STUDIU DE CAZ

I. Informaţii generale
Numele de familie, prenumele, patronimicul: M.P.S.
Anul naşterii: 1987
Naţionalitatea: Moldovean
Studiile: Superioare
Locul de muncă: Șomer
Starea civilă (familială): Necăsătorit
Domiciliul: Chișinău
Data internării în spitalul de psihiatrie: mai 2019
Diagnostic: Schizofrenie Simplă, bazată pe simptome negative
Tulburare bipolară I, pe fond maniacal - depresiv
II. Acuzele bolnavului
Pacientul aprobă că are nevoie de tratament, spune că înțelege că are probleme de psihiatrie și din
cauza aceasta, se simte incapabil de a lua decizii pe propria răspundere. Cel mai mult îl deranjează
anxietatea – Frica de a nu fi plăcut, de înlăturare din comunitate. A primit tratament și înainte de a fi
internat, dar l-a lăsat în octombrie pentru că îl făcea să se simtă rău.

III. Descrierea vieţii şi a bolii (expusă de bolnav)

a) Antecedentele eredocolaterale (ereditatea) şi anamneza de familie
Mama – manifestă unele dereglări psihice, însă nu i –sa stabilit un diagnostic
Tata – decedat, ultimii ani de viață a suferit de alcoolism

b) Istoria vieţii bolnavului

Părinții s-au despărțit când el avea 12 ani (apoi spune că avea 16, ulterior 18 – specifică că a rămas
în urmă cu timpul), cu mama s-a înțeles mereu mai bine, dar o descrie ca fiind ”enervantă”. Nu are
frați sau surori. Tatăl a decedat în urmă cu 3 ani. Relația cu tatăl său în anii de viață o descrie ca
fiind ”complicată”, specifică că relația cu tatăl său îl consuma foarte mult, îl copleșea. Cu mama se
vede des, se sună și îl vrea aproape.

c) Bolile suportate, vicii

În februarie 2011 a mai fost internat din cauza unei depresii severe provocate de moartea bunicii
sale, singurul refugiu împotriva suferinței emoționale a fost “a mă îndopa cu marihuana pentru a a-
mi alina sufletul”. Consumul de droguri în cantități exagerate (40g /săptămână). Fumase și înainte
de acest eveniment, dar în cantități moderate. Pe lângă marihuana consuma cocaină.
e) Istoricul bolii
A mai fost internatla psihiatrie de 2 ori, în februarie 2011 – depresie în urma decesului bunicii, în
care a folosit ca refugiu drogurile și un stil de viață nesănătos. Banii pentru droguri îi avea de la
tatăl său. S-a apucat de substanțe la 15 ani, a încercat să facă facultatea de Marketing, dar a repetat
de 3 ori anul I, nu a putut să o termine. A lucrat o perioadă, dar din martie 2019 nu mai are job.
A doua internare în mai 2019 - criză de agresivitate în urma stresului. Vecinii au sunat la poliție,
pacientul afirmă că vecinii au amplificat gravitatea evenimentului. În timpul arestării, polițiștii au
declarat că pacientul se manifesta agresiv, fiind agitat și incoerent în vorbire.
A primit tratament psihiatric până a fi internat, dar s-a oprit din a lua tratamentul în octombrie din
cauza că îi face rău. Se simte foarte greu, își simte oasele foarte grele din cauza tratamentului.

IV. Anamneza din spusele rudelor

Mama pacientului a declarat că acesta are probleme psihice de aproximativ 10 ani și că primește
foarte des plângeri de la vecinii acestuia.

V. Status prezent
a) Starea somatică
Pacientul în ținută de spital, se prezintă cu elemente de neglijență, unghii foarte lungi la mâini și
aspect neîngrijit la nivelul feței (barbă și păr dezordonat).Pacientul relevă o lipsă a expresivității
emoționale (la toate întrebările legate de funcționarea sa socială răspunde confuz sau cu “nu știu”),
caracterizată prin expresiile reduse la nivelul feței, intonație monotonă la nivelul vorbirii, lipsa
accentului emotional, mișcări lente (afirmă că din cauza tratamentului își simte oasele foarte grele).

VI. Examenul psihic

a) Percepția
- Nu prezintă iluzii vizuale sau auditive, ci doar un țiuit în urechi
- Iluziile de modificare a schemei corporale: ``îmi simt oasele foarte grele``
- Răspunde foarte prompt că nu aude voci, că nu își aude gândurile, ``nimic de genul ăsta,
doar țiuituri``

b) Memoria
- Constatăm diferite tulburări ale memoriei, unele cunoscute și asumate de către pacient: ``am
rămas în spate cu timpul, mă scuzați``.
- Îi este greu să își amintească lucruri. Împărtășește că nu era pregătit să facă pasul următor în
relație. Este întrebat dacă pasul următor înseamnă căsătoria și răspunde: ``nu, oricum eram
copii atunci, nu era vorba de asta``, iar peste câteva minute este întrebat ce înseamnă pasul
următor și răspunde: ``verighetă, n-am vrut să aștept, mi-a fost frică și nu știam dacă sunt
sigur pe mine, dacă vreau să fac acest lucru``
 - Oferă multe răspunsuri vagi, nesigure cu privire la detalii importante: ``aveam 16 ani când s-
au despărțit ai mei, ba nu 18``

c) Limbajul
- Limbajul este bogat în cuvinte, dar foarte lent, pare că îi este greu să pună cuvintele unele
lângă altele. Uneori îi este greu să proceseze anumite întrebări
- Imagine de sine: Este nemulțumit, se percepe pe sine că fiind, nevaloros, incapabil să ia
decizii .

d) Gândire
- Sărăcăcios cognitiv – dovedește procesări cognitive vagi și haotice mai ales în ceea ce
privește problemele sociale, comunicarea cu ceilalți nu este focalizată, răspunsul cu cea mai
mare frecvența în discursul pacientului este ”nu știu” ``nu înțeleg nimic și asta sunt``
- Dovedește introspective și cunoaștere de sine minimă: nu este capabil să construiască un
plan și nu știe ce atitudine să adopte cu privire la viață lui ``mă simt incapabil de a lua
decizii pe propria răspundere``. Când este întrebat dacă are încredere în oameni răspunde:
``este o întrebare bună care merită gândită``
- Mecanisme de proiecție: neagă în mod activ trăsăturile personale și faptele comise
indezirabile și le atribuie altora, nu își vede propriul comportament și caracteristicile
neplăcute ”știu de ce au spus așa, că să amplifice gravitatea evenimentului, că eu mă joc
niște jocuri și vorbesc cu oamenii, în engleză și poate de aia au zis așa” ”eu știu familia asta,
au problem psihice de 20 de ori mai mari că mine”
- Tulburări ale gândirii, idei delirane de persecuție: consideră că tratamentul pe care l-a urmat
în trecut îi face rău. ”îmi făcea foarte rău cum îmi face și acum, îmi simt oasele foarte grele
deși nu sunt” .Consideră că vecinii au chemat poliția deoarece ”sunt invidioși că eu pot să-
mi trăiesc viață cum vreau eu, ei sunt oameni falși eu sunt un om căruia nu îi este frică să
zică adevărul”
- Pacientul se prezintă confuz cu o gândire dezorganizată: Nu reacționează la auzul numelui
M.R. (vecina care a chemat poliția), o confundă cu o fosta colegă și pare surprins când află
că ea a chemat poliția. ``nu, nu, acum am înțeles, nu, pur și simplu nici eu nu știu de ce au
spus așa``
- Își descarcă furia și alte emoțîi tulburătoare în mod pripit sau folosește mecanisme
inconștiente pentru a le schimbă direcția de la cel care le-a provocat către alte obiecte.
- Reprezentări fluctuate: reprezentările interne ale tracutului include un complex de relațîi
deghizate, punând în mișcare sentimente și tendințe contradictorii și amintiri incopatibile:
``aveam 16 ani când s-au despărțit ai mei, ba nu 18 îmi cer scuze, am pierdut noțiunea
timpului``
 - Se pierde firul ideilor, se pierd legăturile logice formale, remarcăm incoerenţa gândirii.
Trece spontan de la o idee la altă, își amintește deodată situațîi cu vecină și nu ezită să le
aducă în discuție.

e) Afectivitate
- Dificultăți în manifestarea comportamentelor afectuase . Pacientul ne povestește despre
singura sa relație serioasă care s-a terminat din cauza că nu putea să facă pasul următor.
Acest lucru ne transmite dificultăți în asumarea sentimentelor ”mi-a fost frică de căsătorie,
nu știam dacă sunt sigur pe mine”.
- Prezintă nevoie redusă de afecțiune și sexuale. ``ultima oară am fost cu o femeie în 2015``
- Relația cu mama o descrie că fiind cea mai bună ”o iubesc pe mama mai mult decât orice pe
lumea asta”, dar totuși ”enervantă, știți cum sunt mamele``. Nu este afectuos, manifestă
intrinsec o lipsa de sensibilitate și rigiditate, motive și pentru care afirmă că nu are pe
nimeni apropiat în jur în afară de familie.
- Pare indiferent și distant, rar impresionat de acțiunile și sentimentele celorlalți. Prezintă
puțin interese umane, ocupându-și tot timpul cu jocurile pe calculator

f) Motivație
- Prezintă un impuls slab de îndeplinire a nevoilor, forțări minime de a se apară sau de a
rezolva conflicte interne sau de a face față cerințelor externe. Își caută de muncă de mai bine
de jumătate de an, dar totuși nu poate trece la pasul următor.
- Împărtășește că are un plan pentru a-și repara viață și că acesta include un job, dar susține că
anxietatea îl împiedică.
- Nu reușește să-și mobilizeze forțele pentru rezolvarea unei probleme: deși era conștient că
întâmpină probleme, a renunțat la tratamentul prescris pe motiv că îi făcea rău, în loc să
discute cu medicul un tratament diferit.

VIII. Recomandări privind asistenţa psihologică a pacientului

Pe lângă tratamentul medicamentos prescris de psihiatru, ca recomandare ar fi frecventarea unor
ședințe de terapie la un psiholog calificat, urmate concomitent cu tratamentul medicamentos.