Sunteți pe pagina 1din 2

Convorbirea telefonica initiala.

Scopul primului contact este pentru a obtine o minima cantitate de informatii si de a aranja ca intreaga families a vina la consultative. Trebuie sa ascultati descrierea pe care o face persoana care telefoneaza si apoi sa identificati toti ceilalti membrii care locuiesc in gospodarie, dar si altii care ar putea fii implicate. Aranjati primul interviu, specificand cine va participa , precum si data, ora si locul. Primul interviu are ca scop construirea unei aliante cu familia, si de dezvoltare a unei ipoteze despre ce anume mentine problema prezentata. Este bines a vii cu o ipoteza tentanta pe care s-o verifici la primul interviu, idea nefiind tragerea de concluzii, ci sa incepem sa gandim in mod active. Primele obiective sunt intocmirea raportului si culegerea de informatii. Va veti prezenta mai inainte voi insiva, apoi ceilalti adulti. Veti cere parintiilor sa-si prezinte copii, descrieti familiei cabinetul si formatul sedintei. Lista de verificare dupa prima sedinta: Stabiliti un contact cu fiecare membru al familiei si constientizati punctul sau de vedere despre problema si sentimentele pentru care a venit la terapie; Stabiliti conducerea prin controlarea structurii si ritmului interviului; Dezvoltati o alianta de lucru cu familia; Mentineti empatia cu persoanele si respectful pentru modul in care familia face lucrurile; Nu ignorati implicarea posibila a membrilor familiei, a prietenilor sau a persoanelor care pot ajuta si care nu sunt prezenti; invitati sa se puna intrebari. Faza timpurie a tratamentului este dedicate finisarii ipotezei terapeutului intr-o formulare despre ce anume mentine problema si inceperii lucrului spre rezolvarea acesteia. Aici strategia se va schimba, de la construirea unei aliante, la provocarea actiunilor si ipotezelor. Trebuie ca membrii familiei sa inceteze sa invinovateasca pe ceilalti sis a se uite la propriile actiuni, iar persoanele violente sa-si assume responsabilitatea comportamentului lor. Lista de verificare a fazei timpurii: Identificarea conflictelor majore si aducerea lor in cabinetul de consultative; Dezvoltarea ipotezei si refacerea ei intr-o formulare despre ceea ce face familia pentru a perpetua problema; Dati teme pentru acasa, care sa abordeze problemele dar si structura care le perpetueaza; Provocati membrii familiei sa-si vada propriul rol in problemele care-I chinuie; Mobilizati catre schimbare. Faza mediana a tratamentului. Atunci cand terapia este scurta si centrata pe problema, cea mai mare parte a fazei mediane se centreaza pe ajutorarea membrilor familiei sa se exprime ei insisi sis a realizeze intelegerea reciproca. Daca terapeutul se va implica prea tare in acest proces, membrii familiei nu vor invata cum sa se descurce unul cu celalalt si vor continua sa se descurce doar atata timp ce vor venii la terapie, din acest motiv, in aceasta faza, terapeutul are un rol mai putin active si incurajeaza membrii familiei sa interactioneze mai mult unul cu celalalt. Lista de verificare a fazei mediane: Folositi intensitatea pentru a provoca membrii familiei; Evitarea directivitatii si a controlarii a ceea ce familia nu a invatat; Cultivati responsabilitatea individuala si intelegerea reciproca; Asigurati-va ca eforturile de a imbunatatii relatiile au un effect

pozitiv asupra plangerii prezentate; Chiar daca va intalniti cu subgrupuri, nu pierdeti din vedere tabloul intregii familii.

Sfarsitul terapiei vine cu terapia de scurta durata, imediat ce problema prezentata este rezolvata. Un indiciu al faptului ca este momentul sa se termine, este atunci cand familia nu mai are nimic de spus, decat conversatii banale. Lista de verificare la sfarsitul terapiei: S-a imbunatatit problema prezentata?; Este familia satisfacutapentru ca a capatat ceea ce a dorit sau sunt membrii familiei interesati in continuare sa invete despre ei insisi sis a imbunatateasca relatiile?; A inteles familia ce trebuie sa faca daca nu functioneaza si cum sa evite reaparitia unor problem similar in viitor?; Si-au dezvoltat si imbunatatit membrii familiei relatiile? Cibernetica. Primul si poate cel mai influent model a modului in care familiile functioneaza a fost cibernetica, studiul mecanismelor feedback-ului in sistemele de autoreglare. Ceea ce familia imparte cu sistemele cibernetice este tendinta de a mentine stabilitatea prin folosirea informatiilor despre performanta sa ca feedback. Bucla feedback sta la baza ciberneticii si este un process prin care un system preia imformatia necesara pentru a mentine o stare stabile, feedback-ul cuprinzand informatii cu privire la performanta sistemului, mediul extern al acestuia, relatiile dintre partiile sistemului. Triunghiurile. Chiar daca unele plangeri vizeaza un singur individ, majoritatea terapeutiilor vor crede ca trebuie sa priveasca la problemele de relatii. Fetita de 4 ani, de nestapanit se pare ca are parinti care sunt ineficienti in disciplinarea ei, iar fostele sotii sunt nerezonabile, astfel ca terapeutul va dorii sa vada fetita de 4 ani impreuna cu parintii ei sis a se intalneasca atat cu tatal cat si cu fosta sotie a acestuia. Dezvoltarea tulburarilor de comportament. Sistemele familiei trebuie sa fie sufficient de stabile pentru a asigura continuitatea, dar si sufficient de flexibile pentru a se adapta imprejurarilor care se schimba. Problemele apar in momentul in care structurile inflexibile ale familiei nu pot sa se adapteze probocariilor de maturizare sau situationale. Disfunctia familiei are ca rezultat combinarea stresului si a esecului pentru a face fata problemelor. Dezvoltarea familiei normale. O structura functional care sa opereze cu problemele de zi cu zi este punctual principal care distinge o familie normal. Cuplurile trebuie sa invete sa se adapteze atat unul cu celalalt cat si cu problemele care le intampina.