Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTERVENŢII PERSONALIZATE ÎN
DIFICULTĂŢI DE ÎVĂŢARE
Masterand:Cimpoieş(Chelaru)Elena
an I
Consiliere şi asistenţă psihopedagogică
STUDIU DE CAZ
SUMARUL CAZULUI
COPIL:M.R.
VÂRSTA.7 ani
GRUPA: mare pregătitoare
Părinţii lui M.R. sunt plecaţi în Italia de 10 luni şi este afectat de plecarea lor în străinătate.Deşi M.R. nu
recunoaşte faptul că e afectat de plecarea părinţilor ,suferă că a rămas cu bunica , se simte părăsit .
M.R. povesteşte că înainte când mama lui era acasă îl certa mereu că stă toată ziua afară cu mingea iar
seara la calculator.Acum se bucură pe deoparte că mama este plecată pentru că are mai multă libertate
bunica nu îl controlează , nu îl obligă să facă ce vrea ea ,îl lasă să facă ce vrea el fără să fie controlat
relaţia cu mama lui este rece , vorbeşte la telefon , iar atunci când îi dă sfaturi închide telefonul.Mama îi
trimite bani bunicii pentru haine, diverse lucruri pe care le doreşte să le cumpere.
Copilul M.R.frecventează constant grădiniţa ,este apreciat de educatoare ca fiind un copil cu potenţial
bun şi adaptat grupului.Se descurcă bine în cadrul grupei, uneori are uşoară hiperactivitate, când îl resping
copiii dacă este irascibil, dacă îl izolează din cercul de prieteni.În perioada vacanţei aştepta să vină mama
acasă , lucru ce nu s-a întâmplat.La întoarcerea în grupă s-au putut observa următoarele aspecte , printre
care o uşoară scădere a performanţelor la grupă , copilul nu mai era atent la activităţi, ceea ce a fost
relaţionat cu absenţa părinţilor care aparent, monitoriza activitatea de la clasă. Reuşeşte să termine cu bine
grupa mare însă cu o scădere evidentă a rezultatelor la evaluările finale.Educatoarea a încercat să ia
legătura cu tutorele, fără succes însă; bunica în grija căreia a rămas M.R. lucrează şi copilul se pare că nu
o anunţă să vină la grădiniţă, copilul mergând singur acasă.
Perioada vacanţei a fost una nefastă pentru M.R. care nu mai este îndrumat şi observat de către
părinţi.Scăpat de sub atenţia bunicii în grija căreia a rămas, M.R. aderă la un grup de copii mai mari ca
dânsul din cartierul unde locuieşte care devine pentru el “a doua familie”. În cadrul acestui grup el este
iniţiat în comportamente de risc:jocuri de noroc, să fure din casă sau de la alţii din buzunare.
În urma discuţiilor cu M.R. am aflat că el nu are nevoi materiale sau financiare, acestea fiindu-i acoperite
de banii pe care îi trimite părinţii, de asemenea, de ceea ce bunica în grija căreia se află îi oferă; am tot ce-
mi trebuie-afirmă M.R.
M.R. neagă faptul că i-ar lipsi părinţii, nu se simte trist şi nu duce dorul părinţilor “mă simt bine aşa”,
“se poate mai rău”.Consideră că noua lui familie sunt prietenii de pe strada care locuieşte,”mă simt bine
în mijlocul lor, mă înţeleg cu ei ,nu duc lipsa părinţilor”, afirmă copilul.Nu doreşte să se întoarcă
părinţii acasă, are numeroase probleme cu colegii din grupă , este agresiv, loveşte copiii care îl ignoră,se
plictiseşte la activităţi, nu este atent, doreşte să plece cât mai repede acasă să se întâlnească cu prietenii
lui.Discutând cu consilierul şcolii din apropiere am reuşit să –l însoţesc pe copil să stea de vorbă cu acesta.
În discuţiile purtate cu acesta şi-a mărturisit supărarea sa pe plecarea părinţilor în străinătate şi pe
imposibilitatea de a discuta cu ei.Vrea să devină mai bun dar nu poate face acest lucru, iar dacă ar avea
rezultate bune la grădiniţă tot ar fi în zadar pentru că nu are cui să-i împărtăşească rezultatele lui.
În discuţiile sale cu consilierul despre părinţi se vede o uşoară tristeţe ,de aceea nu vrea să o anunţe pe
bunica să vină la grădiniţă ,să nu poată să-i transmită părinţilor eşecurile sale.
Deşi are multe probleme de comportament M.R. este un băiat inteligent, care ar avea resurse
intelectuale să înveţe sau să aibă un comportament dezirabil social.Problema lui, ca o consecinţă a lipsei
de afectivitate din partea părinţilor, este “aderarea” la un grup nepotrivit de prieteni de la care învaţă
comportamente deviante.
*Percepţia educatoarei : educatoarea acuză comportamentul său, îl critică des şi îi dă sfaturi autoritare,
dar care nu sunt luate niciodată în calcul de către M.R.La grădiniţă nu este atent, nu rezolvă fişele de lucru
la activităţile de zi cu zi, se comportă urât cu copiii, vorbeşte urât şi povesteşte de prietenii lui din cartier.
*Percepţia consilierului:M.R. neagă suferinţa lui şi pe fondul scăderii controlului din partea familiei
manifestă comportamente care îl diferenţiază de ceilalţi colegi, reacţionează aşa să iasă în
evidenţă.Problema lui majoră este comportamentul agresiv, verbal cu cei din jur.
* Bunica –pentru că se află în îngrijirea ei, este necesar să îşi dedice mai mult timp pentru educarea lui;
* Educatoarea –are un rol important în motivarea copilului pentru a-şi însuşi cunoştinţele pe care i le
transmite , fiindu-i necesare succesului şcolar, în încurajarea participării lui la activităţi educative ,
extraşcolare, în oferirea de suport afectiv şi implicarea lui în implicarea lui în diferite acţiuni;
* Consilierul şcolar-să i se ofere sugestii în corectarea comportamentului prin discuţii libere cu copilul;
* Grupa de copii să fie ca un suport în consolidarea sentimentului de apartenenţă şi de afiliere , să îl
sprijine în dobândirea de noi prieteni şi în ameliorarea imaginii de sine.
III.1.Finalităţi generale
Redobândirea încrederii în forţele proprii şi îmbunătăţirea imaginii de sine, renunţarea la vicii şi la
grupul de apartenenţă, abandonarea comportamentului agresiv şi învăţarea asertivităţii , exprimarea
sentimentelor şi primirea afecţiunii, înţelegere din partea celorlalţi.
III.2.Obiective operaţionale
Creşterea motivaţiei pentru activităţi;
Dezvoltarea abilităţilor asertive şi a rezistenţei la presiunea grupului;
Întărirea legăturii dintre familie şi grădiniţă;
Conştientizarea necesităţii de a spune adevărul despre situaţia în care se află.
III.3.Evaluare iniţială
Testele au fost date de către educatoare şi de către consilierul şcolar. La testul standard copilul a
obţinut un scor corespunzător unui IQ=95.
La CBCL copilul M.R. a obţinut rezultate prezentate în tabelul :
Diagnosticul psihoeducaţional
Se reduce frecvenţa de apariţie a comportamentului neadecvat ca urmare a întăririlor pozitive
administrate comportamentelor adecvate, creşte frecvenţa acestor comportamente, comportamentul
ţintă manifestându-se tot mai rar;
Se anunţă la răspuns prin ridicarea mâinii;
Conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el.
IV.FAZA INTERACTIVĂ
1.Emoţii / autocunoaştere
- Vinovăţie sau nevinovăţie
- Cunoaştere şi stimă de sine
- Dorul de părinţi
b) Activităţi informale:
- Ce dificultăţi întâmpină la grădiniţă?
- În ce mod participă la activităţi(activ, pasiv )?
S-a urmărit ca persoana în grija căreia a rămas copilul să conştientizeze situaţia în care se află
copilul. De asemenea, s-au convenit câteva aspecte foarte importante:
* copilul să nu îşi dea seama că bunica a aflat de modul cum se comportă la grădiniţă, cum
relaţionează cu cei din jur;
* bunica va face modificări progresive în atitudinea şi relaţia cu copilul în aşa fel încât acesta să nu
reacţioneze exagerat;
* copilul să fie sprijinit să conştientizeze nevoia de a spune adevărul în tot ceea ce face.
Am încercat împreună cu bunica să stabilim câteva aspecte legate de modalitatea de management
al comportamentului copilului acasă.
Astfel, am propus:
- aplicarea şi realizarea recomandărilor, sarcinilor simple primite pentru acasă – secvenţializate
pentru susţinerea atenţională a activităţii;
- întărirea şi încurajarea copilului, oferirea de mediere şi suport în realizarea sarcinilor mai grele, să
evidenţieze şi cele mai mici reuşite şi progrese ale copilului;
- să nu ceară prea mult copilului , să colaboreze cu cadrele didactice de la grădiniţă în ceea ce
priveşte dozarea cerinţelor;
- utilizarea unor modalităţi de control al comportamentului, recurgând la recompensă şi pedeapsă ca
mijloace operante şi efectuând întăriri primare sau secundare:
* obiectuale-hrană preferată, jucării, mici cadouri...;
* cu obiecte semnificative pentru copil care valorifică registrul simbolic(copacul cu
recompense, medalii din ciocolată , steluţe ,...);
- activităţi preferate – în funcţie de interesele copilului - joaca afară în aer liber, jocul pe calculator,
mersul la antrenament, la meci;
- sociale – lauda, încurajarea, surprize diferite, aprecieri ,mângâieri;
- aplicarea imediată a acestor întăriri , după realizarea comportamentului ţintă – daca se lasă timp
mai mult de la realizarea unui comportament bun s-ar putea să conducă la neînţelegerea motivului
pentru care a primit recompensa ( cu cât acordăm recompensa la timp cu atât comportamentul
poate fi remediat mai repede);
- bunica să precizeze pentru ce primeşte recompense ;
- să aplice în mod consecvent strategia întăririi comportamentale mai ales în formarea unor
comportamente noi – dezirabile;
- să retragă progresiv recompensele dacă este deja dobândit comportamentul .În consolidarea
comportamentului format este utilă amânarea întăririi – care are ca şi consecinţă persistenţa în
comportament. În formarea unui comportament se va merge pe întărirea continuă , consecventă ,
iar consolidarea şi automatizarea comportamentului respectiv reclamă întărirea intermitentă;
- să evite pedepsele corporale care afectează persoana şi care s-ar putea să nu aibă impactul dorit
asupra comportamentelor indezirabile.
IV . 4.Evoluţia cazului
100
80 pozitiv
60
negativ
40
20
0
ot e
al e
pr tie
ed rvi a
e
re
m zar
du at
ar
pe isl
za
a
vi ilit
ed
su o c
iv
i
b
.s
in ca
er
u
t
di
in
100
90
80
70 pozitiv
60
50 negativ
40
30
20
10
0
ot e
du ate
pr ie
pe sla
e
a re
ar
ar
at
a
iz
t
su o ci
ed
ed rviz
di b ili
iv
al
.s
m
uc
er
vi
t
in
in
Legendă:*pretest
*posttest
V.FAZA POSTACTIVĂ
În această etapă au fost readministrate probele care au fost administrate în faza iniţială cu scopul de
a decela anumite modificări la nivelul aspectelor investigate, care este rezultatul aplicării programului
de intervenţie.
În diagrama prezentată comparativ rezultatele aplicării grilei de monitorizare pentru cele 6
domenii. Constatăm o creştere a indicilor măsuraţi cu această probă:
o scădere semnificativă a indicilor de supervizare;
o creştere a motivaţiei pentru activităţile de învăţare din grădiniţă;
o creştere a abilităţilor de relaţionare socială ;
cele două aspecte ce ţin de potenţialul de învăţare şi educabilitate au rămas constante ;
Aceste date relevă eficienţa programului de intervenţie propus pentru copil cu părinţii plecaţi la
muncă în străinătate.
Se constată faptul că în etapa preactivă (evaluarea iniţială), rezultatele copilului sunt la limita de
jos(eşecul şcolar, iar în etapa postactivă putem decela o creştere notabilă a performanţelor copilului
MR., creştere asociată cu implicarea în activităţi , în relaţionarea cu cei din jur.
CONCLUZII:
Am abordat în cadrul acestui studiu psihopedagogic o viziune holistică din perspectiva cercetării
calitative , îmbinând metoda studiului de caz cu metoda experimentului cu un singur subiect.
Punctul forte al acestei abordări este reprezentat de interviurile multiple nestructurate realizate cu
bunica copilului şi monitorizarea permanentă realizată de către noi în contextul grupei, dar şi în
afara ei. Metoda abordată permite înţelegerea mai aprofundată a temei investigate, dar
generalizarea rezultatelor trebuie făcută cu mare prudenţă .
Concluzionând , pot spune că programul de intervenţie proiectat pe o structură inovatoare ,
aplicată în cadrul planul PIE-DÎ a avut rezultatele scontate:
creşterea calităţii şi nivelului interacţiunile sociale în context formal , ca urmare a concentrării
implicării diferitelor resurse umane participante la program;
creşterea progresivă a perforrmanţelor şcolare;
reducerea reacţiilor emoţionale asociate cu plecarea părinţilor;
intensificarea implicării copilului în activităţile din grădiniţă;
creşterea satisfacţiilor legate de activităţile desfăşurate.
BIBLIOGRAFIE:
Horaţiu Catalano, 2009,Dificultăţi de învăţare transversale,ed.Paralela 45;
Magdalena, Dumitrana- 1998Didactica preşcolară, Editura V&iI Integral, Bucureşti;
Liliana, Ezechil – 2004,Laborator preşcolar, Editura V& I Integral, Bucureşti,
Anne, Bacus –2003, Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, Bucureşti;
Cornelia, Marinescu –1973, Particularităţi ale activităţii instructiv-educative,
în condiţiile şcolarizării copiilor la şase ani, E.D.P., Bucureşti;
Silvia, Dima – 1997,Copilăria – fundament al personalităţii, E.D.P., Bucureşti;
Julieta, Alexandru –1992, Cunoaşterea copilului preşcolar, Colecţia Catedra,Bucureşti;
Adriana, Bălan – 2002,Consilierea educaţională, Editura Aramis, Bucureşti;
Manfred Dőpfner, Stephnie Schůrmann – 2000,Copilul hiperaciv şi încăpăţânat,Editura ASCR;
Mariana, Arnăutu –2007,Tulburarea de atenţie şi hiperactivitatea la copii, Rev. Ped. Nr.1;