You are here: Home / Cand simti ce vrea de la tine

Cand simti ce vrea de la tine

Published by Sas Seramis on 26 mai 2013 Un individ, pe numele de familie Popper, era de parere ca stiinta ar trebui sa inceapa cu criticile aduse miturilor. Asa ca, m-am luat cu harta cu un concept de o popularitate echivalenta cu cea de complex oedipian. La Inteligenta Emotionala (Emotional Quotient EQ) ma refer, deoarece am avut curiozitatea sa investighez cu mai multa atentie pe ce fel de dovezi se sprijina acest concept. Daca e o revelatie a lui Goleman? Poate domnul Daniel Goleman a avut o strafulgerare la fel ca cimpanzeul din experimentul cu banana si cutiile? Asa cum cimpanzeul a avut un insight despre cum poate utiliza cutiile ca sa ajunga la banana agatata de tavan la fel domnul Goleman s-a prins ca inteligenta emotionala ar putea explica de ce oamenii se descurca variabil cu emotiile si dorintele lor si in relatie cu altii. Precizare: a nu se intelege de aici ca dl. Daniel Goleman este un cimpanzeu ori ca eu il confund pe dumnealui cu surioara noastra. Domnul Daniel Goleman a popularizat conceptul de inteligenta emotionala (IE), incepand cu anii 95, si i-a construit un suport empiric din diverse dovezi stiintifice disparate. Acest concept care a prins atat de bine in psihologia populara si pe piata de dezvoltare personala nu s-a nascut in urma unor cercetari stiintifice. Invers, s-a petrecut. A fost creat si, ulterior, au fost realizate studii in tentativa de a-i detecta o realitate empirica distincta. Blasfemie? Da, amice, te inteleg. Era o credinta, o dogma pentru tine. Nu esti singurul. Intrucat, lucrez pentru serviciile de informatii (Intelligence ABC, fiind cand director, cand agent) si, uneori, fac sapaturi,ca in acest caz, (am fanteziile mele) am ajuns la urmatoarele concluzii in privinta IE: Constructul de EQ are slabe ori inexistente dovezi empirice . Ceea ce se masoara prin chestionarele de EQ este un ceva nu tocmai bine diferentiat de alti factori de personalitate (conform modelului Big Five) si de tipurile de inteligenta interpersonala si intrapersonala (teoria inteligentei multiple, Howard Gardner, 1983). Cu alte cuvinte, testele existente masoara o entitate care s-ar parea ca nu exista ca entitate de sine statatoare! Alambicat? S-ar parea ca in realitate (obiectiva) nu exista evenimente/fenomene distincte corespondente constructului de inteligenta emotionala. Incercam si in cuvinte putine? Se pare ca acest construct este superfluu. Daca tii mortis sa-l creditam, este cel mult un construct tras de par. Are un oarecare sens. Insa, practic, nu aduce nimic nou pe baze reale, ci doar ofera o explicatie eleganta (cel mult) pentru capacitatea unor oameni de a gestiona situatii sociale ori propria lor viata interioara. (vezi modelul competentelor emotionale).

Iti ofer un rezumat pentru acasa din ceea ce ne sugereza cercetarile stiintifice:

Constructul de Inteligenta Emotionala nu are corespondent in realitate. Desi, sar putea lua anumite functii executive (asociate cortexului prefrontal) si numi, daca vrem, inteligenta in plan emotional (ex: autoreglare emotionala). IE este, de fapt, o abilitate (un set de abilitati) ori/si o trasatura de personalitate. Testele de IE masoara, cel mult, o abilitate/o trasatura de personalitate. (iar unele nici nu au pretentia ca masoara vreo inteligenta!) IE ( fie ca trasatura, fie ca abilitate) nu este un predictor pentru succesul in pozitiile de leadership si management si nici la locul de munca. Insa e un predictor pentru performanta cand ocupatia solicita emotionalitate (consilier, medic, asistent medical). Inteligenta Emotionala face parte din psihologia populara si nu din psihologia stiintifica. In psihologia stiintifica conceptul de IE este acceptat in sens de abilitate.

In incheiere, nu vreau sa ma crezi pe cuvant. Cu atat mai mult cu cat, dupa cum observi, nu am scris sursele investigate. Deja avem o intelegere in acest sens, daca nu esti la prima vizita pe acest blog malefic. Poti cerceta, la randul tau, si ajunge la propria ta concluzie. Imi pare rau, ca-ti dau aceasta veste! Cum ziceai cu leaderul inteligent emotional? E o sintagma cu sex-appeal, insa se bazeaza mai pe nimic. O frumusete artificiala (si de la distanta), care dupa eliminarea accesoriilor de infrumusetare, te trezesti intr-un cosmar cu muma padurii.

in cazul in care ti-ai propus sa schimbi personalitatea copilului sau sotului tau
26 05 2013

Simt nevoia, din cand in cand, sa promovez o babuta cu o minte foarte sexy, anume Judith Rich Harris (75 de ani impliniti anul acesta, pe 10 februarie). A scris doua carti senzationale din care cei care citesc in stare de somn sau nu ii ajuta IQ-ul au inteles ca parintii nu conteaza (in procesul de dezvoltare a copiilor) Fireste, atunci cand da interviuri este confruntata in mod fatal cu concluzia de mai sus (care nu-i apartine) Iata un raspuns frumos din The Spiked Review of Books:

Another misunderstanding occurred when the media compressed my message into three little words, Parents Dont Matter. What I actually said was that parents have no longterm effects on their childrens personalities or on the way they behave when theyre outside the home. That doesnt mean that parents dont matter they have other roles to play in their childrens lives. If I convinced you that you cant modify your husbands personality, would you conclude that Wives Dont Matter? Si inca unul, deoarece nu-mi pot controla impulsurile: First of all, some people have the erroneous idea that my theory is based on my own personal experiences or motivations. The truth is that, while I was raising my own kids, my beliefs were entirely conventional. Like everyone else, I believed in the power of nurture. I didnt realise that there was anything wrong with the traditional view of development until long after my kids had left the nest. What changed my mind was a long, hard look at the research evidence. I spent a year reading the research literature in a variety of fields, including anthropology, social psychology, evolutionary psychology, and behavioral genetics. The more I read, the more I noticed that there were things that didnt fit into the traditional story. One day it all came together in my head. PS Unii oameni nu reusesc sa faca diferenta intre personalitate si caracter. Ii asigur ca nu sunt deloc unul si acelasi lucru. Iar parintii conteaza, adesea chiar foarte mult, in formarea si dezvoltarea caracterului. Cum unii vor afla, daca sunt norocosi si prind locuri, la Mini Apps. Publicat in Psihologia copilului si a parintilor | Comentarii oprite

miswanting
25 05 2013

Deoarece membrii grupurilor APPS 1.0 (Neurobics) sunt persoane la adresa carora poti nutri o invidie irezistibila (din cauza norocului lor extraordinar) m-am gandit sa ii protejez de un astfel de sentiment si, simultan, sa te protejez si pe tine (deoarece invidia este ceva care te roade) oferind, gratuit, unul din documentele la care au avut acces. Subiectul documentului, in cazul in care esti psiholog, nu cred ca ti-a fost explicat in timpul facultatii (din motive obscure, evident). Vei recupera acum. Ma refer la un proces psihologic foarte des intalnit. Inclusiv, daca imi permiti o veste proasta, in sfera relatiilor de cuplu. Te-am facut curioasa? Urmeaza o lectura pe care deja ai inceput sa ti-o doresti. Ai deschis acest document si ai inceput sa il citesti. Dar stai putin! De ce faci asta? Pentru ca iti doresti, desigur! (daca nu ti-ai dori ai face altceva, de exemplu ai citi o revista glossy sau, si mai bine, ai trage un pui de somn) Dupa ce vei finaliza lectura vei face si alte lucruri deoarece iti doresti si alte lucruri (sa nu intram in amanunte!) In principiu este bine ca ai dorinte. Prezenta dorintelor semnaleaza

faptul ca esti un om viu (stii ca oamenii morti nu mai au dorinte, nu?), pe de o parte, si ca nu te confrunti cu o depresie severa, pe de alta parte (nici depresivii nu mai au dorinte desi sunt oameni vii) Dar nu toate dorintele, sau mai bine zis satisfacerea lor, sprijina idealul de viata buna la care aspiri (viata buna definita in raport cu filosofia ta coerenta de viata). Unele dorinte te indeparteaza de viata buna la care tanjesti sau te blocheaza sa o atingi sau te tin pe loc, facandu-te sa-ti irosesti timpul cu activitati, oameni sau lucruri fara valoare (din perspectiva scopurilor tale) De aceea este important sa ne examinam dorintele ultime si sa le judecam in raport cu scopurile stabilite prin filosofia de viata (daca scopul meu final este sa ajung la Londra dorinta mea actuala de a merge la Moscova ma apropie sau nu de acest scop?) Cu siguranta esti de acord cu afirmatia de mai sus (examinarea dorintelor) Am, totusi, o surpriza pentru tine. Este posibil sa-ti evaluezi propriile dorinte, sa le dai ok-ul tau si, cu toate acestea, sa nu traiesti o viata buna. Oh, cum asa? Nu doar ca este posibil dar acest fenomen este frecvent intalnit la oameni deoarece noi, oamenii, avem un anumit tip de minte. Imperfecta si inclinata catre erori, asta vreau sa spun. By default! Adica pur si simplu pentru ca avem o minte mostenita evolutionist (si nu nou-nouta) iar evolutia este un inginer bun dar nu grozav, mintile noastre sunt in mod natural inclinate catre erori. Din fericire exista psihologi profesionisti (exista si amatori, mult mai numerosi) care studiaza toate aceste lucruri si, din compasiune, ne impartasesc descoperirile lor. Conform promisiunii mele de a-ti pune la dispozitie un set de instrumente care sa-ti permita (DACA LE UTILIZEZI) sa te numeri printre persoanele cu cele mai bune vieti din Romania, iata unul din ele: MISWANTING! Ce-o mai fi si parascovenia asta? (poate te intrebi) Inainte de a-ti raspunde, intr-o maniera mai riguroasa, cu trimiteri la articole stiintifice, te-as invita sa-ti amintesti daca ai cumparat, vreodata, o carte pe care nu ai citit-o, un CD pe care nu l-ai ascultat pana la capat, un tricou sau o rochita (doar cromozomii XX) pe care le-ai purtat cel mult o data, de doua ori, o prajitura pe care nu ai terminat-o (nu cred) deci, pentru a ne deplasa de la particular catre general, un obiect pe care nu l-ai folosit atat de des pe cat intentionai sau nu l-ai folosit aproape deloc. De ce? Deoarece nu ti-a placut! Si de ce l-ai mai cumparat? Deoarece ai crezut ca o sa-ti placa! Vezi ce bine este sa imbinam experienta (personala) cu teoria (psihologica si, din alta perspectiva, filosofica)? Ne-am apropiat de sensul lui miswanting! Oamenii ar avea vieti mult mai bune daca nu si-ar dori si nu ar actiona si nu ar obtine lucruri despre care cred (in mod gresit) ca le vor aprecia si, in realitate (dupa ce le obtin)

constata ca nu le plac. Mintile noastre au fost selectate evolutionist pentru a-si dori X (unde X poate fi orice) Stramosii nostrii care nu aveau dorinte sau aveau prea putine dorinte nu au trait suficient pentru a avea urmasi carora sa le transmita genele care nu doresc nimic) Aceste gene au iesit din bazinul genetic adica au pierdut competitia cu rivalele lor, genele care isi doreau papa bun, conversatii in jurul focului, caldurica, penis rezonabil, vagin lubrifiat etc. etc. Dar nu toate dorintele pe care le au mintile (care se formeaza inauntrul mintilor) sunt satisfacatoare. O minte oarecare isi poate dori A numai pentru a realiza ca, atunci cand obtine A, nu-i place (sau ii place mult mai putin decat se astepta) Avem inauntrul nostru acest soft disfunctional (miswanting) si, desi nu-l putem elimina (este inclus in circuitele initiale), putem fi preveniti de existenta lui, astfel incat atunci cand decidem sa dam curs unei dorinte hedonice ultime, sa ne intrebam daca suntem convinsi ca o sa ne placa (si care ar fi motivele) Fireste ca o astfel de atitudine (pe care tio propun) nu garanteaza excluderea surprizelor neplacute (iti doresti foarte tare un anumit job si consumi resurse considerabile pentru a-l obtine numai pentru a constata, cu oroare, ca nu este ceea ce iti imaginai) dar amplifica probabilitatea unor actiuni care sa fie in armonie cu filosofia de viata. Fenomenul MISWANTING este, evident, diferit de un alt fenomen universal, ADAPTATION (am folosit termenul in engleza doar pentru simetrie) dar ambele stau in centrul unei dimensiuni umane la care merita sa meditam (pentru a o cunoaste), anume insatiabilitatea. Adica, mai pe romaneste, a fi nesatul! (cunosti pe cineva care sa fi spus: Uite, mai imi doresc asta si asta si gata, pe urma nu mai vreau nimic!) Intelegerea insatiabilitatii mintii si dezvoltarea unei pozitii inteligente (informate) fata de acest dat existential sunt instrumente din setul pe care am promis ca ti-l ofer. Ne convine sau nu, suntem condamnati sa avem dorinte a caror satisfacere se va dovedi dezamagitoare. Nu o sa ne placa sau nu o sa ne placa atat de mult pe cat speram ceea ce vom obtine. Este inevitabil, softul disfunctional este acolo, in adancimile mintilor noastre. Dar putem, macar, sa limitam daunele! Iar aceasta strategie, in raport cu vietile altor oameni, care nu o cunosc si sunt prizonierii propriilor credinte eronate despre realitate (dorinte, in aces caz), ne permite sa avem vieti de o calitate mai buna. Gandeste-te la cineva care a sacrificat 4 ani din viata pentru a urma o facultate care l-a propulsat intr-un domeniu profesional care nu-i place (si isi da seama de asta, in mod dureros, cu fiecare zi care trece) Stii si tu pe cineva ? MISWANTING, da, despre asta vorbim! Predictiile noastre despre nivelul de fericire/satisfactie pe care urmeaza sa-l avem dand curs unei anumite dorinte sunt, uneori, gresite! Profund gresite. Exista si o sub-disciplina (psihologica) care s-a dezvoltat de la aceasta realitate, anume affective forecasting. Psihologii aceia care lucreaza in universitati unde taxele sunt pe la 40.00 USD pe an ne

demonstreaza ca suntem slabi la affective forecasting, adica suntem inclinati sa prezicem ca vom experimenta emotii mai pozitive (sau mai negative) decat vom experimenta cu adevarat, cand lucrurile la care acum ne gandim se vor fi intamplat (si suntem inclinati, pe deasupra, sa credem ca aceste emotii viitoare vor dura mai mult decat vor dura de fapt, aceasta este the durability bias) Ok, a sosit momentul sa dau si nume: Richard Nisbett, Timothy Wilson (autorul unei carti senzationale, Strangers to Ourselves), Daniel Gilbert. Nisbett, R. and T. Wilson (1977). Telling more than we can know: Verbal reports on mental processes. Psychological Review 84(3): 231-259. Acesta este unul din cele mai citate articole stiintifice din anii 70 (ti-a spus cineva asta la scoala?) si, probabil, cel mai influent articol al lui Nisbett (autorul relativ recent al unei lucrari despre stilurile cognitive diferite ale asiaticilor respectiv europenilor/americanilor) http://www.apologeticsinthechurch.com/uploads/7/4/5/6/7456646/nisbettwilson.pdf De asemenea, daca ai timp, merita sa citesti: http://www.wjh.harvard.edu/~dtg/Gilbert%20&%20Wilson%20%28Miswanting%29.pdf Gilbert, D. T., Pinel, E. C., Wilson, T. D., Blumberg, S. J., & Wheatley, T. (1998). Immune neglect: A source of durability bias in affective forecasting. Journal of Personality and Social Psychology, 75, 617-638. Gilbert, D. T., Lieberman, M. D., Morewedge, C. K., & Wilson, T. D. (2004). The peculiar longevity of things not so bad. Psychological Science, 15, 14-19. Gilbert, D. T., & Ebert, J. E. J. (2002). Decisions and revisions: The affective forecasting of changeable outcomes. Journal of Personality and Social Psychology, 82, 503-514. Si acum sa recapitulam: 1. 2. 3. 4. 5. Iti doresti X deoarece crezi ca daca vei obtine X vei fi o persoana mai fericita Actionezi (cheltuind resurse) purtata de dorinta ta Obtii X Realizezi ca nu esti o persoana mai fericita (sau mult mai putin decat sperai) Miswanting!

Dar stii ca te plac, nu-i asa? Din acest motiv iti pun la dispozitie o strategie. Nu este infailibila dar este mai buna decat nimic. Se numeste WAIT AND SEE.

Da, numele ei spune totul: inainte de a te angaja in actiuni si cheltuieli, eventual, costisitoare, pentru a obtine X, asteapta o vreme (minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, in functie de X si de timpul pe care il ai la dispozitie) De ce? Pentru a vedea, dupa momentul T1 la care iti doresti X, daca si la momentul T2 iti mai doresti X (la fel de intens) Facem o aplicatie practica in sfera relatiilor de cuplu? L-ai cunoscut pe acel barbat uluitor si vrei sa te casatoresti cu el. Frumos! Dar de ce te grabesti? Daca te vei trezi intr-o situatie clasica de miswanting? Nu este mai intelept sa folosesti strategia WAIT AND SEE? Transfera-l pe T2 ceva mai departe in timp si vezi ce se intampla in aceasta perioada dintre T1 SI T2! Ai ocazia sa il cunosti in tot felul de situatii, dintre cele mai variate, si, astfel, sa-ti faci o imagine mai buna despre cine este el si care este gradul vostru de compatibilitate. Profilul pe care i-l faci (in interiorul tau) pe baza unor experiente limitate si, intr-o anumita masura, controlabile (invitatii la restaurant, la film, in vacante), situatii in care se va stradui sa vina cu cel mai bun sine al lui, ar putea fi nu doar insuficient ci si gresit. De ce sa nu va angajati impreuna in tot felul de situatii, unele surprinzatoare pentru el, astfel incat sa intelegi intr-o maniera mai profunda cu cine ai dea face? Wait and see! (si o sa-mi multumesti, ulterior) Si mai exista (cel putin) o strategie dar nu vreau sa te privez de bucuria de a gandi pe cont propriu. Exista miswanting, fara nicio indoiala, dar exista, din fericire, si inteligenta (functii executive mediate de cortexul prefrontal). Nu suntem chiar niste marionete neajutorate la cheremul unor mecanisme mentale puternice. Iti place ideea aceasta? Nu sunt sigur ca se va dovedi adevarata, in viitor!