Delirul

Se prezinta ca o tulburare intelectuala, ca o

forma particulara de dezordine a gindirii;

In spatele acestei dezordini intelectuale exista

aproape intotdeauna o alterare profunda a
psihicului si a personalitatii;

Delirul prezinta doua aspecte : ideea deliranta

(idei delirante) si starea deliranta.
• Ideea deliranta are un caracter ferm, este
profund implantata in constiinta individului si
nu suporta nici un fel de contraargument;

• Starea deliranta este o veritabila stare

morbida generala si poate fi acuta sau
cronica, trecatoare sau durabila.
Caracteristicile psihopatologice ale
delirului
• Delirul este :
• Un fenomen psihopatologic primar
• Este o forma de interpretare rasturnata a realitatii
• Este o alterare a judecatii logice
• Este o convingere ferma ptr. Individ
• Este o certitudine personala, subiectiva
• Continutul sau tematic este inacceptabil, imposibil
in raport cu realitatea logica
• Este expresia unei rupturi a raporturilor dintre
persoana si realitate
• Ideile delirante polimorfe - sunt caracterizate
prin faptul ca au o tematica multipla si
disparata

• Ideile delirante sistematizate – prezinta o

tematica unica,precisa si bine organizata
 Temele ideilor delirante pot fi
sintetizate in trei grupe principale :
• A.idei de persecutie, de prejudiciu moral, social,
profesional, influenta corporala sau psihica

• B.idei de grandoare (megalomanie) – ce exprima

ambitia, superioritatea intelectuala sau fizica, puterea ,
bogatia, misticismul, idei reformatoare sau mesianice

• C.idei delirante melancolice, cu o tonalitate

afectiva depresiva, trista, penibila, idei de autoacuzare,
ruina, negatie, de inferioritate sau de culpabiliate
 Tipuri de delir
• 1.Delirul de relatie – individul considera ca lucrurile
petrecute in jurul lui sunt indreptate impotriva sa,
interpretind in mod ostil totul (emisiuni TV, radio,
articole de ziar, discutiile dintre colegii de servici etc)

• 2.Delirul de persecutie – individul vede ceea ce se

petrece in jurul sau si interpreteaza aceste evenimente ca
fiind indreptate impotriva sa; devine extrem de suspicios,
banuind sau fiind chiar convins ca cineva “din afara”
vrea sa il faca sa sufere, sa il minimalizeze, sa il distruga
• 3.Delirul de urmarire :

• In cazul acestei forme de delir totul incepe cu o stare de

suspiciune nejustificata

• Urmeaza apoi convingerea ca este urmarit, ca “a fost

pregatit un complot sau o actiune de distrugere”
indreptata impotriva sa

• El intra intr-o stare de tensiune anxioasa, crezind ca va fi

ucis (de cele mai multe ori cu otrava sau cu gaze toxice)

• Toti oamenii din jurul sau devin “urmaritori ostili”, care

nu fac altceva decit sa il supravegheze
• 4.Delirul erotic :

• Reprezinta impresia deliranta a individului ca este iubit

de persoane reale sau imaginare

• Acest delir este mai frecvent la femei decit la barbati;

bolnava se crede iubita de un anumit barbat, care insa nu
lasa sa se vada acest lucru

• In general aceste persoane nu se cunosc si nu au avut

niciodata nici un fel de relatii directe/personale intre ele

• Bolnava este ferm convinsa de existenta acestui

sentiment din partea celuilalt
• 5.Delirul de gelozie :

• Acest delir este mai frecvent la barbati decit la femei

• Individul isi supecteaza partenera/sotia de infidelitate,

necinste, chiar in absenta oricaror dovezi

• Isi acuza partenera/sotia si de cele mai multe ori o

brutalizeaza pentru banuieli absurde

• Se asociaza cu shizofrenia, paranoia, psihozele

presenile, alcoolismul cronic
• 6.Delirul de grandoare

• Megalomania este forma de delir in cursul carora

indivizii isi supraestimeaza propria persoana, importanta
acesteia, capacitatile si posibilitatile lui (atit intelectuale
cit si fizice)

• Bolnavii trec la reprezentari expresive de putere fizica

gigantica, bogatie nemasurata, capacitati si planuri de a
revolutiona lumea, anunta “descoperiri importante”

• Ei considera ca au o “chemare” sau ca sunt

“predestinati” realizarii acestor scopuri nobile
• 7.Delirul de inferioritate

• Acesta este un tip de delir cu o tematica si un continut

emotional – afectiv opus delirului de grandoare

• Astfel, individul se infatiseaza slab, neputincios, un om

de nimic, pierdut, putindu-se ajunge la forma “delirului
nihilist” , in care acesta se va autonega total pe sine
insusi

• El afirma ca nu mai exista, ca nu mai traieste, totul este

numai o aparenta inselatoare, o inexistenta
• 8.Delirul expansiv-procesiv

• Aceasta forma de delir pune in evidenta o anumita

structura psihica, caracterizata prin “tulburari de
personalitate de tip procesiv”

• Acesti indivizi actioneaza puternic si constient, fiind in

acelasi timp foarte sensibili si suspiciosi, usor de lezat,
extrem de vulnerabili la frustrari

• Impulsiunea catre o actiune procesiva este legata de un

eveniment prin care un anumit om se considera
nedreptatit
• Caracteristicile psihopatologice ale acestui tip de delir
sunt urmatoarele :

– Supraaprecierea propriului Eu

– O convingere absoluta in dreptatea proprie

– Lupta indirjita impotriva celorlalti, persoane sau institutii, sau

chiar impotriva intregii societati, pentru obtinerea “drepturilor
sale”, chair daca acestea sunt absolut imaginare

– Proiectarea asupra lumii si a societatii, considerate “nedrepte si

ostile”, a propriilor sale probleme

– O lupta permanenta pentru stabilirea dreptatii si a spiritului de

justitie
• 9.Delirul simbiotic

• Se mai numeste si “delir in doi” (folie a deux)

• De regula, un bolnav delirant se loveste de o atitudine

de neintelegere, de respingere sau de ostilitate si chiar
izolare din partea celor din jurul sau

• Rareori insa, acest bolnav delirant gaseste acceptare din

partea unei persoane apropiate din anturajul sau, care
incepe sa participe activ la viata deliranta a bolnavului,
sfirsind prin a-si insusi convingerile acestuia

• In acest caz avem de-a face cu un “delir simbiotic”, cu

un “delir in doi” sau cu un “delir indus”
• Acest delir comunicativ are la baza un mecanism de inductie
sugestiva, fiind, in final, vorba de o activitate sau de o productie
deliranta comuna ambelor persoane

• Pentru aparitia acestui tip de delir sunt necesare urmatoarele

conditii psihopatologice :
• O predispozitie la afectiunea respectiva

• Rolul inductor al unui individ in cadrul acestui “cuplu”

• O stare marcata de sugestibilitate care apare in conditiile

convietuirii inelungate si apropiate cu bolnavul delirant

• Persoana indusa are un Eu slab, usor de dominat in raport

cu Eul puternic si dominant al celuilalt
 Personalitatea deliranta

• Personalitatea deliranta constituie terenul

obligatoriu al dezvoltarii psihozei
respective

• In sensul acesta, tulburarile caractersitice

ale personalitatii delirante sunt
urmatoarele:
• Psihorigiditate emotional afectiva

• Tendinta la introspectie

• Mizantropie si egocentrism cu supraevaluarea propriului Eu

• Relatii interpersonale restrinse si dominate de ideea de

superioritate a propriei persoane in raport cu ceilalti si cu
lumea

• Suspiciozitate

• Sentimentul propriei insecuritati in raport cu lumea si cu

celelalte persoane

• Intoleranta la frustrare cu dificultatea de a se putea adapta

in situatii limita de viata
• Agresivitate crescuta,orientata catre lume

• O mare tendinta de proiectie asupra lumii sau a

altor persoane a propriilor trairi, insotita de
culpabilizarea celorlalti

• Tendinta la supradominare, incapacitate de suplete

in relatiile cu ceilalti, incapacitatea de a admite
opiniile sau deciziile altora, intransigenta, toate
aceste aspecte fiind legate de egocentrism si
hipertrofia Eului

• Idei expansive de dominare, reforma sociala,

istorica, morala, religioasa sau stiintifica
Formarea personalitatii delirante
• Absenta familiei de origine sau provenienta din
familii dezorganizate

• Lipsa aportului emotional-afectiv, care va fi inlocuit

de frustrari si carente educationale – aceste aspecte
intaresc izolarea, psihorigiditatea ideo-afectiva si se
constituie ca premisa a viitorului conflict Eu-lume

• Treptat se va dezvolta (si drept compensare a

incapacitatii lor de a se pune de acord cu lumea) un
complex de superioritate fata de ceilalti, hipertrofia
propriului Eu si tendinte dominatoare
Existenta unei tensiuni intrapsihice

• Sunt in permanenta nemultumiti de starea lor

• Se considera nedreptatiti, neintelesi si lipsiti de

drepturi

• O permanenta stare de tensiune intrapsihica

legata de cautarea unui statut si a unui rol
psihosocial personal
 Momentul conversiunii
• Acesta este momentul cheie in viata persoanelor
cu predispozitie paranoica

• Procesul de conversiune proiecteaza individul in alt

registru existential, cu o dinamica noua, total
diferita de cea anterioara si pe care individul o
“descopera” ca reprezentind o “vocatie” sau care
dimpotriva “I se impune” impotriva vointei

• Actul conversiunii va schimba “pozitia” si “relatiile”

bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al
acesteia
• Prin conversiune, delirul, aflat pina atunci intr-o stare
larvara, erupe in exterior, gasindu-si “forma” si
“tematica” de exprimare

• Prin actul de conversiune, bolnavul “ia cunostinta de

sine insusi”, dar intr-o maniera nefireasca, ireala si
ilogica

• Noul sau “model de gindire” va fi unul irational si

care il va deturna de la desfasurarea fireasca a
existentei sale anterioare
• In urma conversiunii, bolnavul “va vedea” diferit ,
fata de starea sa anterioara, atit propria persoana,
cit si lumea exterioara, producindu-se in felul
acesta o “ruptura ontologica” intre individ si lume

• El va dori si va actiona, conform ideilor sale

delirante, in directia schimbarii lumii, a societatii, a
sistemului de valori dupa noile sale “idei”, venind
astfel in conflict deschis cu ordinea sociala