I

Regele Şahriar şi noua lui soţie

 MARIO
Iată-ne iar împreună pe scenă, dragă Aitana.
AITANA
Iarăşi, dragă Mario. Ca acum trei ani, în Barcelona,
iar apoi în Guadalajara (Mexic), în Madrid şi în
Merida.
MARIO
Suntem din nou împreună, pentru a depăna po­
veşti.
AITANA
Pentru a le povesti şi a le trăi, vrei să spui.
MARIO
Ai dreptate. Le povestim, le trăim şi câteodată le
mai şi citim.
AITANA
Mai ai trac pe scenă, ca odinioară?
MARIO
Încă mai simt spaima: vie, năbădăioasă. Dar acum
cred c-o ascund mai bine.
47
 AITANA copii. (Pauză.) Dar iniţial basmele astea n-aveau
Înseamnă că actoria începe să-ţi intre în sânge. nimic copilăresc, istoria lor fiind crudă şi feroce.
MARIO AITANA
Mă străduiesc... mă împotrivesc trecerii timpului. Crudă şi feroce? Grozav început! Dar hai să auzim
Pauză. povestea.

AITANA MARIO
În vremuri foarte îndepărtate, chiar legendare, un
De ce vom depăna poveştile celor O mie şi una de
rege sasanid numit Şahriar a descoperit că, atunci
nopţi?
când pleacă la vânătoare ori la război, soţia şi con­
MARIO cubinele din harem se dedau la orgii năprasnice
Nu-ţi plac? cu sclavii şi eunucii din palat. Furios, regele a po­
AITANA runcit să fie ucişi cu toţii, bărbaţi şi femei deopo­
trivă. Şi a pus la cale o cumplită răzbunare împotriva
Ba da, fireşte că-mi plac. În copilărie mi-erau po­
tuturor femeilor, fără osebire. Zilnic lua de nevas­
vestite, citite... Ali Baba şi cei patruzeci de hoţi.
tă câte o fecioară, o poseda, iar când mijeau zorii
MARIO cerea să fie decapitată. Îngrozite de-a dreptul, fa­
Sinbad marinarul. miliile sasanide cu fiice fecioare au părăsit rega­
AITANA tul în graba mare. Dar, deşi pare incredibil, fiica

Duhul ferecat într-o sticlă pe fundul mării, scăpat vizirului sau a prim-ministrului, o preafrumoasă
fată, pe numele ei Şeherezada, i-a cerut părintelui
de un marinar aiurit...
său s-o mărite taman cu sângerosul suveran. Vizi­
MARIO rul n-a avut încotro şi s-a învoit cu alegerea fetei.
Şi eu eram fermecat de poveştile astea de când În noaptea nunţii însă, după ce şi-a iubit noua
eram atâtica... Mama şi bunicii mi le povesteau... soţie, regele Şahriar a privit-o îndelung, intrigat
AITANA peste poate.
Oooo!
Aitana s-a preschimbat în Şeherezada, adoptând o ati­
MARIO tudine supusă: stă ghemuită, cu capul plecat. Mario,
Cum li s-au povestit tuturor copiilor din lume, devenit regele Şahriar, se învârteşte în jurul ei, fă.ră să-şi
fireşte. Sunt cele mai cunoscute poveşti pentru dezlipească ochii de la ea.
. 48 49
 ŞAHRIAR
Eşti frumoasă, Şeherezada. A fost o adevărată în­
cântare să te iubesc. Fericirea pe care mi-ai dă­
ruit-o... aproape uitasem că există.
ŞEHEREZADA
Mulţumesc, domnul meu.
ŞAHRIAR
Dar nu frumuseţea ta mă îmbie să te cercetez
astfel. Încerc să-ţi desluşesc taina, dincolo de for­
mele-ţi neasemuite. (Pauză.) Ce urmăreşti, Şehe­
rezada?
ŞEHEREZADA
Să vă fac viaţa plăcută. Să vă împlinesc poftele.
Nopţile toate să simţiţi dulceaţa acestei nopţi.
ŞAHRIAR
Minţi. Ştii foarte bine c-o să-mi fii soaţă doar
câteva ore şi-n zori capul ţi se va rostogoli sub se­
curea călăului, aidoma capetelor tuturor fecioarelor
ce mi-au devenit soţii de-a lungul întregului an.
Dar ele nu m-au vrut drept soţ. Au fost aduse cu
forţa de soldaţii mei la sacrificiu. Tu însă de ce-ai
făcut-o? Credeai oare că frumuseţea îţi poate fi
pavăză, scăpându-te astfel de soarta celorlalte?
Gândul de a fi soaţa regelui, chiar şi pentru o sin­
gură zi, îţi satisface vanitatea şi eşti gata să plă­
teşti preţul ăsta. Adevărul e că mă nedumereşte
strădania ta de a te mărita cu mine. De ce-ai făcut-o,
voi descoperi-o, fără îndoială. Destule sunt orele
nopţii pentru a-ţi dezlega taina. (Pauză.) Nu ştiai
că urăsc femeile?
ŞEHEREZADA
Ba da, o ştiam foarte bine. (Pauză.) Nu sunteţi sin­
gurul monarh care ne urăşte. Au mai fost mulţi
alţii în istorie. Dar, domnul meu, n-o să împărtăşiţi
soarta prinţului Camar Asaman, fiul lui Şaraman,
regele Jalidanului. Şi el ura femeile...
ŞAHRIAR
Dar ce s-a întâmplat cu prinţul acela? Cine era el?
Orchestra interpretează o melodie-laitmotiv, cântată
ori de câte ori Şeherezada va începe o poveste. Această
melodie va deveni totodată muzica de fond în anumite
momente ale acţiunii.

ŞEHEREZADA

(Netulburată.) Să vă fie soţie, chiar şi pentru o sin­

gură noapte, e cea mai înaltă preţuire la care poate
râvni o femeie din regatul vostru, domnul meu.

ŞAHRIAR
Iarăşi minţi. (Pauză.) Pesemne nu-ţi pasă că mori.

50
 II
Prinţul care ura femeile
 ŞEHEREZADA
Prinţul Camar Asaman era cel mai frumos tânăr
din câţi se născuseră vreodată în regatul Jalidan.
Era mlădios ca o trestie şi delicat ca o gazelă. Şi
era grozav de dăruit pentru artă şi studiu. Nu-i plă­
ceau distracţiile, fiind serios din cale-afară. Când·a
împlinit douăzeci de ani, tatăl lui, regele Şaraman,
s-a hotărât să abdice în favoarea sa. Dar pentru a
moşteni coroana, prinţul trebuia mai întâi să se
însoare.
ŞAHRIAR
(Preschimbat în prinţul Camar Asaman.) Îmi pare
rău, tată. N-am nici cea mai mică atracţie pentru
femei. Am citit multe despre nazurile şi intrigile
lor. Ştiu câtă bătaie de cap dau, făcându-şi soţii să-şi
piardă timpul şi răbdarea. Le urăsc.
ŞEHEREZADA
Regele Jalidanului s-a gândit că-i o toană a tine­
reţii. A mai lăsat să treacă un an înainte de a-şi în­
treba iarăşi fiul dacă era dispus să se însoare pentru
a-i urma la tron.

55
 CAMAR ASAMAN
Eu să mă însor? Mai degrabă mor! Nu ţi-am spus
că urăsc femeile, intrigantele alea lacome şi bune
de nimic? N-o să mă însor niciodată, tată!
ŞEHEREZADA
Regele Şaraman a mai aşteptat şase luni, sperând
ca prinţul să cedeze într-un târziu. Dar de-astă dată
nu i-a mai pus întrebarea între patru ochi, ci în
faţa Sfatului Regal. Înaintea emirilor, vizirilor, şam­
belanilor şi şefilor militari, înaintea tuturor minţilor
luminate din Jalidan, l-a întrebat: ,,Fiule, ai revenit
la gânduri mai bune?"
CAMAR ASAMAN
Iarăşi afurisita aia de poveste cu însurătoarea? De
câte ori să îţi repet, tată, că n-o să mă însor în veci?
Cum să te fac să înţelegi lucrul ăsta, o dată pen­
tru totdeauna?
ŞEHEREZADA
Înfuriat de răspunsul primit, suveranul a poruncit
ca prinţul să fie închis în cel mai mizerabil turn
din Jalidan. I-a pus gărzi înarmate la uşă, spre a
fi păzit zi şi noapte. Credea că în felul ăsta lui Ca­
mar Asaman îi va veni mintea la cap şi ... Dar vai,
domnul meu, mă uit pe fereastră şi văd zorii mi­
jind ... Oare nu-i vremea să...?
ŞAHRIAR
Vremea să mori, aşa-i. Călăul te aşteaptă, cu secu­
rea pregătită. (Şovăie.) Totuşi_r aş vrea să aflu mai
întâi ce s-a întâmplat cu prinţul acela. Execuţia
56
mai poate aştepta o zi. Continuă-ţi povestea, Şe­
herezada.
Schimbare de lumini. Zorile - care mijeau odată cu
vorbele Şeherezadei - dispar şi pentru câteva clipe scena
se cufundă în întuneric, sugerând astfel trecerea unei
zile. Când scena se luminează iar, cerul e colorat din
nou în fllbastru-indigo intens, iar luna rotundă e exa­
gerat de galbenă; e o lună de „noapte orientală".
ŞEHEREZADA
La piciorul turnului în care era închis Camar Asa­
man, într-un puţ plin cu lilieci şi pânze de păian­
jen, trăia un duh feminin, silfida Maimuna.Deodată,
silfida a zărit în turn luminiţa unui opaiţ şi, cu­
rioasă din fire, a luat înfăţişarea unui duh înaripat
si în celulă s-a strecurat. Văzându-l pe tânărul ador­
mit, a exclamat, uluită:
MAIMUNA
(Voce din of!.) Binecuvântat fie creatorul acestei
minunăţii!
ŞEHEREZADA
Fermecată de-a dreptul, şi-a continuat zborul noc­
turn şi a dat peste alt duh înaripat: Danhas, fiul
lui Şamburus, din stirpea duhurilor ghiduşe.
MAIMUNA
(Voce din of!.) Salutare, Danhas!
DANHAS
Salutare tie, Mairnuna! Tocmai m-am întors din re­
gatul chinez al kaşgarilor şi nu-mi revin din uimire!
57
Am zărit-o acolo pe fiica regelui Gayur, cea mai
frumoasă făptură de pe pământ! N-am crezut să
existe asemenea minuni: ce ochi, ce talie, ce sâni,
ce păr are neasemuita prinţesă Budur!
MAIMUNA
(Voce din off.) Ce coincidenţă, Danhas! Si eu am
z�rit .?7- ch�lia din turn cea mai frumoasă făptură
dm cate m1-a fost dat să văd vreodată: pe prinţul
Camar Asaman! Te încredinţez că prinţesa ta nu
face nici cât praful de pe sandalele prinţului.
DANHAS
(Voce din off) Vrei să-i comparăm? Acus zbor în
China, o aduc pe prinţesa Budur ador�ită şi o
aşezăm lângă prinţ. Aşa vom afla care dintre ei e
mai frumos.
ŞEHEREZADA
�is şi făcut. Danhas s-a întors cu prinţesa Budur
m zbor, aşezând-o, adormită şi înveşmântată doar
într-o cămaşă transparentă, în patul în care dor­
mea, aproape gol, Camar Asaman. Duhurile au
fost uluite: amândoi tinerii erau atât de frumosi
că era cu neputinţă să spui care dintre ei era m.'ai
minunat.
În clipa aceea prinţul Camar Asaman s-a tre­
zit. Mare i-a fost mirarea să descopere un alt trup
lângă al lui. Vrăjit, s-a minunat de fecioara ador­
mită şi de nurii ei abia ghicindu-se prin cămă­
şuţa-i de mătase.
CAMAR ASAMAN
Preaslăvite Allah, ce minunăţie! Ea o fi fecioara
cu care voia tata să mă însoare... Cât de nesăbuit
58
am fost, vorbind atât de urât despre femei! Mâine
îi voi cere iertare în genunchi regelui, rugându-l
să stabilească iute nunta cu această făptură de
vis. (Pauză.) Să mă încumet oare s-o mângâi? Dar
s-o sărut? Mi-e mistuit trupul de dorinţa de a o
atinge. Să fie astcţ iubirea cântată de poeţi? Ne­
preţuită fericire: să-ţi petreci restul zilelor lângă o
fiinţă atât de încântătoare! În deget poartă un inel
de aur. (Făcând ceea ce zice.) O să i-l scot şi o să mi-l
pun în deget, ca la trezire să ştie că suntem deja
logodiţi. Dar ce-i cu mine, de ce mă toropeşte ast­
fel somnul? N-aş vrea să adorm încă...
ŞEHEREZADA
(Preschimbată în prinţesa Budur.) Unde mă aflu?
Ce înseamnă asta? Cine m-a adus până aici? Vai
mie, un bărbat! Slăvite Allah! (Îl prive9te, neîncre­
zătoare, cu admiraţie.) Ce chipeş e! Să fie el oare cel
cu care tata voia să mă mărite? Dacă aş fi ştiut,
n-as, fi refuzat nunta. Cât e de frumos! Se va des- '
dacă o să-l mâng âi? Nu, doarm e adân c.
tepta oare
a. Nu pot rezista is­
Catifea şi rouă pare a-i fi piele
pitei de a-mi odihni buzele pe buzele lui. Allah,
Allah, tot corpul mi-e înfiorat şi pulsul aprig zbu­
ciumat. De-acum ştiu. Asta e iubirea în cântece slă­
vită. Dar văd că-mi poartă în deget inelul. Da, da,
el trebuie să fie soţul ales de tata. Dar de ce mi se
închid ochii? Eu nu vreau să dorm, eu vreau...
ŞAHRIAR
Danhas a dus-o înapoi pe Budur - în China, la
regele kaşgar- şi a aşezat-o cuminte în iatacul ei.
59
S-a întors apoi la silfida Maimuna şi au chemat
amândoi toate duhurile ghiduşe, cu care au pe­
trecut restul nopţii la lumina stelelor. Zaiafetul a
fost mare, cu chiote, zarvă şi muzică năvalnică,
duhurile chefuind ca întotdeauna când născoceau
câte o poznă ce dădea grozav peste cap viaţa oa­
menilor.

Cei trei muzicanţi cântă o melodie veselă, de petrecere.

III
Prinţul melancolic
 CAMAR ASAMAN
Când s-a trezit în dimineaţa următoare, prinţul
Camar Asaman a descoperit că frumoasa din ajun
dispăruse din temniţa sa. Speriat, a început să
strige: ,,Gărzi, gărzi! Ce aţi făcut cu fata care şi-a
petrecut noaptea aici, cu mine? Unde aţi dus-o?
Unde-i acum?"
ŞEHEREZADA
„Ce spuneţi, prinţe? O fată, aici? N-a intrat şi n-a
ieşit nimeni pe uşa asta, toată noaptea."
CAMAR ASAMAN
Minţiţi, ticăloşilor! Iar minciuna asta o să vă coste
urechile şi nasul pe care o să vi le reteze tatăl meu!
Ce-aţi făcut cu fecioara aceea, nenorociţilor? Răs­
pundeţi numaidecât!
ŞEHEREZADA
,,Ce-i cu tine, fiul meu? Despre ce fată vorbeşti?"
CAMAR ASAMAN

(ingenunchind.) Despre cea care a fost azi-noapte

aici, în patul meu. Cea mai frumoasă femeie din

63
lume, tată. Pe ea ai ales-o pentru mine, nu-i aşa? ŞAHRIAR
Umil îţi cer iertare, tată, fiindcă m-am împotrivit Şi ce s-a întâmplat cu ea în tot acest timp, Şeherezada?
să mă însor cum ţi-a fost voia. Cu ea mă învoiesc să Cu prinţesa Budur, vreau să zic, cea cu inelul.
mă căsătoresc, ai cuvântul meu. Şi o să facem mulţi Cei trei muzicanţi încep să interpreteze laitmotivul
copii, ca să nu se stingă stirpea Domniei Tale. muzical ce acompaniază poveş;tile Şeherezadei.
ŞEHEREZADA
,,Fiule, ţi-ai pierdut minţile. Femeia aceea nu exis­
tă, ai visat-o. Dar nu-ţi face griji. Voi căuta cea mai
frumoasă domniţă din regat, tu însă dă uitării ase­
menea plăsmuire!"
CAMAR ASAMAN
Nimeni n-o va putea înlocui pe femeia iubită, tată!
V ăd că nici dumneata nu mă crezi. Nu era o plăs­
muire, ci o femeie în carne şi oase! Vrei o dovadă?
Vezi inelul acesta? Al ei e. Noaptea trecută i l-am
scos din deget şi mi l-am pus pe inelar, pecetluind
astfel logodna noastră. Purtam eu oare înainte
acest inel?
ŞEHEREZADA
Încurcat, regele Şaraman a privit inelul pe care
într-adevăr nu-l mai văzuse niciodată. Şi-a con­
dus fiul în apartamentele regale şi acolo i-a con­
sultat pe înţelepţii, ghicitorii şi astrologii curţii.
Nimeni n-a fost în stare să dezlege misterul. Ca­
mar Asaman a căzut într-o adâncă melancolie.
Cât era ziua de lungă stătea în camerele palatu­
lui: de nimic nu-i păsa, o vorbă nu scotea, abia se
hrănea, doar ochii i se pierdeau undeva, departe,
în marea cea mare.
64
 IV
Prinţesa Budur şi astrologii
 ŞEHEREZADA
Când prinţesa Budur s-a trezit a doua zi în camera
ei din palatul kaşgar şi nu l-a mai găsit lângă ea pe
bărbatul cu care îşi petrecuse noaptea, a fost cuprin­
să de disperare. Şi-a strigat din răsputeri slujnicele
şi chelăreasa. ,,Unde-i tânărul chipeş lângă care am
dormit noaptea trecută? Ce-aţi făcut cu el? Unde
l-aţi ascuns? Cu capul veţi plăti dacă a păţit ceva."
REGELE GAYUR
Ce s-a întâmplat, fiica mea? Ce-i gălăgia asta? Ai
înnebunit tot palatul!
PRINŢESA BUDUR
Tată, ştiu că Domnia Ta a pus la cale tot ce s-a în­
tâmplat ieri, vrând să mă înduplece să mă mărit.
De-acum linişteşte-te: m-ai înduplecat. O să-l iau
de bărbat pe tânărul chipeş cu care m-ai făcut să
împart patul astă-noapte.
REGELE GAYUR
(Stupefiat.) Ce zici? Un bărbat aici, în iatacul tău,
întreaga noapte? Asta ai spus? Ţi-ai pierdut minţile,
Budur?

69
 PRINŢESA BUDUR
Unde e? Vreau să-l văd. Îl iubesc, tată. O să fiu a
lui şi a nimănui altcuiva. Ce-ai făcut cu el?
REGELE GAYUR
Vreun duh păcătos s-o fi pogorât asupra ta, fata
mea, ticluind asemenea plăsmuiri neruşinate...
PRINŢESA BUDUR
Nici vorbă de plăsmuiri! Era un tânăr frumos, înalt
şi bine legat, cu trăsături delicate. În came şi oase,
ca tine şi ca mine! Cu mâinile astea i-am mângâiat
trupul. Şi i-am simţit dulceaţa buzelor cu al meu
sărut. Gura mea încă păstrează gustul salivei lui.
REGELE GAYUR
Pentru numele lui Allah! Fiica mea a înnebunit! E
posedată! Destul cu necuviinţa! Gărzi! Încătuşaţi-o
şi băgaţi-o în lanţuri, pentru ca demonul ce sălăş­
luieşte în ea să nu-şi mai sloboadă răul şi-n alţii!
De ce mă pedepseşti astfel, Allah? De ce-i faci una
ca asta celei mai pure fecioare din regat, celei mai
preţioase flori a bătrâneţii mele?
ŞEHEREZADA
Deznădăjduit, regele Gayur a cerut Sfatului Regal
să răstoarne cerul şi pământul în căutarea celui
ce va putea să-i lecuiască fiica preferată...
REGELE GAYUR
Eu, Gayur, regele Kaşgarului, chem toţi astrologii,
înţelepţii, cititorii în stele - fie ei filozofi, învăţaţi
ori magi ai regatului - ca s-o salveze pe prinţesa
Budur! Celui ce-o va scăpa de demon, redându-i
uzul raţiunii, mă ofer să i-o dau de nevastă şi să-l
70
fac moştenitorul meu! Dar cel ce se va încumeta
s-o facă şi nu va avea sorţi de izbândă îşi va pierde
capul! N-o să îngădui nimănui să plece, trâmbi­
ţând în lumea întreagă c-a văzut-o pe prinţesă în
alcov!
ŞEHEREZADA
Mulţi astrologi şi magi s-au înfăţişat atunci în re­
gat, încercând s-o lecuiască pe Budur de aşa-zisa
ei boală, fie şi cu preţul vieţii. Primul dintre ei, un
membru al Sfatului şi faimos astrolog, a fost pri­
mit de prinţesă cu o criză de nervi. ,,Ce cauţi în
camera mea, astrologule? Eu nu-s nici bolnavă,
nici posedată de diavol. Tot ce cer e să-mi fie adus
tânărul chipeş care a dormit astă-noapte cu mine.
Când îl voi avea alături, veţi vedea cu toţii că prin­
ţesa Budur e cea mai normală femeie din lume."
ASTROLOGUL
Maiestate, prinţesa Budur nu-i bolnavă. Şi nici
vrăjită. Doar a căzut în plasa unui zeu dibace şi
de neînfrânt. E îndrăgostită. Ştiinţa mea e nepu­
tincioasă înaintea focului dragostei. Nu pot stinge
văpaia care-i pârjoleşte inima. Călăul îşi poate as­
cuţi securea. Luaţi-mi capul, Măria Voastră.
ŞEHEREZADA
Şi, într-adevăr, astrologul a fost scurtat de cap. Cu
toate acestea, în zilele următoare peste o sută cinci­
zeci de doctori, magi, vraci, cititori în stele şi în­
ţelepţi au încercat şi ei s-o vindece pe prinţesa
Budur de boala iubirii. Dar toţi şi-au pierdut capul
sub secure. (Pauză. Se văd mijind zorii.) Începe o
nouă zi, mărite domn. Să-l caut şi eu pe călău?
71
 ŞAHRIAR
Nu, tu povesteşte mai departe, Şeherezada.

Cei trei muzicanţi interpretează melodia ce însoţeşte

începutul poveştilor Şeherezadei.

V
Marsuan, justiţiarul
 ŞEHEREZADA
Prinţesa Budur avea un frate de lapte, numit Mar­
suan, fiul doicii care o crescuse. Era un tânăr în­
văţat, care călătorise prin toată lumea, studiind
astrologia, matematica şi arta divinaţiei. Devenise
un maestru al astrolabului. Când a auzit că Budur
înnebunise, fiind bântuită de demoni, s-a grăbit
să se întoarcă la Kaşgar. Maică-sa l-a întâmpinat
bucuroasă, dar şi temătoare. ,,Tu aici, Marsuan?
Te-ai întors aflând ce lucruri îngrozitoare se petrec
în regat, fiule?"

MAi�UAN
Doar despre asta se vorbeşte peste tot, mamă. Ne­
cazul care s-a abătut peste soră-mea Budur răsună
prin toate împărăţiile, taberele, templele, devenind
subiect de cântece şi snoave pentru comedianţi.
(Pauză.) Pe zidurile palatului am văzut atârnând
capetele astrologilor care au încercat s-o lecuiască.
E adevărat că prinţesa şi-a pierdut minţile?

DOICA
Nu ştiu, fiule. Regele Gayur a întemniţat-o, iar ea
plânge şi ţipă cât e ziua de lungă. Biata fată!

75
 MARSUAN
Trebuie s-o văd, mamă, poate o ajut cumva. Du-mă
la palat! Găseşti tu de bună seamă o cale să mă
duci la ea.
ŞEHEREZADA
Doica se temea grozav pentru viaţa fiului ei. Dar
Marsuan a stăruit atât de mult, încât maică-sa l-a
învesmân tat în haine femeiesti
, , si, l-a condus în ia-
tacurile în care regele Gayur o închisese pe prin­
ţesă. Cu toată supărarea ei, Budur s-a bucurat când
şi-a recunoscut fratele de lapte.
MARSUAN
Budur, soră iubită! Cât sunt de mâhnit să te văd
astfel, legată în lanţuri ca o fiară! Am alergat în­
tr-un suflet, de cum am auzit ce-ai păţit! Spune-mi,
cum să te ajut?
ŞEHEREZADA
,, Dacă vrei să mă ajuţi, frate drag, găseşte-l pe tâ­
nărul pe care-l iubesc."
MARSUAN
Spui că ţi-ai zărit inelul împodobindu-i degetul?
Fireşte că-mi amintesc de inelul tău, Budur: un
şarpe devorând o păsăruică. Aur bătut cu lapisla­
zuli. Ei bine, inelul acesta mă va duce la iubitul
tău! Ai răbdare şi înfruntă-ţi nenorocul, surioară.
O să b,a.t lumea în lung şi-n lat ca să-l descopăr. Şi
o să-l aduc aici. Ţi-o jur. Nu deznădăjdui.
ŞEHEREZADA
Ascultând povestea prinţesei, Marsuan a avut o
presimţire. Şi-a amintit o alta, auzită undeva, în
76
călătoriile lui prin lume: povestea prinţului Camar
Asaman din Jalidan, despre care se zvonea că lân­
cezeşte de dor, pradă unui rău neştiut. Marsuan
s-a urcat în prima corabie ce pornea într-acolo.
După şase luni, a ajuns pe ţărmul Jalidanului. Spre
ghinionul lui, sau poate spre norocul lui, corabia
cu pricina s-a scufundat cu puţin înainte de a
acosta. Dar el era un înotător desăvârşit şi a reu­
sit să ajungă la mal. Atotputernicul înţelept i-a
purtat paşii pe o plajă ce dădea spre grădinile
palatului. Acolo a fost găsit şi dus înaintea rege­
lui Şaraman.
MARSUAN
Slăvit fie Allah, Maiestate, că mi-a îngăduit să
ajung până aici spre a vă săruta picioarele. Vin de
foarte departe, aflând de mâhnirea ce-a pus stă­
pânire pe prinţul vostru, Camar Asaman. Poat� că
ştiinţa mea, cu care pătrund tainele stelelor, 1-ar
putea reda fiului vostru bucuria şi dragostea de
viaţă.
ŞEHEREZADA
Plin de speranţă, regele Şaraman l-a condus în ia­
tacul prinţului. De îndată ce-a zărit pe degetul lui
inelul prinţesei, Marsuan şi-a dat seama că el era
tânărul pe care-l căuta. S-a apropiat de Camar
Asaman şi i-a şoptit la ureche:
MARSUAN
Stăpâne, femeia care şi-a petrecut noaptea în ?a­
tul vostru, în turnul cetăţii, e prinţesa Budur, fnca
regelui Gayur din Kaşgar. Ea vă iubeşte şi e mis­
tuită de dor; dragostea asta o răpune încetul cu
77
încetul! Soarta îi e nenorocită, fiindcă lumea toată
o crede nebună. De acolo vin; îi sunt frate de lap­
te şi cunosc foarte bine inelul ce vă străluceşte pe
deget. Curaj! De vreţi s-o salvăm pe prinţesă, tre­
buie să pornim numaidecât.

Pauză.

ŞEHEREZADA
Mijesc zorile, Maiestate.

ŞAHRIAR VI
Miracolul falsului astrolog
(Luând-o de bărbie şi privind-o curios.) Şeherezada,
pari nerăbdătoare să mori. Chiar într-atât te atrage
moartea? Oare de-asta te-ai încăpăţânat să-mi fii
soţie? Chiar vrei să ajungi o martiră?

ŞEHEREZADA
Nu, domnule. Tot ce doresc e să mă supun dorin­
ţelor voastre. Mi-aţi spus...

ŞAHRJAR
Eu ştiu foarte bine ce ţi-am spus. (Privind fascinat
ochii Şeherezadei.) Avem destul timp pentru asta.
Deocamdată însă, te vreau vie, nu moartă.
Cei trei muzicanţi interpretează melodia care se aude
la începutul poveştilor Şeherezadei.
 ŞEHEREZADA
Auzind vorbele lui Marsuan, prinţul Camar Asa­
man a simţit îndată că-i revine pofta de viaţă. L-a
îmbrăţişat pe nou-venit, s-a ridicat din pat şi a
cerut de mâncare. În câteva ore i-a revenit culoarea
în obraji, iar râsul lui a început să înveselească
toate ungherele palatului. Regele Şaraman l-a co­
pleşit cu daruri pe astrolog, celebrând cu banchete
şi sărbători populare lecuirea prinţului. Dar Camar
Asaman nu visa decât la un singur lucru.

CAMAR ASAMAN
Marsuan, prietene. Trebuie să plec s-o caut pe
prinţesa Budur. Dar iubirea tatei e bolnăvicioasă,
şi nu-mi va îngădui niciodată să lipsesc prea mult
din Jalidan.

ŞEHEREZADA
Atunci astrologul a croit un plan iscusit. L-a pus
pe Camar Asa.man să-i spună tatălui său că vrea
să vâneze împreună cu Marsuan. Doar ei doi, fără
gărzi ori servitori. Marsuan a pregătit un convoi
de cai şi cămile, cu provizii şi apă pentru un

81
drum lung şi în felul acesta au putut părăsi pala­
tul. Dar pentru a nu fi urmăriţi de armata rege­
lui Şaraman, prinţul Camar Asaman s-a prefăcut
mort. Au mânjit cu sânge o cămaşă de-a lui şi au
lăsat-o lângă stârvul unui cal, la o răscruce de dru­
muri. Şi aşa au trecut câteva luni, iar după ce-au
traversat deşerturi, munţi şi oceane, au ajuns în
cele din urmă pe pământurile regelui Gayur.
Acolo, generosul Marsuan s-a despărţit de Camar
Asaman.
MARSUAN
De-acum nu mai pot face nimic pentru sora mea
Budur. Acum toti:l stă numai în puterea ta, prinţe
Camar Asaman. Iţi dăruiesc câteva lucruri: o ta­
bletă de ghicit, un astrolab aurit, o călimară, câteva
pene bătute cu smaralde şi o foaie de pergament.
Ele te vor ajuta s-o găseşi pe Budur.
ŞEHEREZADA
Prinţul Camar Asaman s-a dus la baie şi s-a deghi­
zat în cititor în stele. Apoi s-a instalat pe esplanada
palatului, oferindu-şi serviciile, aidoma celorlalţi
ghicitori, comedianţi, dresori de purici ori de urşi,
şi războinici mercenari. Ascultându-l, oamenii îl
credeau nebun.
CAMAR ASAMAN
Astrolog, scrib, mag şi ghicitor proaspăt sosit în
regatul Kaşgar tocmai din China şi din Tibet!
ŞEHEREZADA
,,Nu mai ţipa aşa că te aude tot palatul, neferici­
tule!"
82
CAMAR ASAMAN
Îmi ofer întreaga ştiinţă, înţelepciune şi puterile-mi
oculte spre a scoate toate relele din trup şi suflet!
ŞEHEREZADA
„Nu ştii ce-i aşteaptă pe astrologii care se încumetă
să vină în ţinuturile astea?"
CAMAR ASAMAN
Astrolog, scrib, mag şi ghicitor!
ŞEHEREZADA
Nici un cititor în stele nu mai călcase în Kaşgar
după decapitarea celor o sută cincizeci de astrologi
care dăduseră greş în încercarea lor de a o lecui
pe prinţesa Budur. Dar prinţul nu s-a lăsat descu­
rajat şi atunci gărzile l-au luat pe sus şi l-au dus
înaintea regelui Gayur.
CAMAR ASAMAN
Am ghicit ce a păţit fiica Domniei Voastre. Eu o
pot vindeca. Ştiu c-o să-mi pierd capul dacă dau
greş. Dar mă bizui pe buna cunoaştere a suferinţei
omeneşti şi pe înţelepciunea stelelor. Nu-i nevoie
s-o văd pe prinţesă, ca s-o scap de răul ce-o ma­
cină. Va fi de-ajuns să-i trimit o scrisoare.
ŞEHEREZADA
Prinţul s-a aşezat la o masă şi, folosind pana şi per­
gamentul dăruite de Marsuan, a aşternut, într-o
superbă caligrafie, poemul intitulat:
CAMAR ASAMAN
Solitarul amant al lunii către mândra lui domniţă.
83
Camar Asaman scrie în aer, cu o pană de gâscă, de ŞAHRIAR
la dreapta la stânga, poemul pe care-l descrie Şehe­ Până într-o bună zi când ce s-a întâmplat, Şehere­
rezada. zada?

ŞEHEREZADA ŞEHEREZADA

În versuri înfiorate şi delicate îi mărturisea că el Nu vedeţi linia aceea, la orizont, dincolo de sto­
este tânărul din turnulJalidanului alături de care-şi ruri? Începe o nouă zi, domnul meu.
petrecuse noaptea, iar drept dovadă îi înapoia ŞAHRIAR
inelul care-i ţinuse până atunci tovărăşie. Citind „Au trăit fericiţi până într-o bună zi când..." Şi eu
scrisoarea şi recunoscându-şi inelul, prinţesa şi-a am trăit fericit, cufundat până acum în apele lim­
pierdut cunoştinţa. pezi ale poveştii tale. Ar trebui să te pedepsesc,
dar n-am nici un chef să te văd suferind. Păţesc
CAMAR ASAMAN
ceva bizar cu tine. Încă nu înţeleg ce se întâmplă.
Când şi-a venit în fire, prinţesa s-a simţit cea mai
Glasul tău mă linişteşte, poveştile tale mă fac mai
fericită femeie din lume.
bun, Şeherezada.
ŞEHEREZADA
Scena se întunecă, iar muzicanţii interpretează lait­
„În numele lui Allah, chiar tu eşti! Ai venit, în cele
motivul muzical ce însoţeşte poveştile Şeherezadei.
din urmă. Te numeşti Camar Asaman şi eşti prinţ.
Tată, m-am însănătoşit, în sfârşit! Mulţumită lui
Allah şi acestui înţelept, mi-au revenit şi min­
tea la loc, şi pofta de viaţă! Trimiteţi crainici în tot
Kaşgarul vestea s-o trâmbiţeze: tânărul acesta mi-e
soţul hărăzit!"
CAMAR ASAMAN
Şi regele Gayur a făcut întocmai. Nunta prinţesei
Budur cu prinţul Camar Asaman a durat o lună
întreagă, oaspeţi fiind toţi locuitorii Kaşgarului.
Şi amândoi au trăit fericiţi ...
ŞEHEREZADA
Până într-o bună zi când ...
84
 VII
Prinţul şi pasărea hoaţă
 ŞEHEREZADA
Au trăit fericiţi până într-o zi când prinţul Camar
Asaman s-a hotărât să se întoarcă în Jalidan. La
despărţirea de ginere şi de fiică, regele Gayur a
dat nişte petreceri strălucite. Cei doi soţi au por­
nit la drum, însoţiţi de servitori, cu cămile, provizii
şi daruri. Prinţesa Budur călătorea într-un palan­
chin, în vreme ce prinţul călărea un cal alb. După
câteva zile au ajuns într-o vale mănoasă. Camar
Asaman a poruncit să se ridice în acea vale cortu­
rile, ca întreg convoiul să se odihnească. Şi acolo
i-a fost dat prinţului să trăiască o aventură cea mai
extraordinară, în veci păstrată în analele Orien­
tului.
CAMAR ASAMAN
O poveste căreia nu i-a dat nimeni crezare. E atât
de uluitoare încât, deşi trăită aievea, chiar şi mie
îmi pare a fi o plăsmuire.
Era la prânz, la vremea siestei. Budur dormea
pe un pat cu perne mari, iar eu îi priveam îndu­
ioşat sânii prin cămaşa descheiată. Când m-am
89
 aplecat să-i sărut, am zărit la pieptul ei o broşă cu
o nestemată roşie ca sângele. Pe ea scria ceva. Nu
i-o văzusem până atunci. Era un talisman magic,
ori o podoabă? I-am scos broşa şi, ca s-o privesc
mai pe îndelete la lumina soarelui am iesit din
I ,
cort.
Dar în timp ce priveam cu atenţie bizarul giu­
vaier, a apărut deodată o pasăre care a luat broşa
în cioc, dispărând cu ea într-un copac. Am alergat
după ea. Era o pasăre rară: aripi albastre, pieptul
gălb_ui, ochişori oblici �i vicleni. Zbura jos şi lin,
plutmd parcă în vânt. Işi iuţea zborul abia când
mă apropiam de ea. Toată după-amiaza am urmă­
rit-o. La căderea nopţii m-am lungit obosit sub
copacul pe ramurile căruia se odihnea acum zbu­
rătoarea hoaţă. Dimineaţa am: văzut-o înăltându-se
iar în zbor, tot cu giuvaierul lui Budur ,în plisc.
Am pornit după ea. Zece zile am străbătut un
codru pustiu, fără a izbuti s-o prind. Ierburile şi
fructele sălbatice mi-au fost singura hrană, iar pâ­
râiaşele îmi ostoiau setea. Păsăruica nu se înde­
părta niciodată prea mult, dar nu puteam s-o prind
şi nici nu scăpa broşa din plisc; ai fi zis că înadins
îmi făcea în necaz. Iar la răstimpuri, îmi părea că
ochişorii ei mă priveau ironici, strălucitori.
În cea de-a unsprezecea zi, când am ajuns la
porţile unui oraş necunoscut, pasărea a dispărut
deodată. (Pauză.) Străzile oraşului erau pustii, căci
abia mijeau zorile. Oare unde mă aflam? Am bătut
oraşul în lung şi-n lat, dar nici ţipenie de om. La
marginea oraşului însă, am dat de o bătrânică ce-si
lucra de zor pământul.
90
BĂTRÂNA
Vino, apropie-te străine. Intră. Aici, în livada mea,
o să fii la adăpost.
CAMAR ASAMAN
La adăpost de ce sau de cine, bătrânico?
BĂTRÂNA
De păgâni, tinere. Eu văd prea bine: tu nu eşti aşa
ceva, tu eşti credincios. Şi eu sunt, mărit fie Allah.
Dar în ţinuturile astea, noi, credincioşii, suntem
tare puţini şi viaţa ne e în mare primejdie. Ce gând
te aduce pe aceste meleaguri?
CAMAR ASAMAN
I-am istorisit toată povestea mea şi, fireşte, bătrâ­
nica a crezut c-am o închipuire bogată. Totuşi, s-a
oferit să mă găzduiască.
BĂTRÂNA
Rămâi cu mine, de vrei. Sunt vădană şi prunci
n-am. Îmi ţii de urât. O să te deprind cu muncile
câmpului. O dată la şase luni trece pe aici o cora­
bie cu mărfuri, care se îndreaptă spre regatul Banus.
Poţi pleca cu ea şi de acolo ajungi uşor la Jalidan.
CAMAR ASAMAN
Iată-mă aşadar pe mine, prinţul Camar Asaman,
ajuns ajutorul unei ţărănci, îngrijindu-i semănă­
turile şi pomii fructiferi în ţinuturi păgâne. Inima
mi-era zdrobită. Şase luni pe acele meleaguri! Dar
oare ce s-a ales de prinţesa Budur?
ŞEHEREZADA
Cu drag v-aş povesti ce s-a mai întâmplat, domnul
meu, dar ziua se grăbeşte să apară, amintindu-mi
că trebuie să-i întâlnesc gâdelui iubita secure.
91
 ŞAHRIAR
Stau şi mă gândesc câteodată, Şeherezada, că tu te
joci cu mine aşa cum se juca păsăruica hoaţă cu
prinţul Camar Asaman. Parcă ţi-ai dori moartea.
De ce? (Privind-o cu interes şi, fără să vrea, chiar cu
afecţiune.) Prea eşti tânără ca să-ţi iei deja bun ră­
mas de la lumea aceasta. Şi apoi, când mă gân­
desc la moartea ta, la ascuţişul subţire al securii
tâind gâtul acesta atât de delicat (o mângâie pe gât),
tare mă mai întristez. Nu tu eşti cea care trebuie
să-mi amintească de gâde, Şeherezada, ci eu, rege­ VIII
le Şahriar. Continuă-ţi povestea. Ce s-a ales, în tot ' schimbă sexul
' sa Budur îsi
Printe
acest timp, de prinţesa Budur?

ŞEHEREZADA
Poruncile tale sunt lege pentru mine, domnul meu.
Aşa că mă întorc la poveste.

Cei trei muzicanţi interpretează laitmotivul muzical

ce însufleţe;,te poveştile Şeherezadei.
 ŞEHEREZADA
Când s-a trezit din somn şi a băgat de seamă că-i
dispăruseră şi broşa cu nestemată, şi bărbatul, prin­
ţesa Budur s-a neliniştit din cale-afară. Dar era o
femeie curajoasă şi aprigă, aşa încât a purces cu
multă iscusinţă. ,,Ce-o să mă fac eu de una sin­
gură - s-a întrebat ea -, o femeie între atâţia băr­
baţi, cei mai mulţi dintre ei nevăzând, nemirosind
şi neatingând de atâta amar de vreme o femeie?"
Curajoasa Budur s-a hotărât atunci să se prefacă
a fi soţu-i dispărut, prinţul Camar Asaman. A îm­
brăcat hainele lui, s-a sulemenit ca un bărbat, iar
pe cap şi-a îndesat un turban cu o pană. Porun­
cindu-le sclavilor şi gărzilor să se pregătească de
drum, a băgat de seamă, uşurată, că toţi o confun­
dau cu prinţul. Şi-uite aşa au ajuns în regatul Banus.
Stăpânul acelor ţinuturi, regele Armanus, l-a în­
tâmpinat la porţile oraşului cu întregul lui alai pe
cel pe care-l credea a fi prinţul Camar Asaman.
REGELE ARMANUS
Bine ai venit în regatul Banus, prinţe Camar Asa­
man! Ştiu prea bine că paşii te poartă spre ţinutul
95
Jalidan. Domnia Ta şi cei ce te însoţesc puteţi ră­
mâne în regatul meu cât timp veţi dori. Sunteţi
oaspeţii mei.
PRINŢESA BUDUR
Regele Armanus m-a tratat cu deosebită curtoa­
zie şi dragoste. Chiar şi el m-a crezut prinţul Camar
Asaman. M-a poftit la vânătoare, mi-a cerut sfa­
tul în trebi ale regatului, m-a invitat la adunările
Sfatului. Până când, într-o bună zi, mi-a făcut o
propunere neaşteptată.
REGELEARMANUS
Prinţe Camar Asaman, Allah n-a binevoit a-mi dă­
rui un fecior, ci o fecioară, pe prinţesa Hayata­
nufus, o domniţă tânără şi frumoasă ca tine. Ţi-am
îndrăgit şi preţuit mult virtuţile, aşa încât mi-ar
plăcea să te socotesc fiul meu. Ai primi s-o iei de
soţie pe fiica mea şi să ocupi tronul regatului
Banus?
PRINŢESA BUDUR
Propunerea Domniei Voastre îmi face cinste, Maies­
tate. Primesc onoarea şi însărcinarea pe care mi-o
încredinţaţi. Voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să
nu vă dezamăgesc şi s-o fac fericită pe fiica Dom­
niei Voastre.
REGELEARMANUS
Minunat! Lasă-mă să te îmbrăţişez, Camar Asa­
man. Va fi o nuntă strălucită, de care-şi va aminti
de-a pururi regatul Banus! (Către orchestră.) Mu­
zica! Să cânte muzica!
96
PRINŢESA BUDUR
Am rămas fără grai. Dar ce puteam face altceva
decât să primesc? Regele Armanus ar fi fost jignit
dacă nu m-aş fi învoit. (Pauză.) Şi într-adevăr, nun­
ta noastră a fost fără pereche, cu banchete, dansuri
şi daruri minunate. Eu tremuram, aşteptând clipa
când aveam să rămân singură cu preafrumoasa
mea soaţă, o fată cu ochi adânci ca o genune şi ju­
căuşi ca o cascadă. Părul îi era negru ca noaptea.
Când am rămas singure în pat, am sărutat-o, am
îmbrăţişat-o, dar apoi, fără să-i spun un cuvânt,
am început să mă rog şi să meditez până când
Hayatanufus - nedumerită, dar fără a îndrăzni să
mă învinuiască de ceva - a adormit buştean.
REGELEARMANUS
Ce se întâmplă, fata mea? Jupânesele şi sclavele îmi
spun că aşternuturile îţi sunt imaculate. Oare că­
sătoria ta nu s-a consumat încă? Refuzi să-i dăru­
ieşti soţului tău ceea ce acum doar lui îi aparţine?
PRINŢESA HAYATANUFUS
Nu, tată. Dimpotrivă, îmi doresc din suflet ca soţul
meu drag să se înfrupte odată din ceea ce-i apar­
ţine. Dar se întâmplă ceva foarte ciudat. Când rămâ­
nem singuri în iatac, prinţul mă sărută, mă mângâie
ca şi cum m-ar dori, dar deodată ceva îl opreşte.
Şi în loc să mă iubească, începe să se roage şi să
mediteze, ore şi ore în şir. De două săptămâni îi
sunt soaţă, dar noapte de noapte se întâmplă ace­
laşi lucru.
97
 REGELE ARMANUS la fel: mă binedispun şi mă înveselesc. Obligaţia
Purtarea lui n-o găsesc nici întemeiată, nici fireas­ ta e să povesteşti mai departe şi să mă faci să visez.
că. Dacă nici în noaptea asta Camar Asaman nu
Scena se întunecă. Cei trei muzicanţi interpretează me­
consumă căsătoria, îl voi detrona şi-l voi alunga
lodia Şeherezadei.
din ţară.

PRINŢESA HAYATANUFUS
Speriată, mi-am căutat repede soţul - şi domnul
meu - înştiinţându-l despre ameninţarea tatei. Dar
mă aştepta cea mai mare surpriză din viaţa mea!
Izbucnind în plâns, soţul meu s-a dezbrăcat. Când
colo, el nu era bărbat, ci femeie; era prinţesa Budur,
soaţa celui pe care eu îl socoteam a fi soţul meu.
Mi-a povestit toată tărăşenia: dispariţia lui Camar
Asaman şi pricinile care au făcut-o să-i ia locul.
M-a înduioşat atât de tare, încât m-am hotărât s-o
ajut. Ne-am dus amândouă în coteţul palatului, am
omorât o găină şi cu sângele ei mi-am mânjit că­
maşa de noapte, picioarele şi aşternuturile. În ziua
următoare, primul om care a aflat, bucurându-se
nespus că mariajul nostru se consumase, a fost
tata. (Pauză.) (Redevenind Şeherezada.) Dar s-a făcut
dimineaţă, domnul meu. Voi muri, sau voi conti­
nua să spun povestea celor două prinţese? Ah, dar
mi-aţi spus deja că asta nu-i treaba mea, ci a Dom­
niei Tale.

ŞAHRIAR
(Zâmbind.) Aşa e, Şeherezada. Eu hotărăsc dacă vei
trăi sau vei muri. Iar deocamdată te vreau în viaţă,
fiindcă prezenţa ta îmi face bine. Şi poveştile tale,

98
 IX
Sfada păsărilor
 ŞEHEREZADA
În vreme ce în Banus falsul Camar Asaman căpă­
ta tronul din partea regelui Armanus, adevăratul
prinţ muncea cât era ziua de lungă pe pămân­
turi păgâne. Locuia de câteva luni bune la bâtrâna
care-l găzduise. Apropiindu-se sfârşitul anului,
aceasta l-a înştiinţat c-o să-şi petreacă sărbătorile
în satul vecin, iar el îi va păzi acareturile. I-a făgă­
duit însă că va afla când soseşte corabia cu care
va putea pleca de acolo.
CAMAR ASAMAN
Am rămas aşadar singur, dând toată ziua cu sapa,
iar noaptea tânjind după draga mea Budur. Oare
unde o fi acum? I-o fi dor de mine? O fi plângând
după mine, cum am plâns eu după ea? Într-o seară,
când eram în grădină şi pliveam buruienile, am
căzut, ca fulgerat, la pământ. Ameţit de lovitură,
mă frecam la cap, când deodată am auzit nişte
croncănituri asurzitoare. Am ridicat privirea şi
în văzduh am zărit două păsări uriaşe, negre ca
tăciunele, sfădindu-se pe o cracă. Se luptau de

103
mama focului. Pliscurile pocneau, penele zburau Le-am deschis şi am rămas fără grai: erau pline
şi amândouă zburătoarele se umpluseră de sânge. ochi cu pulbere de aur. Aur curat, foarte fin. Oare
Era o vrajbă bizară, urzită parcă de nişte duhuri de câte veacuri era ascunsă acolo comoara aceea?
nevăzute. Croncănelile spintecau aerul ca tăişul
ŞEHEREZADA
unui cuţit. Deodată, când lupta era în toi, una dintre
Camar Asaman a aşteptat nerăbdător întoarcerea
păsări a căzut pe neaşteptate la pământ.
bătrânei agricultoare. Când aceasta s-a înapoiat,
îngrozit, am văzut cum se întunecă cerul: un
i-a povestit ce lucruri extraordinare se petrecu­
nor de zburătoare negre s-au năpustit asupra pă­
seră în absenţa ei. I-a propus să împartă amândoi
sării doborâte şi au ciugulit din ea până ce n-a mai
comoara. Dar bătrâna n-a acceptat: ,,Nu, Camar
rămas nimic. S-au înălţat apoi iar în văzduh, dis­
Asaman. De douăzeci şi cinci de ani lucrez gră­
părând în zare. Abia atunci m-am încumetat să
dina asta, dar Allah n-a vrut ca eu să descopăr
mă ridic. în urma păsărilor rămăsese o duhoare
comoara. Allah Atotputernicul a vrut ca tu să fii
de neîndurat. M-am apropiat de stârvul păsării
norocosul."
şi, printre pene şi sânge, am zărit o nestemată roşie;
strălucirea ei m-a orbit. CAMAR ASAMAN
Îmi aducea veşti bune. Corabia ancorase deja în
ŞEHEREZADA
port. Iar ea se înţelesese cu căpitanul să mă ducă
Era nestemata de pe broşa lui Budur, pe care pa­
până în Banus. De acolo puteam călări până în Ja­
sărea hoaţă i-o smulsese din mână lui Camar Asa­
lidan. Bătrâna mi-a atras luarea-aminte: sipetele
man în acea seară nenorocită. Uluit de descoperire,
cu aur puteau stârni lăcomia marinarilor. M-a sfă­
Camar i-a mulţumit lui Allah, înălţând rugi fier­
tuit să ascund comoara în câţiva saci cu măsline.
binţi. Soarta poznaşă părea să-i zâmbească din
Chiar ea m-a ajutat să pregătesc sacii, pe care
nou. Căci nici nu şi-a revenit bine din bucuria re­
i-am urcat apoi în corabie, ascunzând broşa prin­
găsirii roşului giuvaier, când la câteva zile distanţă,
ţesei în ultimul sac. M-am întors iute acasă, pentru
în timp ce lucra în grădină, sapa lui a izbit un
a-mi lua rămas-bun de la protectoarea mea. Dar
obiect tare.
am găsit-o în ghearele morţii. în lipsa mea, moar­
CAMAR ASAMAN tea pusese deja stăpânire pe trupul ei. Doar ochii
Am scormonit pământul şi am dat peste un obiect îi mai erau vii şi zâmbetul firav. La puţin timp s-a
de metal. Era o tainiţă care ascundea o scară. Am prăpădit în braţele mele. Corabia stătea să plece,
coborât douăsprezece trepte şi am nimerit într-o totuşi eu am rămas, ca să-i fac bătrânei o înmor­
încăpere prăfuită, plină de pânze de păianjen. înă­ mântare după cuviinţă. Am alergat apoi într-un
untru se aflau douăsprezece sipete de bronz. suflet în port, dar corabia ridicase deja ancora: o

104 105
vedeam dispărând la orizont, cu sacii cu aur şi cu mi-o imaginez eu? Aidoma ţie: aceiaşi ochi, buze,
giuvaierul prinţesei... Allah, Allah, mărite Allah, păr, mâini şi talie mlădioasă. Acelaşi glas. (Fără voia
nu mai pricep nimic! De ce-mi trimiţi şi norocul lui, îi aruncă nişte ocheade tandre. Dar îşi ia seama
şi nenorocul în acelaşi timp ? Ce-o să se aleagă de numaidecât.) Aştept nerăbdător să moară ziua şi
mine de-acum încolo? noaptea să ne învăluie iar, ca tu, Şeherezada, să-mi
depeni mai departe povestea prinţului Camar Asa­
ŞEHEREZADA
man şi a prinţesei Budur ...
(Pauză.) Domnule...
Scena se întunecă, iar cei trei muzicanţi interpretează
ŞAHRIAR melodia ce marchează începutul poveştilor Şeherezadei.
Nu mă interesează că se luminează de ziuă ori că
în curând se lasă noaptea, Şeherezada! Povestea
asta n-o să rămână aşa, spusă pe jumătate! Gata
cu întreruperile, sau te trimit imediat la eşafod!
ŞEHEREZADA
Dacă o faceţi, nu veţi afla niciodată cum s-a sfâr­
şit povestea prinţului Camar Asaman şi a prinţesei
Budur ...
ŞAHRIAR
(Izbucneşte în râs. El însuşi surprins.) Ai dreptate.
Ştii că de mult n-am mai râs aşa, Şeherezada?
ŞEHEREZADA
Nu, nu ştiam, dar mă bucur mult că te-am făcut
să râzi, domnul meu. Râsul e o dovadă de bucu­
rie şi fericire.
ŞAHRIAR
Aşa e; cât timp mă vrăjesc plăsmuirile tale, îmi
dispar şi ura, şi ranchiuna, redevenind acelaşi om
bun de odinioară. Încrezător, calm şi nevinovat,
ca un prunc. Şi mai trebuie să-ţi mărturisesc ceva.
Când vorbeşti despre prinţesa Budur, ai idee cum

106
 X
Un sfârşit care e un început
 ŞEHEREZADA
Între timp, în regatul Banus, falsul Camar Asa­
man - prinţesa Budur - a început să viseze
întruna măsline. Nici ea, nici Hayatanufus n-au
putut pricepe noima acelor vise. Până într-o sea­
ră când, zărind Budur de la fereastra iatacu­
lui ei o corabie poposind la ţărm, a presimţit
ceva deosebit. A coborât iute în port şi s-a dus
direct la căpitan: ,,Ce mărfuri ai adus astăzi, că­
pitane?"
CĂPITANUL
Pomezi, brocarturi, parfumuri, mosc, santal şi
câţiva saci cu măsline.
ŞEHEREZADA
Măsline ai spus, căpitane?
CĂPITANUL
Douăzeci de saci cu măsline din ţinuturi păgâne.
Sunt foarte renumite. Din păcate, stăpânul sacilor
a pierdut corabia. Le vând, ca să-mi iasă la soco­
teală aducerea lor până aici.

111
 ŞEHEREZADA
Inima prinţesei Budur bătea să-i spargă pieptul.
Atunci s-a hotărât pe loc: ,,Îţi cumpăr toţi sacii cu
măsline, căpitane. Şi-ţi dau o mie de dinari pe ei."
CĂPITANUI,.
Fii binecuvântat, prinţe, dumneata şi Allah Atot­
puternicul! Oamenii mei o să vă aducă îndată la
palat cei douăzeci de saci.
ŞEHEREZADA
În noaptea aceea, când falsul Camar Asaman şi
soţia lui, prinţesa Hayatanufus se aflau în iatac,
prinţesa Budur a cerut să-i fie adus unul dintre saci.
L-au deschis. Hayatanufus şi-a vârât mâna în sac
şi sub măsline degetele ei au simţit o pulbere us­
cată şi fină ca nisipul mării. Era aur curat. În toţi
sacii se găsea acelaşi lucru. Visele s-au dovedit a
fi profetice. În ultimul sac Budur a descoperit ceva
ce lămurea presimţirile ei. ,,În numele lui Allah,
dar e talismanul meu! Priveşte, Hatayanufus, asta
e nestemata de pe broşa mea, cea dispărută odată
cu bărbatul meu, Camar Asaman! Ce caută ea aici,
între aur şi măsline? Aici e mâna lui, sunt sigură
de asta. Îmi trimite un semn." Budur a alergat în­
tr-un suflet în port, ca să stea de vorbă cu coră­
bierul. ,,Căpitane, căpitane!"
CĂPITANUL
Aici sunt, la porunca Maiestăţii Voastre. Cu ce vă
pot fi de folos?
PRINŢESA BUDUR
Cine-i stăpânul sacilor cu măsline pe care i-am
cumpărat de la tine?
112
CĂPITANUL
Un grădinar din ţinuturile păgâne, v-am mai spus
doar, preamărite domn.
ŞEHEREZADA
,,Atunci, rogu-te, urcă-te imediat pe corabie, chea­
mă-ţi echipajul, întoarce-te acolo şi adu-l aici pe
bărbatul acela, teafăr şi nevătămat! Şi bagă de sea­
mă: răspunzi cu viaţa pentru el! Dacă îmi împli­
neşti vrerea, te voi cinsti cu daruri şi onoruri pe
tine şi întreaga-ţi familie. Dar dacă încerci să fugi,
armata mea te va urmări până la capătul lumii şi
o să sfârşeşti în chinuri groaznice!" Căpitanul, fără
a se dumiri defel ce se întâmplă, s-a supus. S-a în­
tors pe meleagurile păgânilor, ca să dea de urma
stăpânului sacilor cu măsline.
CAMAR ASAMAN
Aproape că uitasem că eram prinţul Camar Asa­
man. Mă împăcasem cu gândul că o să fiu un mo­
dest lucrător, trăind printre păcătoşi şi lucrându-mi
mica grădină, când într-o bună zi l-am văzut în­
torcându-se pe acele meleaguri pe căpitanul cora­
biei pe care o pierdusem, fiindcă îmi îngropasem
cum se cuvine binefăcătoarea. Mi-a cerut să mă
îmbarc pe loc pe corabia lui, căci regele Banusului,
Camar Asaman, voia să mă întâlnească negreşit.
(Uluit peste poate.) Camar Asaman ai spus, căpi­
tane? Regele ţinutului Banus se numeşte Camar
Asaman? Aşa ai zis?
ŞEHEREZADA
Bietul prinţ a crezut că el sau lumea întreagă a în­
nebunit. Cum să existe doi Camar Asaman? Cum
113
de monarhul Banusului purta acelaşi nume ca şi
el? Tot drumul şi-a bătut capul, încercând să dez­
lege taina. În cele din urmă a înţeles. Ajuns în
Banus, a fost condus la palat şi a descoperit că
regele Camar Asaman era de fapt iubita lui soaţă,
prinţesa Budur. ,,Da, eu sunt, soţia ta, Budur, care
o clipă n-a încetat să se gândească la tine de când
ai dispărut. Strânge-mă în braţe şi spune-mi că
nu m-ai uitat, Camar Asaman."
CAMAR ASAMAN
De emoţie am căzut lat, leşinat. Când mi-am re­
venit, cu ajutorul iubitei mele Budur, am aflat prin
ce peripeţii trecuse din ziua în care broşa dispă­
ruse, şi brusc am înţeles: câteodată viaţa depăşeşte
cu mult plăsmuirile şi nălucirile oamenilor!
ŞEHEREZADA
Întâlnirea celor doi a fost fericită. Mai rămânea
însă un obstacol de trecut, înainte de a avea o viaţă
normală. S-au sfătuit cu Hayatanufus, şi aceasta
a propus să-i dezvăluie întreg adevărul tatălui ei,
regele Armanus. Auzind regele mărturisirile celui
pe care-l socotise a-i fi ginere, Camar Asaman -
cum că el era, de fapt, prinţesa Budur -, s-a pră­
vălit pe nişte perne mari, cu ochii plini de nedu­
merire, întrebându-se parcă: visez sau e aievea ce
mi se întâmplă?
REGELE ARMANUS
Parcă e o poveste fantastică. Sau un coşmar. Deci
tânărul căruia i-am oferit coroana nu-i un bărbat,
114
ci o femeie! Şi încă una măritată. Iar fiica mea,
Hayatanufus, pe care o credeam măritată, e tot
fecioară şi tot singură. Oare ce-ar trebui să fac? Să
vă tai vouă tuturor capetele, ori să-l pun pe al meu
pe butuc? Poate că doar aşa, despărţindu-l de
trup, capul meu ar putea descâlci în sfârşit păien­
jenişul acesta de invenţii şi minciuni...
ŞEHEREZADA
Dar regele Armanus era un om practic şi cu capul
pe umeri.Cunoscându-l pe adevăratul Camar Asa­
man, a fost încântat. Şi-atunci a hotărât ca el să se
urce pe tronul ocupat până atunci de prinţesa
Budur, iar fiica lui să-i devină a doua soţie. Gân­
dul a fost pe placul ambelor prinţese. Sfatul Re­
gal n-a îndrăznit să se împotrivească. Şi astfel
regele Camar Asaman şi cele două soţii ale lui -
Budur şi Hayatanufus - au trăit douăzeci de ani
în fericire şi armonie. Şi credeau că aşa vor trăi
până la sfârşitul vieţii. Uitau însă că diavolul, cu
drăcuşorii lui, nu se astâmpără cu una, cu două.
Aşa încât... Dar bunul meu domn...
ŞAHRIAR
Da, văd pe fereastră cum se luminează de ziuă...
Nu te uita afară, Şeherezada. Uită-te doar la mine.
Gândeşte-te că e încă noapte adâncă şi aşa va fi
până isprăveşti tu întreaga poveste. Ba poate că
noaptea va dura chiar mai mult. Căci adevărul e
că fiecare zi care trece şi fiecare poveste pe care
mi-o spui alungă tot mai mult moartea şi cred c-o
să trăieşti veşnic, ca stelele ce plutesc în spaţiul
115
infinit. (Pauză.) Dar de ce-şi vâră dracul coada în
povestea asta?
Scena se întunecă. Cei trei muzicanţi interpretează me­
lodia care se aude când Şeherezada îşi începe povestea.

XI
Iubiri interzise
 EHEREZADA
iavolul a făcut tot ce ştie el, domnul meu: a bă­
gat zâzanie -şi încă ce zâzanie! -între regele Camar
/\saman şi cele două soţii ale lui, Budur şi Haya­
l, nufus. A aşteptat douăzeci de ani până când cei
doi băieţi pe care Camar Asaman i-a avut cu ele
s-au făcut doi flăcăi din cale-afară de frumoşi.
i-atunci şi-a băgat dracul coada: Budur s-a amo­
rezat de Asad, fiul lui Hayatanufus, iar aceasta din
urmă, de Amgad, fiul lui Budur. Cele două prie­
tene se îndrăgiseră şi aveau deplină încredere una
în alta, astfel încât fiecare dintre ele şi-a dezvăluit
iubirea necugetată faţă de feciorul celeilalte. Rezul­
tatul: în loc să se scandalizeze ori să se supere, au
hotărât să se ajute.
Amgad, fiul lui Budur şi al regelui Camar Asa­
man, a primit într-o zi un răvaş de la Hayatanufus
care l-a lăsat fără grai, aducându-i bujori în obraji,
de ruşine şi necaz:

PRINŢESA HAYATANUFUS
(Voce din off.) ,,Amgad, răvaşul din mâna ta e al unei
femei îndrăgostite. Mă mistuie dorul de tine şi

119
doar tu poţi să-l alini. Chiar azi vreau să-ţi ajung
în braţe, să ne bucurăm unul de celălalt. Te aştept
la mine în iatac, la căderea nopţii."
ŞEHEREZADA
Asad, fiul lui Hayatanufus, a primit şi el în ace­
laşi timp o misivă de amor din partea maşterei
lui, Budur:
PRINŢESA BUDUR
(Voce din off.) ,,Nu mai pot, Asad, trebuie să-mi dau
în vileag simţămintele. Te iubesc! Rogu-te, vino as­
tăzi la mine, să ne veselim împreună! O să-ţi bucur
inima şi trupul. La noapte te aştept în alcovul meu."
ŞEHEREZADA
Scârbiţi, prinţii au respins însă propunerile nele­
giuite şi, în chip de pedeapsă simbolică, amarnic
au pecetluit soarta mesagerilor: limbi tăiate şi ochi
smulşi din orbite. Budur şi Hayatanufus s-au sim­
ţit profund jignite de refuzul prinţilor. Şi cum dra­
gostea e doar la un pas de ură, au început să-şi
urască fiii vitregi, urzind o cruntă răzbunare îm­
potriva lor. Când regele Camar Asaman s-a întors
de la vânătoare, soaţele lui - amândouă desăvâr­
şite actriţe - s-au înfăţişat înaintea lui, plânse şi
disperate.
CAMAR ASAMAN
Ce-aţi păţit? Ce-s feţele astea lungi? Vorbeşte tu
mai întâi, Budur.
PRINŢESA BUDUR
Ce-ţi spun acum e poveste veche, dar am tăcut
mâlc spre a nu-ţi pricinui durere şi ruşine, soţ şi
120
domn al meu preaiubit. Fiul tău Asad s-a amorezat
de mine şi îmi trimite epistole neruşinate, cu pro­
puneri nelegiuite. Noaptea trecută, în lipsa ta, a pă­
truns în iatacul meu, ameţit de vin, şi m-a siluit.
CAMAR ASAMAN
Nu pot să dau crezare vorbelor tale, Budur! Nu
se poate ca din sângele meu să se fi născut aşa o
bestie! (Pauză.) Dar cu tine ce-i, Hayatanufus? Să
nu-mi spui că...
PRINŢESA HAYATANUFUS
Ba da, domnul meu. Mă doare sufletul să-ţi mărtu­
risesc adevărul. Oribilă şi nefericită mi-e soarta
nenorocită, cu nimic deosebită de cea a lui Budur.
Prinţul Amgad, furios că i-am respins avansurile
jignitoare, a năimit o sclavă şi în noaptea din urmă
a năvălit în alcovul meu şi m-a posedat.
CAMAR ASAMAN
Nu se cuvine să-mi mânjesc spada cu sângele pro­
priilor mele odrasle! Totuşi feciorii mei au comis
cel mai grav păcat al omului împotriva lui Dum­
nezeu, a moralei şi a tronului. Emire Gandar, ţie
îţi încredinţez pedepsirea acestor monştri! Tu, cel
mai loial servitor al meu, ştiu sigur că-mi vei îm­
plini porunca! Du-i pe Amgad şi Asad în pădure
şi ucide-i cu mâna ta! Sapă-le apoi acolo mormân­
tul, fără ca nimeni să prindă de veste! Nici urmă
să nu mai rămână din groapa lor! Împlineşte-mi
porunca pe loc, emire Gandar!
ŞEHEREZADA
Credincios regelui său, deşi mâhnit peste poate
fiindcă îi ştia din pruncie pe Amgad şi Asad, emirul
121
Gandar s-a pregătit să împlinească înfricoşătoarea
poruncă. I-a arestat pe prinţi, i-a legat şi i-a dus
călare în codrul adânc. Acolo le-a cerut să înge­
nuncheze şi cu vocea gâtuită le-a spus:
EMIRUL GANDAR
Iertare vă cer vouă şi milostivului Allah pentru
pedeapsa pe care trebuie s-o împlinesc. Dar nu
mă pot împotrivi regelui meu. Am primit poruncă
să vă iau viaţa.
ŞEHEREZADA
Prinţul Amgad a glăsuit cel dintâi:
PRINŢUL AMGAD
Atunci dă-i drumul, emire! Împlineşte nedreapta
poruncă! Un singur lucru îţi cer: ucide-mă mai
întâi pe mine, căci nu vreau să fiu martor la moar­
tea fratelui meu, Asad.
ŞEHEREZADA
Dar acesta din urmă l-a întrerupt:
PRINŢUL ASAD
Nu, eu sunt fratele mai mare! Eu trebuie să mor
înaintea ta!
ŞEHEREZADA
Peste poate de tulburat, emirul Gandar şovăia,
cu satârul ridicat deasupra capului. Dar chiar în
clipa aceea calul lui, ridicându-se în două picioare
din cine ştie ce pricină, a pornit-o în galop spre
adâncul pădurii. Era tare frumos animalul, iar
Gandar îl adora. Emirul a fugit după el. După
câteva clipe cei doi tineri au auzit, nu departe de
ei, răgetele cumplite ale unui leu.
122
PRINŢUL AMGAD
Ia te uită, frate! Emirul şi-a uitat aici satârul, iar
leul ăsta o să-l sfârtece, nu alta! Să încercăm să
scăpăm iute din strânsoare, până nu ne sfâşie
fiara asta!
ŞEHEREZADA
Prinţii au reuşit cu greu să se elibereze, apoi au
luat satârul emirului şi s-au adâncit în pădure,
luându-se după răgetele leului.
PRINŢUL ASAD
Ia uite-l, frate, acolo! E gata să se năpustească
asupra emirului! Repede! Pe el!
ŞEHEREZADA
Amgad s-a vârât între leu şi emirul Gandar, înfi­
gând satârul în pieptul fiarei, care şi-a dat duhul,
horcăind puternic. Emirul a îngenuncheat, săru­
tând picioarele salvatorilor săi.
EMIRUL GANDAR
Mulţumesc, vă mulţumesc mult, prinţii mei dragi.
Generozitatea voastră e fără margini şi Allah Atot­
puternicul vă va răsplăti pentru asta. L-aţi salvat
de la moarte pe cel ce se pregătea să vă ucidă fără
nici o mustrare de cuget. Când te gândeşti că era
gata să vă omor! Plecaţi, dispăreţi iute! Lumea e
mare şi vă puteţi lesne pierde urma, fără ca pă­
rintele vostru să vă găsească vreodată! Dar lăsaţi-vă
aici cămăşile. Le voi mânji cu sângele leului şi îi
voi spune regelui că v-am omorât şi v-am îngro­
pat într-un loc pe care nu-l va descoperi nimeni
niciodată, aşa cum mi-a cerut el. Plecaţi şi Allah
să vă ocrotească!
\23
 ŞEHEREZADA
Primind veşmintele însângerate, regele Cam.ar Asa­
man le-a dus în iatacurile sale. Acolo, distrus
de moartea celor doi feciori, s-a pus pe un plâns
amarnic, uitând fărădelegea comisă de aceştia.
Dar întâmplarea sau judecătorul divin i-a venit
de hac diavolului, dezlegând uneltirea diabolică.
Căutând prin buzunarele cămăşilor, regele a găsit
misivele de dragoste - o, iubire nelegiuită! - tri­
mise de soaţele lui prinţilor Amgad şi Asad. Şi
îndată a înţeles c-a fost victima unei intrigi dia­ XII
bolice. Fără să stea pe gânduri, pradă unei furii Idolatrii focului
nestăvilite, a poruncit ca Budur şi Hayatanufus
să fie decapitate, după care s-a închis în iatacul
său, bolnav de remuşcare. În tot acest timp, prin­
ţii... Dar asta e o altă poveste, domnul meu.
ŞAHRIAR
Cel puţin de-astă dată nu mi-ai mai amintit că-i o
altă zi, Şeherezada. Chiar dacă e o altă poveste, te
rog, nu te opri! Mă simt tare bine aici, cu tine;
sunt numai urechi. Crezi oare că nu-s curios să
aflu ce s-a întâmplat cu prinţii Amgad şi Asad?
Dar acum mai vreau şi altceva, Şeherezada.
ŞEHEREZADA
Ce anume, domnul meu?
ŞAHRIAR
Să te iau în braţe şi să fac dragoste cu tine.
Şeherezada zâmbeşte, cu un amestec de satisfacţie şi
cochetărie.
Muzicanţii interpretează laitmotivul muzical, care
însoţeşte poveştile Şeherezadei.
124
 ŞEHEREZADA
Peripeţiile prin care au trecut prinţii Amgad şi
Asad de când emirul Gandar i-a slobozit în pă­
dure sunt multe, domnul meu. Istorii nemaiauzite.
O lună întreagă cei doi au luat la picior stepe şi
văi, au traversat, prin trecători jilave, un munte
înalt şi s-au hrănit cu poame şi cu lighioane pe
care le-au prins cu mâinile goale. Până într-o di­
mineaţă, când au ajuns înaintea unui oraş întă­
rit, ridicat pe malul mării. Au hotărât ca Asad să
intre în oraş, ca să facă rost de provizii. În acest
timp, Amgad avea să-l aştepte la porţi. În oraş,
Asad a dat peste un individ extravagant: purta o
barbă lungă şi un turban impunător. ,,Poţi să-mi
spui unde-i piaţa, prietene?"

CUMPLITUL BAHRAM
A, din câte văd, eşti străin de meleagurile astea!

ŞEHEREZADA
„Da, domnule. Vreau să cumpăr câte ceva de-ale
gurii. Dar nu ştiu pe nimeni în oraşul ăsta."

127
 CUMPLITULBAHRAM
Slăvit fie Allah! Ce noroc pe tine, drumeţule! Azi
am un mare zaiafet acasă, cu bucate din belşug.
Vino cu mine. În familia mea, ospitalitatea e sfân­
tă. Eşti oaspetele meu. Vei primi ce merinde pof­
teşti. Ţi le voi dărui, fireşte.
ŞEHEREZADA
Naivul Asad a primit invitaţia necunoscutului,
neştiind că omul era Cumplitul Bahram, şeful unei
SE:!cte de nelegiuiţi ce făceau sacrificii omeneşti şi
adorau focul. Bahram l-a condus pe nişte străduţe
întortocheate până au ajuns la o casă pitită pe ju­
mătate după un zid. Când i-a trecut pragul, prin­
ţul Asad a descoperit patruzeci de indivizi cu
chipuri înfiorătoare, desăvârşind un ceremonial
drăcesc. Dănţuiau mai mult ţopăind, glasurile lor
imitând sfârâitul flăcărilor, iar limbile roşietice ale
focului le provocau un extaz nebun. Când şi-au
văzut şeful, pe Cumplitul Bahram, au amuţit.
CUMPLITULBAHRAM
Buc�aţi-vă, fraţilor! Gata, am găsit jertfa! O să-l
sacrificăm pe nefericitul ăsta, încredinţându-l Fo­
cului! Carnea-i fragedă şi nevinovăţia lui o să-i fie
pe plac zeului şi inspiratorului nostru.
ŞEHEREZADA
Cumplitul Bahram le-a poruncit servitorilor să-l
pună în lanţuri pe Asad şi să-l închidă într-un
beci întunecat, cu paza lui însărcinându-şi propria
fiică, pe maga Bustan. A povăţuit-o să-i dea doar
un coltuc de pâine şi puţină apă în fiece dimineaţă,
128
până va fi ars de viu pe muntele sfânt. Dar Cum­
plitul Bahram nu ştia că odrasla lui, maga Bustan,
care trebuia să-l păzească, trecuse de mică la ade­
vărata religie, mulţumită doicii care o crescuse.
Copila i-a dezvăluit aşadar prizonierului adevă­
rata-i credinţă. (Preschimbându-se în maga Bustan.)
Care ţi-e numele, nefericitule?
PRINŢUL ASAD
Numele meu este Asad, domniţă. Sunt prinţ, fiul
regelui Camar Asaman din Banus. Nenorocul m-a
adus în halul ăsta.
ZÂNABUSTAN
Eşti credincios?
PRINŢUL ASAD
Fireşte că sunt. Şi nădăjduiesc ca Allah Atotputer­
nicul să-mi dea putere să îndur soarta pe care mi-a
hărăzit-o părintele tău: să ard de viu pe altarul
unui idol păgân.
ZÂNABUSTAN
Nu deznădăjdui, Asad. Şi eu sunt credincioasă,
deşi îmi tăinuiesc credinţa. Dacă taică-meu şi ido­
latrii focului ar şti lucrul ăsta, m-ar arde şi pe
mine de vie. O să te ajut. Dar trebuie să fim cu bă­
gare de seamă, fiindcă în casa asta pereţii sunt şi
ei vrăjiţi: aud şi trădează.
PRINŢUL ASAD
Şi, într-adevăr, maga Bustan a fost generoasă cu
mine. Mi-a devenit complice. Se prefăcea că-mi
dă doar un coltuc de pâine şi câteva înghiţituri
de apă, aşa cum îi poruncise tatăl. Dar în faldurile
129
hainelor ascundea merinde şi băuturi, aşa că da­
torită ei n-am îndurat nici foamea, nici setea în
acel beci mizerabil.
ZÂNA BUSTAN
Să fii gata, Asad. În noaptea asta vei fi liber, dacă
totul iese cum am plănuit. Taică-meu şi oamenii
lui o să doarmă pe muntele sfânt, aşa cum obiş­
nuiesc câteodată, dedându-se acolo unor orgii
sângeroase. Cu puterile-mi magice, o să-i adorm
pe cei trei idolatri ai focului care rămân acasă.
PRlNŢUL ASAD
Zis şi făcut. Pe la miezul nopţii m-a eliberat din
lanţuri şi am părăsit locuinţa dezgustătoare, printre
sforăiturile bărbaţilor pe care maga Bustan îi ador­
mise. M-a dus în singurul loc unde idolatrii focu­
lui n-aveau cum să ajungă.
ZÂNA BUSTAN
Cimitirul. Aici eşti în siguranţă, Asad. Nici tai­
că-meu, nici oamenii lui n-o să îndrăznească să te
caute printre mormintele astea. E un loc pe care
idolatrii focului îl socotesc primejdios. Dar ...
PRINŢUL ASAD
Dar ce mai e, domniţă? Oare e primejdios acest
cimitir?
ZÂNA BUSTAN
Da. Dar mai mult pentru mine, decât pentru tine,
Asad. Fiindcă pe aici bântuie un duh rău care-i
îndrăgostit de mine şi ar putea să apară... Dacă
se înfăţişează, o să mă lupt cu el.
130
PRINŢUL ASAD
Nici n-a terminat bine de vorbit fata că, spre
marea mea groază, duhul înamorat s-a şi întrupat
printre umbrele nopţii şi s-a repezit la ea cu ochi
pofticioşi.
ŞEHEREZADA
Fără să se sperie, maga Bustan s-a pregătit de
luptă, gata să înfrunte duhul nesăţios.
PRINŢUL ASAD
Dar atunci demonul amorezat s-a preschimbat
într-un leu, iar răgetul lui a cutremurat văzduhul
nopţii.
ŞEHEREZADA
Maga şi-a smuls un fir de păr din cap, l-a pre­
schimbat într-o spadă şi dintr-o singură lovitură
a tăiat capul leului.
PRINŢUL ASAD
Căpăţâna leului s-a făcut atunci un scorpion.
ŞEHEREZADA
Dar nici Bustan nu s-a lăsat mai prejos: i s-a înfă­
ţişat sub formă de şarpe.
PRINŢUL ASAD
Dar scorpionul, devenit de-acum vultur, s-a înăl­
ţat iute în văzduh, scăpând de muşcătura şarpelui.
ŞEHEREZADA
Şarpele s-a preschimbat atunci într-un corb uriaş:
croncănea tare şi încerca sus, în ceruri, vulturul
să-l doboare.
131
 PRINŢUL ASAD ZÂNA BUSTAN
Şi au dispărut amândoi, dar după un timp au rea­ Da, Asad, am câştigat bătălia asta, dar vor mai ur­
părut: duhul cel rău în chip de linx, iar maga, de ma altele, căci pofta demonului ăsta nu se astâm­
lup negru ca tăciunele. pără în veci! Rămâi aici câteva zile până aflu ce
s-a mai întâmplat cu fratele tău.
ŞEHEREZADA
Au luptat, folosind toate şiretlicurile: lovituri, zgâ­ PRINŢUL ASAD
rieturi, muşcături. Maga Bustan a plecat şi am rămas pe gânduri,
lângă morminte. Ce lucruri extraordinare mi se
PRINŢUL ASAD
întâmplaseră în ultima vreme! Ce soartă avusesem
Când linxul s-a simţit pierdut, s-a făcut iute un
de când părăsisem regatul Banus! Ce s-o fi ales
viermişor şi s-a pitit într-o rodie.
de fratele meu Amgad? O să-l mai văd oare vreo­
ŞEHEREZADA dată?
Iar lupul a devenit un cocoş sălbatic.
ŞEHEREZADA
PRINŢUL ASAD V-aş povesti mai departe, dar s-a făcut deja dimi­
Rodia s-a spart şi seminţele-i toate s-au împrăştiat neaţă, domnule. Să continui?
pe jos.
ŞAHRIAR
ŞEHEREZADA Da, spune mai departe. Ce s-a întâmplat între
Cocoşul sălbatic a înghiţit toate seminţele, în afară timp cu prinţul Amgad?
de una, care a căzut în iaz şi s-a preschimbat
ŞEHEREZADA
într-un peşte.
Amgad a înţeles că se află în capitala Magunciei,
PRINŢUL ASAD un loc plin de idolatri şi secte diabolice, unde
Cocoşul s-a aruncat în apă, devenind şi el peşte adevăratii credinciosi erau doar câtiva bărbati si
pe loc.
, , I f I

femei. Amgad hoinărea aiurea, încercând să-şi

ŞEHEREZADA
Din apă au sărit numaidecât, ca două mingi de
foc de-astă dat'.
PRINŢUL ASAD
Până când dintr-o minge a mai rămas doar un
pumn de cenuşă, iute spulberată de vânt. Am răsu­
flat uşurat: văpaia învingătoare era maga Bustan.
recunoască fratele pe străzi când deodată a zărit
o femeie: forme îmbietoare, umblet ispititor. Fru­
museţea ei i-a tăiat răsuflarea. I-a luat minţile, ui­
tând de fratele lui. Şi se pare că şi el i-a căzut cu
tronc de cum l-a văzut, căci, privindu-l fix în ochi,
l-a abordat cu cochetărie. (Luând înfăţişarea sedu­
cătoarei.) ,,De ce mă priveşti astfel, străine?"

132 133
 PRINŢUL AMGAD
Fiindcă în douăzeci de ani de viaţă nu mi-a fost
dat să văd o asemenea frumuseţe! N-am vrut să
te jignesc.
SEDUCĂTOAREA
Dar nu m-ai jignit. Şi tu mi-ai luat ochii, străine.
Deci n-avem timp de pierdut. Ai noroc, fiindcă
bărbatu-meu e plecat. Te invit la mine acasă. Vino,
urmează-mă discret.
PRINŢUL AMGAD
Uluit de cutezanţa femeii, am urmat-o pe străzi şi
prin fundături cu lume pestriţă, vorbind limbi bar­
bare. M-a poftit într-o casă ce părea simplă pe din­
afară, dar care s-a dovedit a fi un palat minunat
înăuntru. Într-un salon pardosit cu marmură şi
pereţi tapisaţi, cu perne generoase şi perdele mă­
tăsoase, ne aştepta un adevărat ospăţ, parcă anu­
me pregătit pentru noi.
SEDUCĂTOAREA
Ospătează-te, străine. De iubit, ne-om iubi mai
târziu, când vom avea burta plină, iar vinul, licoa­
rea asta oprită, ne va fi umplut capul cu prostioare
deşănţate şi sângele din vine cu pofte nebune.
PRINŢUL AMGAD
În vorbele acelei femei desluşeai ceva neliniştitor
şi primejdios. Când şi-a ridicat vălul, am simţit că
ochii ei te străfulgeră: ţepi şi diamante ghiceai în
ei. Susurul glasului ei era ca un elixir, aţâţător şi
134
poate otrăvitor. Eram speriat, dar şi fericit. În timp
ce ne ospătam, ne şi mângâiam.
SEDUCĂTOAREA
Dar acum, înainte de iubire, plăcerea supremă,
străine! Biciul! Sclav afurisit, înfăţişează-te stăpânei
tale!
PRINŢUL AMGAD
Cruzimea era plăcerea supremă a acelei femei. La
chemarea ei, a apărut un om amărât, aproape gol,
cu spatele brăzdat de cicatrici şi o privire tristă,
resemnată.
SEDUCĂTOAREA
Îl biciuim şi apoi îl ucidem. Leşul lui va sta măr­
turie iubirii noastre, străine, condimentând-o cu
parfumul fructului oprit.
PRINŢUL AMGAD
Şi atunci scorpia a început să-l biciuiască pe acel
nefericit cu un bici cu ţepi. Râdea şi se veselea gro­
zav văzându-i pielea înroşită de durere şi sânge­
rândă.
SEDUCĂTOAREA
Acum plesneşte-l tu cu biciul, străine! Savurează
plăcerea asta deosebită, a zeilor: provoacă durere
semenilor tăi! Biciuieşte-l, îţi poruncesc!
PRINŢUL AMGAD
Nu pot s-o fac, doamnă. N-o s-o fac.
SEDUCĂTOAREA
Atunci o să te biciuiesc şi pe tine, laşule!
135
 PRINŢUL AMGAD îmi va gâdila cu un tăiş ascuţit creştetul capului?
La primul bici, m-am şi năpustit asupra ei. M. Simt tot timpul satârul acela deasupra mea. În­
luptam cu ea şi femeia îşi schimba chipul şi f r­ tr-un fel, el e adevăratul erou al poveştilor mele.
mele. Ieşea la iveală personalitatea ei de drăcoai ă. Rogu-te, spune-mi. Cât mai am până când îmi va
În câteva clipe a devenit o creatură respingătoar suna ceasul?
cu furuncule şi tentacule în loc de braţe. Ne-am
luptat aşa multă vreme. în cele din urmă, mi-am
înfipt mâinile în gâtul ei şi am strangulat-o. Mu­
rind drăcoaica, sclavul - un bărbat vrăjit de bles­
temele ei - şi-a revenit de tot. Era un adevărat
personaj omul ăsta: generalul Bahadur, şeful ar­
matei din Maguncia. I-am salvat viaţa şi i-am
ucis călăul, astfel încât, recunoscător, omul mi-a
sărutat mâinile.

ŞEHEREZADA
Chiar dacă s-a luminat de ziuă, ştiu că trebuie
să-mi continui povestea, nu-i aşa, bunul meu
domn?

ŞAHRIAR
Oare zadarnic mi-am răcit gura, Şeherezada?
Ţi-am poruncit să-l uiţi pe gâde şi a lui secure;
asta mă priveşte doar pe mine, nu şi pe tine! Tot
ce trebuie să faci tu e să povesteşti, să mă încânţi
cu poveşti până când o să te opresc eu!

ŞEHEREZADA
Nu degeaba mi-aţi spus-o, domnul meu. Îmi amin­
tesc foarte bine. Aş vrea să vă dau ascultare, aşa
cum nădăjduiţi să vă asculte o soţie. Dar nu pot.
Cum să nu mă privească şi pe mine ... câte zile şi
câte poveşti mai am de depănat până ce moartea

136
 XIII
Ultima noapte e prima noapte
 ŞAHRIAR
Nu ştiu, Şeherezada. Mai bine zis, nici eu nu mai
ştiu. Ştiam lucrul ăsta când ai început tu să-ţi de­
peni povestea. Dar acum nu mai ştiu. (Pauză.) Ştiu
doar c-o să ne sune tuturor ceasul, când o vrea
cel Atotputernic. Şi ţie, şi mie. De întâlnirea asta
nimeni nu scapă.

ŞEHEREZADA
Dacă nu ştii când îmi va suna ceasul, domnul meu,
înseamnă că ceva s-a schimbat în sufletul tău de
când ţi-am devenit soaţă. Ceva foarte profund.

ŞAHRIAR
(Privind-o cu duioşie.) E adevărat. Ceva profund s-a
schimbat în mine în timp ce tu îmi depănai toate
acele poveşti, Şeherezada. Din vina ta. Sau mai
bine zis, graţie ţie m-am schimbat.

ŞEHEREZADA
(Pauză.) Nu vrei să ştii cum se sfârşeşte povestea
prinţilor Asad şi Amgad? Ţine seama că mai e mult
până la sfârşit.

141
 ŞAHRIAR
Ştiu, Şeherezada. Şi mai ştiu c-ai putea prelungi
povestea asta până îmbătrânesc şi mă ramolesc
de tot. Şi c-ai putea s-o continui şi când eu o să
mă odihnesc în mormânt şi viermii o să se în­
frupte din rămăşiţele mele. (Pauză.) Câte poveşti
mi-ai spus din ziua nunţii noastre?
ŞEHEREZADA
Multe, domnul meu. Zeci de poveşti. Poate chiar
sute. S-ar putea spune chiar că ele toate alcătuiau
o singură poveste: învoaltă, ca un fluviu uriaş, cu
multi
, afluenti.
, Adevărule că nu mai stiu
, câte v-am
povestit. N-am stat să le număr.
ŞAHRIAR
Cam câte ai mai putea povesti?
ŞEHEREZADA
Aşa cum aţi spus: mi-aş putea petrece tot restul
zilelor depănând noi şi noi poveşti.
ŞAHRIAR
Le aveai pe toate în minte sau le inventai pe mă­
sură ce mi le povesteai?
ŞEHEREZADA
Şi una, şi alta, domnul meu.
ŞAHRIAR
Ce vrei să spui?
ŞEHEREZADA
Ştiam câteva poveşti şi când le depănam îmi ve­
neau în minte alte aventuri, intrigi şi personaje,
142
făcându-le astfel să dăinuie. (Pauză.) Cum ştiam
că securea gâdelui avea să mă scurteze de cap dacă
poveştile se isprăveau ori te plictiseau, închipuirea
mea o lua razna.
ŞAHRIAR
Şi asta te făcea să le depeni cu har, Şeherezada.
Spuse de tine, poveştile începeau să-ţi semene: fru­
moase, ca tine. Şi apoi mai aveau o virtute: te fă­
ceau tot mai atrăgătoare în ochii mei. Cred că în
tot acest timp te-am cunoscut - şi îndrăgit, Şehe­
rezada - graţie poveştilor cu care m-ai vrăjit.
ŞEHEREZADA
Foarte mulţumesc, domnul meu.
ŞAHRIAR
Ai idee câte nopţi am petrecut aici, tu depănând
poveşti, iar eu fermecat de ele, ascultându-le?
ŞEHEREZADA
O mie de nopţi. Şi încă o noapte, cea de azi, dom­
nul meu.
ŞAHRIAR
E timp îndelungat. Dar nu i-am simţit curgerea.
M-am lăsat pradă fanteziei, vesel şi încântat, cum
n-am fost vreodată. Fermecat nu numai de po­
veştile tale, Şeherezada. Ci şi de aura magică în
care le învăluiai povestindu-le. (Pauză.) Şi de tine,
draga mea.
ŞEHEREZADA
În fiecare noapte mă străduiam să fiu plăcu­
tă, domnul meu. Nici o clipă n-am uitat că de
143
poveştile mele depindea ... mă rog, ştiţi prea
bine ce.
ŞAHRIAR
(Pauză.) Ai vrea ca eu, la rândul meu, să-ţi spun
o poveste, Şeherezada?
ŞEHEREZADA
Sunt numai urechi, domnul meu.
ŞAHRIAR
A fost odată ca niciodată, într-o ţară îndepărtată,
un rege care a plecat după cerbi, la vânat. într-o
noapte şi-a visat soaţa, care, profitând de absenţa
lui, chipurile l-ar fi înşelat. Şi atunci a ticluit un
plan. Şambelanilor, soldaţilor şi supuşilor care-l
însoţeau le-a poruncit să rămână în tabără, iar în
ăst timp el a anunţat că urcă pe un vârf de munte,
în rugăciuni şi meditaţie să-şi petreacă zilele şi
un sfat să găsească. Când colo însă, în capitala re­
gatului său s-a înturnat, fără ştirea nimănui stre­
curându-se în palat. Dintr-un balcon, pitit după
obloane, a iscodit curtea din faţă, cu ochii pe con­
cubine, dar mai ales pe soaţă. Aşadar, aievea îi
era visul: femeile din harem cu gărzi şi;eunuci se
dedau noaptea la dezmăţul cel mai boem. (Pauză.)
Ţi-e cunoscută povestea asta, Şeherezada?
ŞEHEREZADA
Da, am auzit-o odată, domnul meu. (Pauză.) Şi
am auzit şi urmarea ei. Suveranul acela, nemul­
ţumindu-se doar să-şi decapiteze soţia, concubi­
nele şi iubitele de ocazie, a început să nutrească
144
o asemenea ură faţă de femei, încât a hotărât să
se însoare zilnic cu o fecioară din regat, pe care
gâdele s-o scurteze dimineaţa de cap. (Pauză.) O
poveste tristă, tragică şi plină de sânge şi lacrimi,
nu-i aşa?
ŞAHRIAR
Şi de ce stai? Povestea continuă.
ŞEHEREZADA
Nu-i cunosc urmarea, domnul meu. Şi nu mă în­
cumet să inventez un sfârşit.
ŞAHRIAR
Eu însă mă încumet. Aşa au stat lucrurile până
într-o zi, când cea mai mândră fată din regat,
Şeherezada, chiar fiica vizirului fiind, s-a ho­
tărât: se va sacrifica şi astfel fecioarele celelalte
de mânia călăului vor scăpa. L-a vrut pe rege de
bărbat, cu el s-a măritat şi o mie de nopţi şi încă
una l-a vrăjit, poveşti pentru el plăsmuind. Până
când...
ŞEHEREZADA
Mă laşi, înainte de a mă încredinţa călăului, să pur­
ced împreună cu Domnia Ta la finalul acestei po­
veşti, domnul meu?
ŞAHRIAR
Fă-o. Până când...
ŞEHEREZADA
Până când, graţie povestaşei îndrăzneţe, regele a
înţeles cât de crud şi de nedrept fusese. A plâns
145
atunci şi pe fecioarele decapitate grozav le-a mai
căinat. Dar măcar n-a mai scurtat de cap nici o alt�
fată. Îţi place acest final, domnul meu?
ŞAHRIAR
Nu. Fiindcă eu am unul mai bun. Într-adevăr, re­
gele Şahriar s-a căit, iar c-a fost crud şi nedrept a
mărturisit. Dar, încetul cu încetul, fără să-şi dea
seama din capul locului, de gentila şi înţeleapta
Şeherezada s-a amorezat de mama focului. Şi
atunci, în noaptea aceea, la o mie de nopţi şi încă
o noapte de la nunta lor, Şahriar şi Şeherezada
luna de miere cu adevărat au început-o, cu spor.
Şi au trăit fericiţi şi plini de visări până la sfârşit.
Ca în poveşti.
Pauză lungă.
AITANA
Ei bine, povestea s-a sfârşit, nu-i aşa?
!şi ia rămas-bun şi vrea să plece, sub privirea necon­
solată a lui Mario.
MARIO
Nu pleca, Aitana, nu încă. Mai stai.
AITANA
Ce se întâmplă, Mario?
MARIO
Faptul că se termină totul nu te întristează?
AITANA
(Uimită.) Dar aşa e povestea. Tu ai scris-o, dacă
ţin bine minte...
146
MARIO
Ştiu. Dar chiar şi aşa, toate aceste iubiri, ov1.•11l111 ,
călătorii, surprize, toată această viaţă interni<, 1,, 11
bară, variată, bogată în culori şi frumuseţe p, ·t11't•
am trăit-o şi povestit-o aici nu te mâhneşte să di::i­
pară aşa, dintr-odată?
AITANA
Nu ştiu ce să spun. În text nu există vreun răs­
puns la toate astea. Acum chiar c-ai reuşit să mă
derutezi; m-am pierdut de tot...
MARIO
Vrei să spui că-n pădurea de poveşti te-ai pierdut?
AITANA
Chiar aşa. În labirintul poveştilor tale m-am rătăcit.
MARIO
Oare nu-i formidabil? Un bărbat şi o femeie se ră­
tăcesc în poveştile pe care şi le spun unul altuia
şi nu mai pot reveni nicicând în lumea reală.
Rămân atunci pentru totdeauna în regatul Şehe­
rezadei şi al lui Şahriar, adică în vis şi în ficţiune.
Iată un final bun pentru cele O mie şi una de nopţi
ale noastre, nu crezi?
AITANA
Trebuie să plec; am încă multe lucruri de făcut.
Noapte bună, Mario.
MARIO
Doar treizeci de secunde mai stai, Aitana! Mă roa­
de curiozitatea: cum s-a sfârşit povestea prinţilor
147
Asad şi Amgad, pe care Şeherezada n-a mai apu­ Cuprins
cat s-o termine?

AITANA
Bine, bine, îţi las plăcerea ... (Arătând spre public.)
Hai, spune-le cum se sfârşeşte povestea aceea...

Pleacă. Mario ia o pană �i începe să scrie în aer, de

data aceasta de la stânga la dreapta, în timp ce cade

Elogiu lecturii şi ficţiunii. ...................... 5

CORTINA
Madrid, 26 noiembrie 2007
Lima, 4 aprilie 2008
New York, 22 mai 2008
Santillana del Mar, 16 iunie 2008
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI
Depănând poveşti ............................. 31
I. Regele Şahriar şi noua lui soţie ............ 45
II. Prinţul care ura femeile ............. . .... 53
III. Prinţul melancolic ....................... 61
IV. Prinţesa Budur şi astrologii ............... 67
V.Marsuan, justiţiarul...................... 73
VI. Miracolul falsului astrolog. ............... 79
VII. Prinţul şi pasărea hoaţă .................. 87
VIII.Prinţesa Budur îşi schimbă sexul .......... 93
IX. Sfada păsărilor .......................... 101
X.Un sfârşit care e un început ............... 109
XI. Iubiri interzise .......................... 117
XII.Idolatrii focului ......................... 125
XIII.Ultima noapte e prima noapte ............ 139