul asociatiilor libere la visele pe care Ie-au avut. Freud a caracterizat visele ca
fiind "calea rcgala spre incon~tient". Continutul manifest, povestit de cel care a avut visul, este un fel de
ecran de tip caleidoscopic, care nu face dedit sa ascunda continutul latent - sernnificatia reala a visului.
Acest continut latent reprezinta senti mente ~i dorinte adanc reprimate, in care pacientul este atat de
profund implicat incat nu Ie poate aduce in con~tiinta prin efort personal. Fiecare vis reprezinta 0 lupta a
pacientului de a-~i rezolva conflictele de natura incon~tienta. Incapabila de a face fata conflictelor
incon~tiente, a~a cum apar ele in sernnificatia lor deplina, personalitatea umana se angajeaza la 0 lupta cu
ele ~i prin mecanisme de natura dinamica cum ar fi, de pilda, condensarea ~i deplasarea care substituie
~imascheaza continutul real al visului care apare sub forma continutului manifest.
Metoda analizei viselor, a~a cum este ea utilizata in psihanaliza, cere pacientului sa asocieze nu asupra
visului in intregime ci asupra detaliilor care ii apar sernnificative pacientului sau psihanalistului. Astfel,
apar la iveala teme spebfice care conduc la aducerea in conf?tiintaa continutului latent de natura
incon~tienta. Analistul, atunci cand 11ajuta pe pacient sa-~i interpreteze visele, trebuie sa cunoasca foarte
bine personalitatea ~i problematica pacientului f?iin acela~i timp sa fie conf?tient de faptul ca nu exista
un simbolism universal al viselor, care se poate aplica absolut in orice situatie (Watson, 1963).Inca Freud
arata ca modul cel mai eficient de a completa analiza unui vis este s-o amanam pana ce materialul

respectiv va fi continuat f?iamplificat in cursul unor noi vise.Interesant de subliniat este f?ifaptul ca
primele vise sunt mai uf?or de analizat f?i de interpretat de catre pacicnt, datorita lipseide sofisticare de
catre pacient. Cu cat analiza progreseaza mai mult, cu atat se patrunde in zone din ce in ce mai obscure
ale psihismului.
c) Analiza actiunilor pacientului
- o asa sursa pentro obtinerea materialului ce trebuie analizat 0 reprezinta interpretarea actiunilor
pacientului. Comportamentul nonverbal cat ~i cel verbal (neintentional) includ 0 serie de elemente
importante pentro analiza, cat ~i aspecte neesentiale. Aceste aspecte se pot manifesta atilt in cursul
~edintei de psihanaliza cat f?iin afara ei. Astfel de comportamente manifestate in timpul ~edintei pot fi,
de pilda, grija excesiva a pacientului de a nU-f?i~ifona pantalonii, privirile anxioase pe care acesta Ie
arunca peste umar, in directia terapeutului, cOIl}portamentul de flirt, erorile de pronuntare a unor cuvinte
etc. In afara f?edintei pot sa apara modificari ale comportamentului pacientului in familie, la serviciu,
aparitii sau disparitii de simptome, reactia la 0 anumita situatie cu mai multa sau, dimpotriva, mai putina
anxietate, modificari in modul in care pacientul i~i tolereaza prietenii sau rudele.
d) Transferul si rezistentele
Freud considera transferul ~i rezistentele ca fiind puncte centrale ale psihanalizei, considerand ca acestea
sunt mijloacele prin intermediul carora psihanaliza poate fi deosebita de 0 alta abordare psihoterapeutica
non-psihanalitica. Transferul se refera la relatia pacient - terapeut, relatie care are un caracter irational,
proiectiv ~i ambivalent. In psihanaliza aceasta re1atie este utilizata terapeutic, explicandu-se pacientului
modul de actiune al acestei relatii cat ~iradacinile sale in istoria vietii acestuia. Atata timp cat
psihanalistul i~i mentine neutralitatea, majoritatea reactiilor emotionale ale pacientului nu sunt rezultatul
situatiei prezente, ci izvorasc din propriile tendinte ~i dorinte ascunse. Analiza acestor reactii datorate
transferului conduce la descoperirea unor experiente timpurii din copilaria pacientului, experiente care au
generat aceste tendinte. Transferul 11conduce pe pacient sa-~i puna probleme asupra originii
comportamentelor sale, care a ramas macar partial in afara con~tiintei sale. o data cu "ipsight-ul"
(descoperire intuitiva ~i brusca) asupra acestor probleme, valul irational care mascheaza adevaratele
origini ale actiunilor pacientului se da la 0 parte ~i astfel pot sa apara schimbiiri in sfera personalitatii
acestuia. Thompson (1946) ilustreaza acest fenomen prin intermediul urmatorului exemplu; Un pacient
incearca permanent sa faca pe plac terapeutului, fata de care manifesta doar apreciere ~i admiratie ~i nu
se supara nici atunci cand acesta 11pune fata in fata cu situatii nep1acute pentru el. Cand terapeutul ii
atrage atentia asupra acestui lucru, la inceput pacientul este surprins ca cineva poate considera acest
fenomen ca fiind neobi~nuit. Treptat, pacientul incepe sa identifice acela~i model comportamental ~i in
re1atia sa cu alte persoane, devenind con~tient de originile ascunse ale acestui gen de comportament teama de dezaprobare care il cop1e~e~te. Incepand sa se intrebe de ce este atat de. anxios ca va fi
dezaprobat, ii revin in rninte amintiri din copilarie care pun inevidenta incidente care au declan~at aceasta
teama.
e) Contratransferul
Psihanaliza reprezinta in mare masura 0 experienta emotionala pentru pacient, dar ~ipentru psihanalist, la
care se poate manifesta sub forma contratransferului in cursul caruia acesta raspunde emotionalla
soliciHirile efective ale pacientului. Analiza didactica pe care trebuie sa 0 fadi orice viitor psihanalist
trebuie sa impiedice aparitia contratransferului. Cu toate acestea analiza nu este absoluta ~i mai exista
uneori zone neexp10rate la nive1u1 persona1itati terapeutu1ui. Controlu1 sentimentelor fata de pacient,
ara insa a deveni nereceptiv ~i lipsit de inte1egere umana, este problema fiecarui terapeut. Acesta trebuie
sa aiM intelegere fata de pacient, sa fie responsiv 1aprob1eme1e acestuia, dar in ace1a~i timp sa~i
contro1eze proprii1e sentimente ~i atitudini.

f) Analiza egoului
Analiza functiilor egou1ui reprezinta, de asemenea, un proces important in cadru1 psihanalizei. Dupa
cum afirma French (1947), exista in psihanaliza ~i 0 practica standard de a nu trece la interpretarile Idului pana dnd nu se rea1izeaza analiza fortei ~i naturii specifice a atitudinilor con~tiente ~i
compbrtamentu1ui subiectului care pot influenta punerea in actiune a rezistentelor 1adiverse interpretari.
Aceasta este "analiza ego-ului". Aceasta inseamna ca analistul tinde sa inteleaga nu numai care sunt
radacini1e trecute ale probleme10r actua1e, ci ~i ce aspecte curente ale vietii pacientu1ui sunt active 1a
un moment dat. Deci, terapeutul lucreaza inHii prezentul; el nu poate analiza de fapt trecutu1, ci doar 11
reconstruie~te. Sub1iniind ro1u1intaririi functiilor integrative ale egoului, French (1945) arata ca
analistu1 nu trebuie sa se centreze doar pe impulsuri1e reprimate ~i pe mecanisme1e de aparare ale egoului, ci ~i asupra problemelor actua1e pentru care egoul cauHi sa gaseasca 0 solutie.
g) InterpreHirile
Pe masura ce ~edinte1e se desa~oara apar semnificatii ~i conexiuni legate de prob1eme de baza ale
pacientu1ui. Bineinteles, analistul este primul care incepe sa dezva1uie continuturi semnificative in
aparenta dezordine a informatiilor ce rezulta din materia1ul produs de pacient. Decizia dnd anume trebuie
sa se faca 0 interpretare unui pacient este 1uata in functie de aprecierea terapeutului asupra masurii in care
pacientu1 poate face fata respectivei interpretari. Aceasta apreciere depinde, 1a randu1 sau, de existenta
transferului ~i de intelegerea mecanisme10r de aparare a egou1ui. Interpretari1e acute prea timpuriu de
catre un analist amator pot arunca un pre-psihotic in criza sau un anxios intr-o stare de panica.
Interpretarea nu este un sfat, 0 sugestie, 0 incercare de influentare a pacientului sau 0 proiectare a
opinii10r ~i atitudini10r analistu1ui. In ace1a~i timp, interpretari1e date de analist nu sunt irefutabi1e,
validitatea lor depinde de verificarea lor de catre pacient in ~edinte1e viitoare, prin mecanismu1
asociatiilor libere ~i eel a1 ana1izei viselor. Interpretarea analitica consta deci in aceea ca terapeutu1
ordoneaza materialu1 discontinuu produs de pacient in cursu1 asociatii1or libere ~i ana1izei vise1or,
conferindu-i 0 explicatie eu sens prin prisma coneepte1or psihanalitiee. Aeeste interpretari realizate de
psihoterapeut 11ajuta pe pacient sa obtina insight-ul cu privire 1a eontinuturi incon~tiente, surse ale unor
comportamente dezadaptative. Arta interpretarilor are drept seop principal, dupa Freud, identificarea
rezistentelor pe masura ce e1e apar ~i determinarea pacientu1ui sa devina eon~tient de e1e. Cand
rezistentele sunt eliminate pacientul poate proeeda, prin intermediu1 asociatiilor libere, la abordarea
materialu1ui reprimat, aducand in con~tiinta continutul incon~tient.
h) Prelucdirile asupra materialului produs de padent
Pre1ucrarea este un proces descris ea reprezentand continuarea demersu1ui analitic sub forma unor
interpretari specifice ulterioare, in ciuda e~ecului pacientu1ui de a aecepta sau asimi1a emotional
interpretarile sau constructe Ie initia1e oferite de terapeut ~i care se refera 1a anumite aspecte ale
personalitatii pacientului. Acest procedeu este foarte eostisitor sub aspectul timpu1ui, el "mancand" multe
ore de psihanaliza. Pacientul tinde mereu sa se intoarca spre comportamentele sale infantile iar terapeutul
nu face altceva decat sa aiM rabdare ~i sa a~tepte reluand materialul propus mereu, din diferite unghiuri
de vedere a~a cum sugera Freud, sau, devenind mai activ, a~a cum este de parere Ferenezi (1926). 3

3 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE , IRINA HOLDEVICI