Data: 17.10.

20

Grupa: DRA11M

Numele/Prenumele: Chergan Zinaida

1) Note de curs
a) Segmentarea lingvistică a timpului. Timpul verbal
Trecutul este ceea ce este anterior momentul în vorbire, viitorul este ceea ce este postereorul
momentul vorbirii. Așa dar, aceasta înseamnă că prezentul e în adveșnică mișcare, implicată de
ființa umană. Așa ca ființa umană segventează spațiul, tot așa ființa umană segventează timpul.
Din auza aceasta timpul este permanent cu noi și expresia „ i s-a terminat timpul” cumva e o
justificație, pentru că fiiecare om timpul său, și este un Continuu-Prezent.

Există un aşa-numit timp biologic, legat de trăsături fundamentale ale vieţii cum sînt
metabolismul, reproducerea, creştereaşi dezvoltarea.
În ceea ce priveşte timpul psihologic, caracterul său subiectiv este evident. Sporirea
cantităţii de informaţie procesată duce la o dilatare a timpului psihologic.

Timpul Cosmologic este ireversibil ( nu te poți întoarce în viitorul, nu revini acum 2 ani, să vezi
sau să faci ceva). Prin prisma receptării de către personalitatea umană, timpul cosmologic
îşipierde calităţile obiective „deformîndu-se” prin subiectivare, dezvoltîndcalităţi noi ale unui
timp cu valoarea de sentiment.

Timpul lingvistic – prin formele limbii, mai ales prin texte, căci putem să ne ducem în trecut sau
spre viitor. Timpul lingvistic este, de fapt, reflectarea timpului real (obiectiv). Însă între
timpul real şi cel lingvistic, ca, de altfel, şi între structura limbii şi reflectarea realităţii în
conştiinţa noastră, nu există o corespondenţă univocă. Altfel zis, timpul lingvistic se exprimă prin
prisma timpului subiectiv al vorbitorului, reflectînd atitudinea acestuia faţă de timpul real.

b) Timpul în viziunea lui Gustave Guillaumme

Gustave Guillaumme ne propune să pătrundem în fenomenul limbii și să urmărim cum se
produce geneza timpului în gândirea umană, care e mihanismul psihic, prin care se produce
timpul.

Originalitatea omului nu constă doar în sesizarea scurgerii timpului, adică în întelegerea faptului
că timpul trece, dar și indicsarea lui în formele umane – omul a avut capacitate de a materializa
timpul.
El constituie că ceia ce s-a produs în diahronie, atunci cînd s-a stabilit pentru o limbă sistemul
temporal se întîmplă în capul nostrum de fiecare dată, dacă noi nu conștientizăm acest lucru.
(teoria)

. Timpul poate fi imaginat drept echivalent unei linii unidimensionale şi infinite, de cele
mai multe ori, orizontală.

∞ __________________________________ ∞

În concepţia lui Guillaume [Guillaume, p. 66] formele sistemului verbal pot fi interpretate
în raport cu procesul de reprezentare a timpului. El numeşte această axă – axa timpului
cronogenetic(geneza timpului), iar operaţia mentală e numită cronogeneză. Grafic această
formare a imaginii timp se poate reprezenta în felul următor: (etapele)
Latitudinea 1 Prima etapă (acţiune posibilă de realizat)
infinitivul participiul gerunziul

Latitudinea 2 A doua etapă (imagine în curs de formare)

conjunctivul

Latitudinea 3 A treia etapă (imagine – timp încheiată)

indicativul

La Gustave Guillaume Timpul=Aspectul=Modul – sunt legate, nu există timp înafara

modului, în Româna nu există nici aspect(Perfect simplu, Perfect Compus) înafara.

-infinitivul, participiul, gerunziul

Participiul – se caracterizează un nivel de descindentă, arată o acțiune încheată(luctrat,

desenat ș.a.).

Gerunziul – se caracterizează printr-un nivel de ascindență și descindență (terminat și

neterminat). Întălefem că partea de aceasta actiune s-a consumat, dar ea continuă.
(Delimitarea Prezent, Trecut, Viitor încă nu s-a produs, și există deabia conceptual
acestui acțiune în ascendență, descindentă, punct de pornire pentru timp.)

Categoria timpului include trei valori fundamentale: trecut, prezent, viitor şi trei opoziţii
fundamentale: prezent – trecut, prezent – viitor, trecut – viitor.

În limba română există 5 moduri personale și 4 moduri nepersonale

-Modul prezutiv – arată o acțiune presupusă la przent sau la trecut ( eu voi fi cântat – la trecut, tu
vei fi cântând ). Arată o actiune presupusă la trecut sau la prezent.

-voi fi cântat – e participiu, ce arată acțiunea închiată.

- Voi fi cîntînd – getunziu, care arată o acțiune partial.

- Modul Imperativ –are doar Prezent (vrea să cântă, desenează) dar acest prezent întotdeauna e
orientat spre viitor.

2) Categoria Timpului în poezia „ Jîlțul verde” de Mihai Ursachi

„Crengie toamnei se scutură-n/ m-așez” – Timpul Prezent

„crengile care în floare/ intrau printre gratii odinioară” – Perfect Simplu

"...stă arcul – Prezent

am tras într-o floare.. – Perfectul Compus."

"Acum e tîrziu si se face-ntuneric – Prezentul și Perfectul Compus

mă scufund – Imperfectul "

"Câți ani să mai fie, ce oră a fost/...pendulă stă – Viitorul 1 și Timpul Prezent "

"Am fost mai întîi.../în ce te mai legeni tu Ana., te legeni... – Perfectul Compus și Prezentul"

"...nu uit și nici nu țin minte

ce-a fost mai tîrziu, ce-a mai fost înainte"

"Iată, aprind iarăși sfeșnicul, iată,

/...odată, vreodată..."

"acum e tirziu,si se face-ntuneric"

"un plinset anume strabate prin vremuri"

"lumina in sfesnic abia de mai arde"

"e foarte tirziu si de tot intuneric/si ma scufund intr-un calcul himeric"

"paianjenii tes imprejuru-mi la fire"

Autorul mai mult folosește Prezentul cu Perfectul Compus și uneori se întâlnește viitorul.

Aproape toate expresii, indicate mai sus, redau categoria timpului. Datorită lor autorul îl duce pe
citirorul la cugetarea sfârșitului unei vieți, apusul omului care e ca „crengile care în floare/ intrau
printre gratii odinioară”. In special se repetă cuvantul "intuneric și calcul himeric."

Aici poate fi observant timpul psihologic și biologic și se arată că originalitatea omului nu

constă doar în sesizarea scurgerii timpului, adică în întelegerea faptului că timpul trece, dar și
indicsarea lui în formele umane.