Abilități fundamentale necesare în

consilierea și orientarea elevilor.

Atribuții ale consilierului
 Competenţele şi abilităţile implicate în
consiliere depind de nivelul la care se
realizează acest proces:

 secvențe de consiliere ca parte a funcției didactice

 acțiuni de consiliere corelate cu funcția didactică,

dar cu un anumit grad de specializare

 acțiuni de consiliere realizate separat de funcția

didactică de către specialiști
CONCLUZIE: Consilierea oferă un cadru de siguranță unde elevul
se simte înțeles și susținut, fără a fi judecat.

 Ce câștigă?

 Deschidere față de propriile experiențe – le conștientizează

 Înțelegerea complexității sentimentelor și trăirea lor autentică
 Conștientizarea realității (interne și externe),
 Descoperirea resurselor personale – cele care ar putea să-l ajute
în adaptare
 Conștientizarea responsabilității proprii în procesul dezvoltării
personale și al schimbării.
 „Părinții nu au reușit să exprime iubirea lor față de mine, pentru că nu au
conștientizat consecințele acestei lipse pentru viața mea și a lor…Dar eu
pot învăța să fac acest lucru pentru a mă dezvolta și pentru a mă bucura
de ceea ce ne oferă exprimarea emoțională.”
Versavia Curelaru
 Nelson-Jones (2009) clasifică abilitățile
necesare consilierii în funcție de cele trei
dimensiuni ale personalității:

comportamentală – abilități de
comunicare și acțiune

cognitivă – abilități mentale

emoțională – abilități emoționale

 Abilități de comunicare și acțiune

 capacitățile și eficiența persoanei în a adopta

comportamente observabile, benefice pentru construirea
relației dintre consilier și client și pentru derularea eficientă
a procesului de consiliere.

 Persoana implicată în oferirea sprijinului trebuie să cunoască

modalitățile prin care poate transmite mesaje eficiente
interlocutorului:
 Mesaje verbale (cuvinte)
 Mesaje vocale (intensitatea vocii, timbrul, accentul, ritmul etc.)
 Mesaje corporale (privire, contact vizual, postură, gesturi etc.)
 Mesaje de atingere (permise/nepermise, blânde/agresive,
delicate/ferme)
 Mesaje de inițiere a acțiunii (atunci când interlocutorii nu sunt față în
față, prin scrisori, invitații, anunțuri etc.)
 Abilități mentale
 înțelegerea cadrului intern de referință al propriei persoane,
dar și al celorlalți – capacitatea de explorare, înțelegere și
restructurarea a cognițiilor
(a se revedea terapia rațional-emotivă a lui Albert Ellis, unit.
învățare nr. 2).

 Consilierul sau persoana implicată într-o relație de ajutor

trebuie:
 să creadă în capacitatea sa de a dezvolta potențialul mintal
prin exersare
 să dezvolte abilitatea de a controla propriile gânduri, astfel
încât ele să ghideze eficient comunicarea și acțiunea.
 Abordarea rațional-emotivă în consiliere
(Albert Ellis)
 Emoţiile sunt consecinţa directă a felului în care gândim cu
privire la evenimentele / situaţiile cu care ne confruntăm.

 Modul de gândire (adaptativ/funcțional sau

dezadaptativ/disfuncțional) poate fi identificat/depistat.

 Odată identificate, gândurile dezadaptative pot fi schimbate.

 Schimbarea gândurilor modifică emoţiile resimţite și apoi

răspunsurile /comportamentele.

 Schimbarea gândurilor dezadaptative presupune implicare şi

efort voluntar.
 Modelului ABC (A. Beck, apud David, 2006)

 Nu situațiile/evenimentele sunt cele care determină

consecințele emoționale, cognitive, psihofiziologice și
comportamentale ale persoanei, ci interpretarea acestor
evenimente.

 A = Situațiile cu care ne confruntăm (activating events).

 B = Gândurile, convingerile, credințele declanșate de

evenimentul activator (beliefs).

 C = Consecințele procesării mentale a evenimentului activator

 Gând dezadaptativ/disfuncțional: „Of, am luat
notă proastă, mereu nu mă descurc, nu sunt așa
inteligent, nu sunt bun de nimic”.

Sunt o persoană Emoție negativă:

Nota proastă lipsită de valoare, deprimare,
probabil nu sunt descurajare,
inteligent. frustrare
 Gând adaptativ/funcțional: „Am luat notă
proastă. Trebuie să văd ce s-a întâmplat (nu am
învățat cum trebuie, profesorul nu a notat corect
etc.)”
Voi analiza cauzele Emoție negativă
Nota proastă acestei note să văd de nemulțumire,
dacă o pot supărare, dar nu
îmbunătăți descurajare, furie
etc.
 Exemplu de eveniment activator:
studentul a pierdut locul bugetat
Gândurile/convingerile Emoţii Gândurile/convingerile Emoţii
despre eveniment negative despre eveniment negative
funcţionale disfuncţionale
E neplăcut că am suferit o astfel Tristețe, Nu pot accepta această Deprimare
de pierdere, dar pot merge mai supărare pierdere, nu trebuia să se
departe, voi găsi o soluție etc. întâmple. Cum am putut să
ajung aici? Of, nu sunt bun
Evaluarea de nimic.
comportamentului, nu a Evaluare globală
persoanei negativă
Mi-aş fi dorit să nu se fi Îngrijorare Nu trebuia să păţesc aşa Anxietate și chiar
întâmplat aceasta. Este neplăcut ceva. Este îngrozitor, ce mă panică
și va trebui să caut o soluție. voi face acum? De unde
Evaluare nuanţată gradului voi plăti taxa?
de amenințare Catastrofare
Îmi pare rău că n-am putut face Regret Ar fi trebuit să fac mai Vinovăție
mai mult. mult. Este numai vina mea
Părere de rău că.
Autoculpabilizare
Mă deranjează că va trebui să Nemulțumire Nu-mi vine să cred că sunt Furie
plătesc taxă, dar totuși nu este la cu taxă. Mă apucă nervii
sfârșitul lumii. când mă gândesc la asta.
Toleranţă la frustrare Intoleranță la frustrare
 Iată câteva abilități mentale utile adaptării, care pot
ajuta în procesul de consiliere:

I. Crearea limbajului intern – a reflecta cu privire la

limbajul intern propriu, la consecințele acestuia asupra
emoțiilor și acțiunii și a-l restructura atunci când acesta nu
este benefic.

 Exemplu Limbajul intern negativ derulat în timpul învățării

conținuturilor unui curs: „Dacă nu iau acest examen sunt
terminat” (este un gând negativ disfuncțional)

Consecința la nivel emoțional: anxietate, deznădejde

Consecința la nivelul acțiunii: supramotivare cu învățare febrilă, fără un

management eficient al învățării sau submotivare cu amânarea învățării.
II.Crearea regulilor – a reflecta la regulile pe care le avem, la
caracterul realist sau nerealist al acestora și a schimba regulile
care nu au la bază argumente raționale.

 Exemplu „Oamenii trebuie să se comporte totdeauna bine cu

mine.” – Este o regulă realistă?
Cum am putea formula o afirmație mai realistă?

III. Crearea percepțiilor – a testa corectitudinea percepțiilor

pe care le avem pentru a stabili dacă ele corespund realității.

 Exemplu Un elev poate afirma: „Părinții mei nu mă iubesc”.

Este percepția pe care o are cu privire la dragostea părinților
față de el, după ce aceștia au refuzat să-i cumpere un obiect
foarte scump. După mai multe discuții cu părinții poate afla că
percepția sa este falsă.
 Abilități emoționale

 se referă la capacitatea de:

 a conștientiza și recunoaște propriile emoții și pe

ale celorlalți

 a regla emoțiile proprii

 a gestiona relațiile cu ceilalți

G. Diac & V. Curelaru
 Tipologia emoțiilor:
1. Dupa polaritatea emoţiei:
 Pozitive –(bucurie, surpriza);
 Negative- (tristete, mânie, dezgust);

2. Dupa funcționalitatea lor (in functie de consecintele comportamentale ale

acesteia raportate la scopurile persoanei ) sunt:
 Funcționale (mulţumire, bucurie, satisfacţie, ingrijorare, tristeţe,
nemulţumire, părere de rău, regret);
 Disfuncționale (anxietate exagerată, deprimare, furie,vinovăţie, ruşine);

3. Dupa discordanţa dintre nevoile, convingerile, obişnuinţele individului şi

situaţiile sau evenimentele vieţii
 emoţii mobilizatoare - care sporesc activitatea, măresc forţa şi energia
persoanei;
 emoţii demobilizatoare, care diminuează energia şi activismul persoanei.

G. Diac & V. Curelaru

 O altă clasificare a abilităților de consiliere
(Evans și col.,1989; Nelson-Jones, 2009;
Hornby, 2003)

 Deprinderea de a-l asculta pe client

 Adresarea întrebărilor. Încurajarea minimală
 Parafrazarea (Reflectarea conţinutului)
 Reflectarea emoţiilor și sentimentelor
 Integrarea comportamentelor, gândurilor şi sentimentelor
 Abilitatea de structurare a şedinţei de consiliere în cinci stadii
 Confruntarea
 Autodezvăluirea. Comunicarea emoţiilor şi a stării de prezenţă
 Deprinderea de a-l asculta pe client
 Ascultarea poate fi evaluată având în vedere următoarele
aspecte:

 Contactul vizual
 exprimă emoțiile și gândurile noastre. durata contactului vizual în
cursul unei interacțiuni variază între 28% și 70% din durata acesteia
 contactul vizual este intermitent
 contactul vizual depinde de starea afectivă și de caracteristicile de
personalitate ale interlocutorilor

 Stilul de vorbire (vocea) – trebuie să exprime interes pentru

ceea ce-i spune clientul
 Limbajul corporal atenţional
 În cursul unui discurs 55% din mesaj este transmis nonverbal, 38%
paraverbal (tonul, intensitatea, timbrul vocii) și doar 7% pe cale verbală
(citat din Dafinoiu, 2002).
 Este indicată poziţia relaxată (dar nu greoaie sau molatică) și deschisă,
cu corpul uşor aplecat în faţă.
 Se recomandă așezarea celor doi interlocutori astfel încât umărul stâng
al clientului să fie opus umărului drept al consilierului sau de a se așeza
ușor răsucit, într-un unghi ascuțit față de client.
 O postură încordată din partea consilierului poate transmite îngrijorarea,
preocupare acestuia pentru problemele personale sau graba.
 Așezarea brațelor poate exprima gradul de deschidere al interlocutorilor
(brațele încrucișate pe piept înseamnă închidere față de celălalt sau
protejarea sinelui).

 Comportamentul verbal – consilierul nu trebuie să introducă în

discuţie un subiect nou, ci să se refere la ceea ce a fost deja spus pentru a-i
dovedi clientului atenția sa asupra a ceea ce a exprimat.
 Deprinderile de a adresa întrebările
sau invitaţia deschisă de a vorbi

 Prin întrebările sale consilierul trebuie să exprime o invitaţie

deschisă la discuţie. El poate utiliza două tipuri de întrebări:
 Întrebări închise – care pun accentul pe fapte concrete.

Exemple: Ce vârstă ai? Cum te numești?

Deşi utile pentru obținerea unor informații precise cu privire

la client, aceste întrebări se folosesc mai puţin, iar uneori
pot sugera o lipsă de interes din partea consilierului și pot
închide comunicarea.
 Întrebări deschise – permit deschiderea comunicării și oferă
celui consiliat posibilitatea de:
 a exprima mai bine propriile opinii
 a explora propriile gânduri și sentimente

 Exemple: Cum? Ce? Ai putea să-mi spui despre ce vrei să

vorbim astăzi? Ce faci când te simţi deprimat? etc.
 La începutul consilierii - întrebările deschise trebuie să alterneze
cu cele închise.
 Apoi este mai bine să predomine întrebările deschise care îi
permit clientului să comunice situaţia sa şi îi dau de asemenea
încredere în consilier.
 Întrebările trebuie să se axeze pe probleme specifice şi pe
situaţii concrete: Ce a spus persoana cealaltă, ce a făcut? Ce ai
spus tu în aceasta situaţie?
 Trebuie evitate întrebările care sugerează răspunsul, cele de tip
interogatoriu și cele ambigue.
 O altă clasificare a tipurilor de întrebări
(Nelson-Jones, 2009)
 Întrebări despre sentimente și reacții fizice: „Ai vreo
imagine vizuală care să exprime acest sentiment?” „Ce ai
simțit în acel moment?”; „Poți descrie ce simte corpul tău
când trăiești aceste emoții?”
 Întrebări cu privire la modul de a gândi: „Ce ți-a trecut
prin minte, în acel moment?”, „Cât de frecvente sunt aceste
gânduri?”, „Crezi că aceasta este singura explicație pentru
comportamentul pe care îl adopți în situația de examen?”
 Întrebări privind comunicarea și acțiunea: „Crezi că
modul în care ai reacționat verbal a avut un impact pozitiv
asupra mamei tale?”, „Ce anume din ceea ce i-ai spus
profesoarei de matematică crezi că a supărat-o?”, „Care au
fost consecințele modului în care ai acționat atunci?”
 Încurajarea minimală
 Cum putem încuraja o persoană mai puțin
comunicativă să se exprime?
 Încurajarea minimală
 Încurajare non-verbală prin menţinerea unui contact vizual
adecvat și postură de ascultare.
 Încurajare verbală: intervenții scurte, uneori monosilabice,
prin care consilierul îl determină pe client să continue discuţia
sau să dezvolte un anume subiect.
Exemplu: De ce? Apoi? Şi? etc.
 Tăcerea: consilierul îi dă timp clientului pentru a răspunde. O
tăcere îndelungată, mai ales atunci când clientul e în
încurcătură poate însă să-l inhibe.
 Refolosirea cuvintelor-cheie: pentru a obţine mai multe
informaţii despre un aspect care pare important consilierul va
repeta cuvintele-cheie spuse de client sau chiar o frază scurtă
pe care acesta din urmă tocmai a folosit-o:
Exemplu, un elev îi poate spune consilierului: „Nu mai vreau
să-mi amintesc de acea vacanță traumatizantă”. Consilierul:
„Vacanță traumatizantă?”
 Parafrazarea (reflectarea
conținuturilor/înțelesurilor)

 Exemplu de parafrazare
 Elevul (în conflict cu colegii săi): Chiar fac tot ce pot să mă
înțeleg cu ei.
 Profesorul (încurajare minimală): Faci tot ce poți ca să te
înțelegi cu ei?
 Profesorul (parafrazare): Ai încercat mai multe strategii
pentru a te înțelege cu ei?
 Profesorul (interpretare): Vrei să spui că, de fapt colegii tăi
sunt vinovați pentru că nu te poți înțelege cu ei?
 Exemplu de parafrazare cu rol de conștientizare asupra
a ceea ce spune elevul:
 Elevul: „Numai pe mine mă vedeţi atunci când nu particip la
lecţie.”
 Profesorul (parafrazare): „Vrei să spui că nu am mai făcut
niciodată observaţii şi altor colegi de-ai tăi?”,
 Elevul: „Nu, nu asta am vrut să spun, dar mi se pare că pe
mine mă vedeţi mai des…”.
 Exemplu de parafrazare cu rol de clarificare a ceea ce
spune elevul:
 Elevul: „Mă enervează faptul că profesorul de engleză nu e
niciodată mulţumit de performanţele mele la această
disciplină.”
 Profesorul (parafrazare): „Te enervează faptul că rezultatele
tale la engleză nu sunt cele dorite de tine sau consideri că
profesorul îţi cere prea mult?”
 Reflectarea emoțiilor și sentimentelor

 Conștientizarea, identificarea și denumirea unor emoții și

sentimente care nu sunt totdeauna clare clientului.

 Emoțiile pot fi exprimate prin cuvinte cu încărcătură afectivă

sau prin metafore, prin limbajul paraverbal și nonverbal.

 Cunoașterea emoțiilor proprii de către client este importantă

pentru înțelegerea reacțiilor și comportamentelor pe care le
adoptă în diverse circumstanțe.
 Exemplu
 Consilierul „Când vorbești despre prietenul cu care te-ai
certat, răzbate din glasul tău furia.”.
 Clienta (confirmă și definește mai clar emoția pe care o
resimte): „Da, sunt furioasă pe mine, ca nu am reușit să
gestionez bine situația.”

 Exemplu
 Consilierul: „Observ în vocea ta o urmă de regret pentru
că nu ți-ai terminat studiile?”
 Clientul (infirmă și clarifică): „Nu, nu este regret, ci o
oarecare supărare că nu am reușit să-mi conving părinții
că m-am realizat mai bine implicându-mă în afaceri.”
 Integrarea comportamentelor, gândurilor şi
sentimentelor
 Realizarea unei sinteze a informaţiilor prezentate de client
 Detașarea temelor centrale ale situaţiei puse în discuţie
 Recapitularea și organizarea esenţialului din ceea ce a relatat
clientul:
 la începutul unei şedinţe: pentru a recapitula ceea ce s-a realizat în
şedinţa precedentă;

 pentru a clarifica o problemă, atunci când aceasta este complexă, pentru

a putea apoi continua;

 pentru a trece de la o temă la alta, pe parcursul unei şedinţe de

consiliere;

 pentru a aduna la un loc tot ce s-a spus în cursul unei şedinţe de

consiliere;

 pentru a aduna la un loc cele spuse pe parcursul mai multor şedinţe de

consiliere.
 Abilitatea de structurare a şedinţei de
consiliere în cinci stadii
 Primul stadiu – stabilirea relaţiei de consiliere şi
structurarea şedinţei.
 Al doilea stadiu – obţinerea de informaţii, definirea
problemei şi identificarea părţilor pozitive ale clientului.
 Al treilea stadiu – determinarea rezultatelor dorite. Aceste
scopuri-rezultat pot fi grupate în trei categorii:
 scopuri care au în vedere eficienţa relaţiilor
interpersonale ale clientului;
 scopuri care vizează eficienţa clientului în muncă;
 scopuri care vizează autoaprecierea clientului.
 Al patrulea stadiu – explicarea alternativelor şi găsirea
soluţiilor. Se va face o listă a alternativelor şi se stabilesc şi
priorităţile acţiunilor posibile. În acest stadiu este foarte
importantă deprinderea consilierului de a încuraja
exprimarea clientului prin tehnica întrebărilor.
 Al cincilea stadiu – generalizarea şi transferul învăţării.
Consilierul trebuie să se asigure că s-a produs într-adevăr o
schimbare în conduita clientului şi că el va acţiona pe baza
celor învăţate.
 Confruntarea (provocarea și feedback-ul)
 Are ca scop:
 îndreptarea atenției clientului spre sine, spre
incongruențele vieții proprii;
 sesizarea inconsecvențelor, a contradicţiilor dintre
atitudinile, gândurile şi comportamentele clientului.
 dezvoltarea unor perspective noi cu privire la probleme
 Clientul poate sesiza inconsecvențe și contradicții:
 între mesaje
 între cuvinte și acțiuni,
 între valori și acțiuni,
 între afirmațiile anterioare și cele prezente, între evaluările
proprii și cele ale altora.
 Confruntarea NU trebuie să fie moralizatoare și evaluatoare
(SA NU JUDECE PE CEL DIN FAȚA NOASTRĂ)
 Exemple de inconsecvențe
 „Îmi spuneți că sunteți supărat pe el pentru ceea ce a făcut,
dar cu toate acestea doriți să vă petreceți timpul împreună.”
 „Spuneați că fiica dvs. nu vă ajută niciodată, dar astăzi îmi
spuneți că uneori se ocupă de menaj.”
 „Îmi spuneți că vreți să vă petreceți mai mult timp cu copilul,
dar pe de altă parte nu reușiți să renunțați la desele
dumneavoastră ieșiri în oraș.”
 „Continui să spui că îţi iubeşti prietenul, dar cu toate acestea
vă certaţi în mod constant”,
 „Spui că te simţi confortabil când vorbeşti despre dificultăţile
tale, dar niciodată nu te uiţi în ochii mei atunci când discutăm
despre ele.”
 Autodezvăluirea. Comunicarea emoţiilor şi a
stării de prezenţă
 Se utilizează doar pentru a favoriza deschiderea clientului şi
pentru a-i întări convingerea că este înţeles cu adevărat.

 Dezvăluirea unor gânduri sau emoții care dovedesc implicarea

consilierului
Exemplu „Îmi pare rău să te văd așa trist”, „Apreciez modul în
care ți-ai realizat sarcina.”
 Dezvăluirea de informații personale: poate fi inițiată de consilier
sau poate fi un răspuns al acestuia la întrebările clientului.
 Exemplu: Clientul (întreabă): „Dvs. nu vi s-a întâmplat să fiți
anxios la un examen?” Consilierul poate împărtăși din
experiența sa legată de examene dacă consideră că această
dezvăluire îl ajută pe client să se deschidă.
 Dezvăluirea de informații personale (trăiri și gânduri) de
către persoanele care acordă sprijin poate fi admisă atunci
când experiențele lor anterioare sunt similare cu cele ale
clienților, dar numai în anumite condiții:
 sinceritatea consilierului;
 relevanţa celor destăinuite (Oferă doar informații care pot fi
relevante pentru cazul clientului, în interesul acestuia și nu în interes
personal)
 efectuarea destăinuirii la timpul prezent şi cu referire la client: „Mă
simt mişcat de experienţa ta”;
 utilizarea verificării: consilierul trebuie să afle răspunsul clientului
faţă de destăinuirea sa: „Credeţi că seamănă cu situaţia
dumneavoastră?”
 pot fi dezvăluite experiențe trecute, în care consilierul nu mai este
implicat emoțional.
 Se poate vorbi doar despre propria persoană, evitând informații
despre terți.