CURS 1

25.02.2011

Protectia drepturilor copilului curs 1 Materiale necesare: Legea 272/2004 Conventia ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului Conventia din 2003 asupra relatiilor personale dintre parinti si copii ratificata de Roamania prin Legea 87/2007 Codul familiei Noul Cod Civil Bibliografie -Corneliu Barsan CEDO -Emese Florian Protectia drepturilor copilului -I.Filipescu Tratat de dreptul familiei -Milena Tomescu Dreptul familiei. Protectia copilului Editura All Beck 2005 -Hotararile CEDO impotriva Romaniei in materia protectiei drepturilor copilului Examen 1 subiect teoretic + spete (se puncteaza argumentarea) 2 puncte prezenta la seminar 1 punct referat In prezent trebuie depasita conceptia de a considera copilul obiect al protectiei ci el trebuie vazut ca o persoana cu drepturi si obligatii echivalente cu cele ale adultului dar mai are si alte drepturi specifice. Conventia ONU din 1989 reprezinta actul de nastere al Protectiei drepturilor copilului. Protectia drepturilor copilului este efectul schimbarii conceptiei cu privire la drepturile omului. Potrivit acestei conceptii moderne copilul e titular al drepturilor fundamentale ale omului in aceeasi masura ca adultul dar acesta nu are gradul de maturitate necesar pentru a

participa la viata juridica pe pozitie de egalitate cu majorul . Totusi aceasta nu trebuie sa determine excluderea sa din viata juridica ci sprijinirea si asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale care ii apartin in raport cu maturitatea si gradul lui de discernamant. Conceptia traditionala potrivit careia copiii trebuie supusi protectiei exercitata de reprezentantii lor legali a fost abandonata la nivel international prin adoptarea Conventiei ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului. Drepturile din Conventia ONU care tin de relatiile de familie garantate de art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. La nivel national a fost adoptata Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Din chiar titlul acestei reglementari rezulta ca aceasta are doua obiective:
-

garantarea drepturilor copilului crearea cadrului necesar pentru asigurarea exercitarii acestora Schimbarea de conceptie cu privire la drepturile copilului porneste de la fundamentul

exprimat in Conventia ONU din 1989 care prevede ca fiinta umana trebuie sa fie pregatita pentru a deveni titulara activa a drepturilor sale fundamentale, participanta activa la viata sociala si juridica inca de la cea mai frageda varsta. In ceea ce priveste drepturile copilului in Preambulul Conventiei ONU se pune un accent deosebit pe dreptul la relatiile de familie, familia fiind mediul natural care asigura cel mai bine protectia drepturilor copilului. Izvoare Acte internationale in materia drepturilor omului la care Romania este parte Conventia ONU din 1989 ratificata prin Legea 18/1990 Conventia Euroepana a Drepturilor Omului Constitutia Romaniei Legea 272/2004 reglementarea cadru privind protectia si promovarea drepturilor copilului Codul familie/Noul Cod Civil Alte dispozitii din legi speciale Alte Conventii decat cele in materia drepturilor omului dar relevante in aceasta materie Actele UE direct aplicabile in materie (exp: Regulamente UE in materie de divort si incredintare de minori)

Carta fundamentala a UE consacra expres drepturile copilului in art. 24

Raportul dintre Legea 272/2004 si Codul familie/Noul Cod Civil Legea 272/2004 este considerata un adevarat cod in materia drepturilor copilului. Dispozitiile acestei legi trebuie analizate de la caz la caz in raport cu dispozitiile din Codul familiei (nu se poate da un raspuns general cu privire la intrebarea care dintre Legea 272/2004 sau Codul familie reprezinta legea generala si care legea speciala). Legea 272/2004 a dorit sa transpuna dispozitiile Conventiei din 1989 astfel ca isi fundamenteaza puterea dispozitiilor nu pe puterea sa de lege ci pe Conventia in materia drepturilor omului care are prioritate.

04.0 3.2011

Curs 2- Protectia drepturilor copilului

Conventia ONU din 1989 si Legea 272/2004 - beneficiaza de protectie copilul de la nastere pana la dobandirea majoratului art 4 Legea 272/2004. Dispozitia este in acord cu art. 1 Conventia ONU. Prin copil se intelege orice fiinta umana cu varsta mai mica de 18 ani, daca printr-o alta lege nu se prevede contrariul. (limita majoratului sub aceasta varsta). Formarea initiala in privinta drepturilor copilului e obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem (Legea 271/2004). CEDO + dr comparat- in privinta avortului considera ca dreptul hotararii apartine in exclusivitate mamei. Daca sotia intrerupe sarcina fara acordul sotului este sanctionata juridic- motiv de divort, nu un drept al sotului asupra deciziei femeii de a dispune de propriul corp. Conventia dr. copilului si promovarea drepturilor acestuia- conditii mai favorabile sau acces gratuit la servicii medicale (discriminare pozitiva), transport etc.

Prin casatorie, inainte de 18 ani, este correct/moral sa isi piarda aceste drepturi? -Decizie CEDO in acest sens.

Legea 272/2004 DOMENIU DE APLICARE: Principiile PDC art 6 lg 272/2004

1.Interesul superior al copilului.-reprezinta fundamentul oricarei masuri in legatura cu minorul, dar marele progres realizat de 272/2004 pe plan juridic, sub acest aspect, traducand art 3 alin 1 din Conv ONU din 89, ,in toate actiunile care privesc copii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice/ private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative/organelle legislative, interesele copiilor vor prevala. Acest principiu este generaliazt(marele merit al Conv ONU). Pana la adoptarea Conventiei ONU, in dreptul roman, in lipsa unei prevederi exprese, principiul nu se va aplica in toate domeniile. In baza art. 3 Conventia ONU, principiul interesului superior al copilului afirmat in legea 272 se aplica in prezent in cadrul oricarei decizii referitoare la copila emise de autoritati, instante, persone private. =>Se aplica si la alte domenii decat in cel traditional al dreptului familiei, precum asistenta medicala, educationala, participarea la viata colectiva, drepturile copiiilor institutionalizati, obligatiile autoritatilor, copilul lipsit de ocrotire parinteasca etc. Aplicarea principiului NU trebuie realizata astfel incat sa se anuleze alte drepturi ale copilului sau ale altor persoane (parinti, in principiu) astfel cum rezulta acestea din actele internationale din material dreptului omului la care Romania e parte si legislatia romana. In mod traditional, in conceptia CEDO(Curtii), interesul superior al copilului este recunoscut ca un motiv care poate fundamenta decizia de separare a copilului de parintele sau, Curtea lasand statelor o larga marja de apreciere in ceea ce priveste interesul superior al copilului. Totusi, raportat la alte drepturi fundamentale ca , de exemplu, drepturile parintilor la relatii de familie cu copiii lor, Curtea a facut numeroase nuante . Foarte importanta este precizare din hotararea Amanalatroaiei contra Romaniei in care se precizeaza ca interesul superior al copilului nu poate fi considerat intotdeauna un argument pentru limitarea dreptului cu privire la relatiile de familie. Trebuie pastrat un just echilibru intre acestea, astfel incat numai un comportament deosebit de nedemn care sa puna in pericol viata si dezvoltarea

copilului, reprezentand un argument pentru separarea parintelui de copilul sau prin incredintarea minorului unei alte persone. Principiul produce si efecte oizontale, respectiv statul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru garantarea lui, nu numai in ceea ce priveste relatiile cu autoritatile, ci si cu subiecte de drept privat. (obligatii positive ale statului) Desi usor de afirmat teoretic si de necontestat, principiul interesului superior al copilului ridica mari dificultati in aprecierea sa, dar in toate situatiile trebuie aplicat in concret, de la caz la caz, apreciind procesul decizional in totalitatea sa (inclusiv in ceea ce priveste ascultarea copilului) si pornind de la particularitatea domeniului in care se aplica si a deciziei care trebuie luate, De exemplu, intr-un fel trebuie analizat interesul superior al copilului in situatia incredintarii sale la divort unuia dintre parinti si altfel trebuie analizat in material instituirii sau incredintarii catre un tert in ce priveste decaderea. Interesul superior al copilului nu trebuie aplicat in mod abstract si teoretic, ci pornind de la situatia particulara a deciziei cu privire la acel anuimit copil, avand in vedere nu numai efectele pe termen scurt, ci si efectele pe termen lung. Speta Sotii s-au casatorit (17-18 ani). Din casatorie au rezultat 2 copii. La divort, in baza intelegerii sotilor, copii au fost incredintati mamei. In prezent, copii au 6, 9 ani. Tatal introduce actiunea de reincredintare pe motiv ca, in urma unei vizite la domiciliul mamei si copiilor, a gasit pe noptiera din dormitorul mamei un exemplar dintr-o revista care, intr-o opinie, e considerate dubioasa. A gasit si raspunsul, unele continand si foto, la un anunt public in revista respectiva, prin care mama si prietenul ei actual solicitand raspuns din partea altor cupluri sau grupuri la participarea pentru jocuri si distractii. Din probele administrate in dosar reiese ca mama a recunoscut ca a dat anuntul, dar ca a facut-o doar pt amuzament. Din ascultarea copiilor a rezultat ca acestia nu au cunoscut despre materialele incriminate si nu au fost sau sunt implicate in viata sexuala a mamei. Evaluarea psihiatrica a copiilor a concluzionat ca sunt bine dezvoltati psihic si emotional si nu sunt afectati de viata sexuala a mamei. Tatal locuieste impreuna cu parintii sai, la 3000 de km de domiciliul copiilor, profesia: cantaret si dansator, care presupune multe deplasari. In cererea sa , tatal sustine ca in conditiile in care materialul descoperit de el nu arata decat dorinta mamei de a se exprima sexual, acest comportament nu este in interesul superior al copilului.

Prima instanta admite actiunea tatalui pe considerentul ca mama are un comportament sexual si viata sexuala neadecvata. Ce va hotari instanta suprema?

Principiul interesului superior al copilului trebuie analizat de la caz la caz- nu e caz de reincredintare, nici tatal nu avea vreo situatie prea roz. Curtea Supremaa trimis spre rejudecare hotararea I instante ca pe o apreciere a judecatii cu privire la inclinatiile sexuale ale mamei.Aceasta e gresita e deoarece se fundamenteaza pe o apreciere a judecatorului cu privire la inclinatiile sexuale si viata privata a mamei. In speta, singurul rol al judecatorului este de a analiza interesul superior al copilului si nu de a-si exprima opinia despre viata privata a uneia dintre parti ceea ce nu inseamna ca aceasta ar fi fost solutia daca problema s-ar fi pus cu ocazia incredintarii. Motivarea e importanta, NU trebuie sa fie discriminator si sa se intemeieze pe interesul superior al copilului. Trebuie avut in vedere si interesul pe termen lung. Exp: incredintarea copilului de varsta frageda mamei pe motiv ca e mai apropiata de copil e discrimantorie. Ce conteaza este interesul superior al copilului, care poate , in cazul respective, e sa fie incredintat tatalui.

In speta, interesul copiilor e sa ramana la mama, ei nefiind afectati de viata intima a acesteia, alternative fiind ca ei sa fie crescuti mai degraba de bunici, tatal fiind mai mult plecat. 11. 03.2011

Protectia drepturilor copilului- Curs 3

In ceea ce priveste principiile prevazute in NCciv, acestea nu au aplicatie generala, ci se aplica doar in ce priveste relatiile de familie. Art 6 lg 272/2004 si Cartea a II-a Titlul I din NCciv contin principiile ce privesc respectarea si garantarea drepturilor copilului. 1) Pp interesului superior al copilului

2) Art 6 lit d) prevede primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului. Acest pp e reiterat si de NCciv in art 261 care prevede ca parintii sunt cei care au in primul rand indatorirea de crestere si educarea a copiilor lor minori. In ambele formulari, dintre care cea din NCciv e mai adecvata, pp traduce in principal dispozitiile art 9 alin 1 din Conv ONU din 1989 potrivit careia statele parti vor veghea ca niciun copil sa nu fie separate de parintii sai impotriva vointei acestora, exceptand situatia in care o astfel de separare este in interesul superior al copilului. Dpdv al tehnicii legislative NCciv face din nou un pas inainte deoarece in art 262 al 1 copilul nu poate fi separat de parintii sai fara incuviintarea acestora cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Expresia acestui pp se regaseste si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a facut precizari, nuantari esentiale si evolutive cu privire la aceasta problema in conditiile in care art 8 alin 1 din Conv garanteaza dreptul la relatiile de familie inclusiv intre parinti si copii (ceea ce presupune in primul rand dr de a se bucura impreuna de viata de familie.) Pp se aplica dupa cum rezulta si din art 9 din Conv ONU din 1989, in principal in cazul institutionalizarii copilului( in dreptul roman in principal masura plasamentului, iar in dreptul comparat notiunea folosita este cea de institutionalizare a copilului). O alta situatie in care se pune problema separarii copilului de parintii sai este data de incredinatarea copilului nascut din afara casatoriei (unuia dintre parinti). O alta consecinta a acestui pp e faptul ca autoritatile au un rol subsidiar in ceea ce priveste pe copil in raport cu parintii. Solutia rezulta si din dispozitiile art 5 al 24 din lg 272/2004. Desi alin 3 si 4 prevad dispozitii cu privire la raportul dintre autoritatile centrale si locale (important dpdv al rolului autoritatilor locale), ele tb interpretate raportat la dispozitiile alin 2 care pune pe primul plan raspunderea parintilor pentru cresterea copilului. Indatorirea parintilor (raspunderea) nu tb inteleasa numai in sens de obligatie ci si in primul rand, in sens de drept. In concluzie, in aceasta materie dr fundamental si obligatia de a creste pe copil apartine parintilor. Rolul autoritatii e subsidiar. Precizari cu privire la acest rol a facut Curtea Europeana a Drepturilor Omului in aplicarea art 8 din CEDO. Autoritatile au 2 categorii de obligatii: a) obligatii negative (obl de a nu interveni, de a nu separa copilul de parinti in mod abuziv) b) obligatii pozitive face referire art 5 al 3 care arata ca autoritatile administratiei publice (toate autoritatile) au obligatia de a sprijini parintii in realizarea drepturilor lor.

Din jurisprudenta Curtii Europene a Dr Omului rezulta ca clasificarea in obligatii negative si pozitive e greu de facut in materia relatiilor dintre parinti si copii iar in ce priveste obligatiile pozitive, acestea nu sunt absolute, ele tb analizate de la caz la caz in raport cu domeniul in care se aplica dar cu siguranta autoritatile implicate au obligatia de a colabora si de a lua masurile necesare pt garantarea relatiilor de familie dintre parinti si copiii lor. Termenii promoveaza si garanteaza folositi de art 5 arata tocmai ca statul tb sa ia masuri active pt a ajuta pe parinti si copii in garantarea drepturilor lor. In concret, lg 272/2004 prevede sarcini exprese in sarcina autoritatilor, in acest sens de ex art 103, 107, 112, etc.

3) Egalitatea sanselor si nediscriminarea Continutul acestui pp este dat in cuprinsul lg 272/2004 in principal de art 7 si aplicarea lui in ceea ce priveste drepturile copilului reprezinta in realitate o aplicare particulara a principiului general al nediscriminarii si al egalitatii de sanse. Dr la nediscriminare e prevazut si de Conv ONU din 1989 si de art 14 din CEDO. Esential in ceea ce priveste protectia si garantarea drepturilor copilului e ca si in aceasta materie autoritatile au si obligatii pozitive. De ex, prin crearea cadrului necesar (legislativ, executional, de politici) autoritatile au obligatia de a promova,asista drepturile copilului, care datorita situatiei sale concrete este sau se afla in pericol sa fie discriminat sau sa nu aiba aceleasi sanse cu ceilalti copii. Ca regula generala, discriminarea pozitiva a permisa (chiar incurajata) in ceea ce priveste pe copii si in special in ceea ce priveste pe copiii aflati in situatii speciale. De ex, copiii cu handicap, SIDA, copii care datorita apartenentei entice sau sociale sau a situatiei materiale se afla in situatii care pot genera discriminarea. De ex, art 46 alin 3 din lg 272/2004 se refera la discriminarea pozitiva sau la masurile pozitive care tb sa determine nediscriminarea copilului cu handicap. In ceaa ce priveste pe copil, masurile care sa asigure nediscriminarea au caracter complex.

18.03.201 1 Curs 4- Protectia drepturilor copilului Art 6 din Legea 272/2004 Principiul celeritatii(art 6 lit j)in luarea unei decizii cu privire la copil

Potrivit principiului celeritatii,autoritatile trebuie sa actioneze cu rapiditate in scopul evitarii oricaror intarziei inutile care sunt contrare interesului superior al copilului.Fundam. general al acestui principiu consta in fragilitatea si nevoia de ingrijirea copilului datorita dependentei sale de adulti.Deci,ca reglementare generala,o decizie cu privire la copil trebuie luata cu rapiditate deoarece intarzierile pot afecta interesul superior al copilului.Principiul aplicabil in toate domeniile prezinta o importanta deosebita si a determinat precizari specific realizate inclusive de CEDO in material relatiilor de familie.Astfel in jurisprudenta sa, inclusiv in speta Ignaccolo vs Zenite,s-a precizat ca intr-o cauza care implica relatii de familie intre copii si parinti,conformitatea masurilor autoritatilor nationale cu dispozitiile art 8 din conventie,se apreciaza si in functie de celeritatea acesteia. Procedurile legate de exercitarea autoritatii parintesti,inclusive de executarea acesteia necesita urgent, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireprobabile asupra relatiilor de familie.In speta de mai sus,Romania a fost condamnata pentru ca procedurile au fost intarziate,motiv pentru care relatiile de familie au fost atat de grav afectate incat practic inceteaza.Un copil despartit de parinte atata timp exista riscul ca acesta sa se intraineze foarte mult de parinte. Principiul celeritatii se aplica pana la executarea hotararii si intr-o decizie luata de autoritati; justitia pentru minori are o natura specifica. Exemple din practica cu privire la nerespectarea principiului celeritatii: -dreptul la vizita al celuilat sot -executarea hotararilor judecatoresti de incredintare a copilului In aplicarea acestui principiu,in ceea ce priveste procedura judicara,art 125 din legea 272/2004 prevede masuri special.Desi art 125 se refera numai la cauzele privind stabilirea masurilor de protectie sociala, dispozitiile art 125 trebuie interpretate raportate la art 6(principiul celeritatii) si in cazuri privind relatiile de familie si in virtutea art 8 Cedo,nu numai in ceea ce priveste masurile specific de ocrotire.De altfel,Noul Cod civil,in ceea ce priveste principiul celeritatii, intalnim dispozitii asemanatoare legii 272 in ceea ce priveste relatiile de familie in general. Art 125 (1)regim de urgenta,alin 3 si alin 4;art 126in ziua in care au luat final dezbaterile/c.m.2 zile,termenele de judecata nu pot fi aplicate la toate relatiile de familie. Speta:se iau masuri de plasare in regim de urgent datorita neglijentei minorului ce doreste transferul acestuia in plasament permanent intre timp se intorce tatal caruia i se respinge actiune pentru lipsa calitate procesuala(nu a fost parte la I etapa a procesului) Mama-bolnava psihic.Dupa nasterea celui de al treilea copil,imobilizata la pat I se ia copilul si darea acestuia in plasament.Curtea critica aceasta masura. Ignaccolo Zenite-art 108 C.familiei era suficient

VII.Principiul ascultarii opiniei copilului si interpretarea corelata(art 6 lit h)si luarea in considerare a acesteia tinand cont de varsta+grupa de maturitate.Legea 272/2004-exista dispozitii special cu privire la acest principiu+in reglementarile specifice dreptului familiei. Cu privire la dispozitiile din Codul Familiei,art 42 din Codul Familiei prevede expres obligatia instantei de a asculta copilul la divort.Caurmare a ratificarii Conventiei se pune problema aplicarii directe a drepturilor copilului de a fi ascultat si ca urmare a adptarii legii 272/2004,dreptul copilului de a fi ascultat e generalizat,aplicandu se nu numai la divort,ci la toate problemele de familie si care il privesc pe copil. Concretizarea acestor dispozitii se realizeaza,de lege lata, in conformitate cu art 23 si 24 din legea 272/2004.Potrivit Noului Cod civilprincipiul este reluat I art 264.Conventia ONU-art 12 si 13,C.civ.-este ridicat la rang de principiu ce se aplica tuturor raporturilor de familie.Garantarea acestui drept este rezultatul Conventie ONU 1989 potrivit careia copilul este subiect active al dreptului sau.Aceasta nu inseamna posibilitatea copilului de a hotari in aceleasi conditii ca un adult,ci numai dreptul de a fi implicat in aceasta procedura, Presupune(potrivit legii 272) 1).Existenta unui copil capabil de discernamant care isi exprima opinia cu privire la aceasta problema care il priveste,inclusiv de la problemele care in mod traditional se considera ca acesta nu se putea implica:educatia,autoritatea parental,alegerea relatiilor pana la extinderea dreptului de a-si exprima opinia in fata judecatorului,procedura administrative care-l priveste, ci in toate domeniile( ex: in raport cu asistentul maternal la care va fi plasat/alti reprezentanti/functionary ai institutiilor de ocrotire). Copilul nu poate fi sanctionat pentru ca si-a exprimat opinia. 2)O concretizare speciala a drepturilor copilului de a-si exprima liber opinia asupra existentei problemei care-l priveste(dreptul de a fi ascultat)-art 24 alin 2+urm garanteaza drepturile procedural specifice copilului.Dreptul copilului de a fi ascultat nu se confunda cu conditia consimtamantului copilului la anumite acte(copil de 10 ani la adoptie,spre exemplu).Presupune dreptul ca acesta sa-si exprime opinia cu privire la problema care-l priveste in fata autoritatilor,a.i. ca autor sa aiba posibilitatea sa ia decizia tinand cont de opinia copilului. Opinia copilului nu inseamna consimtamant si autoritatea nu are obligatia sa ia decizia in conformitate cu opinia copilului.Aceasta trebuie sa aiba posibilitatea sa fie informat cu privire la opinia copilului pentru a putea hotari. In ceea ce priveste obligativitatea ascultarii copilului in ceea ce priveste relatiile de familie,Cedo(marea camera) a hotarat ca obligatia autoritatii de a asculta pe copil nu trebuie interpretata in mod absolute, ci raportat la circumstantele cauzei si problemei de fapt. Dup ace prima camera a sanctionat Germania ca nu a ascultat copilul cu privire la incredintare,marea camera a hotarat ca s-ar ajunge prea departe daca s-ar considera ca ascultarea

ar fi obligatorie.La speta in cauza,decizia judecatorului de a nu asculta copilul,in conditiile in care, dintr-un raport psihologic efectuat de un specialist a carui competent n-a fost pusa in discutie la momentul judecatii a rezultat ca ascultarea copilului cu privire la incredintare ar fi daunat dezvoltarii ulterioare al acestuia deoarece copilul avea perceptia ca opinia sa ar fi hotarat in ceea ce priveste despartirea parintilor sai si relatiilor cu acestia,ceea ce nu e in interesul superior al copilului,a fost corecta. Copilul are dreptul de a fi ascultat,in primul rand in mod direct.Cel mai in masura sa aprecieze trebuie sa ramana judecatorul dar dreptul copilului de a fi ascultat si obligativitatea judecatorului de a-l asculta nu trebuie absolutizata,copilul poate fi ascultat si printr-o persoana de specialitate anume desemnata(psiholog),alt specialist(in cazul copilului cu handicap)/reprezentantul legal(procedure in care exista contrarietate de interese). Ceea ce este esential este ca minorul sa poata aduce la cunostinta autoritatilor opinia sa,folosind cel mai adecvat mod de comunicare, in functie de situatia sa concreta. Garantarea efectiva a drepturilor copilului de a fi implicat in procedure administrative si judecatoresti ca de exemplu pregatirea speciala a personalului implicat in decizie,inclusive a judecatorului,organizarea de spatii adecvate,asigurarea de mijloace finaciare necesare pentru suportul actiunilor cu privire la minor. 3)opiniile copilului trebuie luate in considerare in raport cu varsta si gradul de maturitate deoarece acestia sunt usor de influentat.De asemenea,pot sa nu aiba capacitate de a-si exprima vointa reala intr-un anume mediu.

CURS 5 si 6 nu le am sau nu s-au predat

CURS 7

1.)Dreptul la identitate

Prin identitatea persoanei fizice se intelege individualizarea acesteia in raporturile jurdidice deci determinante in viata sa juridica,dar notiunea de identitate a peroanei este extrem de complexa si prezinta nu numai consecinte din punct de vedere al dreptului civil ci din punct de vedere al tuturor ramurilor de drept deoarece in lipsa identitatii copilul sau persoasa nu exista din punct de vedere juridic.De asemenea dobandirea identitatii din punct de vedere juridic prezita consecinte de ordin social

determinand de exemplu discriminare,lipsa accesului la educatie si asistenta medicala precum si al oricaror alte modalitati de protectie. Potrivit Conventie ONU,dreptul la identitate presupune dreptul de a fi inregistrat dupa nastere si are de la acesata data la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenioe si daca este posibil de a-si cunoaste parintii, crescut si educat de acestia. Dreptul la identitate presupunde si dreptul la pastrarea identitatii precum si anumite aspecte specifice,ca de exemplu identitatea culturala, religioasa, nationala, etc.Dinolo de notiunea foarte complaxa de identitate, L 272/2004 pune un accent deosebit pe inregistrarea copilului imediat dupa anstere si prevede in aplicarea Conventiei ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului obligatii pozitive ale autoritatilor in ceea ce priveste aceasta materie. Sediul materiei privind inregistrarea nasterii se gaseste in L 119/1996 cu privire la actele de stare civila, dar dispozitiile Legii 119/1996 au mai degraba caracterul unor drepturi si nu al unor obligatii. Intocmirea certificatului de nastere-art 19-obligatia parintilor,medicului, persoanelor care au luat parte la nastere, rude sau vecini. Daca L 272/2004 completeaza L 119/1996 stabileste in sarcina autoritatilor obligatii pozitive cu privire la inregistrarea nasterii (ca moment al dobandirii identitatii din punct de vedere juridic a.i. sa nu se ajunga la situatia ca un copil ca nu fie inregistrat imediat dupa nastere neavand astfel acces la viata juridica.La 272/2004 tine cont de dreptul copilului la pastrarea identitatii atunci cand continuitatea si stabilirea in cresterea si educatia acestuia tinand cont de originea sa etnica,religioasa si lingvistica e prevazuta ca si criteriu in luarea masurilor de peotectie.Art 11 din lege spune ca trebuie sa faca orice autoritate.Daca copilul este parasit,unitatea sanitara va sesiza organul de politie in 24 h.Art 8-12 inregistrarea copilului.Art 14.copilul are dreptul de a mentine relatii personale cu parintii de familie.

2)Dreptul la relatii de familie-art 8 Cedo

Copilul are dreptul la relatii de familie,deoarece familia este elemental natural in care se poate realize cresterea copilului deopotriva parintii au dreptul la relatii de familie cu copii lor(vezi comentariile la principiul afirmat in art 6 lit d din L 272/2004 primordialitatea respectarii dreptului relatiilor de familie).Este garantat si de art 8 din Conventia europeana a drepturilor omului.Nu poate fi mimitat decat in conditionare cu art 8 alin 2, in conformitate cu cerintele stabilite in corpul de conventionalitate respective in jurisprudenta Cedo.Cercul persoanelor cu care copilul are dreptul la relatii de familie este insufficient determinat in jurisprudenta

Cedo si in doctrina si este posibila definirea acestui cerc prin enumerarea categoriilor de personae(vezi cursul C.Tomescu,vezi cursul Prof.Birsan). Relatii de familie: -parinti si copii; -parinti si copii nascuti din casatorie, dar si intre parinti si copilul din afara casatoriei; -in cazul familiei de fapt adica de cei care o perioada de timp formand o familie de fapt; -in ceea ce o priveste pe mama,dreptul la relatii de familie-vezi speta Marx-rezulta chiar din momentul nasterii, la fel si in cazul tatalui.Exista dreptul la relatii de familie si intre copil si familia largita, dar Curtea Europeana nu a mers mai departe de bunici, frati, surori, unchi, masuse. In sensul jurisprudentei Cedo prin dreptul la relatii de familie intre parinti si copii se intelege dreptul de a fi impreuna si de a se bucura de viata de familie, in acest sens trebuie interpretat dreptul copilului de a nu fi despartit de parintii sai(art 33 din L 272 si art 30 alin 1 din L 272.Art 33 din L 272 transpune dispozitiile conventiei ONU in ceea ce priveste separarea parintilor de copii lor. Princ. continut al dreptului la relatii de familie este acela ca parintii au dreptul sa creasca copilul, ca urmare acestia nu pot fi separate impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Copilul se bucura de relatii de familie si cu alti membri de familie,dar in principal prin dreptul la relatii personale.In principal cu adevarat, dreptul la relatii de familie dintre parinti si copii ia forma dreptului la relatii personale, dar institutia in care acestia nu sunt separate nu se pun problem privind exercitarea dreptului la relatii personale ca urmare, dreptul la relatii personale prezinta specte specifice si ca o reglementare specifica in L 272 in situati ain care copilul este despartit/separate de parinti/parintele sau,respective luarea unor masuri special de protective sau al unor incalcari de fapt care duc la separare si cu unul dintre parinti-in special in cazul neacordarii dreptului la relatii personale dupa divort si indirect in cazul neexeutarii hotararilor de incredintare la divort, situatia din material divortului(cand parintii se separa sunt asimilati si in jurisprudenta Cedo si in jurisprudenta noastra situatiei copilului din afara casatoriei). Concluzie:Exista un drept fundamental la relatii de familie dintre parinti si copii garantat expres de Conv.Europeana a drepturilor omului art 8, care nu poate fi limitate decant in conditiile restrictive ale aceluiasi art 8 alin 2.

Principala component a dreptului la relatiile de familie dintre parinti si copii este dreptul de a fi impreuna,deci la relatii personale.Legea 272/2004 reglementeaza expres numai dreptul la relatii personale, dar nu numai cu parintii si dreptul copilului de a nu fi separate de parinti deoarece in concret problemele privind exercitiul dreptului la relatii personale se pune in situatia in care copilul este separate de parinti/parintele sau.Dreptul la relatii de familie nu este egal cu dreptul la relatii personale.Dreptul la relatii de familie are component mult mai largi.

3).Dreptul la relatii personale Art 14copilul are dreptul de a mentine relatii personale ci contacte directe cu parintii, rudele precum si cu alte personae fata de care a dezvoltat legaturi de atasament. In aprecierea aplicarii art 8 din Conv europeana a dr omului trebuie precizat ca statele beneficiaza de o larga marja de apreciere(Birsan).Aplicarea in concret a art 8 este influentata de traditie, cultura, religie, autoritatile au un contact direct asupra celor int.-este greu de supravegheata aplicarea.Indinderea aprecierii depinde de notarea dreptului garantat de importanta dreptului pentru persoana care il invaca, de natura masurii si de situatia concreta de aceea trebuie mentinut un just echilibru intre toate interesele in prezenta.In ceea ce priveste marja de apreciere aceasta este mult mai larga in ceea ce priveste dreptul la relatii de familie decat in ceea ce priveste recunoasterea dreptului la relatii personale.Curtea Europeana a drepturilor omului precizand ca relatiile personale sunt de esenta relatiilor de familie dintre parinti si copii si ca in limitele premise ingradirilor dreptului garantat de art 8 trebuie tinut cont de faptul ca intreruperea sau limitarea relatiilor personale poate limita insasi pierderea dreptului la relatii de familie. In concret dreptul cu privire la relatiile de familie este analizat in principal in ceea ce priveste efectele divortului si luarea masurilor special de protective fata de copil care implica separarea acestuia de ei.Vor fi analizate la materiile respective. Formele pe care le imbraca relatiile personale dintre parinti si copii sunt prevazute de art 15 din L 272/2004.In 2007 Romania a ratificat Conventia din 2003 cu privire la relatiile personale cu privire la copil si o parte din dispozitiile acestei conventii(cele care sunt susceptibile de aplicare directa se aplica cu prioritate fata de dreptul intern).Legea 272/2004 acorda o atentie speciala problemei executarii relatiilor personale in situatia in care parintii locuiesc in state diferite.In principal, din punct de vedere juridic, sediul materiei il reprezinta Conventia de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale rapirii internatioanale de copii si reglementarile Ue direct aplicabile in dreptul intern care fac referire nu numai la executarea hotararilor de incredintare ci si la exercitarea dreptului la relatii personale(dreptul la vizita).

In ceea ce priveste formele care le imbraca dreptul la relatii personale trebuie pus un accent special pe cele care presupun in concret intalnirile directe dintre parinti si copii(lit. A, B si C) .Curtea Europeana este cea mai exigent in ceea ce priveste intalnirile directe care pot fi restranse numai in conditii exceptionale numai daca aceasta este in interesul superior al copilului(nu pot fi limitate inltalnirile directe-inlocuirea prin telefon sau altceva)-lit D E F. In trecut,dreptul la relatii personale era numit dreptul la vizita si in acest sens sunt si actele in materie si jurisprudenta romana si deciziile mai vechi ale CEDO.Conv. Europ. Cu privire la relatii personale a prevazut ca se inlocuieste dreptul la vizita cu dreptul la relatii personale.

15.04.2011

Curs 8- Protectia Drepturilor copilului

Drepturile copilului: - dreptul la identitate; - dreptul la joaca; - dreptul la relatii de familie si dreptul la relatii personale; Relatiile personale intre copii si parinti reprezinta baza relatiilor de familie. Poate fi limitat dreptul la relatii personale doar daca e in interesul superior al copilului. Legea 271/2004 prevede urmatoarele drepturi: dreptul la imagine (art.22); libertatea de exprimare (art 23); dreptul de a fi ascultat (art. 24); dreptul de asociere (art. 26); dreptul la identitate, in sens larg (art 27); dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale , precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. -

Sectiunea a II-a Legea 272/2004- Mediul familial si ingrijirea alternativa se refera la doua situatii: 1) Autoritatea parinteasca; 2) Situatia limitarii autoritatii parintesti in familie (o ingerinta in relatiile de familie); Sediul: C. Fam. si Legea 272/2004, cu precizare ca, in acest moment, nu exista o concordanta intre cele doua, iar anumite dispozitii ale C. Fam. au fos modificate implicit de Legea 272/2004. Dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, dispozitiile vor fi corelate! Principiile autoritatii parintesti sunt: Egalitatea parintilor , indiferent daca copiii sunt din casatorie, din afara casatoriei/ adoptie; Parintii exercita drepturile numai in interesul superior al copilului., astfel incat, exista posibilitatea limitarii autoritatii parintesti in situatia in care aceasta contravene interesului superior al copilului. D.p.d.v. al art. 8 (2) Conv. Eur. A Dr. Omului, interesul superior al copilului este temei de limitare a dreptului, insa totdeauna limitarea trebuie sa tina cont de natura si imprejurarea fiecarei cauze si de drepturile si interesele in discutie, de exemplu, marja de apreciere a statului in ceea ce priveste incredintarea la divort sau chiar plasament( luare unor masuri de ocrotire care implica separarea copiilor de parintii sai ca urmare a neindeplinirilor drepturilor si obligatiilor parintesti, decat in cazul limitarii drepturilor la relatii personale ulterioare acestor decizii) C. Fam. foloseste notiunea de drepturi parintesti. In realitate , drepturile parintesti nu sunt drepturi propriu-zise decat in raport cu tertii si cu autoritatile. In raport cu copii trebuie intelese ca o obligatie. Legea 272/2004 se refera numai la obligatiile parintesti, respectiv la drepturile copilului (art.32 ) Notiunea de autoritate parinteasca trebuie inteleasa ca o corelare de drepturi si indatoriri.

Drepturile parintesti: Patrimoniale( Legea 272/2004 nu se ocupa de aceste) Nepatrimoniale/personale: 1. dreptul de a creste copilul art.101 (1) Legea 272/2004;

art. 487 N. C. Civ. Este , in realitate, un drept sinteza. Toate celelalte drepturi ale parintilor prevazute atat in C. Fam., cat si in N. C. Civ: - dreptul de a stabili locuinta copilului; - dreptul de a indruma copilul in ceea ce priveste religia; - dreptul la educatia copilului; sunt, in realitate, concretizari ale dreptului sinteza intitulat dreptul de a creste copilul. De altfel, in practica, pana acum, in raporturile dintre parinti si copii nici nu s-au pus probleme cu privire la schimbarea invataturii, dreptul de a educa copiii etc. Singurul drept care a ridicat probleme in practica este acela de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept. Problema ingerintelor in dreptul de a creste copilul coincide in mare masura cu dreptul la relatii de familie intre parinti si copii. El se exercita prin trai comun, prin ingrijirea efectiva, pin posibilitatea de a impartasi emotii, sentimente, de a transmite educatii, traditii etc. Ca drept fundamental al relatiilor de familie, drepturile parintilor de a creste copilul nu poate fi ingradit prin separarea acestora de parinti sau de unul dintre ei decat daca acest lucru este in interesul superior al copilului.

Alte drepturi ale copilului sunt nereglementate in N. C. Civ: 2. Dreptul de a consimti la adoptia copilului; 3. Dreptul parintilor de a consimti la casatoria copilului lor; 4. Dreptul de a intretine relatii personale cu copilul care se pune in discutie, din punct de vedere juridic, numai in situatia in care copilul este separate de parintii sai sau de unul dintre acestia. (divort, masuri de protectie speciale) Neintelegerile dintre parinti cu privire la exercitatea drepturilor si indatoririlor lor se rezolva de instanta de judecata (Legea 272/2004 a modificat implicit C. Fam.) 5. Dreptul de a cere inapoi copilul de la orice persoana care il tine fara drept (art. 103 C.Fam.). Instanta va respinge cererea daca este contrara interesului superior al copilului. Art. 42 (2) pentru motive temeinice, copii pot fi incredintati unor rude sau altor personae cu consimtamantul acestora sau unor institutii de ocrotire ( tinerea cu drept).

Solutiile sunt mentinute de N. C.Civ. art. 425- inapoierea copilului, alin 3ascultarea copilului este obligatorie. Tinerea fara drept/ incredintarea catre alte personae decat parintii a facut precizari specifice, CEDO- Amalanachioiei contr Romaniei (nr.1) In speta, copilul era tinut fara drept de catre bunicii materni, fiind separate de tatal sau dupa decesul mamei. Initial s-a pronuntat o ordonanta presedintiala prin care s-a dispus, in temeiul art. 103, inapoierea copilului, insa acest lucru n- putut fi niciodata executat deoarece bunicii s-au impotrivit. Au urmat alte proceduri finalizate dupa trecerea timpului cu incredintarea minorului bunicilor pe urmatoarele considerente: Dorinta copilului; Potrivit anchetei sociale, acestia au conditii f. bune de crestere si educare; Copilul are note f. bune la scoala; Copilul este f. bine integrat d.p.d.v social si psihic; Tatal este f. ocupat la serviciu, are un copil mic din noua casatorie, a vandut apartamentul detinut in timpul primei casatorii si a existat si un episod de violenta impotriva minorului; In aceste conditii, retinand ca episodul de violenta nu a fost suficient de bine probat, Curtea a condamnat statul pentru incalcarea art. 8 Conv. Eur. a Dr. Omului care garanteaza , in primul rand, dreptul la relatii de familie dintre parinti si copii. Curtea a precizat ca , desi interesul superior al copilului e un motiv de limitare a dreptului la relatii de familie, acesta nu trebuie inteles in contradictoriu cu dreptul la relatii de familie. Numai faptul ca minorul se bucura de un mediu mai bun de crestere nu reprezinta un temei sufficient, in sine, pentru incalcarea dreptului la viata de familie dintre parinti si copii. Numai un comportament deosebit de nedemn al parintelui poate determina separarea acestuia de copilul sau. In concret, in analizarea cauzei s-a tinut cont de neexecutarea hotararii de inapoiere a copilului de la bunicii sai care, la momentul respective, il tineau fara drept. In aceasta materie, a executarii hotararii cu privire la minor, Curtea a stabilit ca regula generala, inclusive in speta Inaccolo.? ca obligatiile autoritatilor nu sunt absolute.Este vorba de obligatii, inclusive positive, de a lua toate masurile, de a depune toate diligentele, eforturile pentru executarea hotararii. In niciun caz nu se pune problema executarii cu brutalitate a unor asemenea hotarari, deoarece interventia brutala contavine interesului superior al copilului. Ca principiu, statele beneficiaza de o marja de apreciere in ceea ce priveste executarea acestor hotarari, dar in diferite cazuri din jurisprudenta Curtii au fost considerate ca ADECVATE masuri ca:

 terapie familiala; organizarea de intalniri de catre cei implicati; implicarea reprezentantilor serviciilor sociale; consiliere psihologica/ familiala; luarea in considerare a dorintei copilului; Dimpotriva, au fost considerate ca NEADECVATE: amendarea persoanei care se ocupa; alte masuri coercitive; Totusi, in stuatia in care copilul este tinut fara drept, trebuie luata in considerare si posibilitatea aplicarii unor sanctiuni. Obligatia de exercitare nu e absoluta. Faptul ca in lipsa executarii ordonantei de inapoiere a copilului autoritatea nu a luat niciun fel de masuri positive pentru a mentine relatiile personale dintre parinte si copil, Curtea a considerat ca si in aceasta materie exista cadrul legal necesar prin aplicarea, prin asemanare, a masurilor de prevedere a separarii copilului de parintii sai prevazut de Legea 272/2004. Pasivitatea autoritatii in luarea oricaror masuri a facut ca in final relatiile de familie dintre tata si copil sa se raceasca, aceasta reprezinta o importanta deosebit de puternica pentru ca produce efecte ireversibile asupra relatiilor de familie.

----Material trimis de dna. Tomescu-----

Protecia special a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea prinilor si

Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.
Copilul beneficiaza de protectia speciala pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu. La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani. Tanarul care a dobandit

capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta iar acesta le-a refuzat ori pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.

Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului individualizat de protectie. Acesta se intocmeste si se revizuieste in conformitate cu normele metodologice elaborate si aprobate de ANPDC.

Planul individualizat de protecie este documentul prin care se realizeaz planificarea serviciilor, prestaiilor i a msurilor de protecie special a copilului, pe baza evalurii psihosociale a acestuia i a familiei sale, n vederea integrrii copilului care a fost separat de familia sa ntr-un mediu familial stabil permanent, n cel mai scurt timp posibil.

Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa isi dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca care in situatii temeinic motivate, poate propusa. trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul la masura

DGASPC are obligatia de a intocmi planul individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala sau imediat dupa ce directorul DGASPC

a dispus plasamentul in regim de urgenta. Este exceptat situaia pentru care a fost instituit tutela.

La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie se acorda prioritate reintegrarii copilului in familie sau, daca aceasta nu este posibila, plasamentului copilului in familia extinsa. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi identificati.

Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential, numai in cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana sau familie, in conditiile prezentei legi.

Masurile de protectie speciala a copilului sunt: a) plasamentul; b) plasamentul in regim de urgenta; c) supravegherea specializata.

Serviciile de protectie speciala sunt organizate conform art. 108-110 din Legea nr. 272/2004. Conform acestui act normativ, pentru prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si pentru realizarea protectiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, se organizeaza si functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi; b) servicii de tip familial; c) servicii de tip rezidential.

Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigura, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii in conditiile prezentei legi a masurii plasamentului.

Serviciile de tip rezidential sunt acele servicii prin care se asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii in conditiile prezentei legi a masurii plasamentului. Fac parte din categoria serviciilor de tip rezidential centrele de plasament si centrele de primire a copilului in regim de urgenta. Totui, centrele maternale, sunt considerate servicii de tip rezidential.

Serviciile de tip rezidential se organizeaza pe model familial si pot avea caracter specializat in functie de nevoile copiilor plasati.

n conformitate cu dispoziiile HG nr. 1440/2004 privind condiiile i procedura de liceniere i de inspecie a serviciilor de prevenire a separrii copilului de famila sa, precum i a celor de protecie special a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si, atoritile publice i organismele private acreditate n condiiile legii, care activeaz n domeniul proteciei drepturilor copilului, au obligaia de a solicita licenierea serviciilor de prevenire a separrii copilului de familia sa, precum i a serviciilor destinate proteciei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si.

nfiinarea i organizarea acestor servicii se poate realiza numai n baza acestei licene.

Licena de funcionare pentru se elibereaz de ctre Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului, prin compartimentul su de specialitate.

Protecia special a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea prinilor si. Protecia special a copilului reprezint ansamblul msurilor, prestaiilor i serviciilor destinate ngrijirii i dezvoltrii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea prinilor si sau a celui care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija acestora.

Copilul beneficiaz de protecia special prevzut de Legea nr. 272/2004 pn la dobndirea capacitii depline de exerciiu.1

Msurile de protecie special a copilului se stabilesc i se aplic n baza planului individualizat de protecie. Direcia general de asisten social i protecia copilului are obligaia de a ntocmi planul individualizat de protecie imediat dup primirea cererii de instituire a unei msuri de protecie special sau imediat dup ce directorul direciei generale de asisten social i protecia copilului a dispus plasamentul n regim de urgen. La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecie se acord prioritate reintegrrii copilului n familie sau, dac aceasta nu este posibil, plasamentului copilului n familia extins. Obiectivele planului se stabilesc cu
1

Ca excepie, potrivit art. 51 alin. 2 i 3 din Legea nr. 272/2004, la cererea tnrului,

exprimat dup dobndirea capacitii depline de exerciiu, dac i continu studiile ntr-o form de nvmnt de zi, protecia special se acord, n condiiile legii, pe toat durata continurii studiilor, dar fr a se depi vrsta de 26 de ani. Tnrul care a dobndit capacitate deplin de exerciiu i a beneficiat de o msur de protecie special, dar care nu i continu studiile i nu are posibilitatea revenirii n propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaz, la cerere, pe o perioad de pn la 2 ani, de protecie special, n scopul facilitrii integrrii sale sociale. n cazul n care se face dovada c tnrului i s-au oferit un loc de munc i/sau locuin, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, n mod succesiv, aceste prevederi nu mai sunt aplicabile.

consultarea obligatorie a prinilor i a membrilor familiei lrgite care au putut fi identificai. Planul individualizat de protecie poate prevedea plasamentul copilului ntr-un serviciu de tip rezidenial, numai n cazul n care nu a putut fi instituit tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extins, la un asistent maternal sau la o alt persoan sau familie, n condiiile prezentei legi.

Evaluarea detaliat a situaiei copilului n context sociofamilial i cultural presupune, n funcie de nevoile i de particularitile copilului, aspecte de ordin: a)social; b)psihologic; c)medical; d)educaional; e)juridic.

Instrumentele utilizate pot fi cu aplicabilitate general (de exemplu, ancheta social) sau instrumente specifice adaptate nevoilor individuale ale copilului. Se recomand ca, n situaiile specifice, care presupun o intervenie interinstituional (de exemplu, evaluarea copilului cu dizabiliti, a copilului abuzat, neglijat i exploatat) s se utilizeze cte un set de instrumente agreat de toate instituiile partenere i avizat de directorul general al DGASPC.

Planul individualizat de protecie poate avea drept finalitate, dup caz: a)reintegrarea n familie; b)integrarea n familia extins; c)plasamentul n familia substitutiv; d)integrarea socioprofesional a tinerilor cu vrsta de 18 ani, care prsesc sistemul de protecie a copilului;

e)adopia intern.

Prestaiile, serviciile i interveniile cuprinse n planul individualizat de protecie se adreseaz att copilului, ct i familiei/reprezentantului legal i persoanelor importante pentru copil. n situaia msurilor de protecie special dispuse de comisia pentru protecia copilului, furnizarea prestaiilor, serviciilor i interveniilor cuprinse n planul individualizat de protecie se face n baza unui contract ncheiat de managerul de caz cu familia/reprezentantul legal al copilului.

Planul individualizat de protecie este dezvoltat n programe de intervenie specific pentru urmtoarele aspecte: a)nevoile de sntate i promovare a sntii; b)nevoile de ngrijire, inclusiv de securitate i promovare a bunstrii; c)nevoile fizice i emoionale; d)nevoile educaionale i urmrirea obinerii de rezultate colare corespunztoare potenialului de dezvoltare a copilului; e)nevoile de petrecere a timpului liber; f)nevoile de socializare, inclusiv modalitile de meninere a legturilor, dup caz, cu prinii, familia lrgit, prietenii i alte persoane importante sau apropiate fa de copil.

Programele de intervenie specific trebuie s conin obiective pe termen scurt, mediu i lung, activitile corespunztoare acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutin, sau ocazionate de anumite proceduri ori evenimente, durata aferent activitilor, personalul de specialitate desemnat i alte persoane implicate, precum i modalitile de monitorizare i evaluare/reevaluare a acestor programe.

Planul individualizat de protecie i programele de intervenie specific aferente acestuia in cont de vrsta, sexul, potenialul de dezvoltare, personalitatea, etnia, cultura, religia, tipul de dizabilitate i/sau gradul de handicap al copilului i de orice alte elemente relevante pentru situaia copilului.

Msurile de protecie special a copilului care a mplinit vrsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimmntul acestuia. n situaia n care copilul refuz s i dea consimmntul, msurile de protecie se stabilesc numai de ctre instana judectoreasc, care, n situaii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-i exprima consimmntul fa de msura propus.

Situaiile n care pot fi dispuse msurile de protecie special Potrivit Legii nr. 272/2004, pot fi dispuse msuri de protecie special fa de urmtoarele categorii de copii: a) copilul ai crui prini sunt decedai, necunoscui, deczui din exerciiul drepturilor printeti sau crora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor printeti, pui sub interdicie, declarai judectorete mori sau disprui, cnd nu a putut fi instituit tutela; b) copilul care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija prinilor din motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau neglijat; d) copilul gsit sau copilul abandonat de ctre mam n uniti sanitare; e) copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal.

Prinii, precum i copilul care a mplinit vrsta de 14 ani au dreptul s atace n instan msurile de protecie special instituite de prezenta lege, beneficiind de asisten juridic gratuit, n condiiile legii.

Copilul fa de care a fost luat o msur de protecie special are dreptul de a menine relaii cu alte persoane, dac acestea nu au o influen negativ asupra dezvoltrii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

Categoriile de msuri de protecie special Potrivit Legii nr. 272/2004, categoriile de msuri speciale sunt: Msurile de protecie special a copilului sunt: - plasamentul; - plasamentul n regim de urgen; - supravegherea specializat.

A. Plasamentul Plasamentul copilului constituie o msur de protecie special, avnd caracter temporar, care poate fi dispus, n condiiile prezentei legi, dup caz, la: a) o persoan sau familie; b) un asistent maternal; c) un serviciu de tip rezidenial

Persoana sau familia care primete un copil n plasament trebuie s aib domiciliul n Romnia i s fie evaluat de ctre direcia general de asisten social i protecia copilului cu privire la garaniile morale i condiiile materiale pe care trebuie s le ndeplineasc pentru a primi un copil n plasament.

Pe toat durata plasamentului, domiciliul copilului se afl, dup caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenial care l are n ngrijire.

Plasamentul copilului care nu a mplinit vrsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extins sau substitutiv, plasamentul acestuia ntr-un serviciu de tip rezidenial fiind interzis. Ca excepie, se poate dispune plasamentul ntr-un serviciu de tip rezidenial al copilului mai mic de 2 ani, n situaia n care acesta prezint handicapuri grave, cu dependen de ngrijiri n servicii de tip rezidenial specializate.

La stabilirea msurii de plasament se va urmri: a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extins sau la familia substitutiv; b) meninerea frailor mpreun; c) facilitarea exercitrii de ctre prini a dreptului de a vizita copilul i de a menine legtura cu acesta.

Competena n ceea ce privete stabilirea msurii plasamentului Msura plasamentului se stabilete de ctre comisia pentru protecia copilului, n situaia n care exist acordul prinilor, pentru urmtoarele categorii de copii: a) copilul care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija prinilor din motive neimputabile acestora; b) copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal.

Msura plasamentului se stabilete de ctre instana judectoreasc, la cererea direciei generale de asisten social i protecia copilului, pentru urmtoarele categorii de copii:

a) copilul ai crui prini sunt decedai, necunoscui, deczui din exerciiul drepturilor printeti sau crora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor printeti, pui sub interdicie, declarai judectorete mori sau disprui, cnd nu a putut fi instituit tutela; b) copilul abuzat sau neglijat i copilul gsit sau copilul abandonat de ctre mam n uniti sanitare, dac se impune nlocuirea plasamentului n regim de urgen dispus de ctre direcia general de asisten social i protecia copilului; c) copilul care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija prinilor din motive neimputabile acestora i copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal, dac nu exist acordul prinilor sau, dup caz, al unuia dintre prini, pentru instituirea acestei msuri.

Efectele dispunerii msurii plasamentului Drepturile i obligaiile printeti fa de copil se menin pe toat durata msurii plasamentului dispus de ctre comisia pentru protecia copilului. Drepturile i obligaiile printeti n situaia copilului pentru care nu a putut fi instituit tutela i pentru care instana a dispus msura plasamentului sunt exercitate i, respectiv, ndeplinite de ctre preedintele consiliului judeean, respectiv de ctre primarul sectorului municipiului Bucureti. Prinii deczui din drepturile printeti, precum i cei crora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor printeti pstreaz dreptul de a consimi la adopia copilului lor.

B. Plasamentul n regim de urgen Plasamentul copilului n regim de urgen este o msur de protecie special, cu caracter temporar, care se stabilete n situaia copilului abuzat sau neglijat, precum i n situaia copilului gsit sau a celui abandonat n uniti sanitare.

Plasamentul n regim de urgen se poate dispune la: a) o persoan sau familie; b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidenial

Persoana sau familia care primete un copil n plasament de urgen trebuie s ndeplineasc aceleai condiii ca i atunci cnd primete un copil n plasament. Pe toat durata plasamentului n regim de urgen, domiciliul copilului se afl, dup caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenial care l are n ngrijire. Plasamentul n regim de urgen al copilului care nu a mplinit vrsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extins sau substitutiv, plasamentul acestuia ntr-un serviciu de tip rezidenial fiind interzis. Ca excepie, se poate dispune plasamentul de urgen ntr-un serviciu de tip rezidenial al copilului mai mic de 2 ani, n situaia n care acesta prezint handicapuri grave, cu dependen de ngrijiri n servicii de tip rezidenial specializat.

Efectele dispunerii msurii plasamentului n regim de urgen Pe toat durata plasamentului n regim de urgen se suspend de drept exerciiul drepturilor printeti, pn cnd instana judectoreasc va decide cu privire la meninerea sau la nlocuirea acestei msuri i cu privire la exercitarea drepturilor printeti. Pe perioada suspendrii, drepturile i obligaiile printeti privitoare la persoana copilului sunt exercitate i, respectiv, sunt ndeplinite de ctre persoana, familia, asistentul maternal sau de ctre eful serviciului de tip rezidenial care a primit copilul n plasament n regim de urgen, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate i, respectiv, sunt ndeplinite de ctre preedintele consiliului judeean, respectiv de ctre primarul sectorului municipiului Bucureti.

Competena n ceea ce privete dispunerea msurii plasamentului n regim de urgen Msura plasamentului n regim de urgen se stabilete de ctre directorul direciei generale de asisten social i protecia copilului din unitatea administrativ-teritorial n care se gsete copilul gsit sau cel abandonat de ctre mam n uniti sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, n situaia n care nu se ntmpin opoziie din partea reprezentanilor persoanelor juridice, precum i a persoanelor fizice care au n ngrijire sau asigur protecia copilului respectiv. Msura plasamentului n regim de urgen se stabilete de ctre instana judectoreasc, pe calea ordonanei preediniale, la cererea direciei generale de asisten

social i protecia copilului, n situaia n care persoanele fizice sau reprezentanii persoanelor juridice care au n ngrijire sau asigur protecia unui copil refuz sau mpiedic n orice mod efectuarea verificrilor de ctre reprezentanii direciei generale de asisten social i protecia copilului, iar acetia stabilesc c exist motive temeinice care s susin existena unei situaii de pericol iminent pentru copil, datorat abuzului i neglijrii. n situaia plasamentului n regim de urgen dispus de ctre direcia general de asisten social i protecia copilului, aceasta este obligat s sesizeze instana judectoreasc n termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceast msur. Instana judectoreasc va analiza motivele care au stat la baza msurii adoptate de ctre direcia general de asisten social i protecia copilului i se va pronuna, dup caz, cu privire la meninerea plasamentului n regim de urgen sau la nlocuirea acestuia cu msura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului n familia sa. Instana este obligat s se pronune i cu privire la exercitarea drepturilor printeti. n situaia n care plasamentul n regim de urgen este dispus de ctre instana judectoreasc, aceasta se va pronuna cu privire la: nlocuirea plasamentului n regim de urgen cu msura plasamentului, decderea total sau parial din exerciiul drepturilor printeti, precum i cu privire la exercitarea drepturilor printeti.

C. Supravegherea specializat Msura de supraveghere specializat se dispune n condiiile Legii nr. 272/2004 fa de copilul care a svrit o fapt penal i care nu rspunde penal.

Pentru copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal, la propunerea direciei generale de asisten social i protecia copilului n a crei unitate administrativ-teritorial se afl copilul, se va lua msura plasamentului sau a supravegherii specializate.

n dispunerea uneia dintre aceste msuri, Comisia pentru Protecia Copilului, atunci cnd exist acordul prinilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, dup caz, instana judectoreasc, atunci cnd acest acord lipsete, va ine seama de: a) condiiile care au favorizat svrirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei; c) mediul n care a crescut i a trit copilul; d) riscul svririi din nou de ctre copil a unei fapte prevzute de legea penal; e) orice alte elemente de natur a caracteriza situaia copilului.

Msura supravegherii specializate const n meninerea copilului n familia sa, sub condiia respectrii de ctre acesta a unor obligaii, cum ar fi: a) frecventarea cursurilor colare; b) utilizarea unor servicii de ngrijire de zi; c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legturi cu anumite persoane.

n cazul n care exist acordul prinilor sau al reprezentantului legal, msura supravegherii specializate se dispune de ctre comisia pentru protecia copilului, iar, n lipsa acestui acord, de ctre instana judectoreasc (art. 81 alin. 1 din Legea nr. 272/2004).

n cazul n care meninerea n familie nu este posibil sau atunci cnd copilul nu i ndeplinete obligaiile stabilite prin msura supravegherii specializate, comisia pentru protecia copilului ori, dup caz, instana judectoreasc, poate dispune plasamentul acestuia n familia extins ori n cea substitutiv, precum i ndeplinirea de ctre copil a obligaiilor prevzute mai sus (art. 81 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).

n cazul n care fapta prevzut de legea penal, svrit de copilul care nu rspunde penal, prezint un grad ridicat de pericol social sau copilul pentru care s-au stabilit msurile prevzute la art. 81 din Legea nr. 272/2004 svrete n continuare fapte penale, comisia pentru

protecia copilului sau, dup caz, instana judectoreasc dispune, pe perioad determinat, plasamentul copilului ntr-un serviciu de tip rezidenial specializat.

Pe toat durata aplicrii msurilor destinate copilului care svrete fapte penale i nu rspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii n procesul de reintegrare n societate.

nfiinarea i organizarea serviciilor destinate proteciei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si

Au dreptul de a organiza, nfiina i dezvolta servicii destinate proteciei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si numai autoritile publice sau organizaiile private acreditate n condiiile legii i liceniate n condiiile Hotrrii Guvernului nr. 1440 din 2

septembrie 2004 privind condiiile i procedura de liceniere i de inspecie a serviciilor de prevenire a separrii copilului de familia sa, precum i a celor de protecie special a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si.2

Obligaia de a solicita acordarea licenei de funcionare revine att autoritilor publice sau organismelor private acreditate care doresc nfiinarea unui serviciu de protecie special, ct i celor care au deja organizate astfel de servicii. Licena de funcionare se elibereaz de ctre Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului.

Publicat n M. Of. nr. 873/2004

Procedura de liceniere cuprinde dou etape: a) acordarea licenei provizorii, care confer autoritilor publice sau organismelor private acreditate dreptul de a nfiina un serviciu de protecie special, precum i dreptul de funcionare a acestuia, n condiiile legii. Licena provizorie are o durat de valabilitate de 12 luni de la data eliberrii sale; b) acordarea licenei de funcionare, care confer dreptul autoritilor publice sau organismelor private acreditate de a asigura funcionarea efectiv a serviciilor pentru care au obinut licena. Licena de funcionare are o durat de valabilitate de 36 de luni de la data eliberrii sale.

n vederea obinerii licenei provizorii, autoritile publice sau organismele private acreditate au obligaia de a formula o cerere n acest sens i de a anexa urmtoarele documente: a) un raport care cuprinde descrierea succint a serviciului, datele de identificare ale acestuia i argumentarea necesitii nfiinrii serviciului; b) dovada acreditrii n condiiile legii, pentru organismele private; c) hotrrea autoritii publice sau a organului de conducere al organismului privat acreditat, prin care se decide nfiinarea serviciului pentru care se solicit licena provizorie; d) strategia judeean n domeniul proteciei drepturilor copilului; e) convenia de colaborare dintre organismul privat acreditat i consiliul judeean ori, dup caz, consiliul local pe a crui raz administrativ-teritorial urmeaz a fi nfiinat serviciul, n situaia n care acesta aparine unui organism privat; f) angajament al organelor de conducere ale persoanei juridice care organizeaz serviciul de a notifica Autoritii orice modificare intervenit n ndeplinirea condiiilor de acordare a licenei provizorii sau n ceea ce privete actele iniiale depuse cu ocazia acordrii licenei; g) dovada titlului cu care este deinut imobilul afectat respectivului serviciu.

Pentru obinerea licenei provizorii, autoritile locale sau organismele private acreditate care nfiineaz un serviciu destinat proteciei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si trebuie s fac dovada ndeplinirii urmtoarelor condiii: a) serviciul pentru care se solicit licena provizorie se ncadreaz n obiectivele strategiei naionale i judeene n domeniul proteciei drepturilor copilului i rspunde nevoilor comunitii locale unde serviciul urmeaz s funcioneze; b) sunt respectate prevederile legale referitoare la nfiinarea, organizarea i funcionarea tipului de serviciu pentru care se solicit licena provizorie.

n vederea obinerii licenei de funcionare, autoritile publice sau organismele private acreditate au obligaia de a formula o cerere n acest sens, cu 90 de zile naintea expirrii licenei provizorii, i de a anexa urmtoarele documente: a) un raport de autoevaluare care cuprinde datele de identificare a serviciului i prezentarea modalitilor concrete de punere n practic a cerinelor i normelor cuprinse n regulamentulcadru de organizare i funcionare, precum i n standardul minim obligatoriu pentru serviciul respectiv; b) dovada acreditrii n condiiile legii, pentru organismele private; c) hotrrea autoritii publice sau a organului de conducere al organismului privat acreditat, prin care se atest organizarea i funcionarea serviciului pentru care se solicit licena de funcionare; d) strategia judeean n domeniul proteciei drepturilor copilului; e) convenia de colaborare dintre organismul privat acreditat i consiliul judeean ori, dup caz, consiliul local pe a crui raz administrativ-teritorial este nfiinat serviciul, n situaia n care acesta aparine unui organism privat; f) cazierele judiciare ale personalului angajat n cadrul serviciului sau ale altor categorii de persoane care prin natura activitii desfurate intr n contact cu beneficiarii serviciului respectiv;

g) declaraie pe propria rspundere a persoanelor prevzute la lit. f) privind asumarea obligaiei de pstrare a confidenialitii informaiilor referitoare la beneficiari, la care au acces; h) titlul de proprietate asupra imobilului n care funcioneaz serviciul sau, dup caz, actul care atest dreptul de folosin asupra imobilului respectiv; i) angajament al organelor de conducere ale persoanei juridice care organizeaz serviciul de a notifica Autoritii Naionale pentru Protecia Drepturilor Copilului orice modificare intervenit n ndeplinirea condiiilor de liceniere sau n ceea ce privete actele iniiale depuse cu ocazia acordrii licenei.

Pentru obinerea licenei de funcionare, autoritile locale sau organismele private acreditate, care asigur funcionarea unui serviciu de prevenire a separrii copilului de familia sa ori a unui serviciu destinat proteciei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea prinilor si, trebuie s fac dovada ndeplinirii urmtoarelor condiii: a) serviciul pentru care se solicit licenierea continu s rspund strategiei naionale i judeene n domeniul proteciei drepturilor copilului, precum i nevoilor comunitii locale unde serviciul funcioneaz; b) este respectat structura-cadru de organizare i funcionare i, respectiv, standardele minime obligatorii stabilite de lege pentru serviciul respectiv; c) spaiul destinat desfurrii activitii serviciului pentru care se solicit licenierea este proprietatea sau n administrarea unitii administrativ-teritoriale locale respective sau a organismului privat acreditat ori este deinut cu titlu de folosin pentru o perioad de cel puin 3 ani.

Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului poate decide retragerea, anularea sau suspendarea, n condiiile legii, a licenei de funcionare a serviciului pentru care a fost acordat, n urmtoarele situaii: a)serviciul nceteaz s ntruneasc cerinele i condiiile impuse de prevederile prezentei hotrri la acordarea licenei;

b)autoritatea public sau organismul privat acreditat cruia i aparine serviciul nu d curs, n termenul acordat, recomandrilor formulate pentru remedierea abaterilor constatate ca urmare a activitii de inspecie sau control.

Monitorizarea aplicrii msurilor de protecie special mprejurrile care au stat la baza stabilirii msurilor de protecie special, dispuse de comisia pentru protecia copilului sau de instana judectoreasc, trebuie verificate trimestrial de ctre direcia general de asisten social i protecia copilului. n cazul n care aceste mprejurri prevzute s-au modificat, direcia general de asisten social i protecia copilului este obligat s sesizeze de ndat comisia pentru protecia copilului sau, dup caz, instana judectoreasc, n vederea modificrii sau, dup caz, a ncetrii msurii. Acest drept l au, de asemenea, prinii sau alt reprezentant legal al copilului, precum i copilul.

Direcia general de asisten social i protecia copilului sau, dup caz, organismul privat autorizat are obligaia de a urmri modul n care sunt puse n aplicare msurile de protecie special, dezvoltarea i ngrijirea copilului pe perioada aplicrii msurii. n ndeplinirea acestei obligaii, direcia general de asisten social i protecia copilului sau, dup caz, organismul privat autorizat ntocmete, trimestrial sau ori de cte ori apare o situaie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluia dezvoltrii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului i a modului n care acesta este ngrijit. n situaia n care, pe baza acestui raport, se constat necesitatea modificrii sau, dup caz, a ncetrii msurii, direcia general de asisten social i protecia copilului este obligat s sesizeze de ndat comisia pentru protecia copilului sau, dup caz, instana judectoreasc.

La ncetarea msurilor de protecie special prin reintegrarea copilului n familia sa, serviciul public de asisten social, organizat la nivelul municipiilor i oraelor, persoanele cu atribuii de asisten social din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum i direcia general de asisten social i protecia copilului, n cazul sectoarelor municipiului Bucureti, de ia domiciliul sau, dup caz, de la reedina prinilor au obligaia de a urmri evoluia dezvoltrii copilului, precum i modul n care prinii i exercit drepturile i i ndeplinesc obligaiile cu

privire la copil. n acest scop acestea ntocmesc rapoarte lunare pe o perioad de minimum 3 luni.