Bazele teoretice ale psihanalizei

“In inconstient, nimic nu ia sfarsit,

nimic nu trece, nimic nu se uita” (Freud)

Psihanaliza

Psihiatria moderana si psihologia clinica au fost in mare masura influentate de

teoria si practica psihanalizei.

In ceea ce priveste corpusul teoretic ,este universal cunoscut faptul ca trebuie sa I

se recunoasca,locul cuvenit si de altfel, diferit,rolul,pe care il are in cele doua tipuri de
demers mentionate.Astefl se poate vorbi despre o serie de principale caracteristici ale
psihanalizei,dupa cum urmeaza:

a)psihanaliza este o psihoterapie de lunga durata,cu amendamentul ca astazi,cand in lume

exista foarte multe psihoterapii scurte,psihanaliza este o psihoterapie de durata(de ordinal
anilor),ceea ce prsupune investitii mari ,de timp,dar si financiare;

-psihanaliza este o psioterapie de durata pentru ca isi propune modificarea personalitatii

astfel incat simtomele sa nu mai poata aparea;

-in termini medicali,psihanaliza este orientate mai curand profilactic decat sprea
videcarea simptomelor.

b)Psihanalizxa este o terapie cauzala:ea cauta acele cauze care stau la baza simptomelor
si isi propune sa actioneze asupra cauzelor pentru a le inlatura si pentru a inlatura o data
cu ele si simptomele.

c)Psihanaliza este o psihoterapie non-directiva spre deosebire de celelalte psihoterapii

,psihanalistul,nu incearca sa influenteze in vreun sens,prin personalitatea sa si prin
valoriile proprii,personalitatea pacientului.
 In sensul strict,psihanaliza se refera la sistemul conceptual si psihoterapia
inspirate direct din lucrarile si tehnica terapeutica ale lui Sigmund Freud, si ale urmasilor
sai,grupati in institutii si asociatii care utilizeaza aceasta metoda.Multi autori considera ca
acest sens este mult prea restrictiv tinand seama mai ales de faptul ca au aparut o serie de
variante inspirate din lucrarile unor terapeuti de prestigiu cum ar fi Jung,Adler,Rank, sau
Sullivan,discipolii acestora autonumindu-se tot psihanalisti.

Datorita acestei situatii a fost delimitat conceptul de psihanaliza freudiana.

Psihanaliza poate fi considerata in acelasi timp o teorie psihologica asupra dinamicii

naturii umane,o metoda de cercetare si abordare psihoterapeutica.(Watson,1963).

Psihoterapia psihanalitica nu poate fi inteleasa daca nu este inteleasa conceptia

teoretica asupra dinamicii naturii umane care sta la baza ei.

Pentru teoria psihanalitica este centrala distinctia intre motivele inconstiente si

cele constiente care stau la baza conduitei umane.

Sunt cunoscute in psihologie experimentele care se refera la studiul influentei

sugestiilor post-hipnotice in cadrul carora subiectul executa comenzi de a caror sursa
acesta nu este constient.

Desi psihologii s-au ocupat mai ales de studiul fenomenului constient,clinicienii

nu pot nega prezenta la pacientii lor a unor motivatii de care acestia nu isi dau
seama.Psihanaliza pune accent pe influenta unor forte inconstiente in dezvoltarea si
mentinerea unor tulburari psihice sau a unor perturbari in afara personalitaii.

Conform teoriei psihanalitice fortele inconstiente influenteaza in fiecare clipa

comportamentul uman ,el interferand cu elementele constiente ale psihismului.

Tehnica terapeutica a psihanalizei clasice isi propune sa aduca in nivelul

constiintei emotiile,motivele si experientele de care subiectul nu este constient.O data ce
acestea au atins nivelul constiintei,individul isi extinde continutul constient asupra lor sau
se elibereaza de energia psihica pe care aceste continuturi psihice o contin.
 Trebuie subliniat faptul ca inconstientul nu inseamna ca anumite idei si stari
afective dispar complet din constiinta,ci de cele mai multe ori inseamna disocierea unor
parti componente ale unor continuturi psihice care ar trebui sa se afle in mod firesc
impreuna.

Pentru psihanalisti sanatatea mentala depinde(macar partial) de gradul in care

viata psihica este condusa de forte de natura constienta si de constientizarea efectului
unor forte inconstiente.

Freud a avut o conceptie determinista asupra psihicului uman ,el accentuand mult
asupra cauzalitatii unor tulburari psihice.El sublinia insemnatatea unor fenomene ca
actele ratate si lapsusurile ,a asociatiilor libere si a analizei viselor in descoperirea unor
continuturi ascunse ale psihicului uman ,oricat de neinsemnate ar parea aceste fenomene
la prima vedere.

Pentru terapeutul psihanalist sarcina princiapla este sa aduca in constiinta

inconstientul,adica sa-l ajute pe pacient sa constientizeze si sa inteleaga continutul
pulsional din zonele profunde ale psihismului.Astfel,terapeutul psihanalist,analizeaza
continuturile refularilor,instinctelor si pulsiunilor de natura sexuala cautand sa inalture
rezistentele naturale ale pacientului ,rezistente care tind sa se opuna acestui demers.Este
clar de ce demersul de orientare dinamica este de lunga durata ,adesea fara sfarsit ,el
avand un obiectiv pretentios si anume restructurarea personalitatii in ansamblu si
rezolvarea tuturor conflictelor nevrotice.

Psihologia inconstientului

Sigmund Freud constata ca persoanele considerate in mod normal sanatoase sau

obisnuite,prezinta continuturi inconstiente identice ,pe care le-a descoperit prin terapia si
cercetarea nevrozelor .Psihologia inconstientului ar putea fi formulate astfel foarte pe
scurt :si oamenii sanatosi au inconstient.

Psihologia inconstientului este acea ramura a psihologiei,care studiaza

fenomenele psihice care nu sunt accesibile in mod direct constiintei.
 Inainte de aparitia psihanalizei,psihologia era conceputa ca o psihologie a
constiintei.De aceea,multe dintre rezinstentele la psihanaliza,invocau drept argument
faptul ca psihicul inseamna constiinta (argument care se mai intalneste si astazi).

Freud spunea ca inconstientul reprezinta”istoria infantile a libidoului”,adica

atribuia inconstientului continuturi instinctuale ,sexual response de normele cultural(de
exemplu,tendinte incestoase naturale).Pe parcurs,au fost descoperite succesiv alte
continuturi ale inconstientului,care,fara, sa anuleze descoperirea facuta de
Freud,completeaza tabloul despre inconstient.

Adler,a descoperit continuturile sociale ale inconstientului,care sunt redate de

dorinta de auto-afirmare(“vointa de putere”la Nietzche),iar Jung a demonstrate ca exista
un inconstient coleectiv,anume acel inconstient care tine de istoria specie umane si in
care se concentreaza expresiile fundamentale ale specie.Inconstientul colectiv este un
strat filogenetic al incontientului si ale psihismului care precede si formeaza,structureaza
experientele individuale

Conceptul de sanatate si boala

Acest concet consta in confirmarea unei continuitati si a unei continuitati de

natura intre sanatate si boala psihica,intre ele exxistand doar o diferenta de
grad,cantitativa,si nu una calitativa.

Conceptia este foarte importanta pentru existent psihanalizei ca system de

discipline,in sensul ca afirmarea acestei diferente doar gradale intre boala si sanatate
psihica permite trecerea de la psihopatologie la psihologia starii de sanatate,dupa cum
permite,pe de alta parrte ,trecerea de la psihopatologie la psihanaliza aplicata.

Aceasta idee avansata de psihanaliza a provocat rezistente considerabile

,freudismul si psihanaliza,fiind acuzate ca extrapoleaza nepermis de la starea de boala la
starea de sanatatea psihica ,de unde rezulta ca psihologia si psihanaliza aplicata care fac
acest lucru ar fi lipsite de valoare.Freud a ajuns la aceasta conceptie noua cu privire la
asanatatea si boala psihica ,in primul rand,prin expeienta psihoterapeutica.El a descoperit
faptul ca simptomul nevrotic este un fenomen cu sens,precum si faptul ca acest sens este
ascuns ,adica un sens inconstient.

Freud a descoperit mai intai ca simptomul nevrotic are o structura bioetajata,adica

are un continut manifest si unul latent,continutul latent,ascuns,manifest,exprimandu-se
prin intermediul continutului manifest.Actele ratate-fenomene disfunctionale
pasagere,caracteristice starii de sanatate-au aceeasi structura ca simptomul sau visul,adica
un continut manifest prin care se exprima un continut latent,ascuns.

Toate aceste fenomene,sunt identice ca structura cu simptomul nevrotic,adica in

continutul manifest se exprima un continut inconstient care este deformat de interventia
cenzurii cultural.

Repere psihanalitice conceptuale – teoria lui S. Freud asupra aparatului psihic:

Dupa 1920 Freud introduce trei concepte de baza, care aveau sa faca istorie in
psihoterapie: Id-ul, Eul si Supraeul. El le considera nivelurile sau dimensiunile pe care se
structureaza psihicul uman sau aparatul psihic. Sinele (Id-ul) este zona cea mai veche din
punct de vedere ontogenetic. El contine ceea ce este ereditar, adica instinctele ce isi au
originea in organizarea si functionarea somatica si isi gasesc aici o prima expresie
psihica. Freud recunoaste doua clase de instincte: ale vietii (libido) si ale mortii
(thanatos). Printre acestea, de o importanta deosebita este instinctul sexual.

Id-ul dinamic este cel din care se diferentiaza celelalte componente ale
psihicului.el nu cunoaste realitatea externa si opereaza dupa principiul placerii cautand
doar satisfacerea instinctelor. Id-ul are doar doua instrumente pentru a obtine placerea:
actiunea reflexa si procesul primar (realizarea dorintelor in vise sau prin intermediul
imaginatiei).

Sub actiunea influentelor externe, din Id ia nastere o noua structura: Eul. Eul are o
dubla functie: - pe de o parte a se adapta lumii externe si, pe de alta parte de a controla
instinctele sinelui , luand decizii in legatura cu satisfacerea acestora. Eul apare de
timpuriu in viata si opereaza dupa principiul realitatii, cu ajutorul procesului secundar
(adica rational sau constient). Sarcina eului este dificila, el mediaza intre cerintele id-ului
si solicitarile externe. Cand nu poate realize aceasta, apare anxietatea. Anxietatea,
prelungita si nerezolvata, conduce la comportament nevrotic. “Nevroza se datoreaza
simplului fapt ca ego-ul, imprumutand energia de la Id si indeplinind ordinele impulsive
ale acestuia, considera ca lumea externa este prea rezistenta pentru a fi manevrata.” (G.
Allport, 1991, p. 155).

Eul, pe langa functia de mediere intre id si mediul social trebuie sa tina cont si de
un al treilea nivel structural- Supraeul.

Supraeul este un precipitat format in perioada copilariei, prin care se prelungeste

influenta maternal si paterna, a intregii familii, a traditiilor de rasa si nationale, precum si
cerintele mediului social cel mai apropiat. Supraeul contine Eul ideal si constiinta morala.

Daca id-ul si supraeul intra in zona inconstientului, eul apartine constiintei. Intre
constient si inconstient se afla preconstientul. Inconstientul a fost comparat de Freud cu o
camera spatioasa, plina cu pulsiuni psihice, intre care cele sexuale au rol primordial.
Aceasta camera s-ar afla in vecinatatea uneia mai stramte- constiinta. La intrarea in
“salonul constiintei” se afla un “gardian’ sau un censor care cerceteaza fiecare tendinta
psihica, cu scopul de a vedea daca poate s-o lase sa iasa din inconstient. Daca pulsiunea a
reusit sa treaca de cenzura “gardianului”, ea patrunde intr- o alta zona, preconstientul, si
devine constienta doar daca reuseste sa atraga focusul constiintei.

Conceptia lui Freud asupra dezvoltarii personalitatii umane

Freud descrie o serie de stadii ale dezvoltarii, aceste stadii urmand logica
gratificarii sexuale si fiind considerate stadii ale dezvoltarii personalitatii umane.

Stadiul oral (0- 1ani). Suptul la san satisface o dubla nevoie a copilului: pentru
mancare si placere. Frustarile acestei zone orale pot conduce –la adult- la fixatii orale. De
exemplu, adultii care au nevoi excessive orale (hrana, bautura, fumat, droguri, vorbit
logoreic) pot avea o fixatie orala. De asemenea, deprivarea de gratificatia oraoa pot da
nastere unor probleme in viata de adult: neincrederea in altii; rejectia altor personae, frica
su inabilitate de a forma relatii intime.
 Stadiul anal (1-3 ani). Zona anala are o semnificatie majora in aceasta perioada.
Acum se invata controlul sfincterian. In cursul adoptarii acestui comportament exista o
multitudine de situatii in care copilul simte ostilitate, furie, ura si alte sentimente
negative. Este bine ca acum copilul sa invete ca acestea sunt sentimente acceptabile.

Disciplina parentala si atitudinile parintilor fata de adoptarea controlului

sfincterian isi vor pune amprenta semnificativ asupra personalitatii in devenire a
copilului.

Multi clienti in terapie si consiliere nu-si acceota sentimentele negative si, mai
ales, pe cele care au legatura cu persoanele iubite. Acestea au legatura cu persoanele
iubite. Aceasta deoarece ei le considera “rele’ si gandesc (inconstient) ca si-ar pierde
iubirea parintilor daca le-ar exprima.

In teoria lui asupra personaliraii, Freud arata ca acceptarea si exprimarea

sentimentelor negative au o stransa legatura cu felul in care parintii s-au raportat la
copilul lor in aceasta perioada anala.

Stadiul falic (3-6 ani). In aceasta perioada zona genitala are cea mai mare
importanta pentru copil. In acord cu punctual de vedere a lui Freud, conflictul principal al
acestui stadiu este dorinta incestuoasa a copilului fata de parintele de sex opus. Baiatul isi
indreapta atentia catre mama, simte retinere fata de tata si dezvolta teama ca acesta il va
pedepsi pentru ca el isi iubeste mama. Acrsta este cunoscut si sub numele de complexul
lui Oedip. In acelasi timp cu dezvoltarea unor dorinte incestuoase fata de mama apare si
reprimarea acestora pentru a proteja persoana de aparitia unor trairi greu de suportat.
Rezolvarea conflictului lui Oedip consta in transformarea dragostei erotice fata de mama
intr- o afectiune mai acceptabila si in dezvoltarea unei puternice identificari cu tatal.
Sinonimul complexului lui Oedip pentru fetite este “complexul Electrei’. Fetele simt
iubire erotica fatza de tata si isi dispretuiesc mama. Atunci cand descopera ca nu isi pot
inlocui mama in relatia cu tata, ele incep identificarea cu aceasta, preluand
comportamente specifice acesteia.
 In aceasta perioada se formeaza: atitudinile fata de placerea sexuala; atitudinile si
raspunsurile emotionale fata de ceea ce este “bun” sau “rau”; atitudinile si raspunsurile
comportamentale fata de ceea ce este masculin sau feminin.

Perioada aceasta este importanta deoarece influenteaza felul de-a te simti in rolul
de baiat sau fata, barbat sau femeie, conturarea, confirmarea si acceptarea identitatii de
sex-rol.

In consiliere si psihoterapie se intalnesc clienti cu probleme de identificare si cu

sex-rolul si acceptarea propriei sexualitati. Conform teoriei lui Freud , cauza acestora se
afla in perioada falica si o incursiune in trecutul persoanei poate ajuta procesului de
consiliere sau psihoterapie, chiar daca persoana nu urmeaza o cura de psihanaliza,
asimiland conceptual multe dintre reperele psihanalizei, in terapiile experentiale si in cea
a unificarii in mod special, problematica identitara este semnificativa, integrarea
traumelor de acest tip constituind conditii de baza in maturizarea eului adult.

Stadiul de latenta (6- 12 ani). Aceasta este o perioada de ‘liniste” a impulsurilor

sexuale. Copilul este mai mult interesat de scoala, jocuri si o serie de activitati distractive.
Este timpul socializarii si a formarii relatiilor cu ceilalti.

O serie de probleme ale adultului pot avea originea in aceasta perioada. Acestea
sunt: imaginea de sine negative; sentimente de inferioritate; dependenta si initiativa
scazuta; incapacitatea de a face fata schimbarii, conflicte valorice; confuzie cu privire la
sex-rol.

Stadiul genital (12-18 ani). In conceptia lui Freud trecerea la un stadiu superior
se face daca nu apar fixatii la stadiile anterioare. Acum, chiar daca exista restrictii
sociale, adolescentii ajung sa investeasca energia sexuala in variate activitati acceptate
social , formand prietenii, angajandu- se in diverse sporturi si pregatindu- se pentru o
cariera.

Freud insista mai mult asupra stadiilor anterioare stadiului genital si nu ia in

discutie conflictul prezent prezent in adolescenta, in aceasta perioada.
 Toate aceste stadii accentueaza rolul sexualitatii in dezvoltarea personalitatii. In
consiliere, teoria psihanalitica poate ajuta la rezolvarea unor probleme si, in special, a
acelora care au legatura cu sex-rolul si angajarea in relatii intime.

Mecanismele de aparare ale Eului

In conceptia lui Freud, Eul, in scopul mentinerii echilibrului intre cele trei forte
care il preseaza (id, supraeu si cerinte sociale) apeleaza la anumite mecanisme de aparare.

Mecanismele de aparare ale lui Eului sunt niste strategii prin care incercam sa
inselam disconfortul si anxietatea. Apararea este o strategie adaptativa alaturi de
infruntare. Persoaana nevrotica se apara mai mult si infrunta mai putin. La personalitatea
sanatoasa predomina , de obicei, infruntarea.

Psihoterapeutul, dar si consilierul trebuie sa cunoasca foarte bine felul de a se

manifesta al acestor mecanisme deoarece cei care vin si cer asistenta psihologica le
utilizeaza frecvent si intr-o maniera dezadaptativa. Defensele nevrotice sunt adesea
elementele inconcare ajuta persoana sa se autosaboteze. O forma de manifestare a
acestora sunt rezistentele terapeutice- comportamente care tind sa se blocheze sau sa
saboteze actul therapeutic si nivelul dialogului si a relatiei transferentiale in terapie.

Strategii principale de aparare ale Eului:

1.Reprimarea- procesul prin care gandurile si dorintele dezagreabile sunt

impiedicate sa devina constiente.

2. Negarea consta in negarea existentei unui lucru deja intamplat. De exemplu,

unii indivizi resping orice indiciu care sugereaza ca partenerul lor are o relatie
extraconjugala.

3. Rationalizarea reprezinta atribuirea de motive logice sau oportune din punct de

vedere social actiunilor pe care le facem pentru a putea parea ca am actionat
rational. De exemplu, cand intarziem la un curs dam vina pe un coleg de camera,
spunand ca nu ne-a trezit.
4. Proiectia reprezinta atribuirea calitatilor noastre indezirabile altor persoane,
intr-o masura exagerate. De exemplul, daca toti copiaza la un examen, si unul este
prins poate folosi argumentul ca toti copiaza.

5. Introiectia reprezinta incorporarea in Eul propriu a unor elemente straine

acestuia. Multe dintre normele si valorile morale sunt invatate de copii, intr-o
prima faza, prin acest mecanism.

6. Regresia consta in intoarcerea la modele comportamentale si affective din

trecut. Prin regresie se evita asumarea varstei adevarate si a responsabilitatilor
inerente acestora. De exemplu, in momentul in care primim o veste proasta si
plangem ne punem in pat si adoptam pozitia fetala.

7. Formatiunea reactiva consta in ascunderea unui motiv de noi insine exprimand

puternic motivul opus. De exemplu, o mama care se simte vinovata ca nu si-a
dorit copilul poate devein foarte iubitoare si protectoare cu copilul sau.

8. Sublimarea este procesul prin care impulsurile instinctuale reprimate se

exprima in forme acceptate social. De exemplu, o persoana isi poate sublima
sadismul devenind chirurg sau macelar.

9. Compensarea este procesul prin care o persoana isi mascheaza anumite

deficiente, accentuandu-si caracteristicile dezirabile. De exemplu, o persoana care
nu are talent la desen si are inclinatii spre muzica, alege sa activeze in domeniul
muzical.

Pornind de la cele prezentate mai sus putem afirma ca unele probleme ale
clientilor intalnite in cabinetul de psihoterapie sau consiliere pot fi explicate prin
prisma punctului de vedere freudian. Anumite comportamente dezadaptative pot
avea motivate inconstiente, iar constientizarea lor poate duce la disparitia si
inlocuirea lor cu o conduita adaptativa.

Uneori problemele relationale ale adultului pot fi rezolvate prin retrairea

unor situatii conflictuale din trecut, care au fost reprimate si prin reconstituirea
dramaterapeutica, reevaluarea si resemnificarea acestora prin prisma prezentului.
 De asemenea, alte tulburari pot fi explicate prin fixarea libidoului la unul
din stadiile dezvoltarii personalitatii.

Terapiile si consilierea psihodinamica sunt centrate pe aducerea la nivelul

constiintei a motivatiilor inconstiente care produc comportamente dezadaptative
sip e intarirea Eului clientului, pentru ca o viata sanatoasa inseamna predominarea
constientului. “Revenind asupra gandurilor si sentimentelor primejdioase si
infruntandu-le, problemele vietii pot fi abordate in mod realist si fara constrangeri
si anxietati paralizante care sunt produsul unor reprimari repetate.” (G. Allport,
1991, p. 156).

Simptomul, in terapiile psihodinamice, este mai putin important decat ceea

ce l-a produs.procesul de consiliere si psihoterapie se bazeaza pe descoperirea
cauzelor simptomului, pe insightul asupra cauzelor comportamentului si mai putin
pe comportamentul in sine.mersul psihanalitic classic este de lunga durata (5-6
sedinte pe saptamana, timp de cativa ani) pentru ca el are un obiectiv pretentios:
aducerea conflictelor in constient si rezolvarea acestora, procedeu care inseamna
de fapt o restructurare a personalitatii.

Tehnicile psihanalizei

a) Metoda asociatiilor libere

Dupa opiniile lui Freud , subiectul pe marginea caruia pacienttul va asocia liber
este lasat integral la latitudinea sa, fara sa i se ceara sau sa incurajeze coerenta si
pastrarea unui fir director al asociatiilor.
Tehnica asociatei libere consta in a lasa mintea sa vagabondeze astfel incat
pacientul sa spuna tot ce ii trece prin cap ,indiferent de conveniente, jena si fara a pune in
actiune dorinta de a face o impresie buna.
Produsele asociatiilor libere pot fi amintiri, imagini, reverii diurne, ganduri
acuzatoare, sentimente, reprosuri etc.
 Ratiunea pentru care se utilizeaza asociatiile libere este aceea ca inconstientul va
releva prin aceasta metoda continuturile sale reprimate, eliberand individul de efectele
lor, , in felul acesta scopul psihanalizei fiind atins.
Psihanalistul utilizeaza in cadrul acestei tehnici intrebarile directe ca pe stimuli
pentru declansarea unor noi asociatii, de exemplu: “la ce te duce gandul acesta?”, sau
“cati ani aveai cand s-a intamplat aceasta?”.
Un principiu director al tehnicii asociatiilor libere consta in aceea ca atat timp cat
pacientul asociaza liber pe tema transferului asupra terapeutului, aceste asociatii raman
neatinse. Doar atunci cand transferul este utilizat de pacient cu un mecanism de rezistenta
, a sosit momentul ca analiza sa se indrepte asupra acestui subiect.

b) Analiza viselor

Ca si asociatiile libere si visele pot fi privite in mod deterministe ca

reprezentand reactiile celui care viseaza la propriile sale experiente de natura
inconstienta.

Freud a caracterizat visele ca fiind “calea regala spre inconstient”.

Continutul manifest, povestit de cel care a avut visul, nu face decat sa ascunda
continutul latent – semnificatia reala a visului. Aceste continut latent reprezinta
sentimente si dorinte adanc reprimate, in care pacientul este atat de profund implicat incat
nu le poate aduce in constiinta prin efort personal. Fiecare vis reprezinta o lupta a
pacientului de a-si rezolva conflictele de natura inconstienta, el angajandu-se in aceasta
lupta si prin mecanisme de natura dinamica cum ar fi , de pilda, condensarea si
deplasarea care substituie si mascheaza continutul real al visului care apare sub forma
continutul manifest.

Metoda analizei viselor, utilizata in psihanaliza, cere pacientului sa asocieze nu

asupra visului in intregime, ci asupra detaliilor care ii apar semnificative pacientului sau
psihanalistului, determinand astfel aparitia temelor specifice care conduc la aducerea in
constiinta a continutul latent de natura inconstienta.
 Analistul trebuie sa cunoasca foarte bine personalitatea si problematica
pacientului si in acelasi tinp sa fie constient de faptul ca nu exista un symbolism universal
al viselor, care se poate aplica absolut in orice situatie (Watson, 1963).

Freud arata ca modul cel mai efficient de a acompleta analiza unui vis este s-o
amanam pana ce materialul respectiv va fi continuat si amplificat in cursul unor noi vise.

Primele vise sunt mai usor de analizat si de interpretat de catre pacient, datorita
lipsei de sotisficare de catre pacient. Cu cat analiza progreseaza mai mult, cu atat se
patrunde in zone din ce in ce mai obscure ale psihismului.

c) Analiza actiunilor pacientului

Se analizeaza comportamentul non-verbal cat si cel verbal (neintentional) ce

includ o serie de elemente importante pentru analiza, cat si aspecte neesentiale care se
pot manifesta atat in cursul sedintei de psihanaliza( de ex, grija excesiva a pacientului de
a nu-si sifona pantalonii, priviri anxioase aruncate peste umar, comportamentul de flirt
etc) , cat si in afara ei (de ex, modificari ale comportamentului pacientului in familie, la
serviciu, aparitia sau disparitia unor simptome etc).

d) Transferul si rezistentele

Freud considera transferul si rezistentele ca fiind puncte centrale ale

psihanalizei, considerand ca acestea sunt mijloacele prin intermediul carora psihanaliza
poate fi deosebita

de o alta abordare psihoterapeutica non-psihanalitica.

Transferul se refera la relatia pacient-terapeut, relatie care un character

irational, proiectiv si ambivalent. Atata timp cat psihanalistul isi mentine neutralitatea,
majoritatea reactiilor emotionale ale pacientuluinu sunt rezultatul situatiei prezente, ci
izvorasc din propriile tendinte si dorinte ascunse. Analiza acestor reactii datorate
transferului conduce la descoperirea unor experiente timpurii din copilaria pacientului,
experinete care au generat aceste tendinte.
 O data cu descoperirea intuitiva si brusca (“insight-ul”) a acestor probleme,
adevaratele origini ale actiunilor pacientului ies la suprafata si astfel pot sa apara
schimbari in sfera personalitatii acestuia.

Transferul nu este altceva decat o repetitie a unor experiente trecute ale

pacientului, experiente pe care le transfera asupra terapeutului. Pacientul traieste aceasta
experienta nu atata prin reamintirea unor evenimnete trecute cat prin retrairea unor stari
afective care au prezentat importanta pentru el in trecut.

In stadiile initiale ale psihanalizei, datorita relatiei transferentiale pot sa dispara

simptomele pacientului si sa aapara iluzia ca s-a instalat deja sanatatea psihica. Aceasta
se intampla din cauza eliberarii anxietatii, , eliberarre ce se produce datorita increderii
pacientului in analist. Aceasta etapa este denumita in general “cura de transfer” si este
tranzitorie deoarece procesele inconstiente nu au fost inca prelucrate. Repetarea
metodelor nevrotice de comportament in relatie cu psihanalistul poarta numele de
“nevroza de transfer” . Relatia se fixeaza la un nivel irational, emotional si regresiv.
Analistul este privit de catre pacient ca o zeitate omnipotenta, acesta dorind sa fie iubit
de catre psihoterapeut. Sentimentele sale fiind frustrate, in constiinta pacientului
deceptionat apare anxietate si furia. Daca predomina anxietatea, pacientul va manifesta o
atitudine supusa incercand sa obtina favoruri de la terapeut. Daca va predomina furia ,
paceintul va devein agresiv, revendicativ, asertiv si plin de resentimente.

Sarcina terapiei este sa corecteze aceste atitudini pentru ca pacientul nu poate fi

realist cu restul lumii pana nu e realist in cadrul relatiei sale cu psihoterapeutul.

In cadrul situatiei transferentiale, pacientul se confrunta la scara mai redusa cu

dificultatile pe care nu a fost capabil sa le stapaneasca in trecut, pe cand psihanalistul
afla elementele fundamentale in legatura cu personalitatea pacientului prin intermediul
reeditarii relatiilor acestuia cu figuri din copilarie, elemente care in cele din urma vor fi
aflate si de catre pacient.

Un alt concept utilizat de psihanaliza este cel de rezistenta, in sens largo rice
interfera cu desfasurarea fireasca a cursului terapiei poate fi considerat ca fiind rezistenta,
de ex, interpretari oferite de psihanalist pacientului ce sunt primite de catre acesta cu
dezaprobare, incercari de a demonstra analistului ca nu are dreptate, asociatii multiple si
superficial, intarzieiri si absete de la terapie, paritia de noi simptome etc. In sens restrans,
rezistentele se manifesta prin incalcarea regulii fundamentale a analizei si anume
neimpartasirea tuturor gandurilor pacientului. Pacientul va lupta impotriva asociatiilor
libere pentru ca simte ca se intra intr-un teritoriu nesigur unde este amenintata lumea pe
care si-a faurit-o pacientul.

Sarcina terapiei este analizarea rezistentelor pentru a demonstra pacientului in

ce masura acestea il impiedica sa afle cauza a ceea ce ii provoaca disconfortul prezent.

Ultimul tip de rezistenta se manifesta atunci cand pacientul renunta la

psihoterapie, iar pentru depasirea acestei situatii este nevoie de un transfer puternic
asupra terapeutului. Spre sfarsitul terapiei relatia transferentiala slabeste si pacientul
invata trepatta sa faca fata singur situatiilor, sa se bazeze pe sine insusi. Egoul pacientului
devine treptat tot mai puternic pana in momentul cand este capabil sa renunte la
dependenta sa fata de terapeut.

e) Contratransferul

Psihanaliza reprezinta in mare masura o experienta emotionala pentru pacient,

dar si pentru psihanalist , la care se poate manifesta forma contratransferului in cursul
caruia acesta raspunde emotional la solicitarile efective ale pacientului. Controlul
sentimentelor fata de pacient, fara insa a devein nereceptiv si lipsit de intelegere umana,
este problema fiecarui terapeut. Acesta trebuie sa aiba intelegere fata de pacient, sa fie
responsive la problemele acestuia, dar in acelasi timp sa isi controleze propriile
sentimente si atitudini.ç

f) Analiza egoului

Analiza functiilor egoului reprezinta, de asemenea, un proces important in

cadrul psihanalizei. Analiza functiilor reprezinta, de asemenea, un proces important in
cadrul psihanalizei.

In psihanaliza exista si o practica standard de a nu trece la interpretarile sinelui

pana cand nu se realizeaza analiza fortei si naturii specific a atitudinilor constiente si
comportamentului subiectului care pot influenta punerea in actiune a rezistentelor la
diverse interpretari( French, 1974). Aceasta este “analiza ego-lui”.

Aceasta inseamna ca analistul tinde sa inteleaga nu numai care sunt radacinile

trecute ale problemelor actuale, ci si aspecte curente ale vietii pacientului sunt active la
un moment dat. Deci, terapeutul lucreaza intai prezentul; el nu poate analiza de fapt
trecutul, ci doar il reconstruieste. Subliniind rolul intaririi functiilor integrative ale
egoului, French (1945) arata ca analistul nu trebuie sa se centreze doar pe impulsurile
reprimate si pe mecanisemle de aparare ale ego-ului, ci si asupra problemelor actuale
pentru care egoul cauta sa gaseasca o solutie.

g) Interpretarile

In timpul desfasurarii sedintelor apar divese semnificatii si conexiuni legate de

problemele de baza ale pacientului, analistul fiind primul care incepe sa dezvaluie
continuturi semnificative in aparenta dezordine a informatiilor ce rezulta din materialul
produs de pacient.

Decizia cand anume trebuie sa se faca o interpretare unui pacient este luata in
functie de aprecierea terapeutului auspra masurii in care pacientul poate face fata
respectivei interpretari.

Interpretarea nu este un sfat, o sugestie, o incercare de influentare a pacientului

sau o proiectare a opiniilor si atitudinilor analistului. In acelasi timp, interpretarile date de
analist nu sunt irefutabile, validitatea lor depinzand de verificarea acestora de catre
pacient in sedintele viitoare, prin mecanismul asociatiilor liberesi cel al analizei viselor.
Aceste interpretari il ajuta pe pacient sa obtina insight-ul cu privire la continuturi
inconstiente, surse ale unor comportamente dezadaptative.

Arta interpretarilor are drept scop principal, dupa Freud, identificarea

rezistentelor pe masura ce ele para si determinarea pacientului sa devina constient de ele.
Cand rezistentele sunt eliminate pacientul poate proceda, prin intermediul asoxciatiilor
libere, la abordarea materialului reprimat, aducand in constiinta continutul inconstient.

h) Prelucrarile asupra materialului produs de pacient

 Prelucrararea este un process descris ca reprezentand continuarea demersului
analitic sub forma unor interpretari specific ulterioare, in ciuda esecului pacientului de a
acccepta sau asimila emotional interpretarile sau constructele initiale oferite de terapeut
si care se refera la anumite aspect ale personalitatii pacientului.

Acest procedeu este foarte costisitor sub aspectul timpului, pacientul tinzand
mereu sa se intoarca spre comportamentele sale infantile , iar terapeutul trebuie sa aiba
rabdare si sa astepte reluand materialul propus mereu, din diferite unghiuri de vedere.

Demersurile psihanalizei sunt:

 Clarificarea, care inseamna punerea unui anumit evenimnet sub lumina

reflectorului atentiei, separand aspectele esentiale de cele neesentiale;
 Interpretarea, care cauta ce se ascunde in spatele materialului furnizat de
pacient, subliniind cauzele si sensul unui material sau process;
 Prelucrarea asupra materialului asociativ, care reprezinta o explorare
progresiva, repettiva a interpretarilor si rezistentelor care apar in cursul interpretarilor,
pan ace semnificatiile psihologice ascunse sunt pe deplin integrate si intelese de pacient.

Visul in perspectiva psihanalista

“Visul e calea regala catre inconstient.”

Visul este, asemenea actului ratat, un fenomen psihic de compromis, care satisfcae in
acelasi timp doua dorinte contradictorii: pe de o parte dorinta de a dormi, care tine de
sistemul preconstient- constient, si pe de alta dornita inconstienta sau refulata, de natura
instinctuala. Visul permite satisfacerea deghizata a dorintei instinctuale, in asa fel incat
somnul sa nu fie perturbat. Dupa Freud, visul este gardianul somnului.
Visul este realizarea simbolicã a urmãtoarele tipuri de dorinte:

• dorinte infantile, vechi, care fac obiectul unor interdictii culturale si care nu pot accede
la nivel constient în forma lor brutã, neprelucratã. Sunt dorinte de tipul perversiunilor,
incestului sau tendinte distructive, antisociale, criminale.

• dorinte fiziologice prezente : foame, sex, excretie...

• dorinte prezente, costient asumate, care nu pot fi satisfãcute din cauza unor
circumstante exterioare.

• dorinte prezente, respinse în incostient datoritã faptului cã nu pot fi acceptate de

cenzura moralã, socialã.

Teoriile psihanalitice referitoare la vis

1. Teoriile stiintifice – cele de la sfarsitul secolului XIX erau teorii somatice.

Conform acestor teorii, visul era un fenomen consecutiv reducerii activitatii creierului in
timpul somnului. Aceasta reducere are doua aspecte: pe de-o parte se intrerupe legatura
cu stimulii lumii exterioare, iar pe de alta parte legaturile intracerebrale sunt saracite
datorita somnului. Cu cat activitatea creierului este diminuata cu atat visele sunt mai
absurde. Binz: “Dupa cum vedem toate faptele ne indeamna sa consideram visul ca pe un
fapt organic, intotdeauna inutil, adesea morbid”. Conform acestei teorii visul nu are nici
un fel de functie psihica, el e un fel de accident, ceea ce-l face intr-adevar inutil; intrucat
e un fenomen organic problema interpretarii nu se pune pentru teoriile somatice.
2. Teoriile populare – toate aceste teorii au in comun ideea ca visul e un
fenomen cu sens. Acest sens a fost vazut in mod diferit. Antichitate: sensul visului era
considerat a fi un mesaj divin. O alta viziune ii atribuie un sens profetic. Romantismul
atribuie visului o importanta deosebita, valoarea estetica a unei opere fiind cu atat mai
mare in viziune romantica cu cat opera respectiva era mai apropiata de caracteristicile
onirice. Novalis: “Visul este un antidot impotriva regularitatii, monotoniei vietii, visul e
jocul liber al imaginatiei; cu siguranta am imbatrani mai repede fara vise.” Intrucat
teoriile populare atribuie visului un sens, pentru ca aceste teorii spre deosebire de cele
somatice se pune problema cailor prin care putem atinge sensul. Teoriile populare pun
pentru prima data problema interpretarii viselor.
In privinta interpretarii exista doua orientari in cadrul teoriilor populare:
a) Metoda simbolica. Aceasta metoda se caracterizeaza prin aceea ca sensul visului e
cautat abordand visul ca pe un intreg, iar acestui intreg i se cauta un corespondent care e
mai inteligibil decat visul. Ca exemplu de folosire a metodei simbolice Freud
mentioneaza interpretarea pe care o da in Biblie Iosif pentru visul Faraonului: 7 vaci
grase, 7 vaci slabe care le devoreaza pe primele; 7 ani belsug, 7 ani foamete in care o sa
se devoreze recolta din cei 7 ani de belsug. Deficientele metodei simbolice: visele cu
adevarat ininteligibile nu ii sunt accesibile; nu exista o tehnica de interpretare, adica o
suma de mijloace care aplicata la orice vis pot sa produca sensuri. Utilizarea metodei
simbolice depinde foarte mult de calitatile personale ale individului, de inteligenta si
intuitia sa. Interpretarea dupa metoda simbolica e mai curand o arta, decat tehnica.
b) Metoda descifrarii – se caracterizeaza prin fragmentarea visului in elemente
componente. Visul e considerat ca un text incifrat ale carui elemente pot fi descifrate
daca utilizeaza o cheie (dictionar de vise) in care gasim o suma de simboluri carora le
corespunde diferite sensuri. Misiunea celui care interpreteaza e de a gasi pentru fiecare
element al visului cu ajutorul acestei carti de vise sensul corespunzator si apoi de a
alcatui un sens global din aceste sensuri partiale. Slabiciunea acestei metode consta in
faptul ca respectivele carti sunt alcatuite arbitrar, in acelasi timp circuland intr-o cultura
mai multe carti divergente.
Freud apreciaza mai mult teoriile populare decat teoriile stiintifice din doua
motive: datorita faptului ca aceste teorii recunosc visului un sens; incearca sa gaseasca
metode de interpretare.

Conceptia psihanalitica despre vis

Asemeni actului ratat, visul e un produs de compromis care satisface in acelasi

timp doua tendinte contradictorii: pe de-o parte e vorba despre dorinta de a adormi care
tine de sistemul psihic constient-preconstient, iar pe de alta parte e vorba despre dorinta
inconstienta care e de natura instinctuala. Functia visului: visul permite o satisfacere
deghizata a dorintei inconstiente astfel incat somnul sa nu fie perturbat.
Conceptia lui Freud despre vis e prima conceptie stiintifica, ea bazandu-se pe o
experienta clinica care confirma mereu ca visul e de fapt realizarea dorintei inconstiente.
Freud a constatat ca pacientii care erau rugati sa asocieze in marginea simptomelor
nevrotice inserau in aceste lanturi asociative vise, ceea ce i-a aratat lui Freud ca la fel ca
simptomul, visul are legatura cu o idee, reprezentare care scapa controlului constiintei.
Continutul manifest si continutul latent. Analiza oricarui vis din perspectiva
psihanalitica evidentiaza aceste doua tipuri de continuturi. Cel manifest e partea
constienta a unui vis care poate fi comunicata de visator. E vorba despre imaginile,
gandurile, sentimentele pe care visatorul le pastreaza in minte in momentul trezirii si pe
care le poate comunica. Caracteristicile continutului manifest: are un caracter lacunar si
falsificator; e de foarte multe ori ilogic, incoerent; e de foarte multe ori ininteligibil, de
neinteles; poate uneori sa fie neutru din punct de vedere afectiv. Continutul latent e
rezultatul interpretarii continutului manifest. Asta inseamna ca acest continut latent nu
exista pentru constiinta noastra decat datorita acestui demers intermediar care e
interpretarea. In continutul latent intra urmatoarele elemente: resturi diurne (evenimente
diurne din memorie), amintiri din copilarie, impresii corporale, dorinte arhaice devenite
inconstiente in procesul de socializare si intotdeauna – aluzii la psihanalist (daca visul se
produce in analiza). Caracteristicile continutului latent: este complet veridic – el traduce
fara rest discursul intim al visatorului; comprehensibil, sens coerent. Continutul manifest
si continutul latent sunt de fapt acelasi continut psihic exprimat in doua registre de limbaj
diferite. Continutul manifest nu e altceva decat continutul latent exprimat intr-un limbaj
care sa nu trezeasca vigilenta constiintei. Aceasta traducere din limbajul direct al
continutului latent in limbajul continutului manifest se realizeaza prin intermediul a ceea
ce in psihanaliza se numeste “travaliul visului”. Travaliul visului e un demers de incifrare
a continutului latent, iar interpretarea e demersul contrar care isi propune sa retraduca
limbajul continutului manifest in limbajul continutului latent.
Ex: injectia facuta Irmei – visul fondator. Circumstante: Freud se afla in vacanta
si e vizitat de un coleg – in vis sub numele Otto – coleg care ii aduce vesti nu intru totul
bune despre starea sanatatii unei paciente a lui Freud – Irma in vis. Lui Freud i s-a parut
ca in relatarea lui Otto razbate si reprosul rudelor pacientei nemultumiti de tratamentul
aplicat de Freud. In aceeasi seara, incitat de relatarea lui Otto, Freud incearca sa
sintetizeze pe hartie acest caz pentru a-l prezenta dr. Breuer – in vis dr. M. Freud are in
noaptea de 23-24 iulie 1895 visul (“Interpretarea viselor”). Interpretare: dupa Freud
dorinta din acest vis ar fi de a se razbuna pe Otto care i-a dat vestea rea despre Irma
atribuindu-i lui vina pentru starea pacientei.
Ex: un tata care a vegheat timp indelungat la patul copilului sau bolnav, iar dupa
ce acesta a murit, tatal are urmatorul vis. Contextul: tatal se odihnea intr-o camera
alaturata camerei mortuare, camera in care sicriul cu copilul inconjurat de lumanari
aprinse era vegheat de un batran. Datorita oboselii tatal adoarme si are urmatorul vis:
baiatul se afla langa patul sau ii apucase bratul si ii soptea pe un ton plin de repros “Tata
tu nu vezi ca ard!” Tatal s-a trezit si a vazut ca batranul adormise si ca lintoliul si un brat
al copilului luasera foc de la o lumanare. Dorinta: fiul sau sa mai fie viu.
Una din obiectiile pe care adversarii psihanalizei le-au adus teoriei freudiene
este ca acesta nu da seama de totalitatea viselor si ca exista vise care nu exprima dorinta
(visele punitive – pedeapsa la adresa visatorului). Freud – visele punitive exprima o
dorinta care vine dintr-o instanta socializata (Supra Eul).

Clasificarea viselor in functie de raportul dintre continutul manifest si cel latent

1. Vise de tip infantil

Este categoria viselor la care continutul manifest si cel latent se suprapun total
sau cvasitotal.
Acestea mai pot fi numite vise de tip infantil, nu numai pentru ca aceste vise sunt
mai frecvente la copii, dar si pentru ca ele caracterizeaza mai bine structura psihica a
copilului. In aceste vise gasim un material oniric care ilustreaza foarte bine teza lui Freud
ca visul e realizarea unei dorinte. Aceasta categorie e un fel de model esentializat pentru
visele de tip adult.
Ex: o fetita de 2 ani e supusa la dieta din cauza unui deranjament stomacal. Cum
raul fusese provocat de capsuni, costul a exclus din alimentatie capsunile sau prajiturile
cu capsuni. Noaptea fetita a visat capsuni si tartine cu capsuni.
 Ex: un baiat de 2 ani si jumatate care viseaza urmatoarele ca reactie la o frustrare
la care fusese supus de cei apropiati. El primise misiunea sa duca la unchiul sau un paner
cu cirese permitandu-i-se sa manance doar una. Noaptea a visat ca mancase toate ciresele.
Ex: (vise de tip infantil la adulti) – vise de comfort: acest tip de vise realizeaza
dorinte diurne frustrate de conditiile extreme. Visele facute de membrii expeditiilor care
traiesc in situatii limita. Visele acestea compenseaza frustrarile, respectivii bucurandu-se
in vis de mese copioase si alte aspecte de comfort ale vietii obisnuite. Visul care ne ajuta
sa nu ne trezim reprezentandu-ne ca ne aflam deja in locul institutionalizat in care ar
trebui sa ne aflam.

Concluzie: prin ele o propozitie optativa care alcatuieste continutul latent devine o
imagine actuala.

2. Visele de tip adult

Sunt acele vise in care continutul manifest si continutul latent nu numai ca nu coincid,
dar sunt foarte indepartate intre ele. Este acea categorie de vise in care travaliul visului
intermediaza intre continutul latent si continutul manifest.
Aceasta categorie se imparte in:
 visele clare, coerente, dar care nu au legatura cu contextul vietii diurne a
visatorului. Visatorul viseaza ca unul dintre parinti sau o alta ruda sufera de o
boala grava fara ca in realitate sa existe temeiuri pentru asemenea reprezentari.
 visele cele mai caracteristice pentru activitatea onirica a adultului si anume visele
ininteligibile, fara sens. Aceasta obscuritate a continutului manifest e un indiciu
ca interventia travaliului visului e considerabila. Intrucat aceste vise sunt de
neconceput fara inteventia travaliului visului, ele nu pot fi intelese niciodata de
catre visator decat daca intervine interpretarea.

Travaliul visului
Definitie: o suma de procedee prin intermediul carora continutul latent al visului
e modificat in sensul incifrarii, deformarii astfel incat o data ajuns in constiinta sa nu fie
recunoscut de instantele critice ale personalitatii – Supra Eu. Procedee de traducere:
condensare, deplasare, figurabilitate, elaborarea secundara.

Condensarea
-este acel procedeu al travaliului visului datorita caruia o singura reprezentare inlocuieste
mai multe lanturi de reprezentari care se afla in legatura cu respectiva reprezentare. Acea
unica reprezentare preia energia lanturilor de reprezentari pe care le inlocuieste. Actiunea
condensarii in vis se poate inregistra foarte simplu datorita diferitei cantitati dintre
continutul manifest si continutul latent. Intotdeauna cand intervine condensarea,
continutul manifest e mai scurt, mai concis decat continutul latent.
Conditiile condensarii:
1. e necesar ca intre elementele care fac obiectul condensarii sa existe elemente
comune. Elementele supuse condensarii sunt suprapuse astfel incat ca rezultat al
condensarii partea comuna va fi accentuata, iar partile divergente se vor estompa.
Ex: personajul dr. M din visul fondator este palid, fara barba si schioapata. Doar
paloarea e o trasatura reala. Celelalte doua apartin fratelui lui Freud. Elementul
comun care a facut posibila condensarea e de natura psihica. Amandoi in situatiile
anterioare s-au opus ideilor lui Freud. Cazul figurilor mitologice: Centaurul,
Cerberul sunt rezultatul condensarii.
2. in elementele supuse condensarii sa existe elemente contrare.
Ex: visul unei femei care se vede purtand o ramura cu flori foarte asemanatoare cu cea a
ingerului din tablourile despre Buna Vestire. Florile simbolizeaza puritatea, inocenta.
Florile din vis sunt albe si grele ca si cameliile ceea ce e o aluzie la Doamna cu camelii –
prototip contrar inocentei. Ceea ce face dificil pentru interpretare – modul in care se
imbina elemente ale continutului manifest cu elementele continutului latent.

Deplasarea
- un procedeu al travaliului visului prin care interesul, intensitatea, accentul unei
reprezentari se poate detasa de aceasta pentru a trece la alte reprezentari care erau initial
mai putin intense, dar care se afla situate intr-un lant asociativ comun cu prima
reprezentare. Datorita deplasarii in continutul manifest se produce in raport cu continutul
latent o adevarata inversare de valori. Ceea ce e important, accentuat afectiv in continutul
latent devine marginal, secundar in continutul manifest si invers ceea ce e neimportant in
continutul latent apare ca important, esential la nivelul continutului manifest.

Figurabilitatea
Datorita acestui procedeu elementele continutului latent sunt in asa fel selectate
incat sa poata fi reprezentate prin imagini. Importanta analistului pentru analizant poate fi
reprezentata in vis prin proportiile corpului analistului. Aceasta selectie are consecinte
importante pentru logica visului ce difera de logica vietii constiente in mare masura
datorita saraciei de mijloace care caracterizeaza in limbaj imagistic.
Particularitati ale logicii onirice:
 la nivelul visului juxtapunerea inlocuieste relatia cauzala;
 tot la nivelul continutului manifest, de multe ori, ordinea fireasca a relatiei
cauza-efect e inversata;
 antagonismul dintre idei se poate exprima prin transformarea unuia in celalalt;
 un fenomen oniric frecvent: imposibilitatea visatorului de a se misca; Freud
interpreteaza: ea ar simboliza confruntarea din psihicul visatorului intre doua
tendinte la fel de puternice ce nu se pot elimina una pe alta.

Elaborarea secundara
Este procedeul prin care continutului manifest deja stabilit i se confera forma unui
scenariu mai coerent si mai inteligibil. Elaborarea secundara consta in acoperirea
lacunelor in remanierea partiala / totala a elementelor prin selectie si adaosuri. Elaborarea
secundara urmareste sa produca ceva asemanator unei reveniri. Elaborarea secundara
actioneaza in special cand visatorul se apropie de momentul trezirii sau chiar in timpul
repovestirii. Cu cat visul e mai incoerent, cu atat e mai probabil ca elaborarea secundara
sa nu se fi exercitat. Dimpotriva cu cat visul e mai coerent cu atat in acest fapt trebuie sa
citim interventia elaborarii secundare.

Concluzii (la travaliul visului):

 el nu are caracter creator;
  datorita interventiei sale nu apare nimic nou in continutul manifest;
 e doar o traducere din limbajul continutului latent in limbajul continutului
manifest;
 ceea ce exista in continutul latent exista si in continutul manifest doar ca intr-o
forma substantial modificata.
 STUDIU DE CAZ
 Ioana Maria Coja
 Acest studiu de caz se va referi la un proces de psihoterapie aflat inca in desfasurare.
 De aceea voi prezenta mai ales acele aspecte ale terapiei care au fost deja integrate
 in constiinta. Bineinteles, am cerut permisiunea pacientei pentru publicarea studiului
 si am discutat cu ea ce teme ale procesului vor fi abordate.
 Pentru a usura intelegerea cazului si pentru a prezenta intr-o maniera clara felul in
 care metoda si teoria analitica intervin in mod concret in procesul psihoterapeutic,
 doresc sa fac o prezentare a felului in care am lucrat impreuna cu Miruna. Am
 structurat materialul personal al pacientei pe temele principale ce se abordeaza de
 obicei intr-un proces analitic si care tin de: raportarea Eului la aspecte ale Umbrei si
 integrarea acestora, pozitionarea Eului fata de complexele parentale, relatia cu
 (unele) fatete ale animusului, activarea axei Eu – Sine, teme relationate cu datele
 anamnestice de mai jos. De asemenea, am sa fac referire si la aspecte ale relatiei
 analist - analizand, fenomene de transfer si contratransfer.
 Avand in vedere ca procesul Mirunei este extrem de consistent in vise, imi propun sa
 prezint cate doua secvente de vis pentru fiecare tema prezentata mai sus,
 evidentiind astfel si eventualele progrese facute pe parcursul analizei.
 Date anamnestice
 Miruna a venit in terapie in urma cu cateva luni, cu putin inainte de a se casatori.
 Parea un moment propice si pentru (o) innoire personala. La prima sedinta a vorbit
 de dificultatile ei de inter-relationare si de problemele din relatiile cu parintii.
 Problemele de socializare tineau de dificultatea ei de a gasi persoane cu care sa
 initieze relatii mai profunde, dincolo de banalele conversatii cotidiene. De multe ori,
 cand se afla in contact cu persoane cu care nu avea relatii inchegate, se simtea
 presata de tendinta de a-i judeca pentru superficialitatea sau unilateralitatea lor, dar,
 pe de alta parte, imediat apareau sentimentele de vinovatie fata de atitudinea ei
 judicativa. Toate acestea se desfasurau intr-un for interior, in exterior negasind
 curajul – mai ales daca persoanele aveau o oarecare autoritate sau dominanta – sa
 exprime ceva din ceea ce o framanta.
 Relatiile cu parintii au fost un subiect care a revenit frecvent in sedinte. Miruna era
 foarte frustrata ca parintii, mai ales mama, nu reusesc sa o vada si sa o trateze ca
 pe un adult. Miruna intra intr-o stare tensionata ori de cate ori mama cauta noi
 modalitati de a interveni in viata ei pentru a o “ajuta”. De cate ori Miruna ii spunea
 mamei ei ca se descurca, ca nu are nevoie de ajutor, senzatia pregnanta era ca
 aceasta nici macar nu o aude. In relatia cu tatal aparea aceeasi senzatie ca nu este
 auzita. Tatal parea cumva neatent, distrat, in lumea lui. Ceea ce isi dorea Miruna era
 sa scape intr-un fel din acest cerc vicios in care invariabil parintii nu o auzeau, iar ea
 inevitabil se infuria pe ei, pentru ca apoi sa se simta vinovata.
 Relativ la relatia de cuplu, Miruna se considera implinita, cu rezerva ca inca nu
 reusise sa inteleaga si sa integreze relatiile anterioare. Tot de raportarea la partea
 masculina tine si relatia cu fratele ei fata de care se surprinde adesea intr-o atitudine
 critica si neincrezatoare.
 In afara de aceste tematici, in curand a intervenit si vestea unei sarcini. Miruna s-a
 implicat activ, atat constient, cat si inconstient in pregatirea pentru conditia de
 mama.
 Ca prima impresie personala, Miruna mi-a parut o tanara feminina, delicata, care are
 cumva nevoie de protectie. De asemenea, m-am surprins (pe mine insami) inca de la
 inceput in atitudini usor sfatoase si bine argumentate pe baza teoriilor sau
 mecanismelor psihologice, informatii menite sa explice una sau alta din problemele
 cu care venea in terapie. M-a mirat atitudinea mea, cu atat mai mult cat nu tinea de
 stilul meu obisnuit de lucru. Am realizat ca e o prima reactie de tip
contratransferential
 si mi-am propus sa observ mai atent relatia dintre noi, in special
 aspectele inconstiente ale acestei relatii.
 Relatia Eului cu Inconstientul
 Eram pe o insula intr-o casa; nu stiu cum ajunsesem acolo; era izolata; cred ca
 ajunsesem cu o barca sau inot. Casa parea foarte mare si solida. Ma simteam in
 siguranta. A aparut un grup de femei si barbati. Am fugit in spatele casei; vroiam sa
 fiu singura pentru ca erau prea galagiosi. Se vedeau nori; ploaia era iminenta. M-am
 speriat; m-am gandit ca o sa ploua si s-ar putea sa se inunde. Nu puteam sa raman
 acolo; i-am rugat sa ma ia. Mi-au zis ca nu pot. Nu era barca; trebuia sa merg inot.
 Acesta este primul vis adus de Miruna la analiza. Din punct de vedere simbolic, de
 cele mai multe ori insula sau casa reprezinta constiinta. Este foarte interesant de
 observat cum in visul Mirunei casa, care parea trainica, devine vulnerabila in fata
 energiilor inconstientului (ploaie, inundatie), daca atitudinea Eului este una de
 izolare, de refuz al transformarii. Vedem cum refuzul simbolic de a fi impreuna cu
 grupul se coreleaza cu dificultatile Mirunei de a relationa in realitate si exprima foarte
 clar cum o atitudine de izolare ne poate aduce in conditia de a nu putea recunoaste
 si accesa resursele.
 Ca si in basme, pentru ca eroul sau eroina sa faca fata provocarilor care ii depasesc
 capacitatile si fortele, este important ca acesta sa gaseasca si sa recunoasca
 personajele care ii pot fi de ajutor – furnica, albina, corbul, Sfanta Vineri. Si Mirunei
 inconstientul (Sinele) ii trimite si ii indica destul de clar cine si ce fel de atitudine ar
 putea-o ajuta, insa deocamdata nu reuseste sa inteleaga “mesajul”.
 Si in viata de zi cu zi, dar si in dinamica psihica interioara este necesar pentru
 dezvoltarea si extinderea campului constiintei noastre sa intram in relatie cu... In
 psihoterapia analitica se urmareste flexibilizarea relatiei constient – inconstient,
 conectarea Eului la continuturile de tip non-Eu.
 Eram pe o apa mare in apropierea unei insule, cu fratele(meu) si bunica. Se anunta
 o inundatie. Ne plimbam cu niste barcute. Trebuia sa ne adapostim. M-am aventurat
 singura spre o zona periculoasa unde era un val mare, un vartej. Bunica si fratele
mau
 chemat inapoi. Trebuia sa mergem spre centrul insulei.
 Acesta este un vis aparut la cateva luni dupa inceperea psihoterapiei si arata deja o
 modificare si o noua atitudine a Eului. Reactia de tip anxios este mult diminuata. Ba
 mai mult, Miruna isi poate da voie sa se “aventureze” si in zonele mai periculoase ale
 sufletului si probabil ca o va face cand se va simti suficient de pregatita (atunci cand
 Eul intra pe drumul individuarii). Apar si personaje care sunt simboluri ale resurselor.
 Bunica, de exemplu, este o figura maternala pozitiva pe care Miruna o percepe ca
 fiind protectiva si cu care simte ca poate avea o comunicare simpla, izvorata din
 suflet. Fata de confuzia din primul vis, Miruna stie ce are de facut si unde gaseste
 salvarea (apare simbolismul centrului, simbol legat de conectarea la Sine).
 Relatia Eu - complexe parentale
 Eram acasa la parinti. Era in preajma sarbatorilor. Ii spuneam lui tata sa taca.
 Vorbeam foarte urat. ‘Ti-am zis sa taci; Canti foarte urat; Ma enerveaza cum canti.
 Taci din gura; M-ai enervat o viata intreaga’.
 In scena urmatoare ma certam cu mama. Imi cautam niste blugi si nu ii gaseam
 pentru ca imi facuse curat in dulap. ‘Fir-ar al naibii’, i-am zis.
 Acest vis s-a repetat in forme asemanatoare. Miruna a fost surprinsa de virulenta de
 care dadea dovada in vis si de descarcarea pe care ‘si-a permis-o’ fata de parintii ei.
 Din asocierile ei am aflat ca tatal a avut dintotdeauna un obicei de a fredona-fluiera,
 ceea ce il facea sa para mereu distrat si neconectat la ce se intampla efectiv in jurul
 lui. Miruna spune despre el, ca era “taciturn si absurd”. Mi-a atras atentia cuvantul
 absurd si l-am corelat cu permanenta nevoie a Mirunei de a intelege lucrurile, de a
 sti care e explicatia; obisnuieste adesea sa spuna dupa ce lucram pe o tema sau alta
 “o sa ma gandesc la asta”. De asemenea, am facut corelatii si cu tendinta mea,
 aproape irezistibila, de a-i da explicatii – stiintifice, teoretice, de a avea o atitudine
 oarecum paternala fata de ea. Am inteles in urma acestui vis ca Miruna nu a primit
 de la tatal ei ceva extrem de important de regasit la un tata: sensul. Un tata prezent
 in relatia cu copii, este preocupat de a media pentru copiii lui sensurile lumii (si nu
 ma refer neaparat la sensurile filozofice) si ii incurajeaza in acest fel sa se simta
 atrasi catre provocarile vietii, catre cunoastere, catre aventura, catre nou.
 In relatia cu mama, percepe grija acesteia ca fiind intruziva, ca netinand cont de
 identitatea Mirunei. Relativ la reactia Mirunei in vis, apare aici o atitudine noua,
 atitudine tinuta pana acum in Umbra. Intr-adevar, Miruna nu pare genul care si-ar
 permite sa faca o criza nervoasa. Insa, pentru desprinderea din complexele parentale
 si gasirea unei atitudini mature si autonome a Eului, este necesara si trecerea printro
 etapa asemanatoare tipul revoltei adolescentine.
 Miruna a reusit treptat sa integreze aceasta energie a Umbrei si a inceput sa puna
 limite parintilor, dar si altor persoane din anturaj (colegi de serviciu) care aveau
 obiceiul sa nu tina cont de ea. Iar fata de persoanele cu autoritate a inceput sa se
 simta mult mai relaxata si mai putin emotionata sau blocata: nu ii mai percepe ca
 fiind persoane inaccesibile si gata oricand de comportamente sau vorbe absurde.
 Bineinteles, noua atitudine nu este inca “rafinata” si mai apar inca suficiente situatii
 generatoare de frustrare, insa este evident ca Miruna are deja la indemana un nou
 instrument.
 Urmatorul vis aduce o noua lumina, o noua pista de lucru vis-a-vis de relatiile cu
 complexele parentale. Noua pista este prilejuita si de pregatirea Mirunei pentru
 conditia de mama.
 Aveam doua fetite pe care le alintam Andreiuta si Monicuta. Vorbeam cu mama si
 tata la telefon. Le-am spus ca as vrea sa ies in oras, dar nu am masina. Tata a zis:
 “Lasa ca iti comand eu un taxi”. I-am spus ca nu, nu stiu sigur daca plec; ma
 descurc eu. De fapt, intre timp, eu aveam grija de fete; le imbaiam, le schimbam.
 Mi-am dat seama ca nu am timp sa ies in oras. Tata imi chemase deja taxi care era
 jos si ma suna insistent sa cobor. M-am enervat pe tata.
 Monica este numele pe care l-a ales pentru fetita ei ce urmeaza sa se nasca. Dar cine
 este cea de-a doua fetita, Andreea? Discutand despre vis, Miruna observa cata
 placere ii face sa aiba grija de fetite si totodata ii atrage atentia ca gandul ei de a
 pleca in oras nu are nici o legatura cu situatia in care se afla, motiv pentru care il si
 abandoneaza foarte repede. Comentariile Mirunei ma fac sa ma intreb de ce oare le
 vorbeste parintilor despre plecatul in oras si nu despre ce era cu adevarat important
 pentru ea – cele 2 fetite. Ma intreb si o intreb totodata daca nu cumva atunci cand
 Miruna comunica cu parintii ei, ea le vorbeste de fapt despre lucruri care nu au
 legatura cu ea, care nu o reprezinta. Miruna mi-a raspuns ca atunci cand vorbeste cu
 parintii simte nevoia sa le demonstreze ca a crescut, ca este independenta si matura.
 In mod paradoxal, preocuparea Mirunei de a le demontra parintilor ca este „matura”
 risca sa o indeparteze de adevarata ei identitate, de ceea ce este esential si
 definitoriu pentru ea. Parte din misiunea adevaratei maturizarii tine si de
 constientizarea zonelor sufletesti care au nevoie sa fie in continuare tranformate,
 hranite, ingrijite. Maturizarea presupune depasirea conditiei de autosuficienta si
 constientizarea resurselor prezente, dar si a zonelor vulnerabile care, daca sunt
 acceptate si recunoscute, pot deveni la randul lor resurse valoroase.
 Visul aduce o schimbare de atitudine: Miruna nu mai are nevoie sa demonstreze cat
 este de “mare”, ci se centreaza pe a ingriji ea insasi partea necrescuta (partea de
 copil, personificata in vis de Andreiuta).
 Prin acest vis, inconstientul ii propune o noua atitudine fata de sine – una maternala
 – de grija, de toleranta. In mod sigur aceasta noua atitudine o va ajuta in relatia cu
 propriul copil, dar si in relatia cu “Copilul Interior”. In masura in care isi va accepta
 propria vulnerabilitate ca pe o parte ce are nevoie sa fie ingrijita asemenea
 Andreiutei si va renunta la atitudinea de parinte critic fata de sine, probabil ca va
 incepe sa se elibereze de dependenta de complexele parentale. Daca isi va trai si
 recunoaste conditia de adult in felul in care se raporteaza la provocarile vietii, i se va
 parea mai putin important sa demonstreze altora ceea ce a obtinut deja in mod
 natural si ii este la indemana; de altfel, tot de conditia de adult tine si disponibilitatea
 de a cere sau primi ajutor atunci cand in mod real ai nevoie de el.
 Visul da semnale ca Miruna se pregateste sa paraseasca atitudinea de tip
 adolescentin si anunta intrarea in conditia de femeie matura, de mama. O data
 activate resursele de tip maternalitate pozitiva este probabil ca Miruna sa se
 desprinda de nevoia ei ascunsa de a demonstra mamei ca este ‘perfecta si
 independenta’. O mama ‘suficient de buna’, asa cum se pregateste ea sa fie, nu vrea
 un copil perfect, ci vrea sa fie suficient de atenta si prezenta incat sa vina in
 intampinarea nevoilor reale ale copilului ei. Exact asa cum face si Miruna in visul ei.
 Relatia cu Animus
 Pana acum nu am prezentat relatia Eului cu fatetele Animusului. Visul de mai jos
 contine si aspecte de tip transferential, dar si unele aspecte ale relatiei cu
 masculinul. Bineinteles, de-a lungul sedintelor deseori au intervenit discutii si vise pe
 aceasta tema. Aleg insa ca deocamdata sa nu insist foarte mult pe aceasta parte a
 procesului (cu atat mai mult cu cat el este inca in desfasurare) pentru ca – asa cum
 este cunoscut in teoria si practica analitica – complexul contra-sexual este cel mai
 greu de integrat la nivel constient si prin urmare necesita un travaliu mult mai
 indelungat si mai profund.
 Ma intalnesc cu Paul. Stam de vorba. Stiu ca la 18 am programare la Ioana. Intre
 timp se face tarziu, imi dau seama ca trece timpul. Paul e zambitor si amabil, avem
 o discutie placuta. Ajung la Ioana cu intarziere, ma jenez, imi dau seama ca e foarte
 tarziu. Ioana pare suparata pe mine, dar imi accepta in cele din urma scuzele. Cand
 ma uit mai bine la ea vad ca e insarcinata. Ma bucur, ma entuziasmez si ma mir de
 ce nu mi-a spus pana acum, doar eu ii spusesem de sarcina mea. Ma simt un pic
 “lezata” ca nu mi-a spus, dar imi revin si ma gandesc ca poate a avut motivele ei...
 Discutia continua placut.
 Am sa ma refer mai intai la partea din vis legata de relatia cu animusul. Separarea
 visului pe teme este una artificiala si nu se regaseste efectiv in modul de lucru in
 sedinta, dar recurg la ea pentru a mentine claritatea si structura prezentarii.
 Din asociatiile oferite de pacienta, reiese ca personajul visat este un fost iubit cu care
 a avut o relatie de durata. In momentul separarii, Miruna a suferit destul de tare si
 multa vreme a fost suparata pe el, nereusind sa ii inteleaga comportamentul. Corelat
 cu visul, Miruna se intalneste intamplator cu acest fost prieten si cu un altul fata de
 care, de asemenea, inca nu se simtea linistita din punct de vedere emotional. Cu
 amandoi, lucrurile nu pareau cu adevarat incheiate, nu reusea sa gaseasca un loc
 acestor experiente din trecut.
 Miruna a relatat ca desi credea ca o sa fie extrem de emotionata a constatat cu
 surprindere ca a reusit sa fie calma si sa se comporte relaxat si natural. A avut
 senzatia clara ca a reusit sa obtina o noua pozitionare fata de acesti barbati din
 trecutul ei, incheind astfel si din punct de vedere sufleteste niste experiente
 dureroase si dificile.
 Repozitionarea ei este confirmata si de vis. Visul subliniaza de altfel in mod clar
 efectul terapeutic al acestei intalniri. Ipoteza mea este ca desi in vis Miruna a
 intarziat la sedinta cu mine, de fapt transformarea de tip terapeutic a avut loc si nu a
 mai depins doar de lucrul efectiv din cabinet. De altfel, este cunoscuta si adesea
 observata actiunea mediatoare a unor fatete ale Animusului in raport cu functia
 vindecatoare a sufletului; simbolic vorbind, arhetipul contra-sexual se poate constela
 ca terapeut interior.
 Relatia analitica: transfer si contra-transfer
 In final, as vrea sa relatez cate ceva despre relatia terapeutica analitica, asa cum am
 trait-o atat eu, cat si pacienta, si sa evidentiez felul in care relatia noastra a
 intervenit in procesul Mirunei. In visul de mai sus apar figurate doua reactii
 transferentiale, adica doua moduri, initial inconstiente, in care pacienta se raporteaza
 la terapeut. In prima parte, Miruna vine la terapie cu atitudinea unui copil vinovat
 care a facut o prostie si nu stie cum sa se scuze in fata unui parinte intolerant. Ceea
 ce este insa pozitiv, este faptul ca Miruna nu persista in aceasta atitudine si este pe
 cale sa descopere un nou mod de a exista in relatie cu terapeutul.
 Miruna observa ca sunt insarcinata – ca si ea. Visul creeaza astfel posibilitatea ca noi
 doua, pacient si terapeut, sa fim egale, sa avem o relatie asa cum au doua femei ce
 impartasesc o experienta comuna, (vezi sarcina), si nu o relatie de tipul novice
 versus expert.
 Mai mult, faptul ca Miruna ma viseaza insarcinata (din punct de vedere simbolic
 terapeutul fiind partea corespunzatoare vindecatoare a propriului psihic al
 pacientului) are si o semnificatie mai profunda: nu doar in plan fizic se va naste ceva
 nou, ci si din punct de vedere psihic urmeaza sa se intample acelasi lucru; se va
 naste ceva nou legat de capacitatea ei de auto-vindecare si crestere.
 Am fost foarte impresionata de acest vis si am trait senzatia clara ca imi ofera un
 temei de a parasi atitudinea “docta”, paternala in care ma surprindeam adesea.
 Miruna este pregatita sa stea in relatie cu mine de la egal la egal. Si inconstientul
 meu a raspuns la visul Mirunei:
 Dupa ce Miruna iese de la cabinet ma duc dupa ea pe strada si ii mai explic o data
 semnificatia visului din sedinta de aseara. Miruna nu pare atat de doritoare sa mai
 asculte o data; imi zambeste si ma pupa pe obraji.
 Visul meu arata foarte clar tendinta mea excesiva de a fi axata pe explicatii (tendinta
 care ma si scoate de fapt din situatia de terapie – ies pe strada dupa ea ca sa ii mai
 explic o data) si indica ca, de fapt, nu este lucrul cel mai bun de care are nevoie
 pacienta.
 Visul arata, de asemenea, importanta relatiei dintre noi doua, a afectiunii pe care neo
 purtam. Desi sesizasem si inainte impulsul irezistibil de a-i da explicatii si stiam ca
 este un contra-transfer, nu reusisem sa-mi modific in vreun fel semnificativ
 atitudinea. Insa, o data cu aceste doua vise, al ei si al meu, tendinta mea docta a
 inceput sa se diminueze progresiv, iar Miruna a inceput sa isi asume propria
 intelepciune.
 Situatia dintre noi doua arata inca o data importanta reactiilor de tip transfer -
 contra-transfer ca instrumente de lucru in procesul psihoterapeutic analitic.
 Am inteles o data in plus ca inconstientul este intotdeauna mai intelept si ca nu are
 rost sa i te opui. Ceea ce poti sa faci, atat ca analist cat si ca analizand, este sa
 incerci sa fii constient de ceea ce ti se intampla si sa ai incredere ca, atunci cand esti
 pregatit, impulsul de transformare se va manifesta si il vei putea urma

Studiu de caz 2
 Exemple de interpretare

Legenda identificarii este urmatoarea:deplasarea,condensarea,symbol.

“Visul lui Marc,in jur de 40 de ani,casatorit,2 copii,director commercial.”

Data:5 noiembrie 2004

Titlul:Marele plonjor

Povestirea:Sunt cataract in varful unei platforme foarte inalte,care nu este stabile.O

persoana care sta langa mine plonjeaza fara motiv in gol.

Analiza:Visul insista mult asupra inaltimii,ceea ce este in acelasi timp un simbol si o

deplasare din cauza redundantei din povestire:in varful unei platforme
inalte.Inaltimea simbolizeaza idealul,ambitia,dorinta de marire. . Însă ambiţia este
ameninţătoare, dat fiind faptul că platforma este instabilă.Marc se simte într-o
postură delicată , iar verbul “a se căţăra” este, în acest sens, deosebit de sugestiv
(poziţia sa nu este confortabilă). Persoana care plonjează în gol este diferită de Marc
în vis (nu este el) şi totuşi este, fără îndoială, este un alter-Ego, faţa ascunsă a lui
Marc. Ea face ceea ce subiectul nu îndrazneşte să facă: plonjează în gol. Şi în acest
caz, verbul este semnificativ: ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine
activă). Tot mesajul visului ar putea sălăşlui în termenul vid: fie negativ, însemnănd
sterilitate (vidul existenţei), fie pozitiv (potenţial = vidul poate fi umplut). Cum
persoana plonjează şi nu cade, vidul are probabil o semnificaţiei pozitivă.

Postura lui Marc fiind delicată (instabilitatea platformei pe care el stă căţărat), visul îi
arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească ( a plonja) spre necunoscut (gol).
Trebuie să enunţe la anumite ambiţii (înălţimea) care nu îl satisfac (precaritatea
posturii). Are în el curajul de a o face (deoarece dublul său plonjează), dar ignoră
acest lucru.

Studiu de caz III

Nume: Marjorie
 Varsta: 11 ani

Ocupatie: eleva de gimnaziu, locuieste cu parintii si sora sa

Data: 18 mai 2009

Titlul: Broasca Verde

Povestirea:

“ Am invitat-ope buni la noi acasa, iar mama spune: “ O! Arati foarte bine! Atunci buni
incepe sa faca gimnastica si deodata, plange si moare, transformandu-se intr-o enorma( marimea
unei finite umane) broasca verde infioratoare.”

Analiza:

Manifestand dimensiune afectiva, visul se desfasoara acasa si nu introduce in scena

decat personaje din familie, de sex feminine: Marjorie(care nu este decat spectatoare), bunica si
mama.

Visul pare sa indice ca Marjorie are angoase legate de moarte cu privire la mama sa,
care sunt inconstiente. Visul juxtapune altfel imaginile mamei cu ale bunicii. Totuşi criptarea nu
este suficientă, fiind un coşmar pentru fetiţă de la care ea se trezeşte. De fapt, mama lui Marjorie
face adesea gimnastică acasă, ceea ce îi dă garanţia unei stări bune de sănătate. Atunci cînd
mama îi spune bunicîi că este în bună formă şi aceasta începe să facă gimnastică; aici se
stabileşte linia onirică bunica=mama.

Pasaju l scris cu majuscule este o condensare, adică o accelarare şi compactare a unor

evenimente fără vreo legătură aparentă. Condensarea este indicată prin expresia “deodată”
(bruscheţea tranziţiei) şi prin incoerenţa dezvoltării: bunica face gimnastică, plînge, moare şi se
transformă în broască. Absurditatea şi confuzia sunt întodeauna semnele unele condensări. Cea
din cazul nostru vorbeşte despre moarte, care implică:

 brutalitate: activitatea (şi deci viaţa) este brusc întreruptă,

 Tristeţe (bunica plînge),

 Transformarea, adica schimbarea condiţiei.

Marjorie are o viziune terifiantă asupra morţii: broasca , care este un simbol al
fecundităţii şi deci reprezintă încă o dată mama, este înfiorătoare. Enormitatea ei, în afară de
faptul că îi sporeşte monstruozitatea, o face şi ameninţătoare. Ea evocă instabilitatea morţii,
forţa ei extraordinară, puterea căreia nimeni nu i se poate opune. În sfîrşit culoarea verde, care
este în acelaşi timp un simbol şi o deplasare (deoarece este vorba despre un detaliu), are o
semnificaţie pozitivă, de speranţă. Dar fetei nu-i place verdele, o asociază cu boala de cînd a
văzut un film în care personajele, atinse de holeră şi muribunde aveau un ten verzui, urît.

Bunica este persoana cea mai în vîrstă din familie, care , după ordine cronologică, este
cea mai aproape de moarte. Fără îndoială că, din acest motiv, inconştientul lui Marjerie o ia drept
subtitut matern. Logica visului este următoarea:

mama mea, ca şi bunica, ar putea muri, aşa, dintr-o dată, chiar dacă face gimnastică
(adică are o stare a sănatăţii bună).

Concluzii:

Putem spune in concluzie ca persepectiva psihanalitica are la baza urmatoarele

principia fundamentale(dupa Karasu,1980):

1.Ideea ca omul poseda o serie de impulsuri si tendinte instinctive-pulsiuni de natura

inconstienta si preocuparea pentru modul in care aceste impulsuri sunt exprimate/transformate
sau refulate.Refularea se produce pentru a nu permite gandurilor,dorintelor si afectelor penibile
sa atinga pragul constientului.

2.Convingerea ca refularea are la baza in principal tendintele sexual si ca tulburarile

psihice au la origine o dezvoltare libidinala (psihosexuala) defectuoasa.

3.Ideea ca dezvoltarea psihosexuala defectuasa isi are originea in conflictele si

psihotraumele ,din copilaria timpurie,mai ales in complexul lui Oedip,care in forma sa clasica se
mainfesta in dorinta sexuala fata de parintele de ex opus.

4.Convingerea in caracterul universal si persistent al complexului Oedip,care raman

active si neconstientizat.
 5.Ideea ca omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice
instinictive(id),substitutele acestora,mecanismele primare ale egoului,care incearca o mediere cu
realitatea externa(ego),in accord cu standardele si principiile morale elaborate de
societate(superego).

6.Psihanalistii sunt partizanii determinismului sau cauzalitatii psihice,dupa care

fenomenele psihice si comportamentele umane,nu apar intamplator,ci sunt determinate strict de
evenimentele anterioare care daca nu sunt constientizate determina subiectul sa determine mereu
aceleasi tipuri de comportamente.

Psihanaliza interpreteaza transferul in timp ce alte psihoterapii,doar il realizeaza,fara s

ail analizeze,acesta dezvoltandu-se spontan in relatiile de autoritate(medic-pacient,profesor-
elev).Credem ca este una dintre cele mai importante caracteristici ale psihanalizei,pe langa
dizolvarea transferului.

Relatia dintre terapeut si pacient este una foarte importanata.

Dupa parerea noastra,in urma achizitiilor obtinute pe baza acestui material am ajuns la
concluzia ca acestea este primul pas spre constientizare,dupa care psihanalistul afla elementele
esentiale ce au legatura cu personalitate pacientului prin intermediul reeditarii,elemente pe care
mai tarziu le va afla si pacietul.

Terapeutul se foloseste de aceasta relatie afectiva,in care pacientul se regaseste,afla

lucruri noi despre sine,lucruri din copilaria timpurie,reusind astfel sa isi depaseasca rezistentele.

Relatia care se stabileste intre cei doi,adica intre terapeut si pacient,este una
transferentiala,intelegem noi prin aceasta oferirea posibilitatii de depasire a
rezistentelor,sustinundu-l,oferindu-i protectie.Aceasta relatie contribuie la evidentierea unor
anumite aspecte psihologice care in alt context ar fi prea greu de acceptat pentru pacient fiind
mult prea anxiogene.

Terapeutul trebuie sa fie sigur ca se creeaza o relatie pe care pacientul sa o interpreteze

asa cum trebuie ,si anume o reeditare a relatiei sale cu o figura parental din copilarie.Deobicei
pacientul trebuie sa treaca in final peste copilarie si sa stabileasca relatii mature cu cei din jur.
 Un lucru la fel de important,este faptul ca psihanaliza trateaza cauza si nu simptomul si
ca il ajuta pe pacient sa revada,sa retraiasca un eveniment din copilarie si sa o interpreteze
conform varstei si situatiei actuale.

In cazul tehnicii prezentate de noi,adica analiza viselor,este frapant,pentru unii dintre

noi care poate pana la un anumit timp nu am luat contact cu psihanaliza ,adica interpretarea
viselor,cat de important poate fi un vis,adica simbolistica lui.

In general,exista carti care interpreteaza numai simbolurile din vis,acestea fiind variante
populare,insa nu multi stiu cat de mult poate sa spuna un vis interpretat in intregime in mod
special despre trairile persoanei respective.