Consilierea ca relație de ajutor.

Procesul de consiliere.
Modele teoretice care stau la baza
consilierii școlare.
Dileme etice în consiliere
 Indiferent de orientarea teoretică, specialiștii
din domeniul consilierii consideră că relația
este premisa schimbării.

 Relația de consiliere = legătură umană între

consilier și client, cu rol esențial în
producerea schimbării.
 Particularități ale relației consilier-client în
terapia centrată pe persoană (umanistă)

 Particularități ale relației consilier-pacient în

psihanaliză

 Particularități ale relației persoană de

sprijin-client
Întrebări care-l preocupă pe cel care
se implică într-o relație de consiliere
(consilier sau persoană de sprijin)

 Cum pot să ajut?

 Cum putem facilita dezvoltarea

personală?

 Cum se produce schimbarea?

 Procesul de consiliere

RELAȚIONARE – ÎNȚELEGERE -
SCHIMBARE
 Stadii ale unui model simplu de
consiliere

Stadiul Sarcina principală

1 Stabilirea unei relații de colaborare

Înțelegerea situației-problemă atât de

2
către consilier, cât și de către client
Asistarea clientului în procesul de
3 schimbare, astfel încât problema să fie
abordată mai eficient decât în trecut
 Modele teoretice care stau la baza
consilierii
 Există mai multe orientări teoretice (școli de
psihoterapie) care stau la baza consilierii.
 Orientarea umanistă: terapia centrată pe
persoană (Carl Rogers)
 Orientarea psihodinamică: psihanaliza clasică
(Sigmund Freud) și terapia analitică (Carl Jung)
 Orientarea cognitiv-comportamentală:
terapia rațional-emotivă (Albert Ellis) și terapia
cognitivă (Aaron Beck)
 Orientarea afectivă: terapia Gestalt (Fritz
Perls), terapia existențialistă (Victor Frankl)
Terapia centrată pe persoană - Carl Rogers
Are la bază teoria umanistă a lui Carl Rogers
(1902-1987)

Teoria lui Carl Rogers poate fi considerată

fundamentul pentru ceea ce reprezintă
activitatea de consiliere în prezent.

În 1939 - prima carte “ Tratamentul clinic al

copiilor problema”

În 1942 - “Consiliere si Psihoterapie:

concepte mai noi in practica”

In 1945 a fost invitat sa organizeze un Centru

de consiliere la Universitatea din Chicago.

În 1951 - ”Terapia centrata pe persoana”

În 1961 - “ A deveni o persoana”

 Terapia centrată pe persoană
 Se centrează pe:

 Motivația
de schimbare a persoanei -
tendința de realizare, de actualizare a
sinelui

 Convingerea în capacitățile persoanei de

a-și rezolva problemele.

 Calitatea relației client-consilier

 Ipotezele care susțin că este posibilă
schimbarea și dezvoltarea personală
prin consiliere
 Indiferent de orientarea teoretică,
specialiștii din domeniul consilierii consideră
că relația este premisa schimbării.

 Ipoteza generală: Dacă pot oferi un anumit tip 
de relație, cealaltă persoană va putea să o 
folosească în scopul schimbării și al dezvoltării 
personale (Rogers)
 Relația de consiliere

 Cum trebuie să fie această relație?

 Ce are ea special?
 Autenticitatea - autenticitatea consilierului
îl determină pe celălalt să caute realitatea din
el.

 Acceptarea pozitivă necondiționată a

celuilalt - aprecierea sa ca persoană care
are valoare necondiționată, acceptarea
gândurilor, atitudinilor, emoțiilor celuilalt.

 Înțelegerea celuilalt – identificarea

mentală cu lumea interioară a clientului.
 De ce se produce schimbarea într-o
relație de acceptare necondiționată?

 Când clientul nu este judecat, i se oferă „răgazul”

de a se asculta pe sine.

 Dacă se ascultă pe sine, se acceptă mai ușor.

 Dacă se acceptă așa cum este, poate distinge mai

bine între punctele sale slabe și cele tari.

 Acceptând cu mai multă luciditate punctele slabe,

este dispus să găsească mai ușor resurse pentru
schimbare.
 Principii care stau la baza eficienței
relației de ajutor

 Schimbarea se produce ca urmare a unei relații de

colaborare.

 În relațiile cu ceilalți nu folosește la nimic să te porți

ca și când ai fi altcineva decât ești.

 Suntem mai eficienți dacă ne acceptăm pe noi înșine

așa cum suntem.

 Nu trebuie să crezi că este riscant să-l înțelegi pe

celălalt.
 Devenim mai bogați în interior dacă deschidem
canale prin care alții să ne poată comunica ceea ce
gândesc sau simt.

 Este recompensator să putem accepta o altă

persoană.

 Dacă devin mai deschis față de realitățile din mine

și din alții, voi înțelege că nu trebuie să mă grăbesc
să schimb și să modific lucrurile după bunul meu
plac.

 Într-o relație autentică, schimbarea se produce mai

degrabă dacă nu o grăbesc și nu o impun.
 Principii care stau la baza acțiunii în
consiliere
 Experiența personală este utilă pentru a reuși să ne
schimbăm.

 Viața este un proces fluid, schimbător, în care nimic nu este

fix (este fascinant, dar și înfricoșător).

 Evaluările celorlalți contează, dar nu trebuie să se transforme

în reperul esențial pentru noi.

 Persoanele au o direcție esențialmente pozitivă (actualizarea

sinelui, creșterea). Dacă această tendință nu conduce la
comportamente dezirabile, este pentru că nu au avut relații
care să prevină frica, nesiguranța, reglarea sentimentelor.
 Modelul psihanalitic
 Această abordare terapeutică se
centrează pe:

 istoria personală a individului

 întelegerea dinamicii personalității

 relația pacient-terapeut
 Particularități ale relației terapeutice în
psihanaliză
 pacientul poate exprima orice, dar nu are voie să
acționeze, terapeutul trebuie să păstreze o anumită
neutralitate, rolul său fiind acela de prelucrare
cognitivă a spuselor pacientului.

 pacientul poate exprima emoții și gânduri care nu ar

putea fi dezvăluite în interacțiunile obișnuite.

 Rolurile celor doi interlocutori sunt inegale în acest tip

de psihoterapie, terapeutul având o atitudine directivă
în raport cu pacientul.
 Relația terapeutică nu trebuie să interfereze
cu alte tipuri de relație (de rudenie, prietenie,
sentimentală etc.).

 relația pacient-terapeut devine obiect al

analizei pentru a se vedea dacă s-a produs
sau nu transferul (trăirea unor relații trecute
de simpatie, dragoste, dependență ale
pacientului în cadrul relației cu terapeutul).
 Terapiile comportamentale

 Se centrează pe:

 Principiile învățării și modificării comportamentale

 Cunoașterea cauzelor imediate ale

comportamentului

 Aplicarea unor tehnici de modificare

comportamentală
 Terapiile cognitiv-comportamentale
 Se centrează pe:

 Cunoașterea modului în care clientul

conceptualizează și organizează cognitiv
lumea

 Schimbarea modului de a gândi al clientului

și a sentimentelor și comportamentelor
asociate
Principii ale orientării cognitiv-comportamentale
(David, 2006)
 Cognițiile (convingeri, credințe, gânduri conștiente sau
inconștiente) sunt cele care determină emoțiile, gândurile,
reacțiile psihofiziologice și comportamentele noastre.

 Cognițiile pot fi funcționale/raționale sau

disfuncționale/iraționale.

 Tulburările psihice, problemele comportamentale sunt produse

de cogniții disfuncționale/iraționale.

 Schimbarea se face prin tehnici cognitive și/sau

comportamentale (schimbarea cognițiilor iraționale și
modificarea comportamentelor)
 Abordări terapeutice cognitiv-
comportamentale

 Abordarea rațional-emotivă (Albert Ellis) –

consecințele emoționale trăite de persoană nu sunt
determinate de evenimentele în sine, ci de
interpretarea acestor evenimente.

 Reality therapy (Glasser) – ajuta individul să aleagă

acele acțiuni/evenimente care satisfac nevoile sale
fundamentale (să controleze mediul). Nefericirea
vine dintr-o inadecvată utilizare a mediului.
 Abordarea rațional-emotivă în consiliere
(Albert Ellis)
 Emoţiile sunt consecinţa directă a felului în care gândim cu
privire la evenimentele/ situaţiile cu care ne confruntăm.

 Modul de gândire (adaptativ sau dezadaptativ) poate fi

identificat.

 Odată identificate, gândurile dezadaptative pot fi schimbate.

 Schimbarea gândurilor modifică emoţiile resimţite și apoi

răspunsurile /comportamentele.

 Schimbarea gândurilor dezadaptative presupune implicare şi

efort voluntar.
 Modelului ABC (A. Beck, apud David, 2006)
 Nu situațiile/evenimentele sunt cele care determină
consecințele emoționale, cognitive, psihofiziologice și
comportamentale ale persoanei, ci interpretarea acestor
evenimente.
 A = Situațiile cu care ne confruntăm (activating events).

 B = Gândurile, convingerile, credințele declanșate de

evenimentul activator (beliefs).

 C = Consecințele procesării mentale a evenimentului activator

A B C
Gând disfuncțional: „Dacă am luat această notă
proastă înseamnă că sunt o persoană lipsită de
valoare, probabil nu sunt inteligent”.

Sunt o persoană Emoție negativă:

Nota proastă lipsită de valoare, tristețe,
probabil nu sunt descurajare, furie
inteligent.
 Temă: Reamintiți-vă un eveniment (o
situație) pe care l-ați perceput ca fiind
amenințător. Folosind schema modelului ABC,
descrieți succint evenimentul, precum și emoțiile
trăite, modul în care ați gândit sau felul în care v-
ați comportat. Identificați gândurile care v-au
determinat să evaluați evenimentul ca fiind
amenințător. Ați putea înlocui aceste gânduri cu
altele care să diminueze potențialul amenințător
al evenimentului.
 Terapiile afective

 Terapia existențială (Victor Frankl) – ajută

clientul să „pună sens în viață”

 Terapia Gestalt (Fritz Pearls) – ajută

clientul să devină conștient de realitatea
holistă și multidimensională a ființei sale
 Dileme etice ale consilierii

 Documentele la care se face referire cel

mai des atunci când vorbim de etica
procesului de consiliere sunt:

 „Code of Ethics”
 „Standards of Practice”

ale Asociaţiei Americane de Consiliere.

 Codul etic are 8 secţiuni:
 A. Secţiunea care vizează relaţia de
consiliere:
 consilierul trebuie să fie preocupat de binele clientului;
 consilierul trebuie să stabilească o relaţie de încredere
reciprocă şi să respecte drepturile clientului (dreptul la
confidenţialitate, la tratament, la a-şi căuta fericirea)

 B. Respectarea confidenţialităţii – încredere că

ceea ce îi spunem va rămâne confidenţial.

 La ce se referă mai precis confidenţialitatea?

 Cum abordează consilierul informaţia primită de la
client?
 Nu va folosi informaţiile în conversaţiile particulare, nu le
va divulga prietenilor sau cunoscuţilor.

 Informaţiile furnizate de clienţi, rezultatele obţinute la

diverse teste vor fi ţinute în loc sigur, la care sa aibă
acces doar consilierul.

 Există situaţii în care consilierul se vede nevoit să divulge

o serie de informaţii unor persoane care sunt implicate în
sprijinirea clientului (asistenţi sociali, părinţi, profesori,
medici etc.).
 Pentru a împărtăşi informaţia unei terţe persoane, trebuie
cerut acordul clientului.

 Îi vom spune clientului exact ce anume vom împărtăşi

părinţilor, profesorilor sau altor persoane.

 Trebuie să ne asigurăm că informaţia pe care o divulgăm

este necesară celui care o cere şi că într-adevăr, acea
terţă persoană este implicată în suportul clientului.

 Sunt situaţii în care informaţiile date de client se referă la

acte care pot afecta securitatea socială sau pun în pericol
vieţi. În acest caz informaţia poate fi divulgată organelor
de ordine, dar această decizie trebuie să se bazeze pe
argumente foarte solide.
 C. Responsabilitatea profesională –include:
 competenţa profesională;

 modalităţile de a căuta clienţi;

 acreditările consilierului;

 responsabilităţile publice şi faţă de alţi specialişti.

 Consilierul nu trebuie să se angajeze în

rezolvarea unor probleme care depăşesc limitele
pregătirii sale.

 Consilierul nu trebuie să-i creeze clientului

aşteptări nerealiste cu privire la rezolvarea
problemei
 D. Relaţiile cu ceilalţi specialişti – cu angajatorii,
cu angajaţii sau cu asociaţii.

 E. Evaluarea şi interpretarea rezultatelor

 pertinenţa alegerii instrumentelor de evaluare,

 aplicarea şi procesarea informaţiilor

 condiţiile de administrare

 etichetarea şi diagnosticarea clienţilor pe baza

rezultatelor
 F. Cursurile urmate şi supervizarea
 procedurile de selecţie a studenţilor

 pregătirea teoretică şi practică

 formarea profesională a consilierilor de către alţi

consilieri cu experienţă şi cu acreditare în
formare.
 G. Cercetarea şi publicistica
 reguli privind publicarea studiilor de caz

 păstrarea confidențială a datelor persoanelor în

studiile de caz publicate
 raportarea exactă a datelor cercetării este o altă
normă etică ce ţine de această secţiune a codului
 H. Rezolvarea problemelor de natură etică – în
această secţiune sunt stabilite sancţiunile pentru
diverse încălcări ale codului etic.

 Probleme de natură etică pun şi situaţiile de consiliere şi

orientare a elevilor de către profesori.
 Relaţia profesor-elev implică la rândul său respectarea unor
principii etice.
 De exemplu, lipsa de respect şi umilirea elevului în faţa
colegilor săi este o încălcare a eticii profesionale de către
profesor.

Temă de reflecție: Realizați o listă cu principalele aspecte etice pe

care credeți că le implică profesia didactică. Reflectați la consecințele
nerespectării acestora asupra dezvoltării personale și sociale a elevilor.