PLAN DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

CONSILIERE DE GRUP
INTELIGENȚA SOCIO-EMOȚIONALĂ
ȘI REUȘITA ÎN VIAȚĂ
1
CUPRINS
I. ARGUMENT PRIVIND MOTIVAȚIA ALEGERII TEMATICII PENTRU CONSILIEREA
DE
GRUP
II. DATELE DE IDENTIFICARE ALE GRUPULUI ȚINTĂ
III. SCOPUL CONSILIERII DE GRUP
IV. OBIECTIVELE CONSILIERII DE GRUP
V. DURATA CONSILIERII DE GRUP
VI. ACTIVITĂȚI TEMATICE/MODULE SĂPTĂMÂNALE DE CONSILIERE DE GRUP
PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ A ADOLESCENȚILOR DIN GRUPUL ȚINTĂ
VII. METODE ȘI INSTRUMENTE PENTRU DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE
CONSILIERE ÎN DINAMICĂ DE GRUP
VIII. CAIETUL DE PRACTICĂ PENTRU ADOLESCENȚII DIN GRUPUL ȚINTĂ
IX. IMPACT/REZULTATE AȘTEPTATE ALE CONSILIERII DE GRUP
X. SUSTENABILITATE
XI. OBIECTIVE PE TERMEN LUNG
XII. SUPORT INFORMAȚIONAL PENTRU ADOLESCENȚII DIN GRUPUL ȚINTĂ
XIII. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
2
INTELIGENȚA SOCIO-EMOȚIONALĂ
ȘI REUȘITA ÎN VIAȚĂ
I. ARGUMENT PRIVIND ALEGEREA TEMATICII PENTRU CONSILIEREA DE GRUP
De ce au adolescenții nevoie să participe la un grup de dezvoltare personală cu tema: Inteligența
emoțională și reușita în viață?
„Ingredientul secret” sau „Factorul X” al dezvoltării personale, dar și al reușitei
socioprofesionale,
este inteligența socio-emoțională, adică o gamă întreagă de tipuri de abilitati care sunt
prezente la fiecare ființă umană, într-o formă incipientă, potențială, dar care nu funcționeaza într-
un
mod epigenetic la toată lumea la fel, în toate grupurile sociale, pentru a dobândi prim-planul
contextual
într-o anumită perioadă de dezvoltare.
Modelul epigenetic de funcționare a celor cinci tipuri mentale (mintea structurată, mintea
sintetică, mintea creatoare, mintea respectuoasă, mintea etică) a fost introdus în dezvoltarea
psihologică de Erick Erikson, care a fost profesorul unui alt psiholog și autor celebru, Howard
Gardner de la Harvard, recunoscut ca „unul dintre cei mai influenți psihologi ai generației sale”
(The
Economist) și apreciat pentru contribuția sa drept „una dintre cele mai creative minți din
domeniul
științelor sociale” (Martin Seligman, directorul Centrului de Psihologie Pozitiva, Universitatea
Pennsylvania), pentru că a reușit să inspire oamenii să-și schimbe percepția despre succes și i-a
stimulat
pe cititorii săi să-și folosească mintea pentru a dobândi deprinderi mentale noi și a înțelege
noțiunea de
„a fi destept” altfel (The Financial Times).
Sprijinindu-se pe teoria sa despre inteligențele multiple (inteligența abstractă, inteligenta
practică, inteligența emotională, inteligența socială, inteligența estetică, inteligența kinestezică),
Howard Gardner a identificat și o succesiune temporală pentru realizarea celor cinci minti din
modelul
epigenetic propus de Erick Erikson, chiar dacă această ordonare nu are decât un rol mediator și
de
orientare, fiind departe de secvențierea logică sau psihologică :
1. Respectul – Înțelegerea respectului și a importanței adoptării unei atitudini respectuoase in
relația cu
semenii este necesară, altfel realizarea altor țeluri educaționale va fi mult mai dificilă.
2. Gândirea structurată și creativitatea merg mână în mână pentru că, după dobândirea
cunoștințelor
de bază, la sfârșitul învățământului obligatoriu, vine timpul acumularii modalităților academice
majore
de gândire (stiintifice, matematice, istorice, artistice etc.), care necesită, fiecare în parte, ani de
zile de
antrenament pentru dezvoltarea abilităților ce se vor cristaliza, împreună cu atitudinile și
cunoștințele
teoretice, în competențe profesionale pe termen lung. Intârzierile în dezvoltarea acestor abilități
atrag
consecințe nefaste în plan social, deoarece tinerii nu se pot integra în mod armonios, funcțional și
3
constructiv pe piața muncii. De aceea, în societățile mai tradiționale, cum este și cea din
România,
inovarea a devenit un „imperativ major” (Strategia Europa 2020), fiind necesară stimularea și
cultivarea creativității și inteligenței emoționale în cadrul școlii încă din perioada timpurie.
3. Sinteza – Persoanele înzestrate cu modalitățile majore de gândire vor avea, prin antrenamentul
abilităților cognitive, capacitatea de a gândi interdisciplinar și de a realiza sinteze rezonabile.
4. Etica – Gândirea abstractă, divergentă, se dezvoltă în timpul anilor de liceu și de facultate,
ceea ce
permite tinerilor să conceptualizeze responsabilitățile la locul de muncă și în societate pentru a
acționa
în conformitate cu normele societății în care trăiesc și ale codului de etică și deontologie
profesională.
Cercetările referitoare la inteligența socio-emoțională (Daniel Goleman, Karl Albrecht etc.) au
condus la concluzia că această „nouă știință a succesului” se bazează pe un element fundamental
al
comportamentului uman și anume abilitatea de a fi flexibil pentru a putea învăța pe parcursul
întregii
vieți, pentru a-și putea redefini misiunea în viață și pentru a putea astfel transcende teorii si
ideologii de
dezvoltare. Obținerea performanței si atingerea excelenței în orice domeniu de activitate
presupune
acțiune și concentrarea atenției în mod dirijat, deoarece numai prin procesul de „învățare
acțională” o
persoană descoperă cum poate „să răspundă eficient schimbărilor” (prof. univ. dr. Bogathy
Zoltan)
pentru a se integra sănătos, armonios, responsabil și constructiv într-o echipă de lucru, într-o
comunitate socială sau în mecanismul complex al societății unde unii reușesc și alții nu. Este un
antrenament pe teren, o experiență care se dobîndește în timp, prin actțunea susținută de
respectul
valorilor morale ale educației, încrederea în sine, o voință disciplinată și direcționatî spre scopuri
contributive, care să producă dezvoltare atât în propria viață, cît și în comunitate.
II. DATELE DE IDENTIFICARE ALE GRUPULUI DE DEZVOLTARE
PERSONALĂ
Grupul țintă este alcătuit din elevi de liceu din mediul rural, cu oportunități reduse. aflați în
situații de
risc (părinți divorțați sau plecați la muncă în străinătate, familii monoparentale, venituri mici,
absenteism etc.), dar cu potențial pentru învățătură și dezvoltare personală.
Vârsta adolescenților: 16-17 ani
Componența grupului: Grupul este alcătuit din 10-12 adolescenți pentru o bună dinamică de
grup.
III. SCOPUL CONSILIERII ÎN DINAMICĂ DE GRUP
Dezvoltarea inteligenței socio-emoționale a adolescenților pentru creșterea șanselor de integrare
pe piața muncii, echilibru, împlinire personală și reușită în toate ariile vieții.
IV. OBIECTIVELE CONSILIERII ÎN DINAMICĂ DE GRUP
O1. Sǎ-şi dezvolte cunoştinţe şi abilitǎţi de autocunoaștere ;
O2. Sǎ-şi dezvolte cunoştinţe şi abilitǎţi de ascultare activǎ, empatică şi comunicare asertivă,
relaţionalǎ;
O3. Să-și conștientizeze și prioritizeze valorile personale pentru atingerea obiectivelor propuse;
4
O4. Sǎ-şi dezvolte atitudini şi comportamente pentru planificarea şi petrecerea sǎnǎtoasǎ,
creativǎ a timpului liber;
O5. Sǎ-şi dezvolte cunoştinţe şi abilitǎţi pentru luarea deciziilor optime;
O6. Sǎ-şi dezvolte cunoştinţe, atitudini şi abilitǎţi pentru gestionarea emoțiilor și rezolvarea
creativǎ a situaţiilor problematice, conflictuale;
O7. Sǎ-şi dezvolte cunoştinţe, atitudini şi abilitǎţi de lider si conducerea echipelor.
O8. Sǎ-şi dezvolte increderea în sine şi abilitatea de a vorbi în public.
V. DURATA CONSILIERII DE GRUP
9 săptămâni (1 modul de 1h30’/săptămână și tema de lucru pentru acasă de la o săptămână la
alta)
VI. ACTIVITĂȚI / MODULE SĂPTĂMÂNALE DE CONSILIERE DE GRUP
PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ A ADOLESCENȚILOR DIN
GRUPUL
ȚINTĂ
M1. Autocunoașterea (relația cu sine, imaginea de sine, stima de sine, încrederea în sine)
M2. Comunicarea interpersonală și de grup (relaţia cu ceilalți, empatia și asertivitatea)
M3. Identificarea nevoilor specifice de dezvoltare personală (de a se exprima, de a fi ascultați și
înțeleși, de conștientizare și ierarhizare a valorilor personale, de gestionare a timpului și definire
a
obiectivelor, de luare a deciziilor și a acționa, de contribuție și afirmare a potențialului, de
recunoaștere
și valorizare a meritelor/talentelor/rezultatelor, de intimitate etc.)
M4. Managementul timpului și stabilirea obiectivelor de învățare/dezvoltare personală pe termen
scurt (la școală, în familie, în grupul de prieteni, în timpul liber etc.)
M5. Managementul informației și strategii de învățăre rapidă
M6. Munca în echipă și luarea deciziilor
M7: Gestionarea emoțiilor și a situațiilor conflictuale
M8. Branding personal și strategii de public speaking
M9. Evaluare, integrarea feedbackului și încheierea consilierii în dinamică de grup (Ce am
învățat? Cum am evoluat? Cum au evoluat relațiile mele acasă/la școală/în cercul de prieteni/în
comunitate? Unde/în ce arie a vieții consider că mai am de învățat/de practicat? Cum aș putea
optimiza? Stabilirea obiectivelor și a planului de dezvoltare personală pe termen mediu și lung)
VII. METODE ȘI INSTRUMENTE PENTRU DESFĂȘURAREA
ACTIVITĂȚILOR DE CONSILIERE ÎN DINAMICĂ DE GRUP:
 Exerciții de energizare și spargere a gheții
 Joculețe de autocunoaștere și intercunoaștere/
 Lucru în diade, triade și grupuri mici
 Tehnici de relaxare și de ascultare activă
 Exerciții relaționale
5
 Fișe de lucru (Analiza SWOT, Roata vieții, Vorbesc despre mine, nu despre celălalt, Profilul
persoanei inteligente emotional, Valorile personale, Obiectivele mele SMART, Cadranul
emoțiilor, Public speaking în laboratorul de practicǎ etc.)
 Teste (stiluri de învățare, asertivitate, roluri în echipă etc.)
 Plan de acțiune pentru dezvoltarea asertivității/empatiei/inteligenței emoționale etc.
 Chestionare de feedback/evaluare la sfârșitul fiecărui modul.
VIII. CAIETUL DE PRACTICĂ PENTRU ADOLESCENȚII DIN GRUPUL
ȚINTĂ
DEZVOLTAREA PERSONALĂ, UN STIL DE VIAȚĂ
CAIET DE PRACTICĂ
Nume și prenume: ___________________________
Jurnal reflexiv
Analiza activității în grupul de dezvoltare personală
Etapa 1.1: Scrie pe scurt care sunt acele experiențe din grupul de dezvoltare personală pe care le
consideri realizări:
Săptămâna/Modulul Realizări
S1 - M1
6
Etapa 1.2: Scrie pe scurt care sunt acele experiențe/aspecte din grupul de dezvoltare personală
pentru care consideri că mai ai de lucrat/ de optimizat:
Săptămâna/Modulul Experiențe/aspecte unde mai am de lucrat/ de optimizat
S1 - M1
Etapa 2.1: Citește fiecare realizare în parte și scrie lecția învățată și resursele interioare care teau
susținut să realizezi ceea ce ai realizat.
Săptămâna/
Modulul
Realizări Lecțiile învățate și resursele
interioare care m-au susținut
să realizez ceea ce am realizat
7
Etapa 2.1: Citește fiecare experiență/aspect pentru care consideri că mai ai de lucrat/optimizat și
scrie lecțiile pe care le-ai învățat sau pe care le mai ai de învățat, convingerile limitative care teau
sabotat, ce resurse te-ar fi putut ajuta să transformi experiența ca să fie reușită așa cum îți
dorești.
Săptămâna/
Modulul
Experiențe/Aspecte unde mai am
de lucrat /optimizat
Lecțiile învățate și resursele
interioare care m-ar putea
susține ca să realizez ceea ce
îmi doresc
IMPORTANT! Începe Etapa 3 după ce termini pașii de la Etapele 1 și 2!
8
Etapa 3: ANALIZA SWOT
Realizarea activității din etapa 3 presupune să faci o analiză realistă a ceea ce ești astăzi și unde
vrei să ajungi. Privește cu atenție fișa de lucru din imaginea atașată. În cadranul PUNCTE TARI,
notează atitudinile, deprinderile, experiențele sau comportamentele care te vor ajuta să obții ceea
ce-ti
dorești, iar în cadranul PUNCTE SLABE, notează aspectele la care mai ai de lucrat, pe care
dorești să
le îmbunătățești. OPORTUNITĂȚILE sunt factorii externi asupra cărora nu ai control, dar care
te-ar
putea ajuta, iar AMENINȚĂRILE sunt obstacolele, acele aspecte care te-ar putea împiedica să
obții
ceea ce îți dorești.
9
Etapa 4: ROATA VIEȚII
Pași Etapa 4:
4.1. Imaginează-ți că, în această viață, călătorești cu o Roată a Vieții. În funcție de dimensiunile
spițelor, viața ta se derulează lin, sau se poticneșțe la fiecare pas. În cel mai nefericit caz, această
roată poate fi complet dezumflată, și te va împiedica să mai progresezi.
Pentru ca rezultatele acestui exercițiu de identificare a dimensiunilor spițelor să fie cât mai bune,
îți sugerez:
– să fii singur/ă într-o cameră liniștită
– să te relaxezi ascultând o melodie
– să te așezi confortabil și să îți pregăteșți caietul de notițe
4.2. Imaginează-ți o scala de la 0 la 10, unde cifra 0 indică faptul că lucrurile nu merg prea bine
într-un anumit domeniu și cifra 10 indică faptul că lucrurile funcționează excelent.
0__1__2__3__4__5__6__7__8__9__10
Concentează-te pe respirație și conștientizează fiecare inspirație și expirație timp de câteva
minute. Incepe să aplici pașii pentru fiecare din ariile vieții. Pe rînd, pentru fiecare din ariile
vieții, citește rar și cu atenție întrebările care urmează. Apoi, pe o scală de la 0 la 10, ce cifră
reprezintă cel mai bine nivelul tău pentru fiecare din ariile vieții?
Pe o scală de la 0 la 10, ce cifră reprezintă cel mai bine nivelul:
1. sănătății și al condiției mele fizice în acest moment?
2. dezvoltării mele personale în acest moment?
3. relației cu prietenii mei în acest moment?
4. performanței mele școlare/carierei/muncii în acest moment?
5. spiritualității în acest moment?
6. timpul pe care eu îl acord pentru relaxare/distracție în acest moment?
7. nivelul meu financiar (bani/finanțe) în acest moment?
8. nivelul relației mele cu partenerul/familia în acest moment?
Felicitări! Tocmai ai aflat câteva cifre importante pentru tine. Determină media acestor cifre,
adică le aduni și împarți la 8. Apoi, desenează-ți Roata Vieții din acest moment și analizează ce
îți
relevă, folosind imaginea atașată.
10
Care sunt acele mici schimbări pe care le-ai putea face pentru a-ți optimiza/îmbunătăți situația
în fiecare arie a vieții?
Etapa 5: VALORILE PERSONALE
Ca sa trăiești în concordanță cu ceea ce e important pentru tine în viață, condiția esențială
este să fii congruent/ă cu propriile valori personale. Astfel, vei putea sa evoluezi ușor pe orice
plan de dezvoltare personală și te vei bucura de energie suplimentară.
Pentru că ți-ai propus să te dezvolți personal, este absolut necesar să-ți identifici si să-ți
respecti cat mai bine valorile. Ele sunt unul dintre factorii care te propulsează într-o direcție sau
alta, te determină sa iei decizii și să ai diferite atitudini și comportamente. Pentru a-ți determina
valorile personale urmează pașii: alege din lista atașată valorile care te reprezintă (minim 3;
maxim 10) și ordonează-le în funcție de importanța lor pentru tine (vezi foto atașată). Validează
valorile folosind pentru fiecare valoare de 5 ori , în cascadă, întrebarea: Cum/în ce măsură este
această valoare (denumește valoarea) importantă pentru mine?
11
Iată cîteva exemple/modele de lucru care să te inspire:
LIBERTATEA
Cum/în ce măsură este libertatea importanta pentru mine?
Imi place să iau decizii și să acționez așa cum simt și gândesc.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să iau decizii și să acționez așa cum simt și
gândesc.?
Asa simt că am încredere în mine și mă simt puternic(ă) și responsabil(ă) pentru obținerea
rezultatelor dorite.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să am încredere în mine și mă simt puternic(ă) și
responsabil(ă) pentru obținerea rezultatelor dorite.?
In acest fel mă simt competent(ă) și performant(ă).
Cum/în ce măsura este important pentru mine să mă simt competent(ă) și performant(ă).
Când mă simt competent(ă) și performant(ă), știu că pot fi un lider bun.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să fiu un lider bun?
Când sunt un lider bun, pot să inspir și pe ceilalți prin puterea exemplului personal și, dacă-și
doresc
și ei, pot să-i sprijin ca să se dezvolte personal.
ÎNCREDEREA
Cum/în ce măsură este încrederea importantă pentru mine?
Imi place să mă țin de cuvânt când promit ceva și să fac ceea ce am spus că fac.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să mă țin de cuvânt și să fac ceea ce am spus că
fac?
Imi place ca oamenii să se poată baza pe mine și să-mi recunoască autoritatea decizională.
Cum/în ce măsură este important pentru mine ca oamenii să se poată baza pe mine și să-mi
recunoască autoritatea decizională?
In acest fel ceilalți vor avea încredere în mine, mă vor respecta pentru ceea ce sunt și vor lucra cu
mine în echipă.
Cum/în ce măsură este important pentru mine ca ceilalți să aibă încredere în mine, să mă respecte
pentru ceea ce sunt și să lucreze în echipă?
Acest lucru mă face să mă simt respectat(ă) și recunoscut(ă) ca lider.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să mă simt respectat(ă) și recunoscut(ă) ca lider?
Acest lucru îmi doresc eu de la viață.
12
PRIETENIA
Cum/în ce măsură este prietenia importantă pentru mine?
Imi place să comunic, să ascult pe ceilalți și să mă simt ascultat(ă).
Cum/în ce măsură este important pentru mine să comunic, să ascult pe ceilalți și să mă simt
ascultat(ă)?
Asa simt că persoana mea este importantă și contează pentru ceilalți.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să fiu o persoană importantă și care contează
pentru
ceilalți?
In acest fel mă simt respectat(ă), apreciat(ă) și iubit(ă).
Cum/în ce măsura este important pentru mine să mă simt respectat(ă), apreciat(ă) și iubit(ă)?
Când mă simt respectat(ă), apreciat(ă) și iubit(ă), mă simt implinit(ă) sufletește.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să mă simt implinit(ă) sufletește?
Când mă simt implinit(ă) sufletește, mă simt plin(ă) de entuziasm și energie pozitivă, mă simt
plin(ă) de viață și simt că sunt o prezență plăcută și benefică atât pentru mine, cât și pentru
ceilalți.
EDUCAȚIA
Cum/în ce măsură este educația importantă pentru mine?
Imi place să mă instruiesc și să mă dezvolt personal și profesional.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să mă instruiesc și să mă dezvolt personal și
profesional?
Asa simt că sunt o persoană cultă, bogată sufletește și spiritual.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să fiu o persoană cultă, bogată sufletește și
spiritual?
In acest fel mă simt frumoas(ă) și uman(ă).
Cum/în ce măsură este important pentru mine să mă simt frumoas(ă) și uman(ă).
Când mă simt frumoas(ă) și uman(ă), știu că sunt o persoană empatică, relațională.
Cum/în ce măsură este important pentru mine să fiu o persoană empatică, relațională?
Când sunt o persoană empatică și relațională, sunt o persoană autentică și ceilalți simt că pot
avea
încredere în mine ca să se deschidă și să se lase influențați cu integritate pentru a fi
îndrumați/ghidați/
consiliați.
13
14
Etapa 6: MEDITAȚIA ZILNICĂ – PRACTICA RECUNOȘTINȚEI
Cum te ajută practica recunoștinței să-ți optimizezi starea de bine?
Etapa 7: STABILIREA OBIECTIVELOR
Este etapa în care:
îți vei stabili dorințele.
le vei transforma în obiective SMART (specifice, măsurabile, accesibile, relevante, încadrate
în timp).
vei face planul de acțiune pentru următoarele luni.
Pașii pe care îi ai de urmat:
scrie ce ai descoperit la etapa 2 - lecțiile pe care le ai de învățat și aplicat, convingerile pe care
vrei să le schimbi, etc.
scrie ce ai descoperit la etapa 3 - domeniile la care ai de lucrat
formulează-ți dorințele astfel încât să acoperi ceea ce ai scris la pct 1 și 2
transformă fiecare dorința în obiectiv urmând exemplul de mai jos:
Exemplu:
I. Formulare pozitivă la timpul prezent
"Îmi acord mai multă atenție mie și nevoilor mele de dezvoltare personală."
II. Specific: Un obiectiv specific este foarte clar exprimat, nu lasă loc de îndoieli. El vizează un
comportament anume, o acțiune specifică.
"Imi rezerv timp pentru introspecție și stabilirea priorităților."
III. Măsurabil: Un obiectiv măsurabil este cel care permite stabilirea cu exactitate a faptului că a
fost
atins ori nu, sau în ce măsură a fost atins.
"Îmi rezerv o oră pe săptămână pentru introspecție."
"Imi rezerv 15 minute pe zi pentru meditație."
IV. Accesibil: Poate fi atins de persoana care și-l propune și nu depinde de acțiunile unei alte
persoane.
"Îmi rezerv o oră pe săptămână ca să fac exerciții de introspecție."
"Îmi rezerv 15 minute pe zi pentru meditație și practica recunoștinței."
15
V. Relevant: Relevanța unui obiectiv se evaluează în raport cu valorile personale. Dacă îți propui
un
obiectiv care nu este în concordanță cu valorile personale, nu ai șanse de reușită pentru că vei
declanșa
un conflict interior.
Verifică dacă obiectivele tale sunt în concordanță cu valorile personale.
VI. Încadrat în Timp: Înseamnă că obiectivul conține și data până la care este prevăzut a se
realiza.
"În perioada aprilie- mai 2019, îmi rezerv o ora pe săptămâna și fac exerciții de introspecție."
"În perioada aprilie- mai 2019, îmi rezerv 15 minute pe zi în care meditez și practic
recunoștința."
Stabilește planul de acțiune. Scrie în agenda fiecărei zile, săptămâni, luni ce ai de făcut.
Exemplu: planul de acțiune pentru obiectivele de mai sus în prima săptămâna a lunii aprilie 2019
arată
așa:
* Luni, 1 aprilie 2019 - 15 minute pentru meditație și practica recunoștinței,
dimineața între 6:30 - 6:45
* Marți, 2 aprilie 2019 - 15 minute pentru meditație și practica recunoștinței,
dimineata între 6:30 - 6:45
etc.
Evaluează la sfârșitul fiecărei zile ce ai reușit sau nu să faci!
Felicită-te pentru ceea ce ai făcut!
Reprogramează pentru ziua următoare ceea ce a mai rămas de făcut!
Evaluează la sfârșitul fiecărei săptămâni/luni ce ai reușit sau nu să faci!
Felicită-te pentru ceea ce ai făcut!
Schimbă sau reformulează obiectivele pe care nu ai reușit să le faci!
Aplică pașii de mai sus și stabilește-ți obiectivele și planul de acțiune!
Dacă vrei să îți dau feedback la ceea ce ai lucrat, poți să împărtășești cu grupul!
Cine formulează minim 3 obiective SMART și planul de acțiune corespunzător, beneficiază
GRATUIT de o ședință de consiliere individuală pe tematica exercițiului sau un alt aspect care
necesită îmbunătățire.
‼IMPORTANT Pentru a intra în posesia bonusului, fiecare trebuie să îmi trimită pe e-mail
ce a lucrat în caietul de practică pentru toate etapele/activitățile consilierii de grup.
Inspirație și spor la lucru!
16
IX. IMPACT/REZULTATE AȘTEPTATE ALE CONSILIERII DE GRUP:
Conştientizarea, creșterea încrederii în sine și a stimei de sine, optimizarea imaginii de sine,
automotivarea, creșterea capacității de lua decizii, de a face alegeri mai bune, claritatea
obiectivelor,
angajamentul, responsabilitatea şi acţiunea eficientǎ pe termen mediu și lung.
X. SUSTENABILITATE:
 Plan de acțiune pentru dezvoltare personală
 Transmiterea cunoștințelor dobândite de către adolescenții din grupul țintă, atât către
colegi, cât și în cadrul altor activități/proiecte din școală și din comunitate;
 Dezvoltarea, avizarea și susținerea unui curs opțional pentru liceeni, CDȘ – Strategii de
consiliere pentru dezvoltare personală, 1h/săptămână
XI. OBIECTIVE PE TERMEN LUNG:
 Plan de acțiune pentru dezvoltare personală pe termen lung
 Organizarea anuală, în săptămâna Școala altfel, a unor module/activități de consiliere
pentru dezvoltarea personală a adolescenților;
 Scrierea de proiecte și atragerea finațării pentru organizarea de studii de caz, focus
grupuri, cursuri și grupuri de dezvoltare personală pentru adolescenți.
XII. SUPORT INFORMAȚIONAL
SUPORT INFORMAȚIONAL PENTRU PARTICIPANȚII LA
ACTIVITĂȚILE DE CONSILIERE ÎN DINAMICĂ DE GRUP
Autocunoaştere: imaginea de sine, stima de sine şi încrederea în sine
Imaginea de sine
 Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici
fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului
nostru. in functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am
dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul
actual, eul ideal si eul viitor.
 Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat
mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine.
Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea
grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta
adevarul despre noi, ci este doar o „harta” pentru propriul „teritoriu” („Harta nu este teritoriul”),
un
barometru al starii noastre de bine. Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur,
17
performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o
imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea
defensiva,
comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de
sine
negativa.
Stima de sine
 Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile asteptari
si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre.
 Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata.
 Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor
sale trecute, prezente si viitoare.
 Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa
devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria
eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine.
Am auzit multi parinti spunand: „Nu faci bine, lasa ca fac eu ca stiu mai bine!” sau „Esti prea
mic,
nu poti tu sa faci asta!”. Astfel de fraze pot ucide in fasa increderea in sine. Din dorinta de a-i feri
de
suferinte si esecuri in viata, multi parinti isi supraprotejeaza copiii mentinandu-i dependenti si
impiedicandu-i astfel sa-si dezvolte increderea in sine.
Increderea in sine
 Increderea in sine depinde mai mult de capacitatea noastra de a face anumite lucruri, in timp
ce
stima de sine reprezinta rezultatul unei autoevaluari si are un rol foarte important in stabilirea
identitatii noastre.
 O stima de sine pozitiva si o buna incredere in sine se bazeaza pe perceptia pozitiva si realista
despre propriile noastre atitudini, cunostinte, abilitati si comportamente. De aceea este
important sa ne respectam nevoile si limitele pentru ca actiunile noastre sa ne puna in valoare
cunostintele si abilitatile, sa fie viabile si realiste in ochii nostri si ai celorlalti.
 Increderea in sine nu este innascuta si nu depinde doar de educatia pe care am primit-o in
copilarie cand parintii nostri ne-au invatat sa facem impreuna cu ei si ne-au stimulat sa ne
asumam responsabilitati pentru a deveni autonomi in viata.
 Increderea in sine este realista si predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete
obtinute
in trecut, pe experientele reale pe care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele
la care se asteapta in viitor. Ea se bazeaza pe constientizarea propriilor cunostinte si competente
intr-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obtinute anterior si este intretinuta prin
abordarea treptata a altor experiente in scopul de a fixa si transfera competentele, precum si
pentru a descoperi alte competente de care nu eram constienti. Deci incredera in sine nu este
oarba, desi prezinta o anumita doza de incertitudine.
18
Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece esecurile repetate la
experiente
noi pentru care nu reusim sa gasim o explicatie pot avea efecte negative asupra increderii in sine
si a
stimei de sine. Daca suntem flexibili si putem recadra actiunile si experientele noastre astfel incat
sa
vedem partea buna, pozitiva a lucrurilor si sa invatam ceva din ceea ce ni se intampla, reusim sa
ne
construim increderea in sine si sa ne intarim stima de sine.
Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa pastram acele
convingeri care sunt bune pentru noi si ne ajuta sa ne schimbam cadrele de referinta. Abordarea
unei
situatii dintr-o alta perspectiva ne permite sa ne schimbam reactiile, sa dezvoltam
comportamente noi,
mai adecvate situatiei prezente si sa obtinem astfel rezultate mai bune in viata.
19
DECALOGUL COMUNICǍRII
Nu poți să nu comunici. (paradoxul comunicǎrii)
A comunica presupune cunoașterea de sine și s􀆟ma de sine.
A comunica presupune conș􀆟en􀆟zarea nevoilor celuilalt.
A comunica presupune a ș􀆟 să asculți.
A comunica presupune a înțelege mesajele.
A comunica presupune a da feed-back-uri.
A comunica presupune a înțelege procesualitatea unei relații.
A comunica presupune a ș􀆟 să îți exprimi sen􀆟mentele.
A comunica presupune a accepta conflictele.
A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.
Strategii de comunicare eficientǎ şi lucru în echipǎ
Scopul comunicǎrii. De ce comunicǎm?
 Să fim receptaţi: auziţi, văzuţi, citiţi;
 Să fim înţeleşi;
 Să fim acceptaţi;
 Să provocăm o reacţie – schimbare de atitudine / comportament- feed back
I. Tipuri de comunicare:
Există mai multe tipuri de comunicare, după diverse criterii:
a) parteneri: comunicare intrapersonală, comunicare interpersonală, comunicare în grupul mic,
comunicare publică;
b) statutul interlocutorilor:
- comunicare verticală - între parteneri care au statute inegale (profesor – elev);
- comunicare orizontală – între parteneri cu acelaşi statut (elev - elev).
c) codul folosit: comunicare verbală, comunicare paraverbală, comunicare nonverbală,
comunicare
mixtă.
Componente ale comunicării:
Mesaj
ER
Emitator Factori perturbatori Receptor
Procesul de comunicare:
Eficienţa procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilităţi:
 ascultare activă . capacitatea de a surprinde atât conţinutul mesajului cât şi emoţiile
interlocutorului, pentru a asigura înţelegerea cât mai fidelă a mesajului;
20
 transmiterea asertivă a mesajului
 identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a conflictelor
 utilizarea acestor abilităţi în diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup,
comunicare directă sau mediată).
TEHNICI EFICIENTE DE COMUNICARE
EMIŢĂTOR
 Vorbiţi în propoziţii scurte şi directe!
 Folosiţi cuvinte cum ar fi „cred”, „am
impresia”, „după părerea mea” pentru a
arăta că vă asumaţi responsabilitatea
gândurilor voastre
 Descrieţi evenimentele obiectiv, nu
exageraţi, nu înfrumuseţaţi şi nu
distorsionaţi
 Folosiţi un ton al vocii care să nu arate
că sunteţi nici supărat nici defensiv
 Păstraţi contactul vizual
 Folosiţi un limbaj corporal adecvat
RECEPTOR
 Reacţionaţi la ceea ce spun oamenii sub
formă nonverbală (aprobând din cap,
zâmbind, folosind alte acţiuni care arată că
ascultaţi) sau verbală („înţeleg”, „ştiu ce vrei
să spui”)
 Concentraţi-vă atenţia pe ceea ce spune
vorbitorul!
 Fiţi empatici!
 Parafrazaţi ceea ce spune vorbitorul
pentru a verifica dacă aţi înţeles
 Adresaţi întrebări clarificatoare dacă nu
sunteţi complet edificaţi asupra înţelesului
mesajului
 Nu trageţi concluzii pripite înainte ca
vorbitorul să termine ceea ce are de spus
 Nu întrerupeţi vorbitorul!
III. Bariere in comunicare
a) Bariere care ţin de modul de transmitere a mesajului:
 Utilizarea unui limbaj inaccesibil partenerului de discuţie;
 Mesajul neclar capătă o semnificaţie diferită la nivelul receptorului;
 Comunicarea stereotipă, monotonă, numai cu unele persoane;
 Nesusţinerea, neargumentarea propriilor opinii;
 Demagogia („vorbe goale, neînsoţite de fapte”);
b) Bariere de receptare, de înţelegere – educatia receptorului, atitudinile si valorile receptorului,
nevoile si asteptarile receptorului, probleme legate de limba utilizata, abililitatea receptorului de
a
asculta, distanta de comunicare.
c) Bariere care ţin de stările relaţionale sau afective:
 Compararea cu alte persoane (subiectul devine preocupat de a fi mai presus de interlocutorii
săi
şi nu se mai concentrează pe comunicare);
 Ghicirea scopurilor ascunse ale interlocutorilor (preocuparea de a ghici gesturi ascunse care
săl
trădeze pe interlocutor);
 Pregătirea replicii;
 Blamarea, judecarea (etichetăm interlocutorul şi suntem dispuşi să nu mai dăm atenţie
vorbelor
sale);
21
 Contrazicerea (interlocutorul nu se va simţi ascultat, dacă încercăm tot timpul să aducem
contraargumente);
 Dorinţa de a avea dreptate, fără a ţine seama de sugestiile celorlalţi;
 Abatere de la subiect;
 Concilierea exagerată.
Comunicare
ineficientă
Descrierea modalităţii Exemple
Critica
Evaluarea negativă a celuilalt, a atitudinilor
sau acţiunilor sale.
„Tu eşti de vină, eşti singurul
vinovat pentru acest dezastru !”
Etichetarea Folosirea etichetelor în caracterizarea
celorlalţi.
„Ce prostie! Vorbeşti ca o fată!
Eşti ca toţi ceilalţi!”
A da ordine A ordona altei persoane ceea ce vrei tu să
facă.
„Fă-ţi tema imediat!”, „De ce?”,
„Pentru că aşa vreau eu!”
Ameninţări Încercarea de a comanda acţiunile celeilalte
persoane prin ameninţarea ei cu privire la
consecinţele negative care vor apărea.
„Dacă nu faci ce spun eu,
atunci…”
Argumentarea
logică impusă
Încercarea de a convinge pe celălalt prin
argumente logice, fără a ţine cont de factorii
emoţionali implicaţi.
„Dacă nu ai fi cheltuit…, ai fi putut
merge vara asta la mare.”
c) Bariere de acceptare – stereotipuri, prejudecăţi
Stereotipurile sunt modalităţi de a caracteriza oamenii ataşându-le etichete.
Adesea, stereotipurile au rolul de a explica şi a justifica atitudinile şi comportamentele pe care le
avem
faţă de ceilalţi.
Eticheta este o descriere succintă a comportamentului / felului de a fi al unei persoane. Etichetele
pot fi
pozitive sau negative. În ambele cazuri efectul este întărirea acelui comportament/mod de a fi.
Prejudecăţi : Diferenţa dintre stereotipuri şi prejudecăţi nu este foarte uşor de sesizat: este greu
de spus
unde se termină una şi începe cealaltă.
Prejudecata este o opinie, idee preconcepută, adeseori nefavorabilă, despre un anumit lucru
despre
un anumit grup, formată înainte de investigarea tuturor faţetelor pe care acestea le implică. A
face
presupuneri despre ce şi cum sunt ceilalţi este mai uşor decât a încerca să-i cunoaştem.
Cele mai întâlnite prejudecăţi sunt cele referitoare la etnie, rasă, religie (elemente fundamentale
ale
identităţii culturale).
IV. Optimizarea comunicării/ Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării
a) Limbajul responsabilităţii (mesajul la persoana I) este o formă de comunicare prin care îţi
exprimi propriile opinii şi emoţii fără să ataci interlocutorul. Limbajul responsabilităţii utilizează
trei
componente:
Descrierea comportamentului (ex.«când nu vii acasă la timpul stabilit..», «când nu mă
asculţi…»)
Exprimarea propriilor emoţii şi sentimente ca o consecinţă a comportamentului interlocutorului
(«mă
îngrijorez când…», «mă supăr când…»)
Formularea consecinţelor comportamentului («…pentru că nu ştiu nimic de tine», «…pentru că
numi
place să nu respectăm regulile»).
22
b) Comunicarea asertivă
Asertivitatea este...
1. Abilitatea de a-ţi comunica nevoile, emoţiile, opiniile şi convingerile într-o manieră care nu
încalcă
drepturile celorlalţi;
2. O abilitate pe care o poţi învăţa;
3. O modalitate de a comunica şi de a te comporta cu ceilalţi care te va ajuta să ai mai multă
încredere
în tine.
În anumite situaţii, oricâtă încredere avem în noi înşine, ne poate fi dificil să facem faţă. De
exemplu: când un coleg este foarte insistent, când ceri cuiva un lucru pe care i l-ai împrumutat,
când
reacţionezi la supărarea sau furia cuiva, când comunici despre emoţiile tale celor apropiaţi.
Asertivitatea nu este…
4. Ceva care îţi asigură fericirea sau îţi garantează că vei fi tratat corect.
5. Soluţia pentru toate problemele.
6. Garanţia că vei obţine ceea ce vrei.
Asertivitatea s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficienta la situatii conflictuale
interpersonale.
Lipsa asertivităţii este o sursă de inadecvare socială.
Asertivitatea - rezultatul unui set de atitudini si comportamente învăţate cu consecinţe pe termen
lung:
 îmbunătăţirea relaţiilor sociale
 dezvoltarea încrederii în sine
 respectarea drepturilor personale
 formarea unui stil de viaţă sănătos
 îmbunătăţirea abilităţilor de luare de decizii responsabile
 managementul conflictelor
Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptăm comportamentul la ce se întâmplă în jurul nostru,
la
persoanele cu care ne întâlnim. Dacă încrederea în noi înşine este diminuată, prin ironie sau
violenţă,
atunci când vom fi adulţi vom avea tendinţa să reacţionăm pasiv sau agresiv, în situaţii similare.
Deşi o
persoană a învăţat să reacţioneze pasiv sau agresiv, se poate schimba şi poate învăţa să devină
asertivă.
Mai jos, poţi identifica efectele comportamentului pasiv, agresiv, în comparaţie cu cel asertiv.
Comportamentul
pasiv
Comportamentul
asertiv
Comportamentul
agresiv
Caracteristici Nu îţi exprimi emoţiile, nevoile,
drepturile şi opiniile. În schimb
exagerezi importanţa emoţiilor,
nevoilor, drepturilor şi opiniilor
celorlalţi.
Îţi exprimi emoţiile, nevoile,
drepturile şi opiniile păstrând
respect pentru ale celorlalţi.
Îţi exprimi emoţiile,
nevoile, drepturile şi
opiniile fără respect
pentru ale celorlalţi.
Emoţii Îţi reţii propriile emoţii sau le
exprimi într-o manieră indirectă sau
inutilă.
Eşti capabil să-ţi exprimi emoţiile
într-o manieră directă, onestă şi
adecvată.
Îţi exprimi emoţiile
într-o manieră
inadecvată (cu furie şi
ameninţări)
Nevoi Acorzi tot timpul atenţie nevoilor
celorlalţi, pe care le consideri mai
Atunci când nevoile tale nu sunt
satisfăcute, te vei simţi neapreciat,
Nevoile tale sunt mai
importante decât ale
23
importante. respins sau trist. altcuiva. Nevoile
celorlalţi sunt ignorate.
Drepturi Altcineva are drepturi, iar tu nu îţi
recunoşti aceleaşi privilegii.
Îţi cunoşti drepturile esenţiale şi
eşti capabil să le susţii. În egală
măsură respecţi drepturile
celorlalţi şi nu le încalci.
Îţi susţii drepturile tale,
dar le încalci pe ale
celorlalţi.
Opinii Consideri că nu ai nimic important
de spus, iar ceilalţi au întotdeauna
dreptate. Te temi să spui ceea ce
gândeşti pentru că poţi fi luat în râs.
Îţi exprimi părerile şi consideri că
poţi contribui alături de punctele
de vedere ale altor persoane.
Ideile tale contează cel
mai mult, iar ale
celorlalţi nu înseamnă
decât foarte puţin sau
chiar nimic.
Scop Scopul comportamentului pasiv este
să evite întotdeauna conflictele şi să
le facă celorlalţi pe plac.
Scopul comportamentului asertiv
nu este câştigul, ci să fii capabil să
simţi că ai spus ceea ce doreai să
spui.
Scopul
comportamentului
agresiv este să câştige,
dacă este nevoie, în
detrimentul celorlalţi.
Efecte Pe termen scurt
 scade anxietatea
 evită sentimentul de vinovăţie
 suferinţă
 sacrificiu
Pe termen lung
 stimă de sine scăzută
 tensiuni interioare care duc la
stres, furie, depresie
 afectarea stării de sănătate
 iritarea celorlalţi
 lipsa de respect din partea
celorlalţi
Asertivitatea este o atitudine faţă
de tine şi ceilalţi onestă şi utilă.
O persoană asertivă cere ceva ce
doreşte:
 direct şi deschis
 adecvat, respectând propriile
opinii şi drepturi şi aşteptând ca
şi ceilalţi să facă acelaşi lucru.
 cu încredere, fără anxietate
O persoană asertivă:
 nu încalcă drepturile celorlalţi
 nu va aştepta ca ceilalţi să
ghicească ceea ce doreşte
 nu va fi anxioasă şi nu va evita
situaţiile dificile
Beneficiul major este creşterea
încrederii în sine şi respectul faţă
de ceilalţi.
Pe termen scurt
 eliberarea tensiunii
 sentimentul de
putere
Pe termen lung
 sentimentul de
vinovăţie şi ruşine
 ceilalţi sunt
responsabili pentru
propriul
comportament
 scade stima de sine
 resentimente în jurul
persoanei agresive.
Principii de dezvoltare a comunicării asertive
1. Spune NU atunci cand iti este incalcat un drept sau o valoare personala.
2. Motiveaza-ti afirmatia fara sa te justifici – nu te scuza!
3. Exprima – ti opiniile personale specific si clar – evita formularile generale!
4. Accepta si ofera complimente!
5. Cere feed – back pentru prevenirea greselilor de interpretare.
6. Focalizeaza-te pe comportament si nu pe persoana atunci cand vrei sa faci o remarca.
24
Drepturile asertive
• Dreptul de a decide care sunt scopurile si prioritatile personale.
• Dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii.
• Dreptul de a nu te justifica si a nu da explicatii privind viata ta.
• Dreptul de a spune celorlati cum ai dori sa se comporte cu tine.
• Dreptul de a te exprima fara sa-l ranesti pe celalat.
• Dreptul de a spune NU, NU STIU, NU INTELEG, sau NU MA INTERESEAZA.
• Dreptul de a face greseli, de a te razgandi.
• Dreptul de a fi acceptat ca imperfect.
• Dreptul de a avea uneori performante mai scazute decat potentialul tau.
• Dreptul de a – ti dezvolta viata asa cum iti doresti
Ca să devii asertiv(ă)…
 dezvoltă-ţi stima de sine
 câştigă respectul celorlalţi
 îmbunătăţeşte-ţi abilitatea de comunicare
 îmbunătăţeşte-ţi abilitatea de a lua decizii
 fii onest(ă) şi directă în privinţa emoţiilor, nevoilor şi convingerilor tale.
 exprimă-te ferm şi direct, fără ezitări sau scuze.
 fii rezonabil(ă) în privinţa cererilor pe care le faci.
 învaţă să spui “nu” la cerinţele nerezonabile pentru tine ale celorlalţi.
 fii onest(ă) atunci când oferi sau primeşti feedback.
 recunoaşte şi respectă drepturile celor din jurul tău.
 foloseşte un ton adecvat al vocii.
 fii atent(ă) cu postura corpului tău
 menţine contact vizual cu interlocutorii.
 foloseşte pronumele „eu” atunci când vorbeşti despre tine.
 nu le permite celorlalţi să-ţi impună ideile şi valorile lor.
 încurajează-i pe ceilalţi să-ţi vorbeacă direct şi clar.
 fii propriul tău şef.
25
Chestionar : Sunt o persoană asertivă?
Citeşte cu atenţie situaţiile prezentate mai jos şi, în funcţie de cât de confortabil de simţi în
fiecare caz,
îţi acorzi următorul punctaj: 1 (pentru inconfortabil), 2 (rezonabil), 3 (foarte confortabil).
Scor:
Peste 55: eşti o persoană foarte asertivă.
46 – 55: Eşti o persoană aproape de a deveni asertivă. Mai ai de lucru la situaţiile la care ai
obţinut
punctaj scăzut.
36 – 45: Asertivitatea ta este la un nivel mediu.
26 – 35: Ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare asertivă.
Sub 26: Lipsa de asertivitate poate fi o sursă de stres.
26
123
1 Faci glume pe seama greşelilor pe care le-ai făcut.
2 Răspunzi cu umor atunci când cineva încearcă să te pună la punct.
3 Contrazici pe cineva.
4 Îţi exprimi supărarea când te supără ceva.
5 Îţi exprimi nemulţumirea când crezi că cineva încearcă să te convingă
de ceva cu care tu nu eşti de acord.
6 Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva.
7 Refuzi să faci ce ţi se cere atunci când nu doreşti.
8 Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează.
9 Discuţi deschis cu o persoană care te critică.
10 Nu ai obţinut o aprobare de la o persoană importantă pentru tine.
11 Accepţi o respingere.
12 Primeşti un compliment şi spui ceva prin care eşti de acord.
13 Ceri să ţi se înapoieze ceva ce ai împrumutat, fără să te scuzi.
14 Deşi cineva aşteaptă să te scuzi, nu o faci pentru că simţi că tu ai
dreptate.
15 Soliciţi din nou când nu ai primit ceva ce ai cerut.
16 Îţi foloseşti autoritatea fără să te consideri nepoliticos sau agresiv.
17 Menţii contactul vizual în timpul unei conversaţii.
18 Vorbeşti în faţa unui grup.
19 Intri sau ieşi dintr-o încăpere plină cu oameni.
20 Îţi exprimi opiniile în faţa persoanelor cu autoritate.
21 Atunci când te întrerupe cineva, îţi exprimi dezacordul.
22 Vorbeşti tare şi pui întrebări în clasă.
TOTAL
Plan de acţiune pentru dezvoltarea asertivităţii
Rezervă-ţi câteva minute pentru a te gândi la situaţiile în care te poţi comporta asertiv şi la cele
în care
ai dificultăţi.
1. Care crezi că sunt beneficiile tale atunci când te comporţi asertiv cu diferite persoane din viaţa
ta (acasă, la şcoală, pe stradă etc.). Încearcă să notezi cât mai multe exemple.
............................................................................................................................................................
..........
............................................................................................................................................................
..........
............................................................................................................................................................
..........
..............................................................................................................................................
2. De ce anume ai nevoie pentru cazurile când îţi este dificil să te comporţi asertiv? Încearcă să
notezi cât mai multe exemple.
............................................................................................................................................................
..........
............................................................................................................................................................
..........
............................................................................................................................................................
..........
..............................................................................................................................................
3. Cum crezi că te va ajuta faptul că ţi-ai dezvolta asertivitatea?
............................................................................................................................................................
..........
............................................................................................................................................................
..........
............................................................................................................................................................
..........
..............................................................................................................................................
COMUNICAREA ÎN GRUP
Caracteristici definitorii ale grupului mic de consiliere pentru dezvoltare personală:
 membrii grupului respectă un set de reguli (formale şi informale) care le ghidează
comportamentul.
 membrii grupului se angajează în interacţiuni frecvente;
 membrii grupului se definesc, se percep şi sunt percepuţi de ceilalţi ca membri ai grupului;
 membrii grupului sunt parte a unui sistem de roluri aflate în interacţiune (fiecare membru
adoptă și
explorează diferite roluri)
 membrii grupului se comportă ca un întreg;
De ce se formează grupurile de dezvoltare personală?
 satisfac nevoia de apartenenţă şi afiliere a membrilor lor;
 satisfac nevoia de interacțiune socială, care e o nevoie fundamentală;
 permit atingerea unor scopuri mai complexe şi rezolvarea unor sarcini mai dificile
Aspecte ale dinamicii de grup care influenţează comunicarea în cadrul grupului
 Coeziunea (dorinţa membrilor grupului de a fi împreună, de a desfăşura activităţi împreună)
 Fenomenul conducerii (leadership)
„lider” – orice persoană care îşi îndeplineşte oficial (lider formal) sau îşi asumă spontan
(informal) funcţii de conducere în cadrul unui grup.
27
 Influenţa socială – modul în care individul îşi modifică comportamentul, opiniile în prezenţa
reală sau percepută a celorlalţi.
Principii pentru comunicarea eficientă în grup
a) criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor;
b) reguli de comunicare în grup;
c) continuitatea interacţiunilor în grup;
d) interdependenţa membrilor grupului (asigurată prin prezența și implicarea membrilor în
realizarea activităților);
e) responsabilitatea fiecărui membru al grupului pentru activitatea proprie;
f) antrenamentul abilităţilor socio-emoționale prin tehnici specifice consilierii în dinamică de
grup.
EXERCIȚII DE ASCULTARE ACTIVĂ
Exercitiu de ascultare în doi
Alegeți-vă un partener!.Plasați-vă unul în fața celuilalt asezați sau în picioare! Priviți-vă în ochi!
1° Povestiți o amintire din copilarie
Primul povesteste în 30 de secunde (celalalt care asculta, cronometreaza) o întâmplare oarecare
din
copilarie. Dupa 30 de secunde celalalt zice: "tu îmi spui ca"…el povesteste ce a auzit. Când a
terminat,
primul raspunde la întrebarea urmatoare: "Celalalt m-a auzit bine? " Da, nu, partial, si, în acest
ultim
caz, primul repeta mesajul sau pâna când al doilea poate sa-l redea întocmai.
În acest prim exercitiu, numai cel care vorbeste are o reprezentare a ceea ce zice, celalalt nu este
prezent în aceasta amintire din copilarie. Faceti exercitiul si în sens invers!
2° Cum percep eu grupul din care facem parte?
Cel care vorbeste povesteste, în 30 de secunde, cum gaseste el grupul sau locul unde cei doi sunt
prezenti fara a vorbi despre celalalt. Celalalt spune: "Îmi spui ca…". Si primul îi spune daca se
simte
bine înteles. La nevoie, el repeta pâna în momentul în care se simte bine ascultat. Aici, cei doi
parteneri
au o experienta comuna a aceluiasi teritoriu (grup) si când celalalt repeta, el poate amesteca harta
sa
despre acelasi grup cu harta celuilalt si, astfel, celălalt poate să nu se simtă bine ascultat.
EXERCIȚII DE COMUNICARE RELAȚIONALĂ
Desen în doi
Fata în fata, pe o masa, asezati între voi doi o foaie mare si luati fiecare un creion sau o carioca.
Primul
care decide traseaza o linie pe foaie. Al doilea traseaza o alta linie si asteapta. Primul face la
rândul sau
o alta linie. Al doilea în continuarea sa. Continuati fiecare sa desenati o linie cu intentia de a
comunica
cu celalalt si de a crea ceva în comun, indiferent daca este abstract sau concret. De fiecare data,
încercati sa intrati în intentia celuilalt pentru a face un desen comun. Totul în liniste.
La sfârsit, discutati despre relatia în doi si cum ati ajuns sa raspundeti unul celuilalt: capacitatea
voastra
de a fi responsabili, de a pune în practica responsabilitatea voastra (abilitatea voastra de a
raspunde).
28
Creionul în echilibru (în doi)
Luati un creion pe care fiecare îl mentine în echilibru cu capatul degetului aratator de la mâna
dreapta.
Va priviti tot timpul în ochi. Mentinând în suspans acest creion, miscati-va, ridicati si cobarâti
mâna,
înaintati, va jucati cu partenerul dvs. Acest creion este martorul relatiei dumneavostra. Daca a
cazut,
relatia s-a rupt. Cine a rupt-o? Cum? Cine ridica creionul? Continuati sa observati toate
subtilitatile
relatiei voastre.
METODA E.S.P.E.R.E
Energie Specifică Pentru o Ecologie Relaţională Esenţială
Pentru psiho-sociologul Jacques Salomé, autorul metodei E.S.P.E.R.E, relaţia de comunicare
sănătoasă şi relaţia infantilizantă sunt două modalităţi de a ne exprima, pornind de la felul în care
cerem, dăm, primim şi refuzăm (cele 4 dinamici ale comunicǎrii). Dacă vom şti să cerem, să
dăruim, să
primim şi să refuzăm, atunci vom putea avea relaţii creative; în caz contrar vom propune relaţii
infantilizante celor din jurul nostru şi vom suferi din cauza comunicǎrii ineficiente.
Filosofia ESPERE ne vorbeşte despre cele şapte nevoi relaţionale fundamentale, cu ajutorul
cǎrora
putem fi hrăniţi din punctul de vedere al relaţiilor pe care le dezvoltăm:
- nevoia de a visa că mâine va fi mai bine ca azi;
- nevoia de a fi recunoscut aşa cum sunt, nu cum şi-ar dori ceilalţi să fiu;
- nevoia de a şti că pot face ca lucrurile să meargă mai bine;
- nevoia de a fi înţeles în modul în care mă exprim;
- nevoia de a mă exprima prin cuvintele mele;
- nevoia de intimitate, de un spaţiu şi un timp care să îmi aparţină;
- nevoia de a fi valorizat.
În orice comunicare suntem întotdeauna trei: eu, celălalt şi relaţia.
Partenerii de comunicare au posibilitatea să creeze o relaţie sănătoasă în care se pot afirma ca
persoane
diferite şi îşi pot dezvolta încrederea în sine şi autonomia, sau pot rămâne într-o relaţie
infantilizantă în
care există violenţă, neîncredere, dependenţă.
Jacques Salomé ne încurajează să ne descoperim nevoile relaţionale şi să învăţăm să comunicam,
deoarece „noi oamenii suntem fundamental fiinţe ale relaţiei”. Relaţiile fundamentale ne ajută să
cunoaştem lumea şi să fim nişte parteneri mai buni pentru noi înşine şi cei din jurul nostru:
– relaţia cu noi înşine, cu corpul nostru ;
– relaţia cu părinţii noştri;
- relaţia cu copiii noştri (atunci când existǎ, când suntem pǎrinţi)
– relaţia de cuplu;
29
– relaţia profesională;
– relaţia cu mediul, cu planeta Terra,
- relaţia cu patrimoniul umanitǎţii, cu arta şi cultura
– relaţia cu Divinitatea (spiritualitatea sau religia)
Violenţa si agresivitatea fata de noi insine, fata de ceilalti si mediul inconjurator apar ca urmare a
nerespectării acestor nevoi relaţionale.
Pentru o mai profundă înţelegere a importanţei afectivităţii şi asertivităţii în comunicare,
considerăm
necesară o comparatie între comunicarea conflictualǎ şi comunicarea relaţionalǎ.
Comunicarea conflictualǎ Comunicarea relaţionalǎ
Are la bază un conflict de nevoi. Ex: nevoile
elevului/vs/nevoile profesorului
– Refuzul sau absenţa implicării personale
– Sentiment de neputinţă
– Devalorizări
– Predominanţa sistemului întrebare – răspuns
– Plângeri
– Reproşuri
– Acuzaţii
– Culpabilizări
– Supărări
– Crititci
– Recunoaşterea nevoilor fără a le nega sau
respinge
– A vorbi despre sine şi nu despre celălalt
– Autonomie, încredere în sine, siguranţă
interioară
– Încurajări, aprecieri pozitive
– Invitaţia de a se exprima, de a emite păreri
personale, de a se afirma
– Stimulări, propuneri deschise
– Cereri directe
– Entuziasm
– Proiecte
– Vise
Principii şi reguli de igienǎ relaţionalǎ
1. Principiul fundamental al comunicǎrii: In orice comunicare suntem întotdeauna trei: eu,
celǎlalt şi
relaţia care ne uneşte şi ne prelungeşte.
2. Principiul co-responsabilitǎţii în comunicare: Fiecare este responsabil de ceea ce gândeşte,
simte
şi face atunci când comunicǎ.
Reguli de igienǎ relaţionalǎ:
1. Vorbeste depre tine, si nu despre celalalt.
2. Vorbeste cu celalalt, si evita sa vorbesti despre celalalt. (inceteaza practicarea relatiei claxon -
tu, tu,
tu)
3. Nu mai accepta sa-l lasi pe celalalt sa vorbeasca despre tine.
4. Intelege ca emotia este limbajul repercusiunii sau al rezonantei.
5. Asuma-ti riscul de a te confrunta cu trairile tale, cu punctele tale de vedere, cu dorintele tale si
cu
cele ale partenerului(ei). Descopera diferentele in termeni de complementaritate si nu opozitie.
6. Respecta teritoriul propriu si teritoriul partenerului(ei); nu discuta despre celalalt in absenta sa.
30
7. Folosesc confirmarea fara insa a apela la identificare: ii las celuilalt propriile sentimente,
propriul
punct de vedere, propria opinie.
8. Favorizeaza accesul la simtamant permiþând impartasirea lucurilor traite.
9. Renunta la cautarea aprobarii pentru a-ti asuma riscul diferentierii.
10. Renunta la aprobarea celuilalt pentru a iti putea confirma pozitia. Asuma-ti riscul de a te
afirma.
11. Evita comparatia: considera-te unic(a) aici si acum in aceasta situatie.
12. Suprima judecatile de valoare asupra persoanelor, comportamentelor, cuvintelor sau
actiunilor.
13. Nu iti insusi punctul sau de vedere al celuilalt asupra ta pentru a te tortura singur(a).
14. Nu aduce niciodata intr-o relatie ceva care apartine altei relatii. Fiecare relatie are o dinamica
si
un prezent propriu.
15. Recunoaste capcanele propriilor tale proiectii in momentul in care „depui” in celalalt un
lucru
care iti apartine.
16. Nu confunda persoana care vorbeste cu subiectul despre care se vorbeste. Intelege problema
si
asculta persoana.
17. Nu confunda subiectul si obiectul: subiect: cel care vorbeste ; obiect: despre ceea ce se
vorbeste.
18. Depaseste infruntarea pentru a privilegia confruntarea (confirmare, afirmare, poziţionare
plecand de la propriile valori)
19. Devino constient(a) ca transmiti mesaje cadou (care dau energie, vitalitate, dragoste) si
mesaje
otrava (care ranesc, devitalizeaza si produc suferinta).
20. Accepta trecerea de la reactional la relational, de la opozitie la a-pozitie.
Fişa de lucru : Vorbesc depre mine, nu despre celǎlalt. La ce mǎ ajută?
Structura unui mesaj personal
Exemple:
1. Mă supără atunci când întârzii acasă fără să mă anunţi. Mi-ar plăcea să primesc un telefon şi să
îmi
spui ca mai stai 20 minute de vorbă cu colegii.
2. Când primesc observaţii în faţa copiilor, mă simt foarte umilit, pentru că ei mă văd în postura
de
părinte mustrat. Aş dori să nu mai fiu pus în această situaţie.
3. Mă deranjează atunci când găsesc dezordine la tine în cameră. Aş dori să îţi faci timp sa îţi pui
lucrurile în ordine, să ţi le aranjezi aşa cum vrei tu.
4. Când sunt întrerupt, sunt derutat pentru că îmi pierd firul ideilor. Aş vrea să fiu lăsat să
vorbesc până
la capăt.
31
1. Acţiunea/ Comportamentul 1. Când (se descrie acţiunea/ situaţia sau
comportamentul …)
2. Efectul asupra mea 2. Simt/ Sunt….
3. Facultativ: cauza , motivele 3. Deoarece…
4. Rezultatul dorit de mine (ceea ce aş dori
referitor la mine)
4. Aş vrea ca eu…(în nici un caz nu „tu”)
Beneficiile comunicǎrii despre sine şi nu despre celǎlalt:
 Exprimăm ceea ce ne nemulţumeşte într-un mod asertiv, în care evităm conflictele.
 Persoana căreia ne adresăm ştie exact ce anume din comportamentul ei ne bucură sau ne
deranjează.
 Persoana căreia ne adresăm va şti pe viitor cum am dori să se comporte în situaţia respectivă.
LUAREA DECIZIILOR
Acţiunile noastre au consecinţe! Fie că e vorba de situații din viaţa cotidiană, fie că e vorba de
decizii
care ne pot afecta viaţa, starea de bine, ori calitatea relațiilor noastre, este important să reflectăm
asupra
stilului nostru decizional şi să practicăm strategii eficiente de luarea deciziilor. Asta, dacă ne
dorim să
evităm situații de genul ”Dacă m-aş fi gândit înainte?”, ”De unde să ştiu?”, ”Dă-mi, Doamne,
mintea
cea de pe urmă!” – ar trebui să fie o concluzie suficientă să ne determine să ne folosim de
capacitatea
gândirii umane de analiză şi reflecţie.
Putem alege:
- Fie să acţionăm înainte de a ne gândi la consecinţe şi să reflectăm... ”pe urmă”, asumându-ne
riscurile
posibile.
- Fie să ne imaginăm înainte ce s-ar putea întâmpla ”pe urmă”, după orice model ni se pare mai
potrivit
şi mai eficient.
Când dorim să formăm această abilitate la tineri, putem folosi ca bază teoretică modelul clasic de
luarea deciziilor în 6 paşi, într-o variantă adaptată după Shay&Nargaret McConnon „Making
decisions”, Published by People First 2002
Strategie de luare a deciziilor în 6 paşi
Pasul 1 :
Descrie situaţia şi stabileşte ce decizie ai de luat. Reflectează asupra situaţiei şi identifică decizia
pe
care e nevoie să o iei.
Pasul 2:
Informează-te. Adună cât mai multe informaţii, documentează-te, sfătuieşte-te cu un prieten,
consultă
un specialist.
Pasul 3:
Clarifică ce e important pentru tine. O decizie bună vine în întâmpinarea nevoilor tale şi te ajută
să îţi
realizezi obiectivele.
Pasul 4:
Fă o listă cu soluţii. Dacă ai acordat timp şi atenţie pentru paşii anteriori, acest pas va fi uşor de
realizat. Acum ştii ce vrei să faci, ai informațiile de care ai nevoie şi ai stabilit lucrurile
importante
pentru tine.
Pasul 5:
Gândeşte-te la avantajele și dezavantajele fiecărei soluţii identificate. Dacă doreşti, poţi implica
şi alte
persoane în evaluarea alternativelor posibile. Acesta este un pas extrem de important, pentru că
te ajută
să ai o imagine asupra consecinţelor deciziei tale.
32
Pasul 6:
Ia cea mai bună decizie! Dacă ai urmat toţi paşii, vei lua o decizie bazată pe informaţii şi filtrată
prin
procesul de reflecţie personală.
Dacă am practicat suficient această strategie de luare a deciziilor în 6 pași, cât să devină o
abilitate, o putem îmbogǎţi cu....
Pasul 7:
Evaluarea rezultatelor obţinute în urma aplicării deciziei noastre. A funcționat soluţia noastră?
Am
întâmpinat dificultăţi? Ce altceva pot face mai bine pe viitor?
ARBORELE PROBLEMEI
33
REZOLVAREA CREATIVĂ DE PROBLEMESTABILIREA OBIECTIVELOR
BRANDING PERSONAL ȘI PUBLIC SPEAKING
BRANDIG PERSONAL
Toți oamenii au un brand personal. Important este dacă percepția celorlalți despre brandul nostru
este
una pozitivă sau negativă.
Ce este un brand personal? Un brand personal este o sumă de elemente intangibile care îţi cresc
valoarea
percepută în mintea celor care intră în contact cu tine.
La ce ajută brandul personal:
 constientizarea talentelor,
 descoperirea pasiunilor;
 conștientizarea valorilor, intereselor și motivațiilor personale.
 să faci o analiză a propriei persoane din perspectiva imaginii pe care o ai?
 Să-ţi creezi „echipa ta de consilieri de imagine”?
 Să faci un audit al imaginii personale actuale şi viitoare?
 Să înțelegi care este rolul charismei personale (şi ingredientele ei)?
 Să înțelegi puterea expertului.
 Să folosești legile persuasiunii în promovarea imaginii tale
 Să aloci resursele necesare pentru a-ţi construi imaginea
 Să beneficiezi de un grup de experţi.
PUBLIC SPEAKING
Abilitatea de a vorbi în public (public speaking) se poate dezvolta la aproape toate persoanele,
chiar şi
la persoanele timide, care se tem sǎ vorbeascǎ în public. Dacǎ la unele persoane aceastǎ abilitate
pare
fireascǎ, naturalǎ, antrenarea abilitǎţilor de comunicare pentru a vorbi în public este necesarǎ
atunci
când se doreşte ca discursul sǎ îndeplineascǎ unul sau mai multe din urmǎtoarele trei obiective:
 sǎ inspire
 sǎ informeze
 sǎ implice/sǎ motiveze
34
O prezentare cu public este de succes, când reuşeşte sǎ atingǎ toate cele trei pǎrţi:
1. Captarea atenţiei şi creşterea nivelului de energie şi interes
2. Transmiterea informaţiilor
3. Motivarea participanţilor pentru acţiune dupǎ ce pleacǎ din salǎ
De ce sǎ învǎţam sǎ vorbim în public? Care sunt beneficiile?
Antrenamentul corect al abilitǎţii de a vorbi în public are multiple beneficii:
 Dezvoltarea inteligenţei emoţionale: o mai bunǎ cunoaştere de sine şi creşterea încrederii în
sine
(abilitatea de comunicare cu propria persoană) şi o mai bunǎ cunoaştere şi înţelegere a celorlalţi
(abilitatea de comunicare interpersonalǎ) ;
 Creşterea puterii de persuasiune (convingerea şi influenţarea cu integritate a celorlalţi).
 Integrarea a numeroase abilităţi care solicită cunoştinţe aplicate din mai multe domenii de
expertiză, precum: dicţie, comunicare nonverbală, elemente de psihologie a comunicării, tehnici
teatrale, managementul timpului, tehnici de persuasiune şi influenţare etc.
 Atingerea performanţelor personale şi profesionale pe care ni le dorim.
Ce presupune vorbitul în public?
Pregǎtirea discursului
1. Alegerea scopului şi a subiectului: de ce vorbesc şi despre ce vorbesc?
2. Construirea discursului
Cunoaşterea publicului ţintǎ: cu cine vorbesc?
 Analiza şi evaluarea audienţei
 Captarea si reţinerea atenţiei
 Crearea cadrului optim pentru interacţiune
 Tehnici de rezolvare a situaţiilor dificile
Livrarea informaţiilor: cum vorbesc?
 Relaţia dintre vorbitor şi spaţiul de prezentare
 Comunicarea verbalǎ, nonverbalǎ şi paraverbalǎ (gesticǎ, mimicǎ, intonaţie)
 Postura/ Bodylanguage
Cum transmit mesajul?
 Tehnici de captare a atenţiei
 Elemente de psihologia comunicǎrii (Cum ne reprezentǎm realitatea?; Cum percep oamenii
lumea şi la ce argumnte reacţioneazǎ?; Ce relaţie existǎ între vorbitor şi auditoriu? etc. )
 Carismǎ şi gestionarea emoţiilor
 Argumente relevante
 Umorul şi poveştile
 Analogii şi încheieri memorabile
Cum definesc clar scopul discursului?
 Ce vreau sǎ realizez prin acest discurs?
 Pe cine vreau sǎ ajut cu acest discurs? (ce fel de oameni, cu ce probleme şi nevoi specifice)
 Ce îmi doresc ca publicul sǎ înveţe, sǎ înţeleagǎ, sǎ facǎ sau sǎ simtǎ la sfârşitul discursuluI?
 Cum pot sǎ inspir oamenii sǎ acţioneze dupǎ acest discurs?
Cum construiesc discursul?
 Aranjez gândurile, strâng informaţiile
35
 Aleg ideea principalǎ şi ideile secundare care susţin ideea principalǎ pentru atingerea scopului
 Las ideile sǎ dospeascǎ
 Caut şi selectez argumentele relevante
 Ce pot sǎ imbunǎtǎţesc şi ce vreau sǎ elimin?
 Scriu totul pe un carneţel sau într-o agendǎ
Structura şi conţinutul discursului
 Construiesc o structurǎ logicǎ uşor de urmǎrit
 Prezint ideile într-un mod cât mai clar şi mai concis
 Folosesc comparaţii cu lucruri simple şi uşor de înţeles
 Ofer exemple concrete pentru fiecare idee
 Adresez întrebǎri pentru a implica publicul
 Folosesc umorul pentru a detensiona, relaxa şi captiva
 Relatez fapte extraordinare despre lucruri sau persoane obişnuite
 Repet ideile importante, dar cu alte cuvinte sau alte exemple
Cum mǎ pregǎtesc sǎ susţin discursul în public?
 Repet discursul de cel puţin 3 ori înainte sǎ îl prezint pentru cǎ repetiţia este elementul vital în
public speaking.
 Un discurs bine repetat pare mult mai natural pentru cǎ am siguranţa cǎ ştiu ce urmeazǎ.
 Pot sǎ improvizez atunci când ştiu foarte bine ce am de spus, altfel mǎ chinui sǎ-mi amintesc
şi
cei din public nu-mi vor ierta lipsa de pregǎtire pentru cǎ aratǎ lipsǎ de respect faţǎ de ei.
 Studiez prezentǎri profesioniste pentru a vedea care sunt tendinţele momentului.
 Folosesc prezentarea vizualǎ (slide-uri PowerPoint) doar dacǎ repet speech-ul cu ea în faţǎ,
altfel mǎ va încurca.
 Prezentarea vizualǎ mǎ ajutǎ sǎ-mi organizez ideile şi sǎ reţin punctele principale.
 Daca aleg sǎ mǎ folosesc şi de prezentarea vizualǎ, evit un design aglomerat. Cu cât mai
simplu, cu atât mai bine!
Fişa de lucru – Public speaking în laboratorul de practicǎ
Gândește-te la o prezentare pe care o ai de făcut în viitor. Răspunde la următoarele întrebări:
1. Cum pot capta atenţia publicului la început?
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
...........................................................................................................................................…
2. Care este ideea principalǎ pe care vreau sǎ o transmit publicului?
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
36
3. Cum motivez participanţii să treacă la acţiune în urma speech-ului meu? (Ce tip de
acţiune?)
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
XIII. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
Cǎrţi utile pentru dezvoltarea personalǎ
Autocunoaştere /Autoeducare / Inteligenţǎ emoţională /Comunicare
Bennett-Goleman, Tara (2002), Alchimia emoţionalǎ, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Carnegie, Dale (1999), Secretele succesului, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Collet, P. (2005), Cartea gesturilor, ed. Trei, Bucuresti
Cooper, R.K (2006), Resurse nebǎnuite, ed. Amaltea, Bucuresti
Deep, S. & Sussman, Lyle (1996), Sǎ acţionam inteligent, ed. Polimark, Bucuresti
Fine Debra (2008), Arta de a-ţi cultiva noi relaţii, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Goleman, D. (2001 a), Inteligenţa emoţionalǎ, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Goleman, D. (2005 b), Emoţiile distructive, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Horn, Sam (2005), Arta conversaţiei Tongue Fu!, ed. Amaltea, Bucuresti
King, L (2004), Secretele comunicǎrii,ed. Amaltea, Bucuresti
Maltz, M. (1999 a), Psiho Cibernetica, Imaginea de sine – Cheia spre o viaţǎ mai bunǎ,
ed. Curtea Veche, Bucuresti
Maltz, M. (2002 b), Magia imaginii personale, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Robbins, A. (2001), Putere nemǎrginitǎ, ed. Amaltea, Bucuresti
Salomé, J. (2002 b), Dacǎ m-aş asculta, m-aş înţelege, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Salomé, J. (2002 c), Curajul de a fi tu însuţi, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Salomé, J. (2006 d), Traind cu tine însuţi, ed. Ascendent, Bucuresti
Schwartz, David J. (1998), Puterea magicǎ a gândului, ed. Curtea Veche, Bucuresti
Souza, B. (2007), Nǎscut pentru a reuşi, ed. Amaltea, Bucuresti
Soitu, L. (2006), Restul comunicǎrii(lor) sunt eu, ed. Ars Longa, Iasi
Ziglar, Z. (2000 a ), Dincolo de vârf, Curtea Veche, Bucuresti
Ziglar, Z. (2002 b), Motive pentru a zâmbi, Curtea Veche, Bucuresti
37