Laboratorul nr.

2: Limba română, un monument de civilizație românească

1. Prezentați și comentați originea limbii române

2. Demonstrați, cu referire la straturile lingvistice, relația civilizației române cu realitățile de cultură și de

civilizație europeană.

1)Originea limbii române este legată de procesul de formare a poporului român, proces de sinteză daco-
romană.

Originea limbii române este legată de procesul de formare a poporului român, proces de sinteză daco-
romană, asupra căruia s-au exercitat în timp şi alte influenţe.

Procesul de formare a limbii române este unul complex şi de lungă durată.face parte din familia limbilor
romanice alături de limba franceză, italiană, spaniolă şi portugheză.

Toate limbile romanice au evoluat din limba latină populară, folosită în vorbirea familiară.

Procesul de formare a limbii române a fost unul complex. Începerea procesului de romanizare este
reprezentat de cucerirea Daciei de către romani în urma războaielor daco-romane dintre anii 101-102 şi
105-106. Dacia, transformată în provincie romană a fost colonizată masiv de populaţii latinofone „din
toatălumea romană” aşa cum afirmă Eutropius.

Romanizarea Daciei a fost rezultatul unei acţiuni îndelungate în domeniul politic, economic, social,
cultural şi spiritual.

Structura limbii române

Substratul limbii române – mai puţin de 200 de cuvinte din limba traco-dacă, multe dintre aceste cuvinte
desemnează elemente fundamentale ale civilizaţiei: vatră, copil, moş, a moşteni

Stratul limbii române – latin; aproximativ 80% din fondul principal de cuvinte ale limbii române, inclusiv
vocabularul creştin de bază (biserică - basilica) provin din latina vorbită.

Adstratul limbii române – slav meridional

6) Începuturile scrisului

Începuturile scrisului în limba română se regăsesc în secolul al XVI-lea. Primul document în limba
română care s-a păstrat este Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului, din 1521.

Despre dezvoltarea scrisului în limba română se poate vorbi abia după mijlocul secolului XVI, de când
provin numeroase mărturii directe originale precum acte, donaţii, testamente sau traduceri ale unor
texte religioase.

7) Texte traduse în secolul al XVII-lea

Textele traduse au conţinut variat, unele ieşind din sfera strict bisericească: cărţi bisericeşti (Cazania lui
Varlaam, 1643; Noul Testament de la Bălgrad, tradus de mitropolitul Simion Ştefan în 1648; Psaltirea lui
Dosoftei în 1673 şi Biblia de la Bucureşti în 1688); cărţi juridico-administrative (în vremea lui Matei
Basarab şi a lui Vasile Lupu se tipăresc cărţi de legi Pravila de la Govora în Muntenia, 1646 şi Pravila
Aleasa, în Moldova); cărţi populare (Alexandria, 1620; Floarea darurilor, 1620).
8) Prima gramatică românească

Prima gramatică românească aparţine lui Dimitrie Eustatievici Braşoveanul (1757), iar prima gramatică
tipărită a limbii române este „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” din Viena în 1780, scrisă
de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai. Cum lucrarea a fost redactată în limba latină şu cu exemple
româneşti, autorii demonstrau latinitatea limbii române şi o făceau cunoscută cărturarilor străini. Pentru
reprezentanţii Şcolii Ardelene, latinitatea a devenit argument de afirmare a identităţii naţionale.

Academia Română

Procesul de normare al limbii române începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu
înfiinţarea Academiei Române. Atunci, ca urmare a trecerii de la grafica chirilică la cea latină, se
declanşează aşa numitul „război al limbilor” care va duce în final la fixarea normei lingvistice şi va
accelera totodată procesul de definitivare a normelor unice ale limbii literare. Lupta s-a dus şi pentru
impunerea unuia dintre cele două sisteme de scriere, cel etimologic şi cel fonetic, problemă depăşită în
1880 când Academia Română adoptă noul proiect de ortografie. După această dată se poate vorbi în
mod clar despre o limbă literară unitară şi modernă. În anul 1904 apare primul Îndreptar ortografic.

Concluzii

Limba română, un monument de civilizație românească

Despre procesul de romanizare, majoritatea specialiştilor consideră că s-a desfăşurat începând cu

secolul I î.Hr. şi până în secolul al VII-lea d.H. Procesul de formare a limbii române este unul complex şi
de durată.

În ciuda împrumuturilor din alte limbi cu care a venit în contact, româna este o limbă romanică
pentru că structura gramaticală şi vocabularul de bază sunt majoritar latine.

Răspândirea scrisului şi a tiparului au determinat ca pe parcursul a trei secole, limba română să

se unifice definitiv în structura pe care o cunoaştem acum.

Originea Si Evolutia Limbii Romane

Mihai Burnei