Stanescu Alexandra Master PS anul II

REFERAT SOCIOLOGIE FAMILIA CONTEMPORANA SUB ASPECT SOCIOLOGIC

INTRODUCERE IN SOCIOLOGIE 1. Notiuni introductive Sociologia, in prim plan, ni se dezvaluie ca studiul relatiilor socio-umane al vietii in grup sau ca stiinta a societatii. in baza demersului pe care il face sociologia, sta comportamentul fiintei umane care este determinat de grupurile carora oamenii le apartin si de societatile in care traiesc. in principiu, combinatia grupurilor si organizatiilor formeaza societatile, care sunt cele mai cuprinzatoare forme de convietuire sociala, iar sociologii sunt interesati cum functioneaza aceste societati si cum difera intre ele in ceea ce priveste distributia resurselor sau rolul familiei si al relatiilor de rudenie in vita oamenilor. 2. Perspective asupra societatii umane O perspectiva este un punct de vedere in a vedea, a intelege ceva. Perspectiva sociologica subliniaza rolul pe care grupul si fortele sociale il joaca in formarea comportamentului uman, acesta reprezentand cu mult mai mult decat actiunile individuale independente, in timp ce perspectiva psihologica permite cunoasterea relatiilor interpersonale, comunicarea partenerilor, suportul emotional, asigurarea sentimentului securitatii si mentinerii personalitatii. Demersul cercetarii sociologice il reprezinta oameni care sunt legati de grupuri si structuri sociale. Fiecare persoana este nascuta intr-un grup particular dintr-o societate data si viata ei devine o trecere progresiva de la un set de grupuri la altele. Un astfel de exemplu este familia, care asigura socializarea individului, dobandirea de catre acesta a unor valori fundamentale si a pregatirii necesare pentru a deveni adulti independenti. Ca adulti, noi vom avea propria familie si vom stabili legaturi stranse cu alti adulti. Privind si din partea

juridica a situatiei, oamenii in general, in baza relatiei dintre si cu societatea, pe un plan mai larg, sunt adevaratii actori sociali, creatori ai actelor, faptelor, fenomenelor si proceselor juridice. FAMILIA GRUP SOCIAL 1. Conceptul de familie Familia reprezinta una dintre cele mai vechi forme de asociere umana. in timp, oamenii si-au reglementat relatiile dintre sexe, dintre adulti si copii, dintre rudele de diferite grade. Definita ca grup de persoane unite prin casatorie sau rudenie, ce au o viata comuna bazata pe sentimente, aspiratii si interese comune, familia se regaseste la toate popoarele si comunitatile ca fiind organizata pe criterii ca : marimea familiei, forma ei, transmiterea mostenirii, stabilirea rezidentei, exercitarea autoritatii si functionalitatea. in analiza sociologica, familia ia mai multe aspecte, astfel se disting urmatoarele tipuri de familie : nucleara, de origine conjugala, de rezidenta, de interactiune si cu probleme; exista si modele alternative de familie : monoparentale, cupluri fara descendenti si celibatul. 2. Izvoarele familiei La baza formarii familiei sta casatoria, rudenia si adoptia. Casatoria, ca fenomen social, marcheaza inceputul primei secvente a ciclului de viata familiala si reprezinta, la nivel social, modalitatea prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie, iar ca act de natura civila si religioasa comporta aspecte ca traditia, obiceiul, moravul. Alegerea casatoriei ca forma de viata specifica omului este un act deliberat, individual, bazat pe vointa proprie ce da nastere la relatiile personale si la capacitatea de exercitiu. De retinut e faptul ca alegerea partenerului este momentul de debut al constituirii cuplului. Apoi, un alt izvor al familiei il constituie rudenia, care reprezinta apropierea biologica sau spirituala, recunoscuta social intre indivizii individuali. Rudenia biologica poate fi consangvina (bazata pe legaturi de sange) sau afina (prin casatorie). Pe cel de-al treilea izvor al familiei il reprezinta adoptia sau infierea, ceea ce descrie actul prin care cineva devine parintele legal al unui copil care nu este propriul sau descendent natural sau stabilirea unei noi relatii intre un copil si parintii lui adoptivi. 3. Structura familiei Familia, ca intreg, este definita de ansamblul de caracteristici permanente. Structura familiei reprezinta un concept in analiza acestei comunitati umane.

Tipurile de structura ale familiei variaza in timp, de la o societate la alta, si chiar in cadrul aceleiasi forme de viata sociala apar mai multe moduri de alcatuire a familiei. Din structura familiei fac parte : componenta generationala si cea numerica, "statusurile" celor care alcatuiesc familia, rolurile aferente statusurilor familiale, diviziunea rolurilor conjugale sau parentale si exercitarea autoritatii. 4. Functiile familiei Familia indeplineste o serie de functii pe care alte grupuri nu le pot indeplini. Aceste functii pot fi interne, adica cele care contribuie la crearea unui regim de viata intima, numit sa asigure membrilor un climat de securitate, si externe, acele functii care asigura dezvoltarea fireasca a personalitatii fiecarui membru, socializarea si integrarea in viata sociala. Datorita modificarii functiilor, in special a decaderii functiei de productie, dimensiunea familiei se poate reduce, ceea ce poate duce si la slabirea controlului legaturilor de rudenie asupra individului, adica noua generatie paraseste caminul parental de care nu o mai leaga forta relatiilor economice. Modelul de productie familiala a fost puternic marginalizat in urma proceselor de urbanizare, industrializare, de desfiintare a proprietatii taranesti si artizanale, astfel se trece de la traditional la modern in cuplul contemporan. in principiu, familia are mai multe functii sociale si biologice, insa cinci dintre ele sunt functii elementare ale familiei : functia de socializare a familiei, ca si acea de educare, functia economica, prin care se realizeaza asigurarea materiala si protejarea copiilor fata de lipsuri si boli, functia politica, care asigura copiilor o pozitie legitima in societate, apoi functia religioasa a familiei si functia juridica (cu scopul protejarii familiei). Protectia copilului in cadrul familiei este reglementata prin O.U.G. nr.26/2007, art.15, alin.4 sau de art.101 si art.109 din Codul familiei. in familie trebuie sa existe un spatiu adecvat pentru cresterea si dezvoltarea copilului si sa aiba o stare de sanatate buna. Pentru copii, familia trebuie sa reprezinte mediul socio-educativ in care se realizeaza socializarea primara. DISOLUtIA FAMILIEI Realizarea si mentinerea solidaritatii si stabilitatii familiale au loc in mod diferit. Unele familii nu reusesc sa stabileasca relatii de solidaritate, altele nu isi pot mentine solidaritatea realizata, iar altele realizeaza solidaritatea si o mentin. Instabilitatea si disolutia familiei sunt probleme

individuale si sociale. Datele statistice arata ca familia este in prezent mai putin stabila decat era cu citeva decenii in urma, aceasta deoarece a crescut rata divorturilor si a scazut durata medie de convietuire a unui cuplu. in disolutia unei casatorii intalnim urmatoarele etape : starile conflictuale si eroziunea, incetarea relatiilor sexuale si disolutia legala(ruperea definitiva a relatiei conjugale). Divortul reprezinta forma legala de desfacere a casatoriei, adica prin hotarare judecatoreasca. Acesta poate fi generat de factori interni, cum sunt experienta premaritala a partenerilor, varsta la casatorie si diferentele de varsta dintre soti, pozitia femeii in societate si in familie, incompatibilitati psihice si temperamentale, insatisfactii emotional-afective si sexuale, infidelitatea, comportamentele agresive si alcoolismul, sau de factori externi, precum existenta unor dezechilibre demografice intr-o anumita zona, urbanizarea, conditiile economice, etc. CONCLUZII Schimbarile (politice, sociale, culturale, economice) din societatea occidentala au fost insotite de schimbari in sfera familiei. Cea mai proeminenta a fost trecerea de la familia nucleara (dominanta in perioada anterioara) la o diversitate de modele familiale alternative. Familia formata din cuplu conjugal casatorit (potrivit procedurilor legale) si din copiii acestui cuplu a incetat de a fi modelul dominant. Sexualitatea, casatoria si copiii - tind sa fie realitati distincte, fragmentate, fara legatura intre ele. in opinia mea, climatul social a devenit mai permisiv modelelor culturale si a comportamentelor etice. Familia nu mai este o institutie fundamentala pentru supravietuirea individului si reproducerea societatii. Aceasta functie a fost preluata de alte institutii si grupuri sociale. Rolul social al familiei, functiile ei sociale, importanta ei pentru functionarea societatii se estompeaza continuu. Tinerii isi amana tot mai mult data casatoriei (sau renunta definitiv la aceasta) practicand un celibat cu tendinte libertine, ce a devenit un mod de viata destul de raspandit. Dezvoltarea sferei serviciilor a provocat o emancipare a femeii atat in plan social cat si familial, egalitatea cu barbatul modificand structura de autoritate si de roluri in cadrul familiei. Atat in relatiile dintre parteneri cat si dintre parinti si copii, aspectul emotional - afectiv este esential, insa se constata o toleranta mai mare in raport cu relatiile extraconjugale. Familiile

reconstituite, fie prin recasatorie, fie prin stabilirea unor noi uniuni dupa divort sau separare, sunt, de asemenea frecvente, inclusiv situatii cand sunt prezenti copiii rezultati din uniuni anterioare ale ambilor parteneri. In concluzie, familia nu este o uniune sfanta, indestructibila, ea se poate dezorganiza si reconstitui. BIBLIOGRAFIE 1. Agabrian, Mircea, Sociologie generala, Iasi, Institutul European, Colectia Universitaria, 2003, p. 12-14, 229-231 ; 2. Talpas, Petronela, Asistenta sociala a familiei si copilului, Alba-Iulia, Edit. Pedagogica, 2006, p. 35 ; 3. Voinea, Maria, Psihologia Familiei, Bucuresti, Edit. Universitatii Bucuresti, 1996, p. 2-4, 7, 28, 30, 42, 54, 60, 79-82.