NURSING COMUNITAR

CONSILIEREA IN SITUATIE DE CRIZA

Situația de criza (o situație traumatica pentru individ) este perceputa de individ ca generatoare
de consecinte cu efect extrem de negativ asupra vieții sale individuale ,familiale și sociale.
Interventia în situație de criza presupune lucrul intensiv și de durata cu individul , prin
centrarea pe situația concreta și găsirea unei soluții pentru aceasta care să-l ajute să-și
folosească resursele penru a depasi situația și să-și desfasoare activitățile de zi cu zi într-un
mod cât mai acceptabil și eficient pentru el și cei din jur.
Obiectivul pe termen lung al interventiei consta în evitarea efectelor negative ale situației
asupra individului și familiei sale.
Se exploreaza resursele și sprijinul imediat de care dispune persoana aflata în criza ,
capacitatea sa de toleranța , mediul personal sau institutional care poate sustine individul.
După ce alternativele au fost explorate în raport cu suportul aferent ,se va decide calea de
acțiune .Criza implica o pierdere de bunuri materiale , de persoane prin deces ,a unor idealuri
sau aparitia unor handicapuri.
Exista doua tipuri de criza în funcție de modul de producere:
- criza de dezvoltare (criza de pubertate ,nasterea unui copil, menopauza ,pensionarea ,moartea
cauzata de bătrânețe, etc.)
- crize neasteptate (boli terminale -cancer ,SIDA,accidente soldate cu handicap,etc.)
Criza este o tulburare emotionala acută în starea de echilibru a subiectului insotita de o
prăbușire a capacitatii acestuia de adaptare .Cand apare criza ,apar manifestari fiziologice
,psihologice,manifestari cognitive, manifestari relationale.Criza este determinata de un eveniment
stresant care duce la producerea unei pierderi.Pentru depasirea starii de criza se lucrează pe
mai multe planuri incluzand în procesul de intervenție subiectul,familia,comunitatea și
institutiile din diverse domenii ale societății.
Efectele unei crize pe plan psihic sunt urmatoarele:
1. paralizia(in urma socului),
2.negarea ,
3. mania ,concretizata în formula ,,de ce mi se întâmpla tocmai mie ?'',
4. resemnarea este o stare pasiva (în care subiectul își spune ,,asta este,traiesc cu durerea mea
,renunt sa mai lupt”,
5. negocierera este etapa în care subiectul ajunge să-și spună ,,astept aceasta dacă vine cineva îmi
explica de ce” sau ,, este ultimul lucru rău care mi se poate întâmpla „,
6. acceptarea reprezintă interventia în criza având ca obiect adaptarea subiectului la efectele
crizei în așa fel , încât sa aibă posibilitatea de a rezolva alta criza când se va confrunta cu
aceasta
O criza poate creea un ,,stres posttraumatic”;orice rezolvare a crizei trebuie sa dureze
aproximativ 6-8 săptămâni ,iar reintegrarea după o criza reprezinta o resocializare a subiectului
într-un context adaptativ nou.
Criza prabuseste mecanismele adaptative și defensive ale persoanei ,inca din 1991 Roberts
descria 7 etape ale rezolvarii uni crize după cum urmează:
1. evaluarea riscului și sigurantei persoanei și a celor apropiați lui,
2. stabilirea unei relații de comunicare adecvată cu persoanele (centrata pe afectiune)
3. identificarea problemei majore a clientului ,
4. rezolvarea emotiilor ,sentimentelor din jurul problemei identificate și oferirea de sprijin,
5. explorarea alternativelor,
6. formularea unui plan de acțiune,
7. oferirea unui sprijin post-criza.

Principiile de acțiune pentru rezolvarea crizei sunt urmatoarele:

1. nu este normal ca subiectul sa experimenteze un dezechilibru social,psihic și fizic,
2. crizele fac parte integranta din viața fiecarui om,
3. orice om are tendinta de a reechilibra sau menține echilibrul sistemului din care face parte ,
4. orice criza creeaza o sate de vulnerabilitate,
5. satrea de vulnerabilitate creata de criza este un cadru propice al interventiei ,
6. criza ofera oportunitati de dezvoltare sau de patogenizare în funcție de demersul interventiei.

Conform analizei lui Hallmark , criza reprezintă un ajutor imediat ,o intervenție scurta dar cu
rol activ ,scopul fiind reducerea simptomelor ,printr-un sprijin practic și de informare ,in
accesarea și mobilizarea resurselor existente pentru o restructurare rapidă .
Criza presupune discutarea aspectelor cognitive legate de testarea realitatii și confruntarea cu
experiența avuta .
Abordarea centrata pe sarcina se bazează pe perspectiva persoanei în cauza , pe relații de
colaborare și presupune interventii structurate.
Problema este dfefinita în termeni specifici ,clari și care se poate rezolva și în afara
programului terapeutic .
Etapele tehnicii bazate pe abordarea centrata pe sarcini sunt urmatoarele:
- explorarea și precizarea problemei din punctul de vedere al subiectului,
- realizarea unui contact centrat pe problema (o defineste,stabileste obiectivele,temporizare 8-
12 săptămâni ),
- planificarea sarcinilor,
- stabilirea factorilor motivatori și explicarea necesitatii indeplinirii unor sarcini,
- anticiparea obstacolelor,
- stimularea -modealarea (dirijata),
- revizuirea problemelor și sarcinilor atasate acestora ,
- analiza contextuala – identificarea și utilizarea resurselor,
- incheierea interventiei.
Problemele la care se poate adopta strategia abordarii centrate pe sarcina sunt:
- conflictele interpersonale ,
- insatisfactiile legate de relatiile sociale,
- problemele cu organizații și institutii formale,
- dificultatile în indeplinirea unor roluri sociale ,
- problemele legate de luarea unor decizii ,
- stresul emoțional ,
- resursele inadecvate fata de nevoile subiectului,
- unele probleme psihologice și comportamentale care pot fi abordate potrivit modelului centrat
pe sarcina .
În cadrul acestui model se va urmări în momentul transpunerii sale în practica urmatoarele:
- acuratetea prezentarii problemei de către subiect
- scopul și implicatiile pe care le au obiectivele asumate
- consistenta informațiilor care se circumscriu problemei.

AS.MED.PR. BOGDAN MIHAELA FLORICA