STUDIU DE CAZ COPIL AGRESIV

Subiectul : I.C – scolar in clasa zero

Vârsta : 7 ani
Familia : tata – muncitor (în vârstă de 30 de ani)
mama – casnica (în vârstă de 28 de ani)
sora – în vârstă de 5 ani

X.Y.este in grupa pregatitoare la o gradinita din centrul orasului. Membrii

familiei locuiesc împreună cu bunicul din partea tatălui. Atât mama cât şi tatăl
sunt muncitori constructori. După ce au rămas fără locuri de muncă şi au terminat
perioada de şomaj, părinţii au fost nevoiţi să ia o hotarare destul de
neavantajoasa fata de cei doi copii.Mama a acceptat un loc de munca, unde lucra
toata ziua,iar tatal a plecat la munca in Spania, de unde le trimite periodic bani.
Copiii au fost zilnic în grija bunicului care, după cum a declarat mama, are obiceiul
să consume foarte des alcool, devenind violent verbal. Situaţia devenind critică,
mama a întrerupt serviciul rămânând acasă pentru a-şi îngriji copiii. Legătura
dintre gradinita şi familie este făcută sporadic de către mamă, atunci când
reuşeşte cu greu să-şi facă timp şi, mai ales, în urma nenumăratelor insistenţe ale
educatoarei. De multe ori, educatoarea este aceea care susţine această legătură ,
mergând în vizite la domiciliul copilului.

Problema principală a prescolarului

Situaţia nesatisfăcătoare şi comportamentul agresiv (verbal şi fizic) al

copilului, manifestat faţă de colegii de grupa.

Cauze

a) medicale
Din declaraţiile mamei se pare că nu există antecedente medicale care să
justifice oarecum comportamentul agresiv.
b) familiale
• Bunicul şi tatăl copilului au fost dintotdeauna agresivi verbal (poate
şi fizic) pe fondul consumului de alcool;
• Lipsa evidentă a unui climat familial de linişte şi armonie;
 • Lipsa unui regim zilnic de activitate şi de odihnă organizat şi
respectat în familie;
• Dezinteresul părinţilor faţă de gradinita, considerând că singura lor
responsabilitate este să aduca copilul la gradinita şi atât.

Obţinerea informaţiilor :
• În urma observării permanente a comportamentului copilului în
timpul activitatilor, dar şi pe parcursul unor activităţi
extracurriculare ( vizite, spectacole, concursuri etc);
• Din conversaţiile cu mama copilului (singura ce poate să fie
abordată dintre adulţii familiei) ;
• Din discuţiile cu doamna educatoare;
• Din discuţiile cu copilul, dar şi cu colegii de grupa ai acestuia.

Stabilirea gradului de relaţionare cu părinţii, cu bunicul, cu

educatoarea, cu colegii

Copilul plasează părinţii cel mai aproape de el. Deşi tatăl nu i-a oferit
copilului un model de conduită, totuşi, din spusele acestuia dar şi ale mamei,
acum când tatăl este departe, copilul îi duce dorul. Mama încearcă să îndrepte
comportamentul agresiv al copilului, dar lipsită de experienţă, ea însăşi trebuie
consiliată. Copilul îşi iubeşte sora mai mică, dar manifestă deseori agresivitate
fizică faţă de aceasta. Bunicul, din păcate, nu este o prezenţă binefăcătoare în
viaţa copilului, starea acestuia fiind de cele mai multe ori alterată de alcoolul
consumat. Deci, din partea familiei nu prea există influenţe educative.
De multe ori, copilul nu se concentrează la sarcina de lucru atât cât este
firesc pentru vârsta lui. Arată dezinteres total pentru activitati, în schimb îşi
deranjează colegii şi caută să le atragă atenţia celorlalţi. Dacă nu reuşeşte prin
vorbe urâte, apelează la violenţa fizică.

Colaborarea consilierului cu factorii care îl pot susţine pe copil în

remedierea situaţiei

Mama copilului a fost consiliată în vederea organizării şi respectării stricte a

unui regim de activitate şi de odihnă al copilului. Consilierul s-a asigurat că mama
înţelege cât de importantă este participarea în calitate de părinte la educarea
copilului. In urma consilierii a inceput să facă progrese în sprijinirea propriului
copil în toate activităţile acestuia. În prezent participă la şedinţele cu părinţii, la
consultaţiile organizate. Ca urmare, copilul se simte ajutat, a ajuns să realizeze că
şi el este important pentru familia lui, pentru educatoare, pentru colegi etc.
Treptat, încearcă să-i mulţumească pe cei din jur şi faptul acesta îl face mai uşor
de instruit şi de educat.
Mama obişnuia să corecteze comportamentul copilului adresându-i vorbe
jignitoare sau chiar bătându-l. Acum , după ce consilierul i-a explicat mamei „Aşa
vede şi aşa aude, aşa face şi el!”, mama şi-a schimbat atitudinea faţă de copil, iar
copilul atitudinea faţă de cei din jurul său.
Ca şi consilier, am încercat să-l fac pe copil să înţeleagă de ce vine în
fiecare zi la gradinita şi ce aşteaptă gradinita de la el . M-am asigurat că elevul
realizează care sunt consecinţele imediate ale comportamentului său. I-am
transmis discret mesajul că nu voi renunţa în a-l sprijini, pentru că îmi pasă de
ceea ce se întâmplă cu el. Am considerat că adevarata cauză a comportamentului
indezirabil manifestat la început nu era lipsa de interes, nici uitatul , ci sentimentul
neputinţei, al eşecului. I-am oferit posibilitatea de a experimenta succesul în mod
repetat şi credibil prin teme scurte. Încurajările din partea mea cât şi din partea
colegilor săi au fost numeroase şi binevenite de fiecare dată.
Am implicat copilul în activităţi cu durată scurtă şi cu obiective imediate şi,
mai ales, în activităţile care îl atrăgeau şi-i făceau plăcere.

Modalităţi de intervenţie

• discuţii consilier – părinte;

• discuţii consilier - prescolar;
• jocuri de rol.

Evaluarea programului de schimbare

Se observă o îmbunătăţire a situaţiei din sala de grupa şi o ameliorare a

stării de disciplină a prescolarului. În prezent, se continuă intervenţia.
Din păcate, tabloul vieţii elevului continuă să fie punctat de conflicte între
adulţii din familia lui, ceea ce-l influenţează negativ pe acesta.