Sunteți pe pagina 1din 4

REFERAT

SOCIOLOGIE JURIDICA
DESFACEREA CASATORIEI PRIN DIVORT
I.

Familia grup social fundamental. Casatoria principal


izvor al familiei.

Din punctul de vedere al sociologiei, familia reprezinta grupul social


fundamental, care asigura mentinerea continuitatii biologice a societatii prin
procreare, ingrijirea si educarea copiilor, precum si mentinerea continuitati
culturale prin transmiterea catre descendenti a limbii, obiceiurilor, modelelor
de conduita1.
Familia indeplineste, in raport cu individul si cu societatea, functii
fundamentale, accentul punandu-se pe ansamblul si natura relatiilor
manifestate in grup, ca si pe latura dinamico-functionala care confera
specificitate familiei, in raport cu alte forme de comunitate.
Relatiile de familie au un caracter de complexitate ce nu il mai
intalnim la alte categorii sociale, dat fiind ca, in cadrul relatiilor de familie,
apar aspecte morale, psihologice, fiziologice si economice intre cei care
formeaza comunitatea de viata si interese.
Privind din prisma stiintelor juridice, familia desemneaza grupul de
persoane intre care exista drepturi si obligatii, care izvorasc din casatorie,
rudenie (inclusiv adoptia), precum si din alte raporturi asimilate2.
Notiunea sociologica si cea juridica a familiei, in mod obisnuit,
coincid, se suprapun, dar exista situatii cand aceasta corespondenta nu se mai
aplica. De exemplu, cand un copil este incredintat unei institutii de ocrotire
inceteaza relatiile de fapt intre el si parintii sai, dar nu si cele juridice care se
exprima prin obligatia de a platii contributia la intretinerea copilului. Putem
spune ca trebuie facuta distinctie intre raporturi faptice, sociologice de
familie si raporturile juridice de familie. Relatiile de familie prezinta aspecte
personale, nepatrimoniale, si aspecte patrimoniale.
Casatoria, ca principal izvor al familiei, poate fi definita astfel
uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit
dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de

1
2

Maria Voinea Sociologie Generala si Juridica, edit. Sylvi, 2000, p. 73


Ion P. Filipescu Tratat de Dreptul Familiei, edit. All Beck, 2000, p. 2

normele imperative ale legii3. Mentionam ca actul juridic prin care se


incheie casatoria nu poate fi considerat un contract.
Din aceasta definitie a casatoriei decurg mai multe caractere : este
uniunea dintre un barbat si o femeie, este liber consimtita, este monogama,
se incheie in formele cerute de lege, are un caracter civil, se incheie pe viata,
se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie si se
incheie in scopul intemeierii unei familii.
Casatoria, creand o familie, instituie o noua entitate sociala, care
confera partenerilor statusuri noi (sot/sotie, ginere/nora etc.)1 si prilejuieste
relatii sociale noi, contribuind la structurarea statusului social al partenerilor,
cat si la structurarea societatii.
Din punct de vedere juridic, in Codul familiei sunt prevazute o serie
de conditii de fond, ce au scop asigurarea incheierii unei casatorii numai
intre acele persoane ce sunt apte, din punct de vedere fizic si moral, sa
intemeieze o familie, si conditii de forma, ce constituie forma recunoasterii
sociale a casatoriei, premisa ocrotirii ei de catre stat. Conditiile de fond
constau in: a) conditii privitoare la aptitudinea fizica de a incheia casatoria
(diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea starii de sanatate); b)
conditii menite sa asigure o casatorie liber consimtita (consimtamant
neviciat); c) conditii privitoare la aptitudinea morala de a incheia casatoria
(oprirea bigamiei, interzicerea casatoriei intre rude, interzicerea pe motive de
adoptie). Conditiile de forma au ca continut o anumita conduita ce trebuie
respectata si o serie de formalitati pentru a asigura legalitatea casatoriei
(declaratia de casatorie, opozitia la casatorie, incheierea casatoriei in fata
ofiterului de stare civila)2.
2.

Divortul mijloc de desfacere a casatoriei

Epoca industriala si mai ales cea postindustriala au afectat in mod


serios functionalitatea familiei, o serie dintre aceste functii fiind intr-un
declin accentuat, iar familia insasi intr-o mare criza. Putem exemplifica
astfel: a) functia de socializare a fost diminuata prin aparitia institutiilor de
educatie si aparitia mijloacelor media; b)functia afectiva este tot mai putin
resimtita datorita instrainarii partenerilor.
Acest declin, al functiunilor unei familii, determina cresterea
spectaculoasa a cazurilor de divort, ca mijloc de desfacere a casatoriei, dar si
aparitia unor moduri diferite de vietuire si convietuire.
3

I. Filipescu op. cit., p.11-12


Nicolae Grosu Tratat de Sociologie, edit. Expert, 2000, p.127
2
M. Voinea op. cit., p.76-78
1

Din punct de vedere juridic, divortul este unica modalitate de


desfacere a casatoriei, facandu-se distinctie cu incetarea casatoriei ce
intervine prin decesul unuia din soti, declararea judecatoreasca a mortii unuia
din soti si recasatorirea sotului celui ce a fost declarat mort (art. 37 Codul
familiei). In noua reglementare, Legea nr. 59/ 1993, divortul nu mai are un
caracter exceptional, putand fi cerut de ambii soti, daca exista motive
temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai
poate continua. In acest fel, reglementarea divortului are la baza mai mult
ideea divortului remediu, decat cea a divortului sanctiune, desi aceasta din
urma idee nu a fost parasita in intregime, deoarece divortul se poate
pronunta, exceptand cazurile prevazute de art. 38 alin.2 din Codul familiei,
din vina unuia sau a ambilor soti (art.617 alin.3 din Codul de procedura
civila).
In esenta divortul este cauzat de incompatibilitattea partenerilor.
Starea de incompatibilitate este, practic, certa in cazul in care unul din
parteneri este perceput ca om rau, prin aceasta intelegandu-se insuportabil.
Divortul este precedat de perioade de insatisfactie, traita tacit de
parteneri, pentru un timp, ca apoi sa apara reprosuri, imputari reciproce si
implicit destainuiri fata de altii, toate acestea ducand la la deteriorarea
cuplului conjugal. Putem identifica apoi si o perioada de confruntare si de
separare, ce apare pana la pronuntarea divortului, chiar daca partenerii
impart aceeasi locuinta.
Statistic vorbind, divortul este initiat in majoritatea cazurilor de femei.
Sistemul nostru juridic prevede ca modalitate ale divortului si acordul
sotilor acesta fiind valabil doar prin indeplinirea conditiilor prevazute de art.
38 C. fam.: a) sa fi trecut un an de la incheierea casatoriei, b) sa nu existe
copii minori rezultati din casatorie, si a indeplinirea unor cerinte legale
prevazute de Codul de procedura civila la art. 6131, astfel ca cererea de
divort sa fie intemeiat pe acordul celor doi soti si sa fie semnata de acestia.
Casatoria, ca baza a familiei, nu constituie numai o problema de ordin
personal, nu intereseaza numai pe cei doi soti, ci si societatea. In toate
relatiile de familie traieste un interes social 2. Caracterul social al casatoriei
face ca vointa sotilor sa nu poata constitui prin ea insasi un temei suficient
pentru desfacerea ei (soarta casatoriei nu poate fi lasata numai la latitudinea
sotilor). Imposibilitatea de a continua casatoria, datorata unor motive
temeinice, se constata de catre autoritatea de stat competenta.
Fundamentul stabilitatii casatoriei il constituie esenta morala a
acesteia, adica afectiunea si inclinatia reciproca a sotilor, completata de
1
2

I. Filipescu op. cit., p.202


I. Filipescu op. cit., p.203

sentimentul datoriei morale fata de familie si societate si cu comunitatea


spirituala dintre soti. In principiu in casatorie se realizeaza armonia dintre
datoria morala a sotilor si sentmentele si inclinatiile reciproce. Faptul ca
divortul este permis, numai pentru motive bine intemeiate, verificate de
organul de stat competent, atrage atantia asupra importantei pe care o
prezinta casatoria si asupra raspunderii pe care si-o asuma partenerii prin
incheierea ei.
Temeiul divortului consta in indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
conditii:
a)

existenta unor
judecatoreasca;

motive

temeinice,

apreciate

de

instanta

b) aceste motive sa fi vatamat grav raporturile dintre soti incat


continuarea casatoriei sa fie vadit imposibila;
c)

imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere


desfacerea ei.

Divortul produce efecte numai pentru viitor.


Divortul are efecte traumatizante asupra fostilor parteneri, dar mai ales
asupra copiilor in cauza. Acestia din urma risca sa ramana cu o serie de
traume in urma separarii de unul din parinti, intervenind un gol relational,
chiar si complexe de stigmatizare si inferioritate sociala.
Desi diminuarea functiilor familiei este evidenta, iar divortionalitatea
accentuata, totusi familia rezista ca una din institutiile fundamentale si este
posibil, din cauza agravarii disfunctiilor societatii, ori sa se destrame, ori sa
se transforme intr-un bastion al supravietuirii1.

N. Grosu op. cit., p.133


4