Argument

Partea I

Notiuni teoretice privitoare la influenta vietii de cuplu asupra dezvoltarii copiilor

Capitolul 1. Familia – Formă de baza a vietii de cuplu

1.1. Cuplul marital si personalitatea sotiilor

1.2. Tipuri de relatii de cuplu

Capitolul 2. Functia educativa a cuplului

2.1.Viata de cuplu si educatia copilului

2.2. Carente in climatul vietii de cuplu

2.3. influenta climatului vietii de cuplu aupra dezvoltarii copilului

4.3.1. Rolul cuplului in integrarea copilului in societate

4.3.2. Interactiunea parinte - copil si functia educative

PARTEA A II-A

CERCETARE PRACTICA CU PRIVIRE LA

INFLUENTA RELATIEI DE CUPLU ASUPRA COPIILOR

CAPITOLUL 3. DESIGNUL CERCETARII

3.1. Obiectivele si variabilele cercetarii

3.2. Ipotezele cercetarii

3.3. Metodologia cercetarii

3.3.1. Instrumente de cercetare

3.3.2. Validarea chestionarului

3.3.3. Lotul de cercetare

3.3.4. Procedura de lucru

CAPITOLUL 4. VERIFICAREA IPOTEZELOR CERCETARII

Ipoteza nr. 1.

Ipoteza nr. 2.

Ipoteza nr. 3.

Ipoteza nr. 4.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa nr. 1. Operationalizarea conceptelor

Anexa nr. 2. Chestionarul C.N.

Anexa nr. 3. Verificarea ipotezei nr. 1

Anexa nr. 4. Verificarea ipotezei nr. 2

Anexa nr. 5. Verificarea ipotezei nr. 3

Anexa nr. 6. Verificarea ipotezei nr. 4

ARGUMENT

Relatiile de cuplu cunosc, in toata societatea moderna, transformari fara precedent. Familia, ca
forma reprezentativa a vietii de cuplu, nu mai este asa cum o stiam. Schimbarile pe care le sufera au
implicatii directe si puternice asupra copiilor. Tocmai aici s-a regasit si motivatia alegerii acestei teme.
Pot spune ca aceasta a constat in dorinta mea de a studia si aprofunda efectele modificarilor din viata de
cuplu, aduse de perioada zbuciumata prin care trecem, asupra copiilor. Discutiile conflictuale in familie si
problemele relatiei de cuplu pot avea urmari asupra mentalitatii si comportamentelor copiilor. Lumea
copiilor difera de cea a adultilor astfel ca in marea majoritate a cazurilor in urma certurilor din familie in
mintea copilului sau abandonul. Certurile in familie trebuie evitate. Viata in familie pentru un copil
inseamna liniste, confort si afectiune.

In viata de cuplu pot aparea dispute care sa afecteze viitorul relatiei si implicit al familiei.
Indiferent de natura acestor conflicte, adultii trebuie sa stie cum sa actioneze pentru a evita discutiile
conflictuale grave. Tot ceea ce conteaza in viata de familie este communicarea, maturitatea si atitudinea
pozitiva. Intelegerea si puterea de a asculta temerile si grijile celuilalt vor asigura confortul necesar
pentru o viata de familie linistita. Copii au nevoie de siguranta si de certitudinea ca fac parte dintr-o
familie unita.

Optiunea pentru abordarea temei ,,Influenta relatiei de cuplu asupra copiilor " a constituit o
ispita care a devenit treptat o pasiune. In conditiile transformarilor majore suferite de viata de cuplu in
perioada de dupa revolutie, aceasta tema pare mai actuala ca oricand. Educatia copilului in familie,
responsabilitatea efectuarii educatiei vizeaza prioritar primele stadii din viata omului: sugarul,
anteprescolarul, prescolarul, scolarul mic, preadolescentul, adolescentul si doar partial tineretea.
Indeplinirea sa implica parintii, felul in care acestia au perceput si inteles rolul si sarcinile ce le incuba
acestea.

Astfel, parintii sunt cei care modeleaza personalitatea copilului, ii ofera modele si anume repere.
Asa cum partenerii de viata vor comunica intre ei, la fel va comunica si copilul cu parintii sai; asa cum un
parinte va relationa cu copilul in acelasi fel va relationa si copilul cu parintele sau.

Generic vorbind, copilul este oglinda parintelui. Modul in care vorbim, ne miscam va fi imitat de
catre copil. Fara sa vrea parintele muta reperele prea aproape sau prea departe in drumul firesc al
copilului sau. De aceea este foarte important ca parintii sa constientizeze relatia de cuplu are o influenta
covarsitoare asupra dezvoltarii viitoare a copilului.

In ultimul deceniu, relatia de cuplu a suferit schimbari fara precedent. Toate acestea s-au
desfasurat intr-un ritm rapid. Relatiile dintre sexe au luat forme noi, de asemenea atitudinile cu privire la
comportamentul adecvat al barbatului si al femeii, divortul, marimea familiei si multe alte probleme in
legatura cu familia. In acelasi timp, s-a transformat intreaga noastra societate, ceea ce a afectat relatiile
familiale si casatoria, in special, prin schimbarile survenite in economie, educatie, medicina si cultura
etc.

In acest context, o serie de simptome ale disfunctionalitatii familiale au aparut ca relevante

pentru starea de criza familiala. Dintre acestea cele mai importante sunt conflictul conjugal, violenta
familiala, abandonul copilului, divortul emotional sincron cu infidelitatea uni- sau bilaterala,
abnormalizarea rolurilor in raporturile parinti-copii prin exercitarea defectuoasa a rolurilor parentale,
cresterea riscului de fragilizare in dezvoltarea psiho-comportamentala a copiilor, ca urmare a
confruntarilor lor cu parintii multipli sau prin abandon, deresponsabilizare, nesupraveghere, etc.

In perioada dictaturii, ca urmare a unei legislatii abuzive care a vizat problematica divortului, a
interzicerii avorturilor, concomitent cu absenta si interzicerea utilizarii masurilor si mijloacelor
contraceptive, precum si pe fondul unei progresive deteriorari a nivelului de viata si a conditiilor
materiale, relatia de cuplu a fost supusa unui stres de dezvoltare, unor restrictii care i-au crescut
anxietatea si i-au zdruncinat stabilitatea emotionala si liberul arbitru.

In consecinta, au aparut reactii nevrotice familiale si comportamentale aberante de tip familial

ale caror consecinte se mentin si se amplifica in perioada de tranzitie pe care o traversam.

O problema speciala si delicata prin consecintele viitoare par sa ridice raporturile parintilor cu
adolescentii. Conform unei mentalitati educationale specifice poporului roman, parintii isi orienteaza,
sustin si fac eforturi materiale deosebite pentru a asigura un nivel de scolarizare si culturalizare inalt,
aspiratia catre o pregatire universitara fiind unanim exprimata si resimtita ca un factor de autorealizare
deplina. Acestei mentalitati traditionale i se opune, actualmente, o atitudine pragmatica a
adolescentilor, adaptata noilor conditii economice si spectrul somajului, care devalorizeaza pregatirea
cultural-informationala, acestia traiesc iluzia posibilitatii unei reusite facile prin invatarea doar a unor
strategii de orientare sociala inteligenta, speculativa, cu efort productiv propriu minim si cu un efect
material maxim.

Aceasta conceptie a tinerilor, nutrita de esecul material maxim al eforturilor lor de pregatire
culturala sustinute, are drept consecinta fie o pregatire superficiala si o prabusire a aspiratiilor
profesionale si familiale, ceea ce intr-o prima etapa si corelat cu absenta locurilor de munca, ii face pe
tineri dependenti de familie, fie, in cazuri limitate, ii conduce la abandonarea timpurie a studiilor si
antrenarea lor intr-unele din activitatile confuse si nu de putine ori cu impact antisocial.

Tranzitia de la un regim totalitar la un regim bazat pe economia de piata, creeaza nu numai

metamorfoze atitudinal-valorice si comportamentale, dar prin aceasta creste, simultan, riscul unor
tensiuni in viata de cuplu ce necesita masuri si solutii adecvate legislative, terapeutice si de asistenta
sociala, social-educationala si, bineinteles, nu in ultimul rand, de asistenta psihologica.

PARTEA I.

NOTIUNI TEORETICE PRIVITOARE LA INFLUENTA VIETII DE CUPLU ASUPRA DEZVOLTARII COPIILOR

CAPITOLUL 1.

Familia - forma de baza a vietii de cuplu

''Familia este asocierea stabilita in mod natural

pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului."

(Aristotel)

Familia constituie o realitate sociala distincta. Caracteristicile specifice ale familiei provin din
numeroasele functii ale acesteia: fiziologice, psihologice, morale, educationale, economice, emotionale.
Se poate adauga rolul juridic, care nu este intotdeauna legat de celelalte functii. Totusi, complexitatea
vietii de familie depaseste toate aceste aspecte, atingand diferite nivele de dezvoltare a societatii. Daca
rolul moral este de asemenea indeplinit (dragoste, afectiune, intelegere si respect reciproc), avem de-a
face cu o familie puternica, legata emotional, ceea ce se traduce prin satisfacerea reciproca a nevoilor si
aspiratiilor celor doi parteneri. Aceasta familie va genera un climat favorabil in care copiii pot creste si
pot fi educati.

Din aceste motive, familia este o forma speciala a comunitatii umane, legata in permanenta de
realitatea sociala,care nu poate fi separata de numeroase fenomene si procese care caracterizeaza
societatea la un moment dat.

La nivel social, structura familiei traditionale la care parintii si bunicii nostri aveau locuri bine
definite, a intrat in criza. Strictura familiei se baza pe rolul afectiv al mamei. Participarea femeii in viata
profesionala a generat ulte schimbari sociale in cadrul familiei, cum ar fi planificarea familiala si
posibilitatea femeii de a avea alte activitati in afara maternitatii. In consecinta sotii au inceput sa-si
integreze si ei component afectiva in rolul lor familial, cee ace n-a fost intotdeauna usor pentru acestia.

Familia este locul in care evolueaza idividul, unde isi construieste o mare parte a relatiilor si care
ii determina in prima instant ca fiinta sociala. Fiinta umana isi petrece o mare parte din viata in familie.
In consecinta, aici invata sa stabileasca numeroase relatii ca ceilalti.

Oricare ar fi organizarea familiala si (7)

In orice familie, se intampla din cand in cand ca sotii sa nu fie de acord intr-o privinta sau alta si
sa apara conflicte. Dezacordul, conflictul face parte din normalitatea vietii, insa tot din normalitatea
vietii fac parte si solutiile, rezolvarile pe care le gasim la dezacorduri si conflicte.

Conflictele evitate. Unii parinti evita dezacordurile de frica sa nu dea copiilor un exemplu
nepotrivit si sa nu tulbure armonia din familie. Daca aceasta “solutie” (nu pot sa nu o pun in paranteze
pentru ca NU este o solutie) este aplicata in permanenta, exemplul este unul nefericit, cu niste costuri
serioase pentru viitorul adult: copilul invata astfel un comportament evitant, dezangajat, va prefer s se
retraga sau sa cedeze spre a nu-l supara pe celalalt, in loc sa fie asertiv si sa caute solutii la probleme.
Copilul invata ca armonia casei trebuie mentinuta cu orice pret, chiar si cu pretul nefericirii personale, cu
riscul de a ramane neinteles, de a-ti sufoca propriile ganduri si dorinte, in loc sa invete ca relatia
inseamna si dezacord, dar ca exista negociere, interes comun si, mai ales, solutii care sa impace, intr-o
masura oarecare, pe toata lumea.

Conflictele nerezolvate. Alti parinti cu probleme majore in cuplu ajung la conflicte deschise,
purtate fara perdea si in fata copiilor. Dincolo de faptul ca cei mici se ingrijoreaza atunci cand isi vad
parintii prinsi in bataliile lor personale, mai mult sau mai putin verbale, mai mult sau mai putin civilizate,
conflictele nerezolvate ale parintilor continua sa fie pentru copii o sursa de stress mult timp si dupa ce
ecoul scandalului de ultima ora s-a stins.

“Oare se cearta pentru ca am fost eu rau si am varsat apa pe canapea?”, “Cand o sa se mai
repete, cearta asta, oare?”, “Ce o sa se intample acum cu noi?”, “Oare vor divorta asa cum au facut
parintii lui X?”, “Cum sa fac sa ii impac?”, “De ce nu putem fi ca mai inainte?”, “De ce nu putem fi ca alte
familii?”, “De ce trebuie sa se certe atat?”, “De ce tata face cutare lucru?”, “De ce mama tace /nu tace?”
sunt, iata, numai cateva dintre intrebarile pe care si le pun copiii (evident, in functie de varsta lor si de
puterea lor de intelegere). Sunt intrebari la care nu ei nu pot da raspunsuri, insa tocmai acest lucru ii
doare, ii nelinisteste si le distrage atentia de la preocuparile firesti legate de scoala, joaca, hobbiuri si
prieteni.

Efectele conflictelor asupra copiilor. Copiii pot deveni mai anxiosi, fricosi, tematori,
neincrezatori, incordati, nervosi, iritabili, tristi, depresivi chiar, apatici, neatenti, uituci, dezinteresati de
lucrurile care le faceau placere pana nu demult, pot suferi de cosmaruri si de insomnii, plang din senin,
se concentreaza mai greu la teme si la activitatile scolare, le scade randamentul scolar, prezinta agitatie
motorie (nu stau locului), se imbolnavesc de cinci-sase ori mai mult decat ceilalti copii, scad in greutate,
cresc mai greu.

In familiile unde copii asista la violenta domestica (certuri aprinse, scandaluri si batai), ei pot
deveni foarte iritabili, impulsivi, agresivi, manifesta tulburari grave de comportament (inclusiv
comportament antisocial) si pot sa ajunga sa aiba mari probleme de disciplina la scoala.

Chiar si atunci cand parintii decid ca cei mici trebuie protejati si se straduiesc sa disimuleze din
rasputeri starea conflictuala, copiii sufera. Mesajele verbale pot fi oricat de corecte, insa ceea ce ii da de
gol pe adulti sunt mesajele non-verbale si elementele paraverbale la care copiii sunt deosebit de
receptivi: zambetele fortate, lipsa caldurii din voce, ritmul si intensitatea vocii, privirea lipsita de
afectiune, evitarea privirii, gesturile de evitare si pozitia corpului (de respingere a celuilalt), lipsa
contactului fizic, a mangaierilor toate acestea sunt indicii clare care spun copilului ca ceva nu este tocmai
bine intre mama si tata. Starea de tensiune este cat se poate de palpabila pentru copiii care se
ingrijoreaza tocmai pentru ca simt ca le scapa ceva, ceva nelalocul, ceva rau, ceva grav.

Ingrijorarea lor se poate manifesta prin: indispozitie, schimbari bruste ale dispozitiei generale,
ticuri (precum rosul unghiilor, trasul de par, de urechi, de gat), comportamente agresive active si pasiv-
agresive, tulburari de somn, accidente, imbolnaviri, retragere, iritabilitate, nervozitate.

Pe termen lung, la varsta adulta, copii din cuplurile conflictuale, disfunctionale, vor avea
probleme in relatiile lor de natura romantica, fie “inghitind” tot felul de mizerii din partea partenerilor
lor de frica de a nu pierde “armonia in cuplu” si de a nu fi abandonati, fie manifestandu-se la fel de
disfunctional, de conflcitual ca si parintii lor.

Copiii nutresc fata de parintii lor o nesfarsita dragoste si o deplina loialitate, asa incat conflictele
nerezolvate ale cuplului ii afecteaza. Insist asupra cuvantului nerezolvate, intrucat in orice cuplu pot
exista conflicte care, cu siguranta, se pot rezolva. Chiar si la varsta adulta, neintelegerile dintre parinti ii
dor pe copii; cu atat mai mult, atunci cand sunt mici, aceste neintelegeri, conflicte, tensiuni au impact
asupra cresterii si dezvoltarii lor, educatiei, starii lor de bine.

In orice cuplu, conflictele nerezolvate duc, in timp, la racirea relatiei, la indepartarea

partenerilor unul de celalalt si, in cele din urma, la destramarea relatiei. Chiar si atunci cand parintii
pastreaza oficial relatia de dragul copiilor, acestia au de suferit pentru ca o conditie esentiala de a fi un
parinte eficient este aceea de a fi fericit. Cu cat esti mai nefericit ca individ, cu atat mai dificil iti va fi sa
performezi ca parinte.

Neintelegerile din cuplu diminueaza sensibil reteaua sociala a familiei si duce treptat la izolare
sociala si la insingurare. Copiii, la randul lor, au tendinta de a evita sa isi invite acasa prietenii (de frica sa
nu asiste impreuna cu acestia la o cearta in familie) si chiar evita cercurile de prieteni unde simt ca le
vine greu sa pastreze “secretul” vietii lor de familie.

Parintii din cuplurile conflcituale au tendinta de a vedea mai mult aspectele negative din
comportamentul copiilor decat pe cele pozitive (vaneaza greselile copiilor si sunt mai critici fata de ei).
Au, de asemenea, tendinta de a adresa copiilor solicitari contradictorii si, adesea, pe un ton
amenintator. De multe ori, micile greseli ale copiilor primesc o importanta exagerata si parintii se
manifesta exagerat de severi pentru ca gasesc in aceste mici greseli tot atatea supape de ventilare a
nemultumirilor conjugale.

Copiii din familii confictuale au, in general, probleme de adaptare mai des decat cei din familii
“normale”, probleme cu disciplina in scoala si o performanta scolara mai scazuta decat ceilalti copii. La
adolescenta, acesti copii sunt mai afectati de conflictele dintre parinti decat adolecentii ai caror parinti
divorteaza sau au divortat.
 In ceea ce priveste atitudinea fata de casatorie, adultii care provin din familii confictuale sunt
mai rezervati, mai neincrezatori in valorile acestei institutii. La randul lor, odata implicati intr-o relatie de
cuplu, au mari riscuri de a-si allege parteneri nepotriviti, de a nu sti cum sa functioneze normal, de a
repeta un scenariu familiar si de a avea, in cele din urma, o relatie (sau multiple relatii) disfunctionala,
nefericita, care, pe mai departe, le va intari convingerile nefavorabile referitoare la viata in doi.

In concluzie, dragi parinti, daca viata de cuplu va da batai de cap, adresati-va unui psihoterapeut
de urgenta. Altfel, divortul, cu toate implicatiile sale legale, economice, afective, ar putea fi o solutie mai
buna pentru starea de bine, educatia si devenirea copilului vostru. Cum orice copil este simptomul
familiei sale, ganditi-va ce fel de copii ati fost voi insiva, din ce familie proveniti, ce fel de relatie de cuplu
au avut parintii vostri si parintii partenerului vostru, impacati-va cu trecutul, remediati prezentul, astfel
incat sa va puteti ajuta copilul sa isi scrie cat mai frumos prezentul si viitorul.