UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

SECTIA PSIHOLOGIE
Prof. Dr. Dr. med. H.L. GROSSMANN

Elemente de baza ale psohiterapiilor

dinamice analitice si umaniste
 Termen folosit pentru multe categorii de interventie si
strategii pentru valorificarea si imbunatatirea vietii si
sanatatii.

 „Tratment prin vorbire“ a unui individ aflat in starea psihica

patologica „de boala“ definita/delimitata dupa criterii
standartizate (de exemplu ICD 10 sau DSM IV).

 Este efectuata de un psiholog sau medic cu calificarea

speciala.
 Este o interventia psihologica in cadrul unui act medical.
Din acest punct de vedere, psihoterapia nu are
contraindicatii.

 Foloseste mijloace psihologice, fara interventie directa

asupra somaticului.

 Se bazeaza pe relatia terapeut-client (instrument)

Nu beneficiaza de psihoterapie:
 deficientii mintali (incapabili sa inteleaga sensul interpretarilor si sa
ajunga la descoperirea cauzelor si solutiilor propriilor probleme);
 persoanele care nu reusesc sa realizeze un contact uman
(psihopati, pacienti psihotici);

Succesul terapiei poate fi evaluat dupa trei criterii:

 Trairea subiectiva a pacientului (disparitia simptomelor, se simte
mai bine, este mai multumit/fericit/impacat cu sine);
 Recunoasterea sociala (progresele realizate de pacient in familie,
profesie etc)
 Atingerea obiectivelor terapeutului legate de modificarea
personalitatii si comportamentul pacientului.
 Psihoterapia necesita:
constiinta bolii (exista exceptii),
„presiunea“ suferintei,
 introspectie,
disponibilitate de cooperare (exista exceptii),
minima empatie intre terapeut si pacient (exista
exceptii),
 mijloace financiare.

Observatie:
 deseori diagnosticul se pune intr-un stadiu avansat al
psihoterapiei si nu la inceputul terapiei.
 OBIECTIVUL general al psihoterapiei este asistarea si depasirea
impasului existential de toate tipurile creat de confruntarea cu:

pierderi,
relatii perturbate
evenimente traumatizante,
afectiuni somatice, psihice/psihosomatice,
accidente si situatii limita,
schimbari de mediu,
confruntari si discriminari sociale, economice, politice, religioase
etc.

 orice situatie sau eveniment care a adus la o decompensare

sau va putea duce la decompensare intra si interpsihica.
Obiectivele fundamentale, comune celor mai multe
psihoterapii sunt:
1. Depasirea demoralizarii si castigarea sperantei;
2. Intensificarea autoeficacitatii
3. Depasirea evitarii
4. Constientizarea propriilor conceptii eronate;
5. Acceptarea realitatii vietii
6. Atingerea insight-ului
Aceste obiective nu sunt usor de atins, adesea viziunea
distorsionata despre lume si sine sunt rezultatul unor relatii
patologice din copilarie, relatii intarite pe parcursul anilor
 Exista o multitudine de abordari teoretice in psihoterapie.
 Acestea sunt atat modele asupra psihicului si
personalitatii umane, cat si abordari practice de
psihoterapie.
 Psihoterapeutii utilizeaza adesea mai multe strategii:
conversatia, interpretarea, intarirea, ascultarea
activa, refraiming etc. Psihoterapia nu include
tratamentul biomedical, cum ar fi medicamentele sau
interventia chirurgicala.
 Multi terapeuti nu utilizeaza exclusiv o anumita forma de
terapie in munca directa cu pacientii, ci o varietate de
abordari terapeutice, in functie de context.
 Abordarile analitice clasice sau dinamice
 simptomele psihopatologice sunt rezultatul unor conflicte
intrapsihice, inconstiente, nerezolvate, carora omul le
opune rezistenta. Psihanalistul il va ajuta pe pacient sa
constientizeze si sa rezolve aceste conflicte.
 Abordarile comportamentale – considera ca simptomele
sunt rezultatul unor comportamente invatate, deficitare
sau in exces, intarite de mediu, inlaturarea acestora
realizandu-se prin invatare (deconditionare) de noi
alternative comportamentale.
 Abordarile umaniste– simptomele si problemele
psihopatologice au ca sursa disperarea existentiala si
fragmentarea Eu-lui. Terapia are la baza actualizarea
resurselor nevalorificate.
Clasificarea metodelor umanist-experientiale:

METODE CLASICE
 Psihoterapia gestaltista – Frederick Perls
 Psihoterapia non-directiva – Carl Rogers
 Psihodrama clasica – Jacob Levi Moreno

METODE MODERNE
 Analiza existentiala – Victor Frankl, Rolo May
 Analiza tranzactionala – Eric Berne
 Analiza bioenergetica – Reich, Lowen

METODE POSTMODERNE
 Programarea neurolingvistica – John Grinder, Richard Bandler
(neacceptata frecvent ca o psihoterapie)
 Terapiile transpersonale – Assagioli, Grof, Wibler
 Responsabilitatea evolutiei clientului ii revine, in cea mai
mare masura, acestuia

 Frecvent psihoterapia, consilierea psihologica si

educationala integreaza perspectiva lui Rogers, unde
problemele clientilor nu mai sunt vazute ca
tulburare/deficienta, ci se accentueaza nevoile de
autocunoastere, intarire a Eului, dezvoltare personala.
 Accentul pus pe ideea de “holism”: persoana sanatoasa
este un intreg, ea se adapteaza continuu si creativ
influentelor mediului.

 Procesul terapeutic este centrat pe “aici si acum”, pe ce

simte, gandeste, actioneaza clientul in prezent. Trecutul
nu este interpretat, ci este adus si reconstituit (retrait) in
prezent, pentru a se vindeca si inchide.
 Accent pe dimensiunea fundamentala a omului –
creativitatea.

 Se folosesc o varietate de tehnici, cel mai mult conteaza

atitudinea terapeutului fata de client si maturitatea lui.

 Esti OK sunt OK esti acceptat cum esti si accepta-te

cum esti
 Este bazata pe modele teoretice a psihoanalizei clasice
lui Freud.
 Delimiteaza tinta terapeutica(fata de psihonalaiza)
 Este mai permisiva in dialogizare cu terapeutul
 Sa ocupa de o problema nu de ori ce probema
 E de maximum 80 de ore (exsista exceptii)
 Nu necesista settingul clasic a psihoanalizei
 Este tintita spre functionalitatea si nu spre schimbari
structurale
 Sa poate combina cu alte metode terapeutice
 Nu are reguli rigide si stricte ca psihoanaliza
Dizidenţa de la linia clasică freudiană:
C.G. Jung fondatorul psihologiei analitice
 descrie pe lângă inconştientul personal şi un

inconştient colectiv în care există complexe

(Animus/Anima, Umbra) şi arhetipuri (Mama)
 relaţia dintre inconştientul personal, inconştientul colectiv şi Eul
conştient determină intro şi extroversia.
A.Adler - nu libidoul este cel care domină în inconştient
ci impulsul către superioritate (dorinta de a fi mai presus,
de a domina), ca o parte din structura sau pentru
Compensarea complexelor de inferioritate.
 renovarea freudismului (neo-freudismul): Karen Horney şi Erich

Fromm - accentuează rolul factorilor socioculturali, filosofici şi

istorici
 “Psihoterapiile psihanalitice şi psihodinamice analitice sunt
terapii bazate pe teoria psihanalitică Freudiana şi pe practica
terapeutică in decenii din trecut„

Elementele de baza unei terapii dinamice orientate analtic:

1.Terapia se poate face individual sau în grup.
2.Terapia poate fi de lungă sau de scurtă durată
3.Principiul central este că suferinţa a fost cauzată sau influenţată
de conflicte inconştiente .
4.Terapia oferă pacientului un cadru sigur pentru explorarea
asociatilor libere, amintirilor, fanteziilor, sentimentelor şi viselor ce
se confruntă cu trecutul şi prezentul.
5. Atenţie deosebită este acordată interacţiunii cu terapeutul,
prin care pacientului i se dă ocazia de a reexperimenta,
analiza şi de a trece prin situaţii ale vieţii actuale şi ale celei
anterioare. Relaţia între pacient şi terapeut include acel
transfer afectiv la care ne referim din punct de vedere al
tehnicii şi posibil, fenomenul transferului afectiv opus şi
regresia.

6. Scopul tratamentului este să îi permită pacientului să

înţeleagă natura conflictelor lui în aşa fel încât deciziile să
poată fi luate în baza acestei înţelegeri şi nu a acestor
conflicte.
 Terapia psihodinamică, cunoscută printre altele şi ca terapie
analtica orientată spre focus, se concentrează pe procesele
inconştiente aşa cum se manifestă ele în comportamentul
actual al unei persoane.

 Ţelurile terapiei psihodinamice sunt reprezentate de

înţelegerea/prelucrarea influenţei trecutului în
comportamentul din prezent.

 O abordare analitica permite pacientului să examineze

conflictele nerezolvate şi simptomele ce apar în urma unor
relaţii sau stari disfuncţionale din trecut şi care se manifestă
prin tulburari ale functionalitatii psihice in prezent.
 Psihoterapiile psihodinamice s-au degajat din teroria
psihanalitică clasica şi au fost aplicate clinic unei
multitudini de tulburări psihologice.

 Dupa unii autori, terapia psihodinamică analitica

este cea mai veche dintre terapiile moderne. Acesti
autori chiar sustin ca psihanaliza lui Freud este o
formă specifică şi un subansamblu al terapiei
psihodinamice.
 Terapia psihodinamică orientata analitic îşi are
originea in teoria clasica psihanalitică Freudiana.

 Există patru mari directii (şcoli) de teorie

psihodinamica analitică, fiecare dintre ele influenţând
si avand un rol important.

 Psihologia Eu-lui
 Psihlogia relaţiilor obiectuale
 Psihologia sinelui
 Psihologia traumatizarii (contestata).
 Psihologia eului derivă din psihologia freudiană.
 Susţinătorii ei îşi canalizează munca spre amplificarea şi
menţinerea funcţiei EGO–ului în acord cu cerinţele
realităţii.
 Psihologia eului pune accent pe capacitatea individului de
a se apăra, de a se adapta, şi de a testa realitatea.
 Psihologia relaţiilor obiectuale a fost pentru prima dată
formulată de diverşi analişti britanici (Melanie Klein, W.R.D.
Fairbairn, D.W. Winnicott, şi Harry Guntrip).
 Conform acestei teorii, fiinţele umane se conturează mereu
în relaţie cu alte persoane importante din jurul lor. Lupta
noastră şi scopurile noastre în viaţă se axează pe
menţinerea relaţiilor cu semenii şi în acelaşi timp pe
diferenţierea noastră de aceştia.
 Reprezentările interioare ale sinelui şi ale celorlalţi
dobândite în copilărie nu mai sunt de actualitate în relaţiile
adulte. Indivizii repetă relaţii obiectuale vechi în efortul de a
le controla şi de a se elibera de ele.
 Psihologia sinelui a fost fondată de Heinz Kohut,
M.D., în Chicago în anii 1950.

 Kohut a observat că sinele se referă la percepţia unei

persoane asupra experienţei de sine, incluzând
prezenţa sau lipsa unei consideraţii de sine.

 Sinele este perceput în relaţie cu stabilirea de delimitari

şi de diferenţieri ale sinelui de ceilalţi (sau prin lipsa
acestor delimitari sau diferenţieri).
CARE SUNT IDEILE PRINCIPALE ALE
ABORDĂRII PSIHODINAMICE ANALITICE ?
 Abordarea psihodinamică, “o abordare înspre diagnoză
şi tratament caracterizată printr-un mod de gândire, atât al
Terapeutului cât şi al clinicianului , ce include conflicte
inconştiente, deficienţe şi distorsionări ale structurilor
intrapsihice şi relaţii obiectuale internalizate ale pacientului"
Gabbard, 1994, p.5).

 Inconştientul este o anumită parte a minţii ce nu poate fi

recunoscută de un subiect datorită filtrelor, mecanismelor şi
acţiunilor de apărare specifice , aceste mecanisme de
apărare sunt elemente ce constituie bazele fundamentale
ale abordării psihodinamice .
 Mecanismele de apărare sunt înţelese ca “modele de
sentimente, gânduri sau comportamente ce sunt (relativ)
involuntare şi apar ca răspuns la percepţia inconştientă a
pericolului stabilitatii psihice. Au funcţia de a ascunde, masca
sau a diminua conflictele sau factorii de stres ce duc la creşterea
anxietăţii .” (Asociaţia americană de psihiatrie 1987, p. 393).
 Abordarea psihodinamică, similar psihanalizei,
confirmă ca viaţa psihică îşi are originile şi se
conturează într-un proces de transformare a lumii
reale în aşa zise reprezentări psihice.

 Reprezentările psihice sunt înregistrate şi

acţionează atât în plan conştient cât şi în plan
inconştient. În acest fel, structurile psihice se
conturează conform unor reguli specifice, bine
cunoscute, de dezvoltare.
Freud, în ultima perioadă a vieţii a prezentat în "Noile
prelegeri introductive în psihanaliză" imaginea ce
ilustrează relaţii structurale ale partilor mentale.

Baza structurii personalităţii mentale este numită:

APARATUL PSIHIC
Freud a distins trei părţi, "provincii ale unei tari“ a
aparatului psihic:

Id (ES) – rezervor al unităţilor instinctuale neorganizate

Ego(ICH)– organul executiv al psihicului ce controlează

contactul cu realitatea şi procesele intrapsihice

Superego(Überich) – reprezentarea idealurilor, valorilor,

normelor sociale ale unui individ
 Aparatul psihic are si trei calităţi :

 conştient

 preconştient

 inconştient
 Modelul lui Freud (1933) nu a definit starea de
conştient în descrierea modelului de aparat psihic .
După el “nu este nevoie să discutăm despre ce se
poate numi conştient : este îndepărtat de toate
îndoielile " (p. 70).

 Freud a considerat conştientul, preconştientul şi

inconştientul ca “cele trei calităţi ale caracteristicilor
psihicului." (p. 72).
 Conştienţa, după Freud (1933), apare în conştientul
perceptiv (pcpt-cs.), care este “organul de simţ al
întregului aparat psihic, iar în timpul funcţionării lui
apare fenomenul de conştientizare..." (p. 75). stiu ce
vad, miros, palpez aud, gust si simt

 Conştientul perceptiv “nu este receptiv si

reactional doar la excitaţii din exterior ci şi la acelea
ce sosesc din interiorul minţii " (p. 75).
 Aparatul psihic al lui Freud poate fi înţeles si ca o structură
psihică unde are loc luarea de decizii.

 Psihanaliza semnalează că experienţa şi comportamentul

uman sunt uneori influenţate de conflicte psihologice interne şi
de trăsături de personalitate, iar aceasta poate fi
conceptualizată în termenii modelului structural al lui Freud
(Es, Ich, Überich), în termeni de sine şi de obiecte (sau imagini
internalizate de sine şi de obiect) sau în ambele categorii.

 În cele din urmă,aparatul psihic este ilustrat printr-o structură

dinamică asemănătoare unui balon, care se poate contrage
sau extinde, înrădăcinat prin structuri instinctuale (Id sau Es) şi
fixări în structurile întinse, relativ stabile ale personalităţii.
 Cea mai arahica (primara) structura.
 Prima dominanta de la nastere pana la formarea Eul-ui.
 Mentinerea functiilor vitale de „supravietuire“ prin lupta
necontrolata a instantelor superioare (norme, morala, legi,
pricipii) cu orice amenintare.
 Mentinerea speciei (Libido, Sexualitate)
 Tinde spre dominanta in „scara sociala, familiala“.
 Principiu de functionare: Maximizarea placerii, minimalizarea
dureri (neplacutului).
 Tendinte: Libido: Cer si vreau satisfactia imediata,
Nesatisfacerea libido-ului produce agresivitatea,
autoagresivitate, depresivitate = stil foarte masculin 
Aparatul psihic lui Freud X
Factori pricipali in formarea Eul-ui

Eul-
Matur
 Funcţiile fundamentale ale Eu-lui, pe lângă funcţiile originale
autonome sunt :

1.Păstrarea contactului cu mediul înconjurător prin:

 simţul conştiinţei realităţii

 aprecierea testării realităţii lumii exterioare

 adaptarea la realitate (găsirea soluţiilor potrivite);

2.Controlarea şi reglarea nevoilor/impulsurilor instinctuale;

3.Integrarea completă a organizării şi funcţionării eului (prin

generalizare, simplificare, creare de legături).
Relaţia cu obiectul

 Reprezentarea mentală de sine a individului

 Reprezentarea mentală a obiectului de către o

persoană importantă .
 Descriere: Instanta de control, se percepe rapid dupa
nastere: Nu e voie !!!

 Format din: Obiecte primare (parinti), mediu social

(gradinita, scoala, sefi, profesori), legi (politica, politia,
instante statului), comunitate (prieteni, colegi, orice fel de
interactiune cu alte persoane implica si o parte din
Suprareu.

 Functia: Garantarea functionarii individului in mediul

social.
 Cel mai simplu se poate intelege Sinele, Eu-l, si Supraeu-l
prin modelul calvaleriei in batalie:
 Es este calul salbatic, plin de temperament si forta care vrea
sa plece in galop condus de temperament sau frica intr-o
directie sau alta.
 Eu-l este calaretul care trebuie sa stapaneasca aceasta forta
salbatica sau frica a calului si sa-l calmeze, sa-l conduca si
directioneze intr-un ritm si directie potrivita situatiei.
 Supraeu-ul este comandatul cavaleriei care trebuie sa vada
si sa supravegheze mersul bataliei in ansamblu, care trebuie
sa pastreze structura si formatiunile cavaleriei in orice situatie
prin luarea de decizii, care da un ordin si cui se supune
calaretul.
1. Existenţa unui proces psihic inconştient
2. Există fenomenul reprimării de la constient
până la inconştient, a gândurilor sau emoţiilor
legate de procese psihice, ce sunt prea greu
(dureroase) sau imposibil de tolerat
3. Există fenomenul rezistenţei ce dă naştere
dificultăţii de a conştientiza informaţii ce au
fost „transferate“ involutar în plan
inconştient.
4. Însemnătatea în viaţa psihică a sexualităţii
individuale şi a agresiunii, ca şi conflictele naturale
legate de formarea sentimentului individual de
identitate sexuală, îşi găsesc „soluţii“, uneori
nevrotice .

Ex.:Complexul lui Oedip la băieţi şi complexul Electra

la fete.
1. Procesele psihice nu sunt accidentale, ele sunt
guvernate de anumite legi si reguli = conceptul
determinismului.

2. Emoţiile au o anumită autonomie şi pot fi detaşate

de subiectul, de exemplu pe care au fost iniţial
proiectate. şi mutate într-o altă sferă a psihicului.
3. Procesele psihice sunt dinamice şi ele tind în
mod constant să descarce energia care este
produsa (incoroporata) de ele.

4. Subiectele care sunt greu de tolerat în plan

conştient sunt reprimate în sferele inconştiente
ale psihicului.
5. Există conflicte interne (intrapsihice) între anumite
„sfere“ nivele psihice.

6. Procesele psihice infantile au însemnătate doar în

cazul în care ele împlinesc dorinţe din copilărie.
Caracteristic pentru perioada copilăriei este modul de
experimentare ce influenţează într-un mod esenţial
starea psihică a aceleasi persoane ca adult, in
momentul în care dorinţele din copilărie se activează
din nou.
7. Tendinţele psihosexuale sunt deja prezente în
copilărie. Sexualitatea şi agresivitatea unei
persoane adulte sunt condiţionate de dezvoltarea
impulsurilor/nevoilor care îşi fac apariţia la cel
mai timpuriu nivel al dezvoltării psihice.
Ipotezele de bază ale abordării

psihodinamice ?
 1. Determinismul psihologic - acţiunile noastre
sunt mai mult sau mai puţin determinate, similar
felului nostru de a percepe şi de a recunoaşte.
 2. Influenţele proceselor inconştiente
pre‑determinate ne sunt într-o mare măsură
inconştiente.
3. Comportamentul dinamic şi orientat spre scop -
este o atribuire comună pentru 3 teorii diferite.
 Teoriei instinctelor duale, comportamentul unei
persoane serveşte la protejarea individului de pericole
sau dureri percepute.
 Teoria obiect relaţie, comportamentul unei persoane
este orientat spre relaţii şi ataşament cu alte persoane;
 Teoria psihologiei sinelui, pretinde că scopul
comportamenului nostru este să defineasca, sa
delimiteaze şi să întărească sinele integrat.
4. Dezvoltarea epigenetică
 Viaţa inconştientă a individului îşi are originile în relaţia
cu experienţele interpersonale rămase dintr-o perioadă
anterioară .
 Oamenii sunt în mod inconştient obligaţi să repete
acele experienţe care sunt legate de majoritatea
conflictelor şi experienţelor dureroase.
 Defectele în dezvoltarea timpurie pot fi reparate dacă
sunt deblocate şi reexperimentate corect şi eficient, aici
şi acum, în transferul afectiv .
5. Funcţiile mentale
 Funcţiile mentale acţionează în orice moment
 Partile distincte ale psihicului (sine, eu, supraeu)
pot fi în conflict unele cu altele.
Care sunt fazele dezvoltarii psihodinamice
(seamana cu cele din intrudocerea in
psihanaliza feudiana) ?
 Modelul clasic al etapelor de dezvoltare
psihodinamică după Meissner (1985)

I. ETAPA ORALĂ
Varsta: de la naştere până la a 12-18 lună de viaţă .

Sub etape:
a) de sugere (dominarea nevoilor libidinale pasive)
b) de muşcare (expresii ale părţilor libidinale
agresive)
Activităţi predominante:
 Centrate în jurul zonei orale (gură, buze, limbă ) prin
sugere şi muşcare

Ţelurile dezvoltării :
 Stabilirea unei dependenţe, a unei încrederi în
persoana care hrăneşte.
 Stabilirea unei expresii comfortabile şi a satisfacerii
nevoilor fără conflicte excesive şi ambivalenţă
(Consecinţele) Realizările dezvoltării :

 Dezvoltarea capacităţii de a da şi de a primi de la

alţii, fără dependenţă excesivă şi fără invidie

 Dezvoltarea capacităţii de a se baza pe alţii cu

sentimente precum: încredere, suport şi încredere
de sine
 II. ETAPA ANALĂ

Vârstă: cu aproximaţie între 1 şi 3 ani

Activităţi predominante de dezvoltare :

 Obţinerea unui control voluntar asupra sfincterului

anal
Ţelurile dezvoltării:

 Stabilirea unei independenţe şi autonomii

personale

 Deprinderea unui control adecvat asupra

sfincterului anal (fără ultracontrol a supraeu-lui
sau o lipsă a acestuia ) proces de autonomie.
(Consecinţele )Realizările dezvoltării:
 Dezvoltarea unei autonomii personale
 Dezvoltarea unei capacităţi de independenţă şi iniţiativă

fără sentimentul de vină

 Dezvoltarea unei capacităţi de auto-conduită
determinativă, fără senzaţia de ruşine sau a îndoielii de
sine
 Dezvoltarea unei capacităţi de cooperare voită fără o

voinţă excesivă sau un sentiment al auto-diminuării

sau al înfrângerii.
 III. ETAPA URETRALĂ (micţiunea)

Etapă de tranziţie între etapa anală şi falică, este uneori

considerată ca parte a etapei anale

Vârsta : cu aproximaţie în timpul celui de al treilea sau al

patrulea an

Activităţi predominante ale dezvoltării :

 Obţinerea unui control voluntar asupra sfincterului uretral

 Recunoaşterea caracteristicilor sexului unei persoane (o
introducere către o fază falică )
Ţeluri ale dezvoltării :

 Consolidarea ţelurilor din etapa anală

 Dezvoltarea precursorilor identităţii sexuale

Realizările dezvoltării:

 Dezvoltarea unei capacităţi de ambiţie şi

competitivitate fără pudoare

 Dezvoltarea unei capacităţi de a experimenta un

sentiment al mândriei şi al competenţei de sine
derivată din performanţă.
ETAPA FALICĂ
Vârsta: cu aproximaţie între 3 şi 6 ani

Activităţi predominante ale dezvoltării:

 Explorarea organelor genitale, interesul pentru

probleme sexuale
Scopuri ale dezvoltării:

 Integrarea reziduurilor etapelor anterioare ale

dezvoltării psihosexuale într-o orientare
predominant genital sexuală

 Stabilirea unei relaţii triunghiulare cu ambii părinţi

si „traind“ experimentarea relaţiilor duale în acest
triunghi.
Realizări ale dezvoltării:
 Dezvoltarea unui sentiment de indentitate sexuală
 Dezvoltarea unei orientări heterosexuale
 Dezvoltarea unei capacităţi de relaţii cu privire la sentimentele
unui partener
 Introducerea normelor bazate pe identificarea cu figurile
parentale
 Dezvoltarea unei capacităţi de curiozitate fata de sexualitate.
 Dezvoltarea unei capacităţi de iniţiativă fără sentimentul de vină
 Dezvoltarea unui sentiment de control asupra obiectelor şi
persoanelor din anturaj precum şi asupra proceselor şi
impulsurilor interne.
ETAPA DE LATENŢĂ (LATENTĂ )

Vârsta: între 5-6 până la 11-13 ani

Activităţi predominante de dezvoltare:

 Implicarea în contactul cu copiii, de regulă de aceeaşi
vârstă si acelaşi sex,
 Implicarea în contacte sociale în afara familiei
Ţeluri ale dezvoltării :

 Consolidarea identităţii rolului sexual şi rolurile

sexuale
 Stabilirea unor tipare decisive ale funcţionării
adaptative
Realizări ale dezvoltării :

 Dezvoltarea unui sentiment de sârguinţă şi iniţiativă

fără un simţ al inferiorităţii sau o anticipare a eşecului .
 Dezvoltarea unei capacităţi de control asupra
obiectelor şi conceptelor ce permit funcţionareA
autonomă .
ETAPA GENITALĂ
Vârsta: de la 11 - 13 ani până la adolescenţă

Activităţi predominante de dezvoltare:

 Centrate pe procese de maturizare psihologică,

sexuală şi socială
 Reactivare a conflictelor etapei anterioare de
dezvoltare .
Ţeluri ale dezvoltării:

 Reanalizare a conflictelor etapelor anterioare în

contextul dobândirii unei identităţi sexuale mature
şi a unei identităţi adulte.
 O etapa de separare de independenţa şi
dezataşamentul infantil faţă de părinţi .
 Stabilirea de relaţii mature, neincestuoase
Ţeluri ale dezvoltării :

 Dezvoltarea unei capacităţi de împlinire şi

satisfacere sexuala
 Dezvoltarea unui sentiment de integrare de sine , de
identitate constantă .
 Dezvoltarea unei capacităţi de realizare de sine şi
de participare semnificativă în planul muncii şi al
iubirii
 Dezvoltarea unei capacităţi de atingere a scopurilor
şi a valorilor.
 Regresia în psihanaliză înseamnă o întoarcere la
un mod de dezvoltare imatur, la nivelul funcţionării
mentale puerile (anterioare).

 De regulă apare când o etapă a organizării mentale

este substanţial întreruptă.

 Regresia este considerată un mecanism de apărare

(Moore, Fine, 1990, p. 164).

Clasificarea mecanismelor de
apărare in teoria psihodinamica
Exista multe clasificari.

O posibila clasificare a mecanismelor de apărare

dupa Kaplan, Sadock, Grebb, (1994) este în :

1. Imature
2. Mature
3. Nevrotice
4 Narcisiste
1. Imature:
 renunţare
 blocare
hypochondriasis (ipohondria)
identificare
introiectia
comportament pasiv agresiv
proiectare
regresie
fantezii schizoide
somatizarea;
2. Mature:
 altruism
 anticipare
 ascetism
 umor
 sublimare
 inhibare.
3. Nevrotice:
 control

 înlocuire

 disociere

 exteriorizare

 inhibiţie

 intelectualizare

 izolare

 raţionalizare

 realcătuirea reacţiilor

 reprimare

 sexualizare
4. Narcisiste
 refuz,
 distorsionare
 idealizare primitivă
 proiectare
 identificare proiectivă
 ramificare.
 Transferul afectiv şi transferul afectiv opus sunt
atitudini mentale inconştiente bazate pe relaţii
personale importante din trecut (de ex. cu părinţii).

 Aceste fenomene cresc emotivitatea şi pot astfel să
modifice judecata şi comportamentul în relaţiile:
◦ pacienţilor cu terapeuţii lor (transfer afectiv)
◦ terapeuţilor cu pacienţii lor (transfer afectiv opus).
 Transferul afectiv este un termen ce se referă la
transferarea către psihanalist a unor atitudini şi
sentimente ce au fost experimentate iniţial în relaţii cu
persoane din trecut.

 În transferul afectiv pozitiv, pacientul se simte foarte

comod, inteles si acceptat prin prezenta terapeutului.

“PERICOL” pacientul supra idealizeaza terapeutul si

dezvolta dependenta „infantila“, indragostire sau dorinte
de natură sexuală catre terapeut.
 În transferul afectiv negativ, pacientul poate deveni
nemulţumit sau furios, chiar agresiv pe terapeut de
multe ori fara sa poata specifica clar de ce.

 Aceasta reactie de tranfer negativ poate duce la un

dezacord in mersul si ţintele terapeutice şi in
consencinta la o tulburare a relaţiei între terapeut şi
pacient.
Transferul afectiv opus:

 După Freud – transferul afectiv al psihanalistului către pacient.

 În concepţia lui Broad – sentimentele unui psihanalist ce se
consideră a fi legate de ceea ce pacientul proiectează asupra
psihanalistului .
 Cea mai comună definitie: o stare emotionala sau o reactie ce
include contribuţiile din trecutul psihanalistului şi din viaţa
internă (verbalizata) a pacientului .
 Mai simplu explicat: Transferul afectiv opus reprezinta
sentimentele terapeutului către un pacient. Exemplu
amintirile, mimica, gesturi sau fizionomia îi amintesc
psihoterapeutului de un prieten apropiat, parinti, rude, o femeie,
nevasta sau evenimente traumatizante, ele pot să intervină în
atitudinea terapeutică a psihoterapeutului.
Pe slidul urmator veti vedea un
Terapeutul in cautare unei
mecanism de aparare (fara nici o
sansa)
 Mulţumescpentru atenţia şi
timpul acordat.

 Have a nice day

