Berindeie Mihai Constantin

An ii, Sociologie

Eseu: Rolul sociologiei în viața grupurilor și a familiei

Sociologia reprezintă studiul sistematic al societății, al grupurilor sociale și al

comportamentului uman. Într-o exprimare apropiată, sociologia studiază realitatea socială în
întregul ei, dar se preocupă și de anumite părți, fenomene și procese ale acestei realități, în
multiplele și variatele lor relații cu întregul. Sociologia, în general, este o ştiință relativ tânără,
ale cărei începuturi se regăsesc în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi sunt strâns legate de
prefacerile de ordin economic, politic și social. Sociologia este ştiinţa formelor de asociere
umană, de la cele mai simple (cum este familia) la cele care îmbracă forme complexe (statul,
naţiunea). Societatea este un sistem, care înglobează comunități sociale, instituţii şi grupuri
sociale.
Grupul social este un termen care acoperă o realitate diversă. S-a menționat în literatura de
specialitate că grupul este genul proxim pentru desemnarea unor formaţii de diferite mărimi:
familie, grupă de studenţi, clasă de elevi, grup religios, comunitate etnică etc. Nota comună a
tuturor grupurilor este interacțiunea şi comunicarea dintre membrii lor. De altfel, grupurile nu
există în afara relaţionării între indivizi. Din acest punct de vedere, facem diferenţa între
grupurile sociale, care cunosc o minimă organizare şi simplele agregări umane, care pot uneori
să interacţioneze fără regularitate (de pildă, grupul de oameni care se pregăteşte să traverseze
strada are un scop comun, dar odată acţiunea îndeplinită, fiecare merge în altă parte). În
interiorul grupurilor sociale, indivizii deţin anumite statusuri şi joacă anumite roluri. Grupurile
de apartenenţă şi grupurile de referinţă. Apartenenţa la grup se dobândeşte prin naştere
(familie); alegere (grupuri profesionale, politice); repartiţie efectuată de persoane care au putere
de decizie (grupuri formale).
Dintre grupurile sociale, o atenţie specială merită familia, căreia legiuitorul român i-a
rezervat dispoziţii distincte în cadrul Codului familiei şi în legi speciale. Sociologic vorbind,
familia este grupul social fundamental, care asigură menţinerea continuităţii biologice a
societăţii prin procreere, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi menţinerea continuităţii
culturale prin transmiterea către descendenţi a limbii, obiceiurilor, modelelor de conduită.
Definirea noțiunii de familie ridică dificultăți, putând fi privită atât din punct de vedere
sociologic, cât și juridic.
În sens sociologic, familia ca și comunitate umană, desemnează acel grup de indivizi unite
prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, interese și
întrajutorare.
Noțiunea de familie a fost interesul primordial în acest domeniu și nu numai. Cu toate
acestea îmbinate la un loc, ne dau ideea în ansamblu a rolului și rostului ei în conviețuirea în
relație cu alte grupuri de indivizi.
În acest înțeles se poate afirma faptul că familia este o realitate socială prin comunitatea de
viață dintre soți, părinți și copii, precum și dintre alte rude.
În cadrul relațiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice și economice
între cei care formează comunitatea de viață și interese. Familia s-a dovedit a fi una din cele
mai vechi si stabile forme de comuniune umana, cea care asigura perpetuarea speciei, evoluţia
si continuitatea vieţii sociale.
 Berindeie Mihai Constantin
An ii, Sociologie

Relațiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu îl găsim la alte categorii de

relații sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relațiilor de familie, s-a spus că familia
este o realitate biologică prin unirea dintre bărbat și femeie și procreație. Luând naștere prin
căsătorie, familia începe prin a fi formată din soți. Familia tipică aceea formată din părinți și
copii. În mod obișnuit, familia dă naștere următoarelor raporturi:
de căsătorie, care constituie baza familiei;
b) cele dintre soți, care constituie efectele căsătoriei;
c) cele dintre părinți și copii, care sunt rezultatul raporturilor dintre soți;
d) cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.
Familia fiind un fenomen social, se dezvoltă odată cu dezvoltarea societății și se modifică
în raport de acestea. Familia are deci un caracter istoric.
Din perspectivă sociologică, familia poate fi definită ca un grup social constituit pe baza
relațiilor de căsătorie, consaguinitate și rudenie, membrii grupului împărtășind sentimente,
aspirații și valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care
predomină relațiile directe, informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifică absența
normelor și reglementărilor. Dimpotrivă, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai
mare încărcătură normativă.
Lingvistic, provenit din latinescul „familia”, dicționare din multe limbi raportează acest
termen în primul rând la modul de organizare și evoluție a ființelor umane în societate încă de
la începutul istoriei umanității.
Definită ca ansamblu de relații sociale reglementate, familia este un complex de roluri și
statusuri sociale. Partenerii cuplului familial se raportează unul la altul prin rolurile și statusurile
de soț și soție. Aceiași parteneri îndeplinesc în raporturile cu descendenții lor rolul de părinți.
Nerespectarea comportamentelor de rol familial este sancționată la nivel familial și
comunitar. Exercitarea adecvată a rolurilor familiale pretinde un îndelungat proces de învățare
socială. În cazul în care acest proces se realizează în mod eficient, persoanele își vor exercita
în mod adecvat rolurile familiale; în caz contrar, vor apărea eșecuri în exercitarea rolurilor.
Pregătirea pentru exercitarea rolurilor familiale se face pe baza unor norme și modele sociale
difuze. Nu toate familiile au aceeași capacitate de socializare a rolurilor. În unele familii,
învățarea rolurilor familiale nu se face în mod adecvat, se realizează doar parțial sau se face
contrar așteptărilor.
Cercetând pe această latură constatăm faptul că în decursul istoriei, familia a cunoscut o
mare diversitate de forme, dintre care unele s-au pierdut, altele din contră persistă, până astăzi.
Cercetătorii etnologi, în studiile lor de antropologie au pus în evidență existența familiei de
tip poligamic, poliandric și monogamic. Existența poligamiei într-o familie de genul a fost
probată în puține cazuri de societăți primitive. Nu același lucru putem spune de pildă despre
familiile poligamice, care au luat o amploare uluitoare în societățiile primitive mai ales.
Anumite forme de poligamie se întâlnesc și în prezent în unele țări de religie islamică, în care
atât reglementările religioase, cât și cele juridice permit unui bărbat să se căsătorească cu mai
multe femei. Monogamia este forma cea mai răspândită de familie și cea mai persistentă de-a
lungul istoriei.
Principalul mecanism de constiture a familiei este căsăoria. Aceasta poate avea două
aspecte: unul legal și altul religios.
 Berindeie Mihai Constantin
An ii, Sociologie

Funcțile familiei au fost clasificate în diverse moduri: G.P: Murdock distinge patru funcți:
sexuală, reproductive, economic și socializatoare. Iar un alt cercetător de seamă pe nume J.
Sabran îi atribuie familiei două orientări indispensabile una de cealaltă și anume: funcții fizice
(cu subtipurile: funcții de reproducere, economice și de protecție) și funcții culturale (cu
subtipurile: funcța de educare și de asigurare a bunăstării membrilor familiei).
În doctrina juridică sunt menționate trei funcții ale familiei: cea de perpetuare a speciei, cea
economică și cea educativă
Concluzionând asupra acestui subiect (familia ca grup social) se cuvine să subliniem rolul
acesteia pentru fiecare dintre noi, indiferent de religie ori statut social.
Disfuncțile din cadrul familiei au consecințe asupra soților, asupra copiilor, asupra relaților
familiei cu exteriorul.
Climatul familial variază de la o familie la alta, însă importanţa ei datorită influenţei
continue exercitate asupra copilului este considerabilă.
Hartman şi Laird definesc familia astfel: „ familie devine familie când doi sau mai mulţi
indivizi decid că ei formează o familie şi asta înseamnă că în momentul respectiv pe care îl
trăiesc împreună ei dezvoltă o intimitate în care îşi împătăşesc nevoile emoţonale de apropiere,
de a trăi într-un spaţu numit «căminul lor» şi în care se definesc roluri şi sarcini necesare pentru
a satisface nevoile biologice, sociale şi psihologice ale indivizilor implicaţi”.
Familia românească modern are datoria, important am putea spune, de creşere şi educare a
copiilor care de cele mai multe ori nu este îndeplinită.
Aşadar, familia este determinată şi condiţionată în organizarea şi evoluţia sa, de modul în
care, societatea pe care o reflectă este organizată.
Berindeie Mihai Constantin
An ii, Sociologie

Bibliografie
1. Elisabeta, Stănciulescu, Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997, vol
1.
2. Andrei Stănoiu, Monica Voinea, Sociologia familiei, Editura Univers, Bucureşti, 1983.
3. Dicționar de filosofie, București, Edit. Politică, 1978.
4. Dicționarul U.N.E.S.C.O., cf. A. Stănoiu, M. Voinea.
5. A. Ionașcu, M. Mureșan, M. Costin, V. Ursa, Familia și rolul ei în societate, Cluj,
Editura Dacia, 1975.
6. Tudor Baron, Constantin Anghelache, Emilia Țițan, Statistică, Editura Economica, p. 27
7. Constituția României.