Fișa I

Adjectivul

Florile albe, galbene și roșii umpleau cu miresmele lor îmbătătoare grădina.

Observații:
 se raportează la un nume (la un substantiv sau pronume) pe care îl califică;
 exprimă diverse însușiri ale obiectului denumit de acesta (florile albe; galbene, roșii;
miresmele îmbătătoare)
 adjectivul are o formă variabilă, acordându-se în gen și număr cu substantivul la care se
referă;
 cunoaște gradarea, exprimând diverse grade de intensitate ale calității (foarte
îmbătătoare);
 stă, de obicei, după substantiv.

Forma din dicționar: alb, galben, îmbătător.

Definiție:
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă, care arată însușirea unui obiect, a unui lucru, a
unui fenomen din natură sau caracteristica unei persoane.

Forma adjectivului
 Cele mai multe adjective au o formă variabilă:
acru- acră- acri- acre; simplu- simplă- simpli -simple;
Desinența indică modificarea formei adjectivului în funcție de gen și număr.
Uneori, pe lângă desinență, poate apărea și altă modificare: frumos – frumoasă.
 Există și adjective care nu-și modifică forma:
Elevă vivace, elev vivace, eleve vivace, elevi vivace

Clasificare
a. după capacitatea de a-și modifica forma:
1. adjective variabile (lung, blând, frumos);
2. adjective invariabile (cumsecade, roz, kaki, lila, atroce, eficace, perspicace, propice, vivace
etc.)

Verifică singur!

b. după originea lor:

1. adjective primare (propriu-zise sau calificative, care sunt moștenite din latină sau
împrumutate din alte limbi): curajos, mic, mare;
2. provenite din verb la participiu:
Lucrarea desenată cu verde era frumoasă.
Cărțile citite sunt comori.

c. După alcătuire:
1. Simple: ager, abil, blajin

2. Compuse: binevoitor, dulce-amărui, sud-american, cumsecade, atotputernic

Atenție!

Adjectivul se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.

Un zumzăit surd de gâze venea din toate părțile.

surd = adjectiv propriu-zis, variabil, se acordă în gen neutru și număr singular cu substantivul
„zumzăit”

Posibilități de combinare

Adjectivul are funcția sintactică de atribut.

Am văzut un film interesant. (ce fel de film?)

Fișa a II-a
Locul adjectivului în raport cu substantivul

A. Frecvent, adjectivul este așezat după substantiv.

A fost odată un împărat viteaz.

B. Înaintea substantivului

Frumosul copil aștepta în parc.

! adjectivul preia articolul hotărât al substantivului.

Compară: copiii zglobii – zglobiii copii

Articolul demonstrativ

Între substantiv și adjectiv se pot intercala și alte cuvinte:

Caietul cel nou era pe bancă, nu cel vechi.

Fata cea harnică a moșneagului a ajutat părul, nu fata babei.
Penarele cele noi și încăpătoare sunt vândute, nu cele vechi.
Copiii cei buni sunt lăudați.

Cel, cea, cele, cei sunt articole demonstrative. Ele fac legătura între substantiv și adjectiv.

Formele articolului demonstrativ:

Masculin: singular: cel, celui

plural: cei, celor
Feminin: singular: cea, celei
plural: cele, celor
Fișa a III-a
Gradele de comparație ale adjectivului

Adi este înalt.

Andrei este mai înalt decât Adi.
Mihai este cel mai înalt din clasă.

Frecvent, adjectivele calicative acceptă gradarea, exprimând gradul în care este posedată o
calitate.
Gradele de comparație sau de intensitate sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a exprima
în ce măsură un obiect are o însușire în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenței
sale.

Gradele de comparație sunt:

1. pozitivul- frumos, inteligent; este gradul nemarcat

2. comparativul se caracterizează prin intensitate, comparație; în cazul comparativului se disting
comparativul:
 de superioritate ( mai frumos, mai inteligent),
 de inferioritate (mai puțin frumos, mai puțin inteligent),
 de egalitate (la fel de frumos, tot așa de inteligent)
3. superlativul se caracterizează prin intensitate maximă a însușirii;
- în cazul lui se disting
 superlativul relativ-se caracterizează prin intensitate maximă și prin comparație;
- de superioritate ( cel mai frumos, cel mai inteligent)
- de inferioritate (cel mai puțin frumos, cel mai puțin inteligent)
 superlativul absolut se caracterizează prin intensitate maximă, fără a o raporta la un
reper
- de superioritate-foarte amabil, foarte inteligent;
- de inferioritate (foarte puțin amabil).

! Nu acceptă gradarea:
-câteva adjective calificative neologice, care etimologic sunt comparative de superioritate în
latină sau superlative latinești: anterior, inferior, posterior, superior, ulterior, extrem, infim,
maxim, minim proxim, suprem, ultim.
-câteva adjective calificative care semantic includ semnificații superlative sau care sunt derivate
cu prefixe superlative: colosal, desăvârșit, extraordinar, gigantic, nemaipomenit, teribil, uriaș,
arhicunoscut, extrafin, hipersensibil, preafericit, străvechi.
- adjective care arată o însușire care nu poate fi modificată: viu, mort, definitiv, complet, unic,
principal, colosal, gigantic;
- sensul nu permite comparația: acvatic, energic, rădăcinos etc.

Rolul stilistic al adjectivului

În textele literare mai ales, adjectivul dobândește valoarea stilistică de epitet.

Epitetul este figura de stil care arată o însușire deosebită, atribuită unei ființe, unui lucru etc.

Ex:
Iarba mătăsoasă foșnea în bătaia vântului.

Epitetul poate fi:

a. ornant – o calitate/însușire (Noaptea frumoasă, splendidă, fermecătoare îl înconjura.)
b. personificator – însușirea este specifică omului (copaci pletoși, soare jucăuș, spaimă vicleană)

Epitetul se folosește frecvent în descrieri de tip tablou sau de tip portret.

Temă
1. de învățat
2. manual, p. 137, ex. 1, 2, 3