4.

5 ELEMENTE PROCEDUALE PRIVIND LUAREA DE MĂSURI

DE CĂTRE SERVICIUL DE PROBAȚIUNE PE PERIOADA
SUPRAVEGHERII

În prezent, evaluarea la intrare în supravegherea serviciilor de probațiune se desfășoară

în două moduri diferite. Aproximativ o treime dintre serviciile de probațiune utilizează un
instrument structurat de evaluare a nevoilor și riscurilor numit ,,Instrument de Colectare de
Date și Diagnoză” (ICDD), realizând astfel o uniformizare a practicii evaluării. În celelalte
servicii de probațiune, în care acest instrument nu a fost încă deseminat, evaluarea se
desfășoară într-o manieră mai puțin structurată, în baza unor ghiduri de interviu și a altor
metode de culegere și interpretare a datelor, care în cea mai mare parte diferă de la o echipă la
alta și chiar de la un consilier la altul, deși vizează aceleași arii de investigație.

,,A supraveghea infractori în comunitate” face referire la activitatea prin care este
observat, vegheat și verificat, în libertate, comportamentul unei persoane care a săvârșit
infracțiuni de către o altă persoană de ,,deasupra” sa, în sensul că persoanei din urmă i-a fost
conferită de lege autoritatea de a desfășura o astfel de activitate. În majoritatea sistemelor de
justiție, supravegherea infractorilor în comunitate este privită ca o activitate ce aparține, de
obicei, consilierului de probațiune, având caracter statutar (obligatoriu), adică derulându-se
strict în baza unei hotărâri judecătorești, cu referire fie la sancțiune ce se execută de la început
în comunitate, ambele situații fiind tributare unor măsuri/obligații/condiții de supraveghere.

Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să resprecte următoarele

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5
zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor
sale de existenţă.

 Instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele
obligaţii:
 a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
b) b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de
către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din
comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă

neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile
stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această
muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Instanţa va
consulta informaţiile puse la dispoziţie periodic de către serviciul de probaţiune cu privire la
posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probaţiune şi la nivelul
instituţiilor din comunitate. Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile
stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului
de supraveghere.

Practica serviciilor de probațiune relevă că, pe durata supravegherii, apar două situații
critice, demonstrate prin faptul că rata revocărilor asociate cu încălcarea de către persoană a
măsurilor/obligațiilor de supraveghere crește în aceste două situații, și anume: 1) migrația
persoanelor în străinătate, însoțită de tentația câștigării unui trai mai bun, conduce la
deresponsabilizarea acestora față de condițiile de supraveghere administrate de serviciile de
probațiune din țară; 2) perioada de final a termenului de încercare conduce persoanele la
tentația ignorării condițiilor de supraveghere, diminuarea atenției acordate respectării acestor
condiții.

De aceea, în monitorizarea procesului de supraveghere, serviciile de probațiune trebuie

să acorde atenție în mod general – fiecărei etape a procesului, în mod specific – fiecărei
schimbări survenite în dinamica nevoilor criminogene și a riscului de recidivă, iar în mod
special celor două situații critice, așa cum sunt ele relevate de practicieni.

Eficiența procesului de supraveghere, în toate etapele sale, se bazează pe consistența

relației profesionale ,,consilier de probațiune supraveghetor – infractor supravegheat”, care, la
rândul său, se fundamentează pe principiul modelării pro-sociale. Intrucăt supravegerea
presupune desea muncă în echipă, raportarea tuturor ,,supraveghetorilor” la același set de
atitudini, precum membrii unei orchestre simfonice care se raportează la aceeași partitură,
reprezintă primul model de armonie comportamantală pe care ,,supravegheatul” are șansa să-l
observe, să-l observe, să-i descifreze importanța, să-l internalizeze și să-l aplice la propria
viață.