UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE Ș I Ș TIINȚ ELE EDUCAȚ IEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
Anul I, Forma de învă ță mâ nt IF, Grupa 7
Disciplina: Antropologie culturală

Rudenia
Forme şi rol
în societatea româ nească

Ț urlea Marius Florian

 Antropologia îşi propune să studieze omul social, cu tot ce presupune
această condiţie a lui. Demersul înţelegerii omului cultural în contextul
timpului, spaţiului şi a naturii lui sociale presupune studierea celor mai
diverse aspecte, de la modul în care se îmbracă pâ nă la relaţia lui cu
divinitatea, nevoia de a se înrudi în plan orizontal şi vertical, aspectele
biologice ale înrudirii, câ t şi cele spirituale.

Formele rudeniei

Rudenia a început să fie percepută ca modalitate de relaţionare

biologică abia în ultimii 200 de ani. Pâ nă atunci, latura spirituală a rudeniei
stă tea la baza legă turilor dintre oameni, fie că era vorba de o ală turare cu
semeni, generată de diferite nevoi de conviețuire sau supravieţuire, fie din
convingerile oamenilor în ceea ce privește originea lor divină , descendenţa
din zei.
Termenul rudenie desemnează , în limba româ nă , legă tură directă sau
colaterală între persoanele care fac parte din aceeaşi familie. Definiţia
lexicografică a termenului familie – „formă socială de bază , întemeiată prin
că să torie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţii acestora.”1
Relaţiile de rudenie structurează societă ţile umane, iar în calitate de
tră să tură universală a acestora şi de fenomen cultural, fac obiectul de studiu al
antropologiei, începâ nd cu a doua jumă tate a secolului al XIX-lea, câ nd apar
lucră rile antropologului L. H. Morgan, considerat fondatorul studiilor
consacrate înrudirii. Antropologii observă că în toate societă ţile, relaţiile de
rudenie se organizează în sisteme complexe de rudenie pe criteriul filiaţiei,
dar prezintă şi structuri minimale sau elementare de rudenie (LéviStrauss,
1973:105). 2
Principiile de organizare a rudeniei sunt descendenţa (sau solidaritatea
verticală ) şi că să toria (sau alianţa). Baza solidarită ţii în cadrul grupurilor de
rudenie o constituie consubstanţialitatea membrilor, care poate fi biologică ,

1 DEX, 1998.
2 Alina Bursuc, O abordare antropologică și semantica a rudeniei, 2011

1
dar şi spirituală . Cu alte cuvinte, rudenia se atestă prin identitatea substanţei
corporale sau a celei spirituale.3
Astfel, rudenia ajunge să fie clasificată în trei categorii generale: rudenia
naturală, rudenia socială şi cea mitică.
Caracterul natural al rudeniei şi familiei a legat permanent acești doi
termeni, familia avâ nd la bază rudenia, fie că e vorba de cea naturală , în care
consubstanţialitatea membrilor este biologică , prin descendenţă , fie că
rudenia este generată de organizarea socială sau de relaţii familiale cu o
concentrare asupra aspectelor spirituale ale acesteia.
Familia este un grup social cu bază biologică sau socială , a că rui
tră să tură fundamentală constă în identitatea substanţială a membrilor să i.
Termenul de identitate substanţială se referă atâ t la relaţiile de sâ nge stabilite
între membrii unui grup familial (consubstanţialitatea fizică , tradusă în
consangvinitate), câ t şi la împă rtă şirea unei aceleiaşi „substanţe” morale,
culturale, religioase, etice etc., aşadar la conturarea unei identită ţi complexe.
Un al doilea reper fundamental al familiei ca obiect al reflexiei sociologice este
finalitatea. Din acest punct de vedere, completă m definiţia familiei distingâ nd-
o ca grup a că rui finalitate constă în preluarea, pă strarea, sporirea şi
transmiterea unui patrimoniu genetic (biologic), economic (avere mobilă şi
bunuri imobile), moral (norme şi valori), religios (ritualuri şi credinţe),
cultural (tradiţii şi cutume) şi social-identitar (patronimul ca semn al unei
identită ţi sociale legitime).4

Rudenia naturală, fie că se referă la relaţiile de sâ nge, fie la cele

conjugale (cu derivatele lor), se bazează pe constrâ ngeri evidente şi, ca atare,
naturale, cum ar fi concepţia bisexuală (care implică un termen matern şi unul
patern) sau reproducerea biologică . Cel mult, ea mai poate lua în considerare
anumite contexte sociale specifice, cum sunt cele care reglementează
excluderea sistematică a unor parteneri sexuali, adică incestul. Înrudirea nu
este, însă , numai expresia unor legă turi naturale. Integrate unor sisteme
conceptuale, culturale deosebite, relaţiile de rudenie reprezintă , înainte de
3 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020
4 Adrian Majuru, Istoria şi antropologia familiei, 2012

2
toate, o realitate socială şi culturală , care poate fi abordată din diferite
unghiuri, între care le distingem pe cel social-normativ şi pe cel mitico-
simbolic.5

Rudenia socială se referă la relaţiile de tip familial întemeiate, de

această dată , ca o consecinţă a rudeniei naturale, care nu se întemeiază pe
legă turi de sâ nge sau de afinitate, dar cu rol foarte important în coalizarea,
solidarizarea unei comunită ţi sau pentru satisfacerea unor situaţii sociale,
cum ar fi prin intermediul adopţiei, consacrată şi reglementată juridic încă din
antichitate.
În toate societă ţile, rudele biologice ale unui bărbat intră în relaţie de
rudenie socială cu rudele biologice ale femeii cu care se că să toreşte şi invers,
bă rbatul se înrudeşte cu pă rinţii, fraţii şi surorile soţiei. Mai mult decâ t atâ t,
pe lâ ngă realizarea acestor relaţii de rudenie, oamenii simt nevoia cimentă rii
unei solidarită ţi sociale şi atunci îşi fac rude în mod artificial, prin intermediul
unor ritualuri şi acte cu caracter social cum ar fi adopţia, nă şia ori înfră ţirea.6
Rudenia s-a concentrat pe spaţiul societă ţii profane. Familia şi rudenia
erau organizate asemenea comunită ţilor lă rgite, ba, de multe ori, se
suprapuneau acestora (clanurile şi triburile). Familia era asemenea unei
cetă ţi, cunoştea ierarhizarea rolurilor, reglementă ri normative proprii,
sisteme de valori specifice. Ea cuprindea pe toţi cei care se supuneau
autorită ţii conducă torilor şi care se integrau sistemului să u, chiar dacă nu
aveau relaţii de sâ nge cu aceştia. Rudenia era organizată asemenea unei
unită ţi cvasipolitice, în forme bine definite din punct de vedere social. De
aceea, o numim rudenie socială .7
Se are în vedere rudenia socială legală , şi cea mai cunoscută formă a
acesteia este adopţia. Aceast tip de rudenie socială şi reglementată juridic,

5 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020.
6 Bursuc, A. 2011. O abordare antropologică şi semantică a rudeniei. Analele Universită ţii Constantin
Brâ ncuşi
din Tâ rgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale 3
7 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020.

3
legală , înseamnă integrarea în grupul de filiaţie a unui membru care nu face
parte din grupului de rudenie biologică (de consangvinitate).
Esenţa adopţiei constă în aceea că urmaşului adoptat i se conferă , pe
lâ ngă responsabilitatea patrimonială , identitatea patronimică a pă rintelui
adoptiv. Adopţia este legă tura dintre pă rinţii sociali şi descendenţii lor
recunoscuţi. În societă ţile moderne, în care descendenţa şi succesiunea
patrimonială au pierdut mult din importanţa pe care o aveau, ea tinde să
capete un aspect pur legal, limitâ ndu-se la a reglementa temporar relaţiile
dintre pă rinţii adoptivi şi copiii adoptaţi.8

Nerecunoscută şi nereglementată prin lege, dar prin cutumă şi

simboluri sociale, rudenia spirituală este un alt tip de rudenie socială care
consacră în cadrul comunită ţii legă turi de tip familial între persoane între care
nu există relaţii de consangvinitate.
Una dintre cele mai cunoscute şi importante forme de rudenie spirituală
este nă şia, atâ t câ nd e vorba de a tutela că să toria, câ t şi de a îngriji, ală turi de
pă rinții uniţi prin că să torie, pe copiii acestora, încă de la ritualul botezului.
”Naşul nu este numai o persoană care apare, cu un anumit rol ritual, la
un botez sau o cununie, ci o persoană legată statornic de o serie de acte
rituale, care formează între ele un sistem. (…) Nă şia capă tă deci un caracter de
relaţie permanentă care leagă două grupe familiale între ele, iar sistemul de
rudenie spirituală izvorâ t din nă şie ajunge să reglementeze sfere cu mult mai
largi şi cu totul altfel decâ t cum prevă d canoanele bisericeşti, cu privire la
botez şi la cununie.”9
Pe lâ ngă pă rinţii biologici, copilul dobâ ndeşte protecţia superioară a
unor membri de frunte ai grupului de rudenie extins. Între naşi şi fini se
instituie o legă tură la fel de trainică precum aceea dintre pă rinţi şi fii. Ea va fi
sprijinită şi reglementată printr-un set de drepturi şi obligaţii, de servicii şi
contraservicii care face parte din sistemul de norme al colectivită ţii
respective.10

8 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020.
9 H. Stahl, ”Rudenia spirituală din năşie la Drăguş”, în Sociologie românească, anul I, nr. 7-9, 1936
10 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,

4
 O altă formă de rudenie spirituală întâ lnită în tradiţia româ nească este
fră ţia de cruce. Înfră ţirea sau însură ţirea, confreriile de tineri sunt realizate
după vâ rsta membrilor şi stabilite pe criterii de exclusivism sexual. Prin
ritualuri de amestecare a sâ ngelui, a substanţei ingerate, fră ţiile de cruce
împrumută spre o mai puternică autenticitate, tră să turi ale rudeniei biologice.
Prin diferite obiceiuri, se urmă rea şi realiza uniformitatea substanţială , aici
fiind vorba de comensualitate sau consumul comun de bă utură şi mâ ncare. Un
alt obicei consta în schimbul de daruri, alimente, obiecte de uz personal sau
gesturi. Prin aceste schimburi se realizează un transfer de personalitate,
simbolizat în ală turarea fizică sau acoperirea cu aceeaşi haină sau pâ nă ,
conform lui Arnold van Gennep.
Schimbul de sâ nge are, conform antropologului citat, aceeaşi
semnificaţie cu schimbul unei pă rţi din îmbră că minte, al unui inel sau al unui
jură mâ nt. Transferul nu are, însă , ca scop, substituirea a două individualită ţi
distincte, ci are, ca toate formulele de consacrare a rudeniei, un sens
integrator. ”Fraţii” sau ”surorile” nu îşi pă strează personalită ţile distincte,
chiar dacă ”schimbate” între ele, ci preiau, toţi, o personalitate comună ,
asimilată tipului identitar dominant, arhetipului uman (şi divin totodată , căci,
de cele mai multe ori, acest model era de provenineţă sau de inspiraţie divină )
al că rui model structurează grupul respectiv.11

Rudenia mitică reprezintă prima percepţie a identită ţii substanţiale în

cadrul grupurilor umane şi totodată cea care atestă cea mai nobilă formă de
consubstanţialitate, înrudirea avâ nd la bază legă tura dintre oameni dar şi
dintre aceştia şi zei, prin împă rtă şirea substanţei divine şi stă la originea
sentimentului primar al solidarită ţii organice. Asemă narea fizică a indivizilor
reprezenta temeiul solidarită ţii între oameni iar primul criteriu deformare a
grupurilor se pare că a fost cel sexual. Aşadar, primele grupuri distincte la
baza că rora se afla solidaritatea primitivă sunt, în virtutea asemă nă rilor
anatomice, cele ale bă rbaţilor şi cele ale femeilor. Asemă narea anatomică pare
să fi fost înţeleasă ca o descendenţă comună dintr-un prototip mitic originar.

Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020.

11 idem

5
Fiind identici, membrii grupului gă seau consubstanţialitatea ca fiind de natură
organică .
Chiar şi în sistemul formelor elementare ale gâ ndirii religioase studiate
şi interpretate de É mile Durkheim, sistemul organiză rii totemice presupunea
înrudirea tuturor membrilor unei comunită ţi cu spiritul totemic prin
descendenţă . Membrii clanului erau fiii zeului, iar relaţia de
consubstanţialitate presupusă de descendenţă se reafirma, în ră stimpuri
consacrate, prin consumarea totemului, adică prin ingerarea substanţei
originare a zeului pă rinte. O interpretare sociologică a acestui sistem de
filiaţie mitică relevă o anumită structură a acestor societă ţi preponderent
religioase, aşezâ nd la baza explică rii socialului relaţia fraternă , însă nu pe cea
de consanguinitate, ci fraternitatea mitică .12
Plecâ nd de la ideea că oamenii sunt creaţii divine, reproduceri ale zeilor,
copii ai acestora, s-au stabilit iniţial linii de descendenţă mitică , mult mai uşor
de înţeles şi asimilat în acele timpuri decâ t linia de descendenţă biologică .
Astfel, grupurile de rudenie nă scute din această identitate mitică au fost
prioritare chiar şi celor conjugale iar că să toria a apă rut ca o instituţie de
legitimare a descendenţei mitice, în virtutea conservă rii ei.
O interpretare sociologică a acestui sistem de filiaţie mitică relevă o
anumită structură a acestor societă ţi preponderent religioase, aşezâ nd la baza
explică rii socialului relaţia fraternă , însă nu pe cea de consanguinitate, ci
fraternitatea mitică . Biologia se supune, în această ordine de înţelegere a
lumii, mitologiei, aşa cum a fă cut-o multe mii de ani. Socialitatea este forma pe
care o îmbracă în planul comportamentelor şi atitudinilor concrete
reprezentarea colectivă a identită ţii tuturor membrilor unei societă ţi, în
virtutea descendenţei sau originii comune.13
Un exemplu de grupare care are la bază rudenia mitică o reprezintă în
tradiţia româ nească confreriile, fră ţii spirituale extinse. Acestea se gă seau sub
protecţia unei divinită ţi, antecesorul, pă rintele tuturor membrilor. În
comparaţie cu fră țiile de cruce, care nu mai pă strau referinţe la un model
divin, confreriile au o permanentă raportare la substratul divin, mitologic al

12 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020.
13 Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală , Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației, București, 2020.

6
organiză rii lor. Pe baza indistincţiei dintre membrii şi a exclusivită ţii, se nasc
organiză rile militare sau paramilitare, ordinele cavalereşti, cetele de luptă tori.
Cele mai cunoscute confrerii tradiţionale româ neşti, al că ror ecou îl
întâ lnim şi în prezent sub forma unor tradiţii, sunt cetele de colindă tori dar şi
cele cu caracter ră zboinic, precum că luşarii sau junii braşoveni.
Specificul acestor obiceiuri, acestor mistere la care nu accedeau decâ t
cei cu o foarte bună pregă tire fizică şi care iniţial nu numai că excludeau, de
bună seamă , participarea feminină , ci impuneau castitatea participanţilor, ne
sprijină la formularea ipotezei că aceştia erau aleşi dintre tinerii necă să toriţi.
Ele nu includeau, lucru important, toţi tinerii satului, aşa cum se întâ mpla cu
ceata feciorească , tot o organizare cu caracter paramilitar, dar care era supusă
autorită ţii sfatului bă trâ nilor; în cetele junilor sau că luşarilor nu accedeau
decâ t cei care aveau calită ţi fizice şi morale deosebite şi, mai ales, cei care erau
iniţiaţi în misterul cultic – al zeului cabalin, Că luşul, în primul caz sau al zeului
lycantrop, Că ţeaua, în cazul junilor braşoveni. De aici caracterul de confrerie
secretă cu caracter militar, că ci atâ t calul, câ t şi lupul sunt, după cum am văzut,
divinită ţi zoomorfe protectoare ale ră zboinicilor. 14

Rolul rudeniei

Relaţiile interumane care se formează în interiorul grupurilor îşi gă sesc

cadrul şi liniile directoare tocmai în rudenia stabilită între membrii acestora,
stabilesc moduri de comunicare şi interacțiune între oameni, fie că e vorba de
rudenii de sâ nge sau prin legă tura că să toriei, fie că e vorba de un cadru mai
larg câ nd se are în vedere grupuri specifice sau chiar comunită ţi întregi,
menţinâ nd unitatea, armonia şi cooperarea, în virtutea convieţuirii.

14 idem

7
 În societă ţile tradiţionale statutul omului, identitatea sa, conduita
elaborată faţă de aceasta sunt determinate de apartenenţa la un grup de
înrudire. În societă ţile dezvoltate, relaţiile de rudenie îşi pierd din importanţă ,
fă ră a fi însă neglijabile. Etnologul american Murdock defineşte rudenia ca "un
sistem organizat de relaţii, în care indivizii sunt legaţi unul de altul prin
legă turi complexe, întreţesute şi cu ramificaţii". Claude Levi Strauss afirma că
există un atom de înrudire şi, în consecinţă , un limbaj minimal comun tuturor
societă ţilor în materie de înrudire. Mai mult, ele tind să le acorde o importanţă
crucială chiar şi atunci câ nd se află în umbra altor relaţii sociale. Familia
extinsă , de exemplu, supune diferitele "celule nucleare" unei organiză ri
colective, fă ră să inhibe însă "că minul nuclear".15
Rudenia conturează linii directoare pentru interacţiunea dintre oameni,
definind relaţii să nă toase între membrii familiei restrâ nse, câ t și a celei
extinse, a comunită ţii. Deasemenea, în cadrul societă ţii, determină liinii de
descendenţă sau afiliaţie care reglementează , într-un final, în domeniul
dreptului, moştenirea atâ t a drepturilor, câ t şi a obligaţiilor între membrii
familiei. De subliniat este rolul rudeniei de regulator al vieții sociale,
menţinâ nd prin legă turile sale solidaritatea relaţiilor.
Există şi un alt efect al rudeniei în societatea de astă zi, generat de
reducerea acesteia, printre care se poate enumera diminuarea roluri stricte
atribuite membrilor familiei, apariţia unei fluidită ţi în ceea ce privește rolurile
mamei, al tată lui şi al copiilor. Dispar rolurile atribuite familiei extinse care
avea rol în educarea copiilor, a tinerelor cupluri și a tinerilor pă rinți, rudele
îndepă rtate nemaiavâ nd un cuvâ nt de spus în deciziile de familie.

În societatea tradițională exista rudenia mitică , în care zeii erau pă rinții

fondatori ai civilizațiilor. În ziua de azi, rudenia se bazează mai mult pe
interese comune, pe obiceiuri de consum comune, divinită ţile pierzâ ndu-şi
poziţia pe care o ocupau anterior, iar locul acestora a fost preluat de alte
concepte precum brandurile, moduri de viață (ecologic, vegetarian), iar
comunitatea se bazează pe aceste puncte comune.

15 Fenomenul rudeniei. Forme de rudenie, 2019

8
Bibliografie

Adrian Majuru, Istoria şi antropologia familiei, 2012,

https://www.e-antropolog.ro/2012/08/istoria-si-antropologia-
familiei-i/
Alina Bursuc, O abordare antropologică și semantica a rudeniei, 2011,
http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-04/3_ALINA_BURSUC.pdf
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală ,
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie și Ș tiințele Educației,

9
București, 2020
Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a.
Academia Româ nă , Institutul de Lingvistică . Editura Univers
Enciclopedic, 1998
Fenomenul rudeniei. Forme de rudenie, 2019,
https://administrare.info/drept/7911-fenomenul-rudeniei-forme-de-
rudenie
H. Stahl, ”Rudenia spirituală din nă şie la Dră guş”, în Sociologie
româ nească , anul I, nr. 7-9, 1936

10