1.

Afectivitatea umana
Afectivitatea este o traire diferentiata, ca stare fata de situatii, evenimente,
persoane, continuturi de comunicari la care se participa. Expresiile afectivitatii daca sunt legate
de un moment sau situatie se numesc afecte si emotii. Daca sunt latente se numesc dispozitii.
Cand sunt consistente, complexe, puternice si de durata se numesc sentimente, iar cand au o
intensitate foarte puternica si obsesiva, rascolitoare, cu efecte de reflux in intreaga viata psihica
se numesc pasiuni. In pubertate si adolescenta se decanteaza si se construiesc instrumente tot mai
sofisticate privind afectivitatea, nuantarea dispozitiilor afective, ca si constientizarea de
atasamente ce se exprima prin colegialitate, dar mai ales prin prietenie. In acelasi timp are loc
erotizarea discreta a senzorialitatii si a conduitelor, dar si nuantarea foarte subtila relationala a
afectivitatii
Relatia interpersonala constituie componenta mai stabila si de profunzime a interactiunii
interpersonale, rezultata in urma decantarii si condensarii actelor interpersonale sub forma unor
liante puternic saturate afectiv, care es mentin pe perioade indelungate de timp. Spre deosebire
de relatia interpersonala, actul interpersonal poate sa-si schimbe foarte frecvent "semnul" intrand
chiar in contradictie cu componenta de profunzime. Am putea explica aceste afirmatii, referindu-
ne la cuplul interpersonal parinti-copii. Dragostea materna sau paterna constituie componenta
stabila, de profunzime a interactiunii interpersonale in timp ce, ca acte interpersonale, pot sa
apara evenimente ca: dezaprobare, cearta, respingere, deci cu "semn" exact opus componentei de
profunzime.
In cadrul relationarii interpersonale intersexe, componenta stabila, de profunzime
o poate constitui sentimentul de dragoste, ca atitudine afectiva reciproc impartasita, care va
actiona de la acest nivel ca factor cu puternice valente integrative si adaptative. De la momentele
de debut si pana la forma sa de maturizare si stabilitate, sentimentul de dragoste strabate un
traseu plin de confruntari, de ajustari, de acomodari si reacomodari ale celor doi parteneri.
Intotdeauna interactiunea interpersonala intersexe debuteaza cu o suita de acte interpersonale
care pot duce la conturarea relatiei interpersonale. Actele interpersonale din cadrul cuplului
conjugal pot fi pozitive sau negative. Din prima categorie fac parte actele de cooperare dintre cei
doi parteneri iar din a doua categorie, actele conflictuale. Componenta de profunzime-
sentimentul de dragoste-este "structura de rezistenta" a cuplului, este legatura de durata a celor
doi parteneri, care inseamna foarte multe lucruri: apreciere, respect, stima, sociabilitate, atractie
etc.
 2.Arta de a iubi
2.1 Dragostea si familia
 Dupa Gerald Calot Parsons ca si P. Osterith, familia este de foarte mare importanta in
structurarea si formarea personalitatii copilului. Parintii influenteaza copii prin conceptia lor
despre lume si vaiat dar si prin comportamentele lor in care actioneaza temperamente, atitudini,
dorinte, intolerante etc. Influenta familiei privind alegerea profesiunii este in scadere in familia
moderna. Mama influenteaza mai mult formarea laturii afective, tatal actioneaza asupra
identitatii si autoritatii, iar fratii si surorile desi constituie un cadru de rivalitate creeaza si un
cadru existential de securizare. Porot ssustine ca parghia afectiva constituie liantul cel mai
pretios al personalitatii in familie contribuind si la constituirea de functii reglatoare,
socializatoare in dezvoltare. Alti autori acorda acest rol parentalitatii. Din punct de vedere
afectiv, caracteristicile mediului familial sunt dispersate intre securitatea psihologica si echilibrul
psihic, pe de-o parte si caracteristicile contrare acestora, pe de alta parte.
Intre dragoste si familie exista o stransa interdependenta, fiind foarte greu de separat una
de alta. Dragostea este piatra de temelie pentru buna desfasurare a vietii de familie iar familia
ofera cadrul de manifestare si implinire a dragostei. Familia trebuie sa indeplineasca urmatoarele
functii:
a)         functia biologic-sexuala,
b)        functia de reproducere,
c)        functia economica,
d)                  functia psiho-afectiva (este functia care ne intereseaza cel mai tare);un
climat pozitiv asigura menbrilor sai posibilitatea recreerii si reconfortarii. Relatiile interpersonale
fiind prin excelenta relatii informale, afective, favorizeaza comunicarea si detensionarea,
recompensarea si sustinerea afectiva in cadrul actului interpersonal. Prin intermediul acestui
climat, individul isi satisface trebuinele sale de siguranta si apartenenta, fiind: ferit: astfel de
sentimentele reci de izolare si insingurare.
e)                  functia educationala.
De asemenea, prezinta o mare importanta modul in care nivelul unitatii si coeziunii
comportamentale ale membrilor cuplului conjugal permite buna integrare a vietii si activitatii
copiilor. Si in aceasta privinta, cercetarile si analizele pe cupluri au condus la conturarea unei
tipologii. Iata cateva modele de conduita maritala si efectele lor:
a)parintii prea uniti: este cazul unor cupluri tinere, in cadrul carora manifestarile
reciproce de dragoste apar cu frecventa cea mai mare fata de alte acte interpersonale si a caror
copii, in loc sa constituie o legatura suplimentara intre ei, sunt perceputi ca elemente care
jeneaza. Drept consecinta, copii se simt puternic frustrati, considerandu-se intrusi in grupul
parental;
b)                  parintii neglijenti sunt acei parinti care traiesc in lumea lor aparte, profund
separata de cea a copiilor, nefiind suficient de disponibili pentru copii lor, care isi fauresc un
univers separat. Excesul de libertate acordat de catre unii parinti este considerat de catre copii o
dovada a faptului ca sunt neglijati. Cand isi consulta parintii pentru a lua o decizie, de obicei li se
replica: "Fa ce vrei!". Si in acest caz, drept consecinta, apar la nivelul personalitatii copilului
puternice stari de frustrare si nemultumire;
c)                  parintii infantili; reprezentant tipic este "femeia-copil" care trece de buna
voie de sub autoritatea tatalui sub cea a sotului, fara sa-si asume nici un fel de raspundere privind
sarcinile familiale. In asemenea familie, imaginea mamei ofera un model fiarte slab copiilor, in
special fetelor, iar cea a tatalui apare ca fiind extrem de dominatoare. Exista si unele cupluri in
care regasim "barbatul-copil", ceea ce inseamna ca responsabilitatile privind activitatea familiala
revine in exclusivitate sotiei. Drept urmare, privitor la influentele negative exercitate asupra
copiilor, situatia se prezinta invers: imaginea tatalui apare foarte stearsa iar cea a mamei-
hiperdominatoare; parintii care nu se inteleg; copilul antrenat in certurile parintilor sai, sesizeaza
destul de corect sentimentul adevarat care poate ca-i leaga totusi pe parinti insa, cu toate acestea,
este tulburat prin incercarea de a stabili de partea cui este, deoarece luand partea unuia, trebuie
sa-l acuze sau sa-l atace pe celalalt. In consecinta, poate sa apara o accentuata perturbare a
copilului, precum si o devalorizare a parintilor fata de el.
Dar sa revenim la "spatiul vital" al celor 2, 3 sau cel mult 4 camere, in care inca
cel mai frecvent doua sau trei generatii (bunici, familia nucleara si copiii)isi desfasoara viata intr-
o consonanta cifrica pagubitoare. Si cu cat apropierea "spatiala" creste, cu atat intimitatea
psihologica scade. Permeabilitatea fonica a peretilor despartitori ai camerelor nu numai intre
vecini, dar si intre dormitoarele parintilor si copiilor creeaza adevarate "surse informationale" de
stres interpersonal, alaturi de utilizarea in comun a aceluiasi grup sanitar. Desigur si gusturile si
optiunile de "program" cotidian ale cuplurilor din generatii diferite, silite "din necesitate" sa
locuiasca impreuna, creeaza alte tensiuni zilnice. Cei care vor sa asculte muzica ii deranjeaza pe
cei care vor sa doarma, telefilii inveterati ai varstei a III-a ii solicita si ii capteaza intru aceleasi
"pasiuni" energofage pe cei mici (pe care daca tot ii supravegheaza, macar sa "nu se
plictiseasca"), sotii stresati de ideea de a nu fi surprinsi, se iubesc "pe furate", ajungand sa-si
transforme treptat relatia fireasca intr-o adevarata culpa,caci insomnia frecventa a batranilor si
auzul fin dublat de curiozitate al copiilor, sunt factori psihologici care nu pot fi ignorati, etc.
Iata cateva dintre "avantajele"psihologice ale vietii familiale in conditiile
apartamentului de bloc. Factorii materiali ambientali au un efect psihologic, pe care oricat ne-am
stradui sa-i ignoram, eludam sau mistificam, ei actioneaza cu penetranta si precizie de laser in
constiintele umane, in sfera trebuintelor, aspiratiilor si implicit in cea a comportamentelor. Stilul
impersonal este "stilul de viata", iar stilul de viata "este impus", deturnat sau deformat si de
ambientul cotidian, si de disponibilul de buget, si de "prejudecatile" coexistentiale aderente.
Calitatea vietii familiale este determinata atat din exterior-cadru sociocultural,
nivel de satisfacere a nevoilor materiale (de la hrana si spatiu locuibil la buget, confort,
posibilitati de consum cultural si trai civilizat)- cat si din interior-calitatea relatiilor
interpersonale. Aceasta din urma poate fi estimata prin intermediul mai multor indicatori asa zisi
"subiectivi", dar al caror impact este esential in orice predictie familiala:
        climatul socio-afectiv;
        "bunastarea sexuala";
        autenticitatea si completitudinea comunicarii intre parteneri si copii lor;
        pastrarea unui echilibru dinamic intre fuziune si autonomie psihologica;
        fluenta granitelor intergenerationale;
        coerenta si consensul modelelor de rol conjugal si parental oferite copiilor in
procesul de educatie;
        gradul de confort si securizare psihica rezultat din sentimentul apartenentei
familiale, ca antidot al singuratatii si abandonulul dezechilibrant;
        sanatatea psihica si somatica a membrilor familiei;
        capacitatea de pastrare si transmitere a modelelor spiriual-valorice pozitive, pro
sociale.