Comunicarea familială

Comunicarea este mijlocul prin care intercunoaşterea familială se realizează. De

aceea, o bună comunicare va stimula intercunoaşterea, care la rândul ei va contribui la
satisfacţia şi împlinirea comunicării.
De asemenea, stilul şi modalităţile de comunicare se învaţă, în primul rând, în
familie. Apoi, ele sunt modelate în grupuri şi societate. De aceea, inclusiv blocajele în
comunicare vor fi preluate din familie şi folosite în viitoarele relaţii de cuplu şi de familie
ale copiilor.

Elementele care facilitează o bună comunicare sunt:

 Sentimentele de afecţiune autentică ale membrilor familiei;
 Abilităţile de gestionare ale sentimentelor care se nasc în procesul comunicării;
 Onestitatea şi promovarea adevărului în orice comunicare;
 Deschiderea la şi preţuirea mesajelor (verbale şi nonverbale) care vin de la
ceilalţi membri, ca urmare a conştientizării faptului că acestea ajută la păstrarea
echilibrului familial;
 Oferirea unui timp şi spaţiu special pentru comunicare, mai ales a ceea ce este
important, delicat, sensibil;
 Folosirea unui stil adecvat partenerului de comunicare, tocmai pentru a te
asigura că ceea ce ai transmis a şi fost recepţionat corect de către partener.

Cele mai frecvente blocaje ale comunicării în cuplu şi familie sunt:

1. Deprinderile greşite de comunicare: lipsa ascultării, întreruperea discursului
celuilalt, realizarea unor alte activităţi în timpul discuţiei cu partenerul, aşezarea
pe o poziţie superioară, cum ar fi: „ştiam asta”, „exact asta voiam să spun şi eu”,
„eu ştiu mai bine, nu trebuie să îmi spui tu”, ignorarea a ceea ce spune
partenerul sau copilul, atitudinile de autoritate de genul „eu ştiu cel mai bine ce e
binepentru tine” etc.;
2. Timiditatea, jena de a spune, de a exprima propriile opinii;
3. Teama de a se exprima din cauza reacţiilor partenerului, ale părintelui sau ale
copilului;
4. Miturile – de exemplu „nu e frumos să vorbeşti despre defectele celuilalt”, „nu
trebuie să îţi spun asta; ar trebui să îţi dai singur(ă) seama dacă stai cu mine şi
spui că mă iubeşti” etc.
 Comunicarea poate stimula sau diminua intimitatea cuplului. Stimulativă este
comunicarea directă a nevoilor şi dorinţelor fiecărui partener, adică atunci când
mesajele sunt clare, directe şi sincere.
Mesajele inhibitive sunt:
■ mesajele mincinoase – partenerii pot minţi fie ca să se apere de eventualele
refuzuri sau conflicte, fie pot avea tulburări de caracter. În ambele cazuri însă,
minciunile erodează sentimentele de încredere şi iubire dintre cei doi.
■ mesajele confuze – când mesajele sunt neclare, putând avea mai multe înţelesuri.
De exemplu, dacă soţul îi spune soţiei sale într-o zi „În sfârşit mi-au dat o primă
consistentă. Acum ne permitem să ne facem de cap” – în acest caz, soţia nu va şti cu
exactitate dacă el se referă la mult-visata călătorie de la sfârşitul săptămânii despre
care au tot vorbit sau la a-şi cumpăra frigiderul de care au nevoie;
■ mesajele paradoxale – sunt cele care exprimă două idei opuse în acelaşi timp. De
exemplu, un soţ dominator şi agresiv care îi cere soţiei să îşi exprime mai clar şi mai
des opiniile proprii sau o soţie care plânge în urma unei certe cu soţul îi spune acestuia
să nu ţină cont de plânsul ei.
■ mesajele agresive – sunt cele care jignesc, ridiculizează, critică.
Cele cinci limbaje ale iubirii după Chapman
Primul limbaj al iubirii: Declarațiile
Prin declarații, sau cuvinte de laudă, ne exprimăm iubirea într-un mod foarte puternic.
Cel mai indicat ar fi să facem declarații simple, directe, cum ar fi: „ Ce bine îți vine
costumul ăsta!”, „Îți mulțumesc mult că ai spălat vasele!”
Încurajările. Complimentele reprezintă doar una dintre căile prin care îi putem face
declarații partenerului. Un dialect al acestui limbaj sunt încurajările. Ca să-ți poți
încuraja partenerul de viață, trebuie să empatizezi cu el, să vezi lucrurile din perspectiva
lui. Însă, înainte de orice, trebuie să-ți dai seama care sunt lucrurile importante pentru
el.
Vorbele rostite pe un ton frumos. Iubirea înseamnă bunătate. Dacă dorim să ne
exprimăm iubirea verbal, trebuie să rostim vorbele pe un ton frumos. Acest lucru se
referă la felul în care vorbim. Aceeași propoziție poate avea două înțelesuri diferite, în
funcție de felul în care o spunem.
Vorbele rostite cu politețe. Felul în care ne exprimăm dorințele este extrem de
important. Dacă le rostim ca pe niște porunci, este imposibil să creăm o apropiere în
cuplu. Partenerul se va înstrăina. Rugându-ți partenerul să facă un lucru, îi recunoști, de
fapt, valoarea și talentul. Practic, îi arăți că are o calitate sau că poate face un lucru
valoros pentru tine. Însă atunci când îi poruncești ceva, te transformi din iubit în tiran.

Al doilea limbaj al iubirii: timpul petrecut în doi

A „petrece timp împreună” înseamnă să-ți îndrepți toată atenția asupra celuilalt. Asta
nu înseamnă să stai pur și simplu alături de el, pe canapea și să vă uitați la televizor.
Aspectul central, în ceea ce privește timpul petrecut în doi este ca partenerii să stea
efectiv împreună. Simpla prezență fizică este insuficientă... când stăm împreună cu
partenerul nimic nu trebuie să ne distragă atenția.
Activități comune. Acest limbaj fundamental constând în timpul petrecut în doi, sau în
atenția acordată exclusiv partenerului de viață, mai are un dialect: activitățile comune,
respectiv a face împreună lucruri care îi fac plăcere atât lui, cât și ei. Activitățile comune
pot fi din orice arie de interes a unuia dintre parteneri sau chiar a amândurora. Nu
contează ce faceți, ci motivul pentru care faceți acel lucru. Ideea e să faceți ceva
împreună, pentru ca, la sfârșit, să poți spune: „Ține la mine. A acceptat să facă ceva ce-
mi place, ba chiar a avut o atitudine pozitivă cu privire la asta”.

Al treilea limbaj al iubirii: Darurile

Un dar este un lucru pe care îl primești cu mâinile deschise și-ți zici: „Uite, s-a gândit la
mine” sau „Nu m-a uitat!” Uneori, ne amintim de cineva și-i oferim un dar. Darul în sine
este un simbol al gândului acelui om. Nu contează dacă ai dat sau nu bani pe el.
Ceea ce contează e că te-ai gândit la persoana respectivă și că ți-ai concretizat gândul
oferindu-i un dar, în chip de exprimare a iubirii tale.
Dacă partenerei sau partenerului tău îi place să primească lucruri, trebuie să înveți să-i
faci cadouri. De fapt, acesta este limbajul cei mai ușor de învățat.

Al patrulea limbaj al iubirii: Serviciile

Gătitul, așezatul mesei, spălatul vaselor, datul cu aspiratorul, ștersul prafului, dusul
gunoiului, schimbatul scutecelor copilului, zugrăvitul dormitorului, ordonarea cărților în
bibliotecă, repararea mașinii, ca să fie mereu în stare bună de funcționare, spălarea sau
aspirarea interiorului mașinii, punerea în ordine a lucrurilor în garaj, tunsul ierbii,
îngrijirea copacilor, greblarea frunzelor, plimbatul câinilor, schimbarea nisipului pisicii
sau a apei din acvariul cu pești sunt, toate, servicii. Ele presupun grijă, spirit
organizatoric, timp, efort și energie. Executate cu optimism, acestea devin o expresie
reală a iubirii.

Al cincilea limbaj al iubirii: contactul fizic

Se știe de multă vreme că atingerile reprezintă o modalitate de exprimare a iubirii.
Ținutul de mână, săruturile, îmbrățișările și raportul sexual reprezintă, toate, modalități
prin care îi putem comunica partenerului sentimentele noastre de iubire. Pentru unii,
atingerile constituie principalul limbaj al iubirii. Dacă nu au parte de acest lucru, nu se
simt iubiți. În schimb, dacă sunt alintați, rezervorul lor afectiv este plin și se simt în
siguranță, știu că sunt iubiți de celălalt.