UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „DUMITRU STĂNILOAE”

SPECIALIZAREA „FAMILIA CREȘTINĂ CONTEMPORANĂ”

RECENZIE-CĂSĂTORIA ȘI DIVORȚUL
GENOVEVA AIOANEI ȘI EMIL POENARU

Student :
Aurel-Ionuț HURDUC

Îndrumător:
PR. PROF. DR. IOAN C. TEȘU

Iași
2019

1
 Căsătoria și divorțul
Genoveva Aioanei și Emil Poenaru

PreaCucernice părinte profesor, stimați colegi, lucrarea de față aduce în atenție

principalele aspecte teoretice și practice atât a căsătoriei , cea care unește cele două persoane într-
un singur trup, cât și divorțul , singura modalitate juridică prin care instituția căsătoriei se poate
desface. Lucrarea este apărută la editura Hamangiu în anul 2008. Această editură este una care se
ocupă exclusiv cu publicarea cărților și lucrărilor cu specific juridic.
Cartea este structurată pe 11 capitole și sunt analizate succint: noțiunea și natura juridică a
actului căsătoriei, condițiile de fond și de formă, impedimentele la căsătorie, efectele căsătoriei,
nulitatea căsătoriei, regimul juridic al bunurilor soților, procedura și efectele divorțului, raporturile
dintre părinții divorțați și copiii minori, căsătoria putativă.
În primul capitol găsim câteva noțiuni introductive despre familie și relațiile din cadrul
acesteia, acestea sunt fixate de către CEDO în anul 1948 prin rezoluția nr217A, unde în articolul
16 , aliniatul 3 numește familia : „elementul fundamental și natural al societății” .
În cel de-al doilea capitol ne este prezentată noțiunea de căsătorie: ”căsătoria este uniunea
liber consimțământă între un bărbat și o femeie, încheiată potrivit dispozițiilor legale cu scopul de
a întemeia o familie și reglementată de normele imperative ale legii”.
Ce este interesant la încheierea unei căsătorii prin actul juridic, este faptul că nu poate fi
considerată instituția căsătoriei și a unirii soților , cu încheierea unui contract , deoarece în cazul
contractului fiecare parte contractuală, urmărește un scop diferit unul față de celălalt, pe când în
cadrul căsătoriei ambele părți urmăresc același scop, anume întemeierea unei familii.
Alt lucru ce diferă între un contract ale părților și căsătoria este acela că, contractul este
întemeiat prin acordul părților și la fel poate înceta, pe când căsătoria încetează doar prin divorț ca
efect al unei hotărâri judecătorești. La fel și detaliile contractului pot fi modificate , pe când
căsătoria nu se poate modifica după bunul plac.

2
 În continuare ne sunt prezentate trăsăturile actului juridic: căsătoria este unirea dintre un
bărbat și o femeie, este liber consimțită, monogamă, are un caracter solemn și civil, se încheie pe
viață cu drepturi depline și egale , având ca scop întemeierea unei familii.
În capitolul al III-lea ni se vorbește despre condițiile de valabilitate ale căsătoriei unde se
specifică ca o căsătorie să fie valabilă ea trebuie să fie întemeiată pe diferență de sex între un bărbat
și o femeie , conform cudului familiei, articolul 1,4,5,25, art 47-52, art. 53-60.
Vârsta legală pentru căsătorie este de 18 ani atât la bărbați cât și la femeie, dar din motive
temeinice, minorul ce a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători cu acordul părinților. Dacă
căsătoria se încheie pe o navă în afara granițelor țării, dispensa de vârstă o acordă comandantul
navei. Căsătoria se poate încheia la orice vârstă și nu contează diferența celor doi. De aseemenea
căsătoria este validă dacă cei doi soți își dau consimțământul liber.
Urmează o listă cu impedimente ce sunt admise la noi în țară, acestea anulând căsătoria.
 existența unei căsătorii nedesfăcute
 căsătoria între rude până la gradul al 4 lea, inclusiv
 adopția (este interzisă căsătoria între adoptator și adoptat și nascendenții lui, dar și
invers, între copiii celor două părți, dar și între cei adoptați de aceeași persoană.)
 tutela ( este interzisă căsătoria între tutere și minor, însă după ce această tutelă se
încheie devine posibilă .)
 alineația și debilitatea mintală.
Împlinindu-se condițiile de mai devreme urmează declarația de căsătorie și înregistrarea ei.
Aceasta trebuie să cuprindă voința neîndoielnică a soților de a se căsători, declarația că au luat la
cunoștință sănăttea reciprocă și că de asemenea cunosc impedimentele prevăzute mai devreme și
totodată se înțeleg asupra numelulo pe care îl vor purta în viitor.
După semnarea actului de căsătorie urmează o perioadă de 10 zile în care li se oferă
posibilitatea să reflecte asupra actului ce s-a înfăptuit și de asemenea de a da posibilitatea anumitor
persoane să se opună la încheierea căsătoriei.
Articolul 11al codului familiei specifică că, căsătoria se poate înfăptui oriunde unul dintre
cei doi soți își are reședința, alegerea aparținând viitorilor miri. Dacă unul sau ambii soți nu răspund
întrebării delegatului atunci nu se întrunește condiția legală că aceștia să devină soț și soție.

3
 Capitolul al IV lea ne prezintă nulitatea căsătoriei, aceste din urmă fiind sancțiunea civilă
care intervine ca urmare a nerespectării unora dintre cerințele de mai sus, menționate la capitolul
anterior.
Capitolul V duce în discuție efectele căsătoriei, astfel că cei doi, devenind așadar o familie,
relațiile acestora aunt constituite pe afecțiune și prietenie, dar totodată pe sprijin ul reciproc,
deoarece prin articolul 48, ali.1 , din Constituția României aceștia au drepturi egale în ceea ce
privește relațiile dintre ei și drepturile părintești.
O dată cu întemeierea familiei, aceștia au obligația de a-și acorda sprijin moral reciproc,
obligația de a dormi împreună, obligația de a fi fideli unul celuilalt și să-și respecte îndatoririle
conjugale.
Capitolul VI prezintă regimul juridic al bunurilor soților, aici încadrându-se bunurile
comune și bunurile fiecăruia dintre soți. Bunurile comune sunt bunurile ce se dobândesc în timpul
căsătoriei de oricare dintre soți. Bunurile proprii ale soților sunt acelea dobândite înainte de
începerea căsătoriei, prin moșteniri, donații, bunuri de uz personal și cele destinate exercitării
profesiei unuia dintre soți, bunurile dobândite cu titlul de premiu sau recompensă, manuscrisele
științifice, schițele și proiectele artistice, indemnizația de asigurare sau despăgubire pentru
pagubele pricinuite persoanei.
Capitolele VII și VIII prezintă desfacerea căsătoriei și divorțul. Căsătoria mai poate să ia
sfârșit și prin moartea unuia dintre soți de la data constatării decesului fizic al acestuia, iar prin
această moarte fizică efectele căsătoriei se sting pentru viitor, dar soțul/soția supravețuitor poate
păstra numele dobândit în căsătoria anterioară și poate fi folosit într-o căsătorie viitoare. Unii autori
consideră că acest lucru este unul imoral.
La fel cum la începerea căsătoriei este necesar consimțământul liber al soților, la fel trebuie
luat în considerare voința ambilor soți la desfacerea acesteia.
Modalitățile prin care căsătoria se desface sunt de două feluri:
1. desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soți, care trebuie să respecte o serie de
condiții: existența unor motive temeinice de divorț; motivele invocate să fi vătămat
grav relațiile dintre soți ,iar comuniunea dintre ei nu mai este posibilă
2. prin acordul ambilor soți ; iar aceasta este posibilă dacă sunt îndeplinite următoarele
condiții: până la data cererii de divorț să fi trecut cel puțin un an de la căsătorie, să nu

4
 fi rezultat copii din căsătorie și consimțământul valabil al soților exprimat în sensul
desfacerii căsătoriei prin divorț.
Cel de-al IX lea capitol pune în discuție efectele ce apar în urma divorțului. Aceasta se
referă la împărțirea bunurilor comune ale soților ce sunt de două feluri: prin învoiala celor doi sau
prin hotărâre judecătorească. Un alt efect este acela al locuinței, unde există 3 tipuri de situații:
Prima este aceea al soților chiriași, unde indiferent cine dintre ei deșine contractul de
închiriere, trebuie să-i pună și celuilalt la dispoziție spațiul necesar peentru a locui.
Cea de-a doua situație este aceea a soțului proprietar, unde acesta nu poate fi evacuat, chiar
dacă el este cel vinovat, iar proprietatea nu poate fi atribuită în nici un caz soțului nepropietar, dar
dacă soțul nepropietar a constituit domiciliu comun poate cere instanței ca proprietarul să-i asigure
o suprafață locuibilă în casa respectivă sau în alt imobil.
Ce-a dea treia situație este cea a soților coproprietari, aici fiind cea mai simplă metodă ,
deoarece dacă nu s-a hotărât în prealabil între soți împărțirea proprietății, instanța o va împărți în
mod egal.
Capitolul al X lea prezintă efectele divorțului în relațiile dintre părinți și copii.
Odată cu divorțul și separarea celor doi soți, inevitabil urmează și încredințarea copiilor
unuia dintre cei doi. Pentru această încredințare, instanța de judecată va asculta părinții, autoritatea
tutelară, dar și copilul dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani (acesta va fi ascultat separat într-o
sală de consiliu). Copilul mpoate fi încredințat după o anchetă socială, chiar și părintelui vinovat
pentru divorț, pe motiv că un soț rău nu este neapărat și un părinte rău.
Părintele ce are în grijă minorul este obligat să administreze bunurile copilului, precum și
de a-l reprezenta pe copil în actele juridice, trebuie să-i asigure paza și siguranța minorului și de
asemenea tot el este cel ce va suporta prejudiciile cauzate de minor.
Capitolul al XI lea vorbesște despre protecția copilului lipsit de ocrotire părintească. Aici
instanța judecătorească poate lua hotărârea să-i decadă pe ambii părinți din drepturi, iar copilul să
aibă dreptul la protecție alternativă. Prima protecție alternativă este tutele, iar cea de-a doua este
reprezentată de către măsurile speciale unde include: plasamentul copilului în regim de urgență și
supravegherea specializată.
Ultimul capitol vorbește despre căsătoria putativă. Căsătoria putativă este aceea care deși
nulă sau anulată produce unele efecte pentru soțul de bună credință la încheierea ei. Buna credință
înseamnă că unul dintre ei nu a cunoscut cauza nultății căsătoriei (rudenia, ilegalitățile celuilalt).

5
6