Modelul lui Ivey, Gluckstein si Ivey privind interventiile psihologice realizate in

cadrul procesului consilierii.

„Deprinderile fundamentale de asistare sunt de baza pentru procesul de acordare

de sprijin. Deprinderile fundamentale de influentare se focalizeaza pe capacitatea de a
produce schimbarea” (Ivey si colab. 1999, p. 15).

Comportamente fundamentale de influentare (Ivey si colab. 1999):

6. Focalizarea relatarii

Ascultarea poate fi si o deprindere majora de influentare. „Focalizarea naratiunii

este o alta deprindere a procesului de consiliere. Modul in care focalizati ascultarea
determina modul in care clientul o sa-si expuna intamplarile si o sa-si inteleaga povestea.
Focalizarea poate ajuta clientul sa vada aceeasi situatie din perspective diferite, fapt ce
conduce la solutionarea problemei” (Ivey si colab. 1999, p. 135).

Orientarea selectiva a atentiei consilierului asupra celor relatate de client

constituie elementul esential al focalizarii. Consilierea urmareste focalizarea situatiei si
experientei, trairilor cu care se confrunta clientul.

7. Confruntarea

Punctarea cu acurate a discrepantelor (incongruentelor) dintre atitudinile,

sentimentele, gandurile si comportamentele cu care se confrunta clientul si pe care
dealtfel acesta nu le observa, reprezinta una din abilitatile des utilizate in procesul
consilierii. Desi confruntarea, in acceptiunea obisnuita a cuvantului implica conflict,
opunere, ostilitate nu acesta este sensul care i se confera in cadrul procesului consilierii.

In acest context „confruntarea este o provocare suportiva. Fara empatie si

intelegere, confruntarea este goala” (Ivey si colab. 1999, p. 145).

Se realizeaza cu respect, fara moralizarea sau judecarea persoanei, uneori direct,

alteori intr-o maniera mai indirecta in functie de personalitatea clientului, evitandu-se
patrunderea intruziva in psihismul clientului. Nu trebuie confundata cu „afirmarea unei
opinii sau emotii care sa dezaprobe sau sa contrazica” clientul (p. 148).

Confruntarea „cu cat este mai factuala si mai observabila cu atat este mai
folositoare” (Ivey si colab. 1999, p. 147). Natura obiectiva a confruntarii si utilizarea ei la
timpul potrivit invita clientul la autoanaliza, reevaluare.

Consilierul trebuie sa urmareasca efectele pe care confruntarile le au asupra

clientului. Astfel clientul:

- poate nega existenta unor discrepante, sau poate sa nu auda observatia consilierului
- poate sa recurga la examinarea partiala a continuturilor cu care a fost confruntat si sa
lucreze doar asupra unei parti a discrepantei

- poate sa recurga la examinarea deplina a celor spuse de consilier si sa lucreze asupra

problemei.

- poate sa admita existenta incongruentei si sa ia decizia de a trai cu aceasta. Intrucat nu

toate incongruentele pot fi solutionate, aceasta hotarare poate fi una inteleapta si poate
reprezenta o evolutie in gandirea clientului.

- poate sa recurga la modificarea unor constructe, atitudini, tipare comportamentale, ceea

ce conduce la reorganizarea discrepantei.

Confruntarile adecvat oferite clientului pot conduce la gasirea unor solutii viabile
de catre clientul insusi. In conditiile in care acest fapt nu survine, consilierul poate sa
recurga la abilitati de influentare de alt tip: directionare, interpretarea, feed-back-ul,
recadrarea (refraimingul), impartasirea experientei proprii.

8. Directionarea

Oferirea de indicatii de catre consilier, reprezinta cel mai directiv mod de

incercare de influentare a clientului. O directionare clara, inteligibila, adecvat oferita
poate sa conduca la schimbari rapide si profunde. Este important si modul in care
terapeutul comunica nonverbal cu clientul in momentul in care da indicatii directe.
Terapeutii care in mod natural comunica cu tot corpul, cu tonul vocii, cu calitatea privirii
faptul ca sunt incerdintati de importanta celor comunicate clientului au sansa sa aiba un
impact mai profund asupra psihismului clientului.

Daca instructiunile de urmat sunt folosite in exces „ele nu-o ofera clientului nici
libertate si nici posibilitatea de alegere” (Ivey si colab. 1999, p. 156).

Trebuie realizata verificarea efectului produs asupra clientului prin directionare.

9. Feed-back-ul

Feed-back-ul reprezinta „deprinderea ce comunica clientului modul in care el si

actiunile sale sunt vazute de ceilalti” (p. 162). In acest caz in centrul focalizarii este
clientul. Acest fapt are un impact asupra clientului. Ofera informatii acurate clientului
despre modul in care este perceput de catre terapeut, ce gandeste consilierul, ce simte
acesta fata de el. Atat feed-back-ul cat si impartasirea contribuie la personalizarea
interventiei, la cresterii amploarei comunicarii si la o echilibrare a raportului de forte
dintre consilier si client.

„Folosite ineficient, aceste deprinderi pot fi dezastruoase” (p. 161). Folosirea lor
in exces de exemplu este de asemenea daunatoare.
 Utilizate adecvat faciliteaza autoexplorarea, autoanaliza si pot conduce la
schimbare.

Verificarea impactului feed-back-ului asupra psihismului clientului este

importanta.

10. Impartasirea

Priveste autodezaluirea consilierului (perceptia, experienta, trairea acestuia), in

acest caz specialistul aflandu-se in centrul focalizarii. Destainuirea consilierului trebuie
sa fie naturala, autentica sa se potriveasca cu stilul personal al acestuia, totodata sa fie sa
legata de problema clientului si intotdeauna sa se produca in interesul acestuia din urma,
nu din dorinta consilierului de a fi ascultat, inteles.

Experienta impartasita de consilier trebuie sa fie similara cu cea a clientului, altfel

va avea efecte negative asupra relatiei terapeutice. Totodata momentul in care are loc
destainuirea este important, starea in care se afla in acel moment clientul, daca este
benefic pentru acesta ca atentia sa fie orientata asupra consilierului si nu asupra lui.

Prin aceasta interventie clientul poate intelege pe de o parte faptul ca si altcineva a

avut experiente similare, pe de alta parte poate afla despre o noua abordare a unei situatii
cu care actualmente se confrunta si el, deasemenea poate conduce la dezvoltarea
personalitatii clientului si la cresterea tendintei de autodezvaluire.

Verificarea impactului feed-back-ului asupra psihismului clientului este

importanta.

11. Interpretarea

Este important ca in decursul procesului terapeutic clientul si specialistul sa

„realizeze discriminarea dintre miturile vietii si viata propriu-zisa” (Carkuff si Berenson,
p. 13).

„Ca si consilieri, sarcina noastra este sa ajutam clientul sa interpreteze si sa dea

sens lumii care il inconjoara” (idem. p. 172).

Cu cat este mai corecta si mai adecvat utilizata din punctul de vedere al
temporizarii, cu atat efectele sale benefice sunt mai profunde. „Interpretarea este definita
ca act de restructurare a <realitatii> (sentimente, atitudini, comportamente, situatii) dintr-
o noua perspectiva” (Ivey si colab. 1999, p. 169).

Interpretarile variaza in functie de teoria, cadrul de referinta a consilierului.

„Profunzimea interpretarii depinde de constructele teoretice pe care persoana

[care face interpretarea] le detine” (p. 171).
 Cadrul de referinta, adica conceptia despre om si lume, teoriile psihologice a caror
adept este consilierul ofera etichete si concepte prin prisma caruia se produce prelucrarea
informatiilor cu care specialistul vine in contact. Teoria si propria experienta de viata
influenteaza in mare masura modul in care se nasc interpretarile si modul in care se
confera semnificatie evenimentelor, fenomenelor.

”Cadrele si ochelarii prin care vedem evenimentele sau comportamentele sunt pe

atat de insemnate pe cat este faptul ca vedem sau auzim. Urmarind sa-i ajutam pe ceilalti,
prima data trebuie sa ne curatam ochelarii, sa pastram in minte teoria pe care o
imbratisam - si dupa ce am ascultat sa impartasim clientului un nou punct de vedere
asupra situatiei sale” (Ivey si colab. 1999, p. 172).

12. Reformularea (refraiming)

„A reformula problema inseamna a schimba natura problemei” (p. 169).

Restructurarea elementelor existente, eliminarea unora dintre cele existente poate
conduce la reconstruirea intregii imagini asupra problemei. Practic, consilierul gaseste
noi puncte de vedere asupra problemei pe baza observarii si constientizarii a ceea ce
exista deja.

In unele situatii doar ascultarea activa, eficienta poate sa conduca la reformularea

de catre client insusi a celor relatate, ceea ce are ca efect aparitia unui nou punct de
vedere asupra problemei. In alte situatii ascultarea eficienta nu produce acest efect, atunci
redarea celor relatate de client din perspectiva consilierului, dezvaluirea unor noi
semnificatii pe care acesta le intrevede poate sa conduca la efectul dorit si la schimbare.

Utilizarea intrebarilor in acest context poate ajuta clientul sa genereze semnificatii

proprii noi.

Este importanta verificarea de catre consilier a modului in care clientul

reactioneaza la interpretari si reformulari. Aceasta verificare se poate realiza in diferite
feluri: observand reactia nonverbala si verbala a clientului, oferirea unor intrebari directe
care sondeaza modul in care au fost receptate cele spuse de consilier.

Ivey si colab. (1999) afirma referitor la nondirectivitate: „raspunsul selectat de

consilier deseori spune mai multe despre el decat despre client. Observati ce anume ati
selectat pentru a continua discutia. Ce subiecte deschideti si inchideti? Ce evitati? ce
reduceti la zero?” (idem, p. 23).

Merita observat si modul in care faceti toate aceste lucruri.

„Cei mai multi experti considera ca cel mai important lucru este focalizarea pe
sentimentele si gandurile clientului” (Ivey si colab. 1999, p. 23).

Este importanta observarea limbajului corporal al consilierului de catre acesta in

vederea constientizarii momentelor (subiectelor abordate de client) in care specialistul sta
asezat deoparte, retras in spate, este relaxat, strange pumnul, etc.). „Clientul vorbeste
despre subiectele pe care dumneavoastra doriti si sunteti capabil sa le ascultati” (Ivey si
colab. 1999, p. 24).

Este indicata autoevaluarea duratei in care a vorbit consilierul in raport cu

clientul. „Asistarea este legata de ascultare”. Un consilier merita sa se intrebe daca ofera
suficient timp clientului sau pentru a vorbi despre ceea ce il intereseaza.

Este indicata monitorizarea propriilor tipare ale atentiei selective, manifestate

(transmise) atat verbal cat si neverbal, intrucat ofera indicii asupra propriului stil de
asistare.