Burlacu Alina

gr_2.2
MODEL DE ELABORARE A UNUI STUDIU DE CAZ

I. Informaţii generale
Numele de familie, prenumele, patronimicul M.V.
Anul naşterii: 1975
Naţionalitatea: moldoveancă
Studiile: medii
Starea civilă: căsătorită, un copil – diagnosticat cu oligofrenie
Domiciliul: mediu urban
II. Acuzele bolnavului
III. Descrierea vieţii şi a bolii (expusă de bolnav)
a) Antecedentele eredocolaterale (ereditatea) şi anamneza de familie.
Tată alcoolic și agresiv. Din spusele pacientei, se comportat ciudat.
b) Istoria vieţii şi dezvoltării bolnavului, vârsta părinţilor la data naşterii lui.
M are o soră mai mare. Tatăl a decedat când M. avea 28 ani. S-a căsătorit la 25 ani când la
întâlnit pe actualul soț. Acesta i-a făcut curte o perioadă scurtă de timp, apoi s-au căsătorit și M. s-a
mutat la el. La scurt timp după căsătorie a venit şi copilul F. dar acesta nu părea a fi la fel ca toţi copii,
M. îngrijorată a umblat prin spitale să vadă ce are, F. este diagnosticat cuoligofrenie grad II.
Soţul cadru militar la o unitate din zonă are un caracter rigid, este rece şi orgolios, el nu sa
ocupat de loc de copil mai ales cănd a văzut ca acesta are un retard. Soţul a preferat să o lase doar pe
M. să se ocupe. În cele din urmă şi datorită faptului că avea serviciu şi datorită faptului că soţul său nu
accepta copilul a fost nevoită să lase copilul la mama sa. În ultima vreme M. a fost scoasă în şomaj de
la servici şi a rupt legatura cu colegele. Prietene apropiate nu are.
Are probleme economice, venituri scăzute.
c) Bolile suportate.
M. a fost operată de colecist acum 5 ani.
d) Caracterul bolnavului şi particularităţile personalităţii până la începutul bolii psihice.
Relația cu mama au fost bune, cu tata tensionate. El deseori bătea fetele. Performanțele școlare
ale M erau scăzute, profesorii făceau glume pe seama ei. La fel și relațiile cu ceilalți copii, era
distanțată. În copilărie, avea puțini prieteni. Probleme ocupaționale, actualmente este șomeră.
Afect plat și vorbire circumstanțială.
La vârsta matură, o dată cu pierderea serviciului se instalează treptat inactivitatea.
Tristețea devine mai profundă. Nu e incadrată în viața socială.
e) Istoricul bolii.
 Fiind șomeră, a fost nevoită să se ocupe mai mult de gospodărie. Mama sa s-a îmbolnăvit
și nu a mai putut avea grijă de fiul său diagnosticat cu oligofrenie. Soțul, o fire mai autoritară și
rece nu o susține deloc în depășirea situației în care se află. M crede că soțul se comportă urât
pentru a o determina să se mute din casă la mama sa unde ar urma să aibă grijă de copil și
mama.
Ca urmare M se simte copleșită de viață, nu doarme noaptea, se simte foarte tristă și
deprimată, i se pare că a intrat într-o situație fără ieșire, prezintă un tonus scăzut al activității,
lipsa interesului și a sentimentului plăcerii, se simte vinovată pentru că nu a avut grijă de copil
și la lăsat mamei care acum s-a îmbolnăvit, nu poate lua decizii și are gânduri care o ”bântuie”.
Pe fondul unui tip de personalitate dependete, datorită faptului că mama s-a îmbolnăvit și
trebuie să se mute la ea să o ajute M se simte rejectată de soț. Are sentimente de inutilitate
datorită faptului că nu mai lucrează, de vinovăție, de incapacitate. Toate acestea ducând la o
depresie reactivă de intensitate mare ce a făcut-o să se interneze în spital, apoi să ceară ajutorul
unui psihoterapeut.
IV. Anamneza din spusele rudelor
V. Status prezent
a) Starea somatică.
A slăbit, prezintă o inapetență severă.
b) Examenul neurologic.
Nu prezintă disfuncții neurologice. Mers ordinar. Vorbire circumstanțială
VI. Examenul psihic
a) Claritatea conştiinţei şi tulburările ei.
Pacienta e bine orientată spațio-temporal, intelectul este bine dezvoltat. Nu manifestă
tulburări de conștiință.
b) Sfera emoţional-volitivă.
Nu are plăcere să efectueze nici o activitate, stă mult în pat și urmărește gândurile care
devalorizează, nu îi dau pace. Apectul vestimentar este neîngrijit. Prezintă slabă capacitate de
atenție și concentrare. Are deseori insomnii ” deși mor de somn, când vreau să mă culc nu
reușesc să dorm”.
Dispoziție depresivă, tristețe accentuată, oboseală.
Pacienta se simte rejectată, incapabilă și inferioară, ruminează gânduri negative legate de
viitorul căsniciei, de boala mamei, de invaliditatea psihică a fiului, nu are încrederea ăn
abordarea unor evenimente în viitor.
Iritabilitate, lipsa poftei de viață, nivelul energiei psihice e redus.
c) Senzaţia, percepţia şi tulburarea lor.
 Nu prezintă
d) Gândirea şi tulburarea ei.
Idei obsesive de devalorizare ”nu mă pot apuca să fac ceva pentru că tot timpul îmi vine în
minte că nu o să reușesc”, ”soțului nu-i pasă de mine”; gânduri de vinovăție ”mama s-a
îmbolnăvit pentru că i l-am adus pe F pe cap, și eu n-am făcut nimic ca s-o ajut”, gânduri de
incapacitate ”nici la serviciu nu au mai avut nevoie de mine”; ”nu sunt suficient de bună”.
Ritmul procesului asociativ este încetinit.
e) Intelectul, memoria şi tulburarea lor.
Intelectul este bine dezvoltat. Tulburări de memorie la limita normalului.
Venind din psihiatrie și fiind obișnuită cu o altă abordare, pacienta vorbește puțin și așteaptă
să fie întrebată.

VII. Rezultatele investigaţiei psihologice

Tulburare depresivă

VIII. Recomandări privind asistenţa psihologică a pacientului

Terapia cognitiv-comportamentală care va oferi planuri de activități zinice, va stabili
sarcini gradate pentru îndeplinire, va monitoriza realizarea și evoluția acestora.
 Strategii preventive: identificarea convingerilor, gândurilor negative, disfuncționale și
înlocuirea cu gândurilor raționale, productive.
 Strategii hipnoterapeutice: de întărirea eului, de relaxare.
 Jocul de rol pentru a antrena modul asertiv de relaționare cu soțul.
Prin psihoterapie se va urmări creșterea stimei de sine, se învață tehnici de gestionare
emoțională, se învață comportamente noi și pozitive, terapia oferă posibilitatea să experimenteze
independenţa.
În spatele unei depresii, există o dependenţă relaţională, tocmai datorită nevoii de iubire
nesatisfăcută, în acest caz e din copilărie. Clientul învaţă să se iubească, să fie sincer cu nevoile
sale şi blând cu el însăşi, interacţionează social mult mai uşor, învaţă să-şi gestioneze emoţiile, să
ia decizii, să găsească soluţii, îşi descoperă abilităţile, devine creativ, descoperă că viaţa este
minunată.
După posibilitate și dorința pacientului M vom recomanda terapia familială.
Treptat optăm pentru schimbarea stilului de viață: alimentație echilibrată, activități fizice
(desigur cu moderație, pentru a nu crea repulsie), stabilirea somnului.