Categoria genului

a) Substantivul și sistemul său referențial

b) Statutul categoriei genului
c) Mărcile genului în limba română
d) Clasificările tradiționale (abstract/concret; animat / inanimat) și categoria genului –
discuții

Bibliografie:
Jespersen, Otto, Философия грамматики, Москва, URSS, 263-284.
Dîrul, Alexandru, Note privind categoriile gramaticale clasificatoare // Limba română,
Revista Limba Română, Nr. 11, anul XV, 2005.
Petraș, Irina, Despre feminitatea limbii române // http://www.philologica-
jassyensia.ro/upload/II_2_petras.pdf

Note de curs

a) Substantivul și sistemul său referențial

„Substantivul este partea de vorbire care se declină şi denumeşte obiecte în sens
foarte larg, adică fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări, însuşiri, relaţii” (Gramatica limbii
române, ed. a II-a);
“Substantivul este partea de vorbire care este susceptibilă de un anumit gen şi care îşi
schimbă forma în funcţie de modificările de număr, de determinare şi de caz, iar uneori şi în
funcţie de modificările de gen” (Paula Diaconescu, Structură şi evoluţie în morfologia
substantivului românesc);
„Substantivul este clasa lexico-gramaticală de cuvinte compatibile să se combine cu
mărci de număr, caz şi (parţial) de gen” (I. Iordan, Vl. Robu, Limba română);
„Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte în sens larg al
acestui termen: fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări, însuşiri, relaţii” (Mioara Avram,
Gramatica pentru toţi);
„Substantivul este numele a ceva sau a cuiva” (I. Coteanu, Gramatica de bază a limbii
române);
„Substantivul este o clasă lexico-gramaticală deschisă, ce reprezintă aproximativ
50% din totalitatea cuvintelor limbii române, fiind, alături de verb, o clasă fundamentală,
implicată în definirea celorlalte clase lexico-gramaticale. Se distinge prin următoarele
trăsături: morfologic, prezintă gen fix şi flexiune în raport cu numărul, cu cazul şi cu
categoria determinării; sintactic, poate forma, împreună cu verbul, nucleul unui enunţ şi este
centrul grupului nominal, selectând adjuncţi, între care specifici sunt determinanţii şi
adjuncţii genitivali; semantico-pragmatic, se caracterizează prin modul specific în care îşi
asociază referentul, numai în combinaţie cu un determinant” (Gramatica limbii române. Vol.
I. Cuvîntul).

b) Statutul categoriei genului

Gen natural – entităţile, dacă sînt însufleţite, pot fi de sex bărbătesc sau femeiesc, iar
dacă sînt neînsufleţite, sînt în afara sexului, „neutre”.
Gen gramatical – forma pe care o ia substantivul pentru a arăta că entitatea pe care o
numeşte este de sex bărbătesc, de sex femeiesc sau în afara sexului.
Teze:
Concordanţa dintre genul natural şi genul gramatical.
Neconcordanţa dintre genul natural şi genul gramatical.
Genul la substantiv – categorie fixă
Statutul categoriei genului:
a) categorie gramaticală, bazată pe o opoziţie, în cazul următoarelor clase de
substantive:
- substantive mobile: student – studentă, elev – elevă, gîscă – gîscan, păun – păuniţă
etc.;
- substantive heteronimice: băiat – fată, cocoş – găină, berbec – oaie etc.
- substantive cu gen comun – substantivele care denumesc persoane de ambele sexe,
dar primesc determinative conform sexului natural: nătăfleaţă, pierde-vară etc.;
Remarcă: De substantivele cu gen comun trebuie deosebite substantivele
epicene, care , de asemenea, desemnează entităţi de ambele genuri, dar în cazul cărora acordul
se face cu genul gramatical, şi nu cu cel natural (zimbru, mistreţ, gazelă, furnică etc.)
- substantive inanimate de gen masculin sau feminin la care genul se stabileşte prin
analogie;
b) categorie lexicală, în cazul cînd redă o proprietate a obiectului:
- substantivele ce denumesc entităţi animate şi sînt de genul gramatical masculin sau
feminin;
- substantive inanimate de genul neutru.
Concluzie:
 c) Mărcile genului în limba română

În limba româna substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru

a) Genul masculin pentru fiinţe de sex bărbătesc sau lucruri care, prin obisnuinţă sunt
socotite masculine (om, cal, pom);
b) Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin tradiţie, feminine
(pisica, floare, carte);
c) Genul neutru, în general, nume de lucruri (cer, stilou, nume).

Substantive epicene - acele nume de animale, păsari sau insecte care au o singura formă
pentru masculin şi feminin (gândac, tântar, fluture, elefant etc.).
Substantive mobile - nume de fiinţe care au o formă pentru masculin (copil, profesor) si
alta pentru feminin (copilă, profesoară).
Motiunea – procedeul prin care se formeaza substantivele feminine de la cele masculine
şi/sau invers (elev/eleva, raţă/răţoi etc.). Cele mai frecvente sufixe moţionale sunt: feminine
(-ă, -iţă, -ească, -că, -oaică, -toare), masculine (-oi, -an).

d) Clasificările tradiționale (abstract/concret; animat / inanimat) și categoria genului –

discuții